Adriana Tîrnoveanu – Brașovul, azi (poem)

Brașovul meu e înghețat,
Și e din nou ninsoare,
Cu Tîmpa nu m-am împăcat,
Căci după bloc…. răsare.

Îmi este seara albă-n sens,
N-am să vă scriu mai multe,
„Vulpescu” a pus, în al lui vers,
„Biserici negre-n suflet”.

Ce rost ar fi să merg pe drum,
Când gerul mușcă bine?
Ei, „După Ziduri”, azi, am fost
Cu sufletul ruine.

Am vrut s-am orașul meu,
Doar pentru mine, o seară,
M-au doborât visări de-un leu
Ce m-au făcut de-ocară.

Nu mai sunt tânără de-un timp,
Orașu-mi știe soarta,
Pe la terase, fierbeau vin
Și-n tineri viața asta.

De nu vă place ce am scris,
Scuzați-mi nedreptatea,
Tot pe Vulpescu vi-l promit
Să bântuie cetatea!

Inspirat după poemul lui Romulus Vulpescu, Brașov.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!