Entries by Patrick Matis

LANSARE DE CARTE: „Copiii pribegi ai Ardealului. Românii din Crişana sub povara Arbitrajului de la Viena (septembrie 1940 – decembrie 1944). Documente” la Muzeul Țării Crișurilor pe 10 septembrie 2025

/0 Comments/in , /by

În sala de conferințe a instituției muzeale a Țării Crișurilor, miercuri, 10 septembrie, de la ora 17.00, va avea loc lansarea cărții „Copiii pribegi ai Ardealului. Românii din Crișana sub povara Arbitrajului de la Viena (septembrie 1940 – decembrie 1944). Documente”, autor Augustin Țărău. Pe 10 septembrie va fi lansată cartea „Copiii pribegi ai Ardealului. Românii din Crişana sub povara Arbitrajului de la Viena (septembrie 1940 – decembrie 1944). Documente”, scrisă de Augustin Țărău. Cartea arhivarului Țărău este rodul muncii de cercetare a arhivelor vremii desfășurată pe parcursul a două decenii, timp în care a zăbovit în sălile de studiu ale Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București și ale serviciilor teritoriale ale acestei instituții din județele Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Bihor și Cluj, precum și al efortului de depistare, traducere, transcriere și interpretare în spiritul criticii istorice a izvoarelor păstrate în arhivele maghiare și franceze și ale celor oglindite în presa maghiară din Transilvania. Apărută la Editura Muzeului Țării Crișurilor este structurată în patru studii istorice și surprinde evoluția fenomenului revizionist cultivat de toate cabinetele de la Budapesta, începând chiar cu toamna anului 1918, după ce delegația maghiară a semnat Armistițiul de la Belgrad și s-a înființat Republica Ungaria, apoi Republica Sovietică Ungară și instaurarea regimului interbelic al amiralului Horthy Miklós, culminând cu pronunțarea Arbitrajului de la Viena (Dictatul) din 30 august 1940, când jumătatea de nord a Transilvaniei a fost retrocedată Ungariei. Lucrarea mai oferă și un consistent corpus documentar, prefațat de fișele documentelor transcrise în anexe, parte importantă care conține 315 documente inedite, foarte utilă specialiștilor din domeniul istoriei contemporane, studenților, elevilor și publicului iubitor de adevăr istoric. Volumul aduce contribuții la comemorarea celor 85 de ani scurși de la tragicul eveniment al Dictatului de la Viena și la imortalizarea celor care i-au căzut victime. Cartea va fi prezentată de prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurulor, și de prof. univ. dr. Sorin Șipoș, prorector al Universității din Oradea. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Cristian Horgoș – Geți-bugeții sau sperietoarea deficitului bugetar

/0 Comments/in /by

Cartea „Între pâini” scrisă de universitarul Barbu Ștefănescu la Editura Academiei Române descrie cum bunicii și străbunicii noștri supraviețuiau cu lobodă și te-miri-ce în dificila perioada după ce terminau proviziile din recolta anului precedent și până ajungeau la noua recoltă. De altfel titlul cărții definește această perioadă. Ideea e că de-a lungul istoriei poporul român s-a călit în vremuri de restriște, cu dat foc la holde și otrăvit fântânile, așa încât n-ar fi cazul să fie tocmai o sperietoare deficitul bugetar și etichetarea României în categoria „Junk” de varii agenții globaliste de ratinguri. La urma urmei, chiar merităm o așa catalogare câtă vreme am preluat pe nemestecate junk-food-ul și fast-food-urile. Occidentul ne-a dedulcit la împrumuturi grase știind însă că le vom cheltui în bună parte tot cu excursii prin Europa și destinații exotice, cu automobile bengoase de import și multe alte produse și trufandale aduse de peste hotare cu vaporul sau camioanele. Dar am putea supraviețui bine-mersi și fără concedii cu masaje tailandeze, SPA-uri mediteraneene și skijet-uri pe Costa Brava ori Coasta de Azur. Avem munții, codrii și văile noastre care au însemnat mult în cultura poporului român de-a lungul vremii. Nu ne-ar strica să mai exersăm și pedalatul pe bicicletă sau mersul pe jos în locul urcatului cu fundul în mașină până la ABC-ul de la colțul străzii. Străbunicii noștri mergeau pe jos din sat și până în cel mai apropiat oraș la dispensar sau la târg. Ne plângem de traficul auto matinal dar nu mai știm să ne trimitem copiii în pas lejer până la școală sau măcar cu autobuzul ori tramvaiul. În locul caselor ecologice de chirpici s-au construit în ultimii ani până și la sate case în care numărul camerelor îl depășește cu mult pe cel al copiilor, „living-ul” e mai mare decât șura, iar „dressing”-ul e tixit cu haine de import fiindcă numărăm pe degete sătencele care mai țes din in și cânepă cu regim special de supraveghere. În loc să-și exerseze creativitatea cu jocurile tradiționale ale copilăriei sau să calce într-o bibliotecă tânăra generație de la sate și orașe stă cu ochii fixați pe iPhone-uri sau  PlayStation-uri scumpe. Chiar n-ar fi o tragedie să nu mai cheltuie părinții pe telefoane care rămân mai „smart” decât propriile odrasle scutite de procesul gândirii. Apoi s-ar putea face economii și dacă genele false, unghiile false, buzele false și silicoanele s-ar plăti cu bancnote false. Iar faptul că de Finanțele României se ocupă un ministru UDMR ne reamintește vorba că afară-i vopsit gardul în roșu, galben și albastru dar înăuntru e românul verde. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Istoria Bucureștiului – Un domnitor bucureştean: Mihnea-Mihail Voievod în lupta pentru independența poporului român

/0 Comments/in , /by

O caracteristică de bază a istoriei noastre medievale o constituie lupta comună a tărilor pentru independentă, ilustrată strălucit de actiuni ale unor domnitori ca Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul. Astfel de actiuni, deşi de mai mică amploare vom avea de consemnat şi în secolul al XVII-lea, una dintre acestea, cea mai importantă, fiind legată de numele celui ce s-a dorit continuatorul Viteazului, Mihnea-Mihail voievod; actiunea sa curajoasă s-a desfăturat la începutul celei de-a doua jumătqti a secolului al XVII-lea, în condiţii deosebit de dificile pentru ţările noastre, cîn8 în sud-estul Europei îşi disputau întîietatea patru mari puteri: Turcia şi Polonia, aflate în declin, Austria şi Rusia, în plină ascensiune, iar ţările române slăbiseră datorită creşterii obligaţiilor faţă de Poartă, scăderii autorităţii domneşti, luptelor între partidele boiereşti, aservirii tărănimii, reducerii armatei. După cum este cunoscut, o primă aliantă antiotomană a ţărilor române în a doua jumătate a veacului al XVII-lea o constituie aceea dintre Gheorghe Rakoczi al II-lea, principele Transilvaniei, Constantin Şerban, domnul Ţării Româneşti şi Gheorghe Ştefan, domnul Moldovei. Încheiată iniţial în scopul înăbuşirii răscoalei seimenilor din Ţara Românească, la 1655, alianţa celor trei domnitori s-a transformat într-o coaliție antiotomană, exprimată şi cu ocazia campaniei din Polonia, ce a avut loc în anul 1657. Nu se poate nega faptul că o cauză a acestei expeditii revine ambiției personale a lui Gheorghe Rakoczi al II-lea de a ocupa tronul Poloniei. Campania a avut însă şi un puternic caracter antiotoman, datorat faptului că Polonia era atunci un aliat fidel Porţii1. Prezenţa lui Gheorghe Rakoczi al II-lea pe tronul Poloniei ar fi însemnat o considerabilă lărgire a frontului antiotoman. Dar Turcia intervine de partea regelui polonez, solicitînd hanului să trimită trupe. O armată de 80 000 de tătari2 (după alte surse, 150 0003) intră în Polonia, înfrîngînd oastea tărilor române. Acest fapt va avea urmări negative pentru coalitia românească. Turcia va căuta să profite de situatia creată, pentru a înlocui pe cei trei cîrmuitori şi pentru a dezorganiza astfel blocul antiotoman al ţărilor române, căci, aşa cum arată cronica „peste voia turcilor era această înălţare a lui Racoţii … şi împreunarea lui cu aceste două domnii, de Moldova şi de Ţara Românească”4 şi, de aceea, „au pus gînd rău pre Racoţii şi pre aceste două domnii”5. Ca urmare, sub presiunea Turciei, la 1 noiembrie 1657, dieta Transilvaniei alege ca principe în locul lui Rakoczi pe Francisc Rhedey6. A fost o domnie de scurtă durată, căci Rakoczi îşi va lua tronul la 3 ianuarie 16587. În Moldova şi Ţara Românească, turcii instalaseră domni noi, consideraţi fideli, în persoana lui Gheorghe Ghica şi Mihnea al III-lea Radu8. Era această schimbare atît dovada nemulţumirii Sublimei Porti pentru campania din Polonia, cît şi dorinţa marilor dregători de a avea linişte în ţările române, în vederea războiului pe care-l pregăteau împotriva Venetiei9.   Noul domn al Ţării Romăneşti, spune Cronica, „s-au aşezat aici, în scaun la Bucureşti”10. De altfel, numeroşi domnitori anteriori lui folosiseră oraşul de pe Dîmbovita ca reşedintă domnească. Voievozi ca: Vlad Ţepeş, Radu cel Frumos, Laiotă Basarab cel Tînăr, Vlad Călugărul, Mihnea cel Rău, Radu de la Afumaţi, Mircea Ciobanul, Petru cel Tînăr, Alexandru al II-lea, Mihai Viteazul stătuseră mai mult în Bucureşti11. O importantă dezvoltare cunoscuse oraşul sub domnia lui Matei Basarab, lucru dovedit de descrierile făcute de călătorii Petru Bogdan Baksic, în 164012, şi Paul de Alep, în 165713. Mult timp petrecuse la Bucureşti şi Constantin Şerban, care, la vestea venirii lui Mihnea, luase hotărîrea de a arde oraşul, pentru ca „atunci cînd va veni noul domn, acesta să nu fie în stare să găsească vreun loc unde să-şi aşeze scaunul său”14. De altfel, Paul de Alep numeşte, în 1657, Bucureştiul „vestita reşedință a domnilor din timpurile cele mai vechi”15, iar Evlia Celebi, în 1659, vorbeşte de „marele oraş Bucureşti, capitala Ţării Romăneşti”16, în timp ce Tîrgovişte este considerată „a doua capitală”17. Încă de la începutul domniei sale, Mihnea al III-lea acţionează pentru pregătirea îndrăzneţului său plan de răscoală antiotomană. Astfel. în timp ce, pe față, se arăta supus turcilor, „den inimă gîndea să se scoale cu arma asupra turcilor, să-i bată”18. Mihnea îşi stabileşte reşedința la mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti, pe care o fortifică19. La 30 mai 1658 îşi schimbă numele în Mihai, fiind încoronat la Bucureşti, de către patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei, după obiceiul împărătesc bizantin20. Prin schimbarea numelui în Mihai, noul domn voia să sugereze, desigur, reînvierea lui Mihai Viteazul; încoronarea sa după ritul împăraţilor bizantini dovedeşte existenta unui alt vis al lui Mihnea, acela al refacerii Bizanţului, prin eliberarea de sub ocupaţia otomană21. Urmîndu-şi planul său, noul domnitor ia o serie de· măsuri pentru întărirea ţării. Se preocupă de înviorarea vieţii economice22. Caută întărirea autorităţii domneşti, prin remanierea divanului, mai aţes după trădarea marii boierimi în 1658: „ş-au pus pre voia sa boieri”23. Mihnea doreşte şi sprijinul bisericii. El asigură terminarea construirii Mitropoliei din Bucureşti, a cărei sfinţire are loc la 6 iunie 1658, cu participarea patriarhului Antiohiei, Macarie24. Domnitorul întreţine strînse legături cu clerul ortodox din Balcani25. Pe plan intern, caută redresarea finanţelor țării, prin răscumpărări silite din rumânie26. Măsura avea un dublu scop: pe de o parte obţinerea sumelor de răscumpărare şi creşterea numărului contribuabililor pentru umplerea vistieriei, pe de altă parte, folosirea celor răscumpăraţi pentru întărirea armatei. Mihnea-Mihail întăreşte capacitatea de apărare a Ţării Româneşti, folosind ca pretext fată de turci pericolul pe care-l reprezenta pentru el Constantin Şerban27: „gătire mare făcea: tunuri, erbării şi dorobanţi… îi îndrepta pe la steaguri, făcînd căutări tuturor slujitorilor ţărăi”28; „alese din neamul dorobănţesc de puse capete mari peste tot”29. Oastea, alcătuită din curteni, slujitori, mercenari, ajunge la 30 000 de oameni30. În programul său militar, voievodul urmăreşte şi întărirea artileriei, fapt pentru care păstrează cele 53 de tunuri introduse în ţară atunci cînd paşa de Silistra îl ajutase la obţinerea tronului31. În iunie 1658 sînt restituite, la solicitarea sa, adresată lui Gheorghe Rakoczi al II-lea, cele trei tunuri pe care Constantin Şerban le luase cu el cînd se retrăsese în Transilvania32. Se adaugă

Muzeul Național de Artă al României – „Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia”- Curator: Erwin Kessler

/0 Comments/in , /by

Muzeul Național de Artă al României (Calea Victoriei 49-53) vă invită la vernisajul expoziției „Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia”, joi, 18 septembrie 2025, de la ora 18:00. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 18 septembrie 2025 – 28 februarie 2026. Despre expoziție Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia scoate la iveală coliziunea dintre tradiție și modernitate, dintre local și global, fuziunea dintre valori aparent ireconciliabile, atât de relevante pentru prezentul nostru hibrid. Așa-numitele covoare de Transilvania își au originea în Anatolia de vest, de la Gördes până la Selendi. Sunt covoare de rugăciune musulmane tipice lumii otomane. Fiecare covor este o încăpere portabilă a devoțiunii private: ea izolează individul pe o insulă de lână pentru exerciții spirituale. Credința, fantezia și pasiunea se înalță spre cer de pe covoarele de rugăciune. Frânturi de paradis pe pământ, covoarele anatoliene trebuiau să fie bogate, frumoase și luxuriante, pentru a oferi o mostră a plăcerilor de dincolo de lume. Procedând astfel, ele ating valori estetice înalte, independente de scopul lor spiritual. Din celule individuale destinate devoțiunii private, acestea s-au transformat rapid în mărfuri râvnite. Pentru străini, covoarele anatoliene scumpe exprimau opulență, confort, glorie, viziuni extatice și exotice în loc de credință. Încă din secolul al XVI-lea, s-au transformat într-o marfă orientală dorită în Europa. În drumul lor spre Europa de Vest, covoarele anatoliene au traversat Transilvania, unde au ajuns în bisericile protestante, pe bănci și altare, ca semne tangibile, decorative, ale bogăției și statutului superior. Au pătruns în conace bogate, în special în Germania și Țările de Jos, unde pot fi văzute pe mese și bănci, în scene de interior și naturi statice, de la Vermeer și Pieter de Hooch la Willem Kalf. Covoarele de Transilvania sunt un caz paradoxal de practici culturale și spirituale dislocate, grăitoare pentru de modul în care contextele și consumul redefinesc obiectele ca artă. Alături de o selecție de 15 covoare anatoliene prețioase, datând din secolele XVI-XVIII, aparținând colecțiilor MNAR din București și Muzeului Brukenthal din Sibiu, expoziția prezintă 15 covoare amețitoare de Thomas Ruff, din seria sa d.o.pe, numită după lucrarea lui Aldous Huxley, Porțile percepției (1954). În ultimii ani, Thomas Ruff a produs o serie de covoare imprimate cu modele abstracte, colorate, care evocă proliferarea coloniilor organice, a formațiunilor cosmice sau a unor fantezii extatice decorative, orientale. Acestea au rezultat din tehnica sa fotografică caracteristică de manipulare digitală: el creează subiecte virtuale cu un software fractal și apoi le redă digital, cu o cameră virtuală, ea însăși un software. În cazul covoarelor, imaginea este imprimată pe țesătura unui covor neutru, incolor, impregnat cromatic cu jet de cerneală. Astfel, cea mai avansată tehnologie digitală a virtualității pure se combină cu textura cea mai tactilă a realității. Moliciunea covoarelor primește proiecțiile unui software, într-un corp de țesături psihedelice, spiralate amețitor. Rezultatele sunt covoarele singulare ale lui Ruff: comparate cu sursele strict virtuale și radical moderne ale imaginilor generate pe computer, acestea sunt intens fizice și aparent tradiționale, aparținând celui mai tangibil domeniu al vieții de zi cu zi. Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia dezvăluie recurențe istorice pe termen lung; sugerează schimbul perpetuu de mijloace tradiționale și mentalități moderne, transferul simbolic continuu al valorilor culturale. Covoarele de Transilvania, covoarele anatoliene însușite și reutilizate lucrativ și interpretativ de practicile culturale și comerciale europene, oglindesc covoarele lui Thomas Ruff, veritabile iterații moderne ale unor mărfuri clasice, transformate în dispozitive conceptuale de către un neobosit artist experimental. În centrul ambelor lumi de covoare se află suprafețele țesute, asemănătoare grădinilor, pe care exploziile de forme și culori absorb privirea privitorului în transă. Impulsurile estetice din spatele proceselor lor spirituale și vizionare apropie covoarele anatoliene de covoarele lui Thomas Ruff și le leagă într-un agregat moale, cald și emoționant. Acest agregat de fantasme împletite este miza expoziției, deoarece configurează un spațiu profund material, non-virtual, de imersiune corporală propriu-zisă. Selectarea covoarelor din Transilvania și a covoarelor lui Thomas Ruff a fost în egală măsură o chestiune de curatoriat și grădinărit. Scopul a fost de a le amesteca cât mai mult posibil, cât mai potrivite unele cu altele, într-un mod aproape muzical, într-un joc de forme și culori care sfidează epoci, tehnologii și ideologii, doar pentru a dezvălui țesătura analogă a freneziei lor. Expoziția nu este una documentară, ci este o demonstrație care vizează experiența relațiilor culturale și fenomenale transgresive. Este concepută pentru a scoate la iveală nedumerirea, relativitatea și incertitudinea în referirea la Occident și Orient, pentru a amesteca și a confuza simțul privitorului în raport cu conceptele rigide, încărcate politic, precum „modernitate” și „tradiție”, „continuitate” și „apropriere”, „marfă” și „poziție critică”, „legitim” și „ilegitim”, „atunci” și „acum”. Este o pledoarie pentru extinderea și stratificarea prezentului perceptiv, încărcat de fantezie și ideație. Evenimente conexe Pe parcursul expoziției se va desfășura la MNAR o serie de prelegeri și programe educative. Evenimentele vor începe cu o prezentare a lui Thomas Ruff, despre conceptul, sursele și procesul de producție al fotocovoarelor sale. Aceasta va fi urmată de prelegerea susținută de dr. Agnes Ziegler, dedicată conservării, expunerii și reutilizării covoarelor anatoliene în bisericile evanghelice din Transilvania. În decembrie va avea loc conferința dr. Cosmin Ungureanu, dedicată reprezentărilor covoarelor orientale și de Transilvania în pictura italiană, flamandă și olandeză din secolele al XV-lea și al XVII-lea. Anul 2026 va începe cu prezentarea dr. Ömer Zaimoğlu, despre meșteșugul antic al țesătorilor de covoare din Anatolia. Programul complet al evenimentelor va fi prezent pe www.mnar.ro și pe rețelele sociale ale MNAR. Parteneri Expoziția Covoare Zburătoare – Thomas Ruff & Transilvania & Anatolia este susținută de Institutul Goethe, Institutul Yunus Emre și Asociația Prietenilor MNAR.

Muzeul Național de Artă al României – Expoziția „József Klein și Școala de la Baia Mare”

/0 Comments/in , /by

Muzeul Național de Artă al României, alături de Muzeul Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”, vă invită la vernisajul expoziției „József Klein și Școala de la Baia Mare”, care va avea loc joi, 18 septembrie 2025, de la ora 18:00, la parterul Galeriei Naționale (A4), Calea Victoriei 49-53. Curatorii expoziției sunt Alina Petrescu, șef Secția Artă Românească Modernă, Muzeul Național de Artă al României și Robert Strebeli, director Muzeul Județean Baia Mare „Centrul Artistic Baia Mare”. Expoziția „József Klein și Școala de la Baia Mare” aniversează 129 de ani de la nașterea pictorului și cuprinde o amplă selecție de lucrări de pictură, grafică, sculptură și documente, provenite majoritar din atelierul pictorului și devenite parte din patrimoniul Muzeului Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”. Acestora li se alătură lucrări de la Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Județean Satu Mare, Muzeului de Artă din Cluj, Centrul de Cultură, Artă și Agrement din Târgu-Mureș, dar și din colecții private din Budapesta și din Paris. Este pentru prima dată când publicul din București are ocazia să vadă 80 de opere din creația lui József Klein, care prezintă opera artistului dintr-o perspectivă nouă, puțin cercetată, ca membru al Coloniei artistice de la Baia Mare. Născut într-o familie modestă din județul Arad, József Klein (1896-1945) a fost marcat de o copilărire plină de neajunsuri și greutăți, motiv pentru care scenele din viața cotidiană a oamenilor simpli au devenit o temă recurentă în pictura sa. Suferințele celor mulți din primii ani l-au făcut să înfățișeze lumea înconjurătoare într-o manieră realistă. În ciuda condițiilor precare și a discriminării care l-au urmărit toată viața, Klein a dat dovadă de o perseverență greu de egalat și a devenit creatorul unei arte atente la dramele omului de rând, care a îmbogățit formele picturii tradiționale cu experimente ale impresionismului și fovismului. Pictor, gravor și sculptor, József Klein s-a format la Budapesta, la clasele profesorilor Károly Ferenczy și Istvan Réti. Dacă de la primul dintre profesori a învățat tehnicile picturii impresioniste, cel din urmă îl inspiră să se alăture grupului de artiști condus de Janos Thorma din Colonia de la Baia Mare, unde descoperă plăcerea de-a lucra în aer liber. Picturile realizate aici figurează în 1922 în expozițiile de grup ale Școlii de la Baia Mare, la Satu Mare, Cluj, Oradea și Timișoara. Școala de pictură de la Baia Mare, întemeiată de Simon Hollósy, Istvan Réti, János Thorma, Bélla Iványi-Grünwald și Károly Ferenczy, respinge conservatorismului academic și pune accent pe învățarea meșteșugului picturii prin studiul după natură. Încurajat de prietenii și colegii săi de breaslă Istvan Réti și Janos Thorma, Hollósy inaugurează în anul 1896 Școala de Pictură de la Baia Mare, deschizând calea unor noi abordări în pictură, bazate pe refuzul convențiilor academice, dar cu o apetență pentru pictura în plein-air și studiul după modelele oferite de pictorii francezi. Câțiva ani mai târziu József Klein ia contact, de asemenea, cu efervescența artistică din Paris, unde asimilează maniera impresionistă și intensitatea cromatică fovistă și se apropie de mișcarea artistică Noua Obiectivitate. După revenirea din Franța organizează prima expoziție personală la Baia-Mare, pe care o itinerează la Cluj și Arad. József Klein expune ulterior la București și Timișoara lucrări care îl consacră drept un pictor avangardist. Repertoriul său tematic se diversifică odată cu abordarea unor subiecte sociale, dar și printr-o atenție sporită oferită mesajului transmis de opera de artă. Încercarea sa de conectare la marile curente europene, asimilarea inovațiilor în materie de limbaj artistic și experimentarea unor tehnici noi l-au ajutat pe Klein să își descopere propriul stil. În 1944, Klein și soția sa, Piroska Kohn, sunt deportați din Baia Mare în lagărul Auschwitz-Birkenau, unde își găsesc sfârșitul. O parte semnificativă de lucrări din atelierul pictorului a fost salvată în timpul Holocaustului de pictorul maghiar Kriszán János. Expoziția „József Klein și Școala de la Baia Mare” rămâne deschisă în perioada 18 septembrie 2025 – 28 februarie 2025 și este însoțită de o serie de evenimente conexe. Program Vineri, 19 septembrie 2025, ora 11:00 Atelier pentru copii cu tema „Culoare și expresivitate”. Un atelier sub forma unui joc de memorie în care învățăm să privim un tablou, cu răbdare și atenție, încercând să descoperim cât mai multe detalii pe care să le memorăm. Vineri, 19 septembrie 2025, ora 16:00 Conferință susținută de curatorul expoziției Robert Strebeli, directorul Muzeului Județean Baia Mare „Centrul Artistic Baia Mare”. Duminică, 21 septembrie 2025, ora 12:00 Vizită ghidată de specialitate susținută de Alina Petrescu, curatoarea expoziției, șef secția Artă Românească Modernă, Muzeul Național de Artă al României. Sâmbătă, 25 octombrie 2025, ora 12:00 Vizită activă pentru adulți cu introducere în contextul istoric și artistic al Școlii de la Baia-Mare. Septembrie 2025 – Februarie 2026: Seria de ateliere „Anotimpuri maramureșene” propune copiilor 4 ateliere tematice dedicate peisajelor, obiceiurilor și tradițiilor din fiecare anotimp, aducând în prim-plan specificul cultural și folcloric al Maramureșului, așa cum se reflectă în picturile lui Jozsef Klein și ale Școlii de la Baia Mare. Datele exacte vor fi anunțate ulterior.

Corvin Lupu – Aspecte privind relațiile dintre Rusia și România (III)

/0 Comments/in , /by

Extrase din cartea profesorului universitar doctor Corvin Lupu, Confruntare și cooperare în relațiile României cu Rusia, China și SUA, Editura Paul Editions, București, 2024 – partea a treia. Aspecte privind drepturile istorice ale românilor asupra Basarabiei –rememorări esențiale comentate– Argumente de drept internațional Prin Pacea de la Focșani, din iulie-august 1772 și prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi, din iulie 1774, care au pus capăt războiului dintre ruși și turci din anii 1768-1774, s-au încheiat și documente de drept internațional privitoare la Moldova și Țara Românească. Aceste documente au venit în prelungirea unor capitulații mai vechi. Ele au legalizat situația juridică, administrativă, fiscală și judecătorească a Țărilor Române și raporturile lor cu puterea suzerană otomană. Ele au fost realizate pe baze cutumiare, pe documente reale și pe reconstituiri ale unor momente de istorie, privitor la care nu au mai existat urme materiale. La baza redactării Capitulațiilor au stat elemente cutumiare, dar și documente reale. La Kuciuk-Kainargi, în iulie 1774, la redactarea lor, din partea Principatului Moldovei au participat Petre Depasta, spătarul Ioan Cuza, postelnicul Manolachi Drăghici și postelnicul Ienachi Chirică. Din partea Principatului Țării Românești/Munteniei, au participat la elaborarea Capitulațiilor banul Mihai Cantacuzino, luminatul Chesarie, episcop al Râmnicului (1773-1780), mitropolitul Grigorie și boierul Pană Filipescu. În istoria medievală a Țărilor Române erau cunoscute capitulațiile mai vechi, încheiate începând cu sfârșitul sec. al XIV-lea. Astfel, au fost Capitulația din 1393, încheiată la Nicopole, între Mircea cel Bătrân și sultanul Baiazid Ilderim. O altă capitulație s-a încheiat la 1460, la Adrianopol, între domnitorul Vlad Țepeș și sultanul Mohamed al II-lea Cuceritorul. La 1511 s-a încheiat o capitulație între domnitorul Moldovei Bogdan al II-lea cel Chior și sultanul Baiazid al II-lea. Capitulația de la 1529, încheiată între Petru Rareș și Soliman I Legislatorul, prevedea dreptul Moldovei de a se conduce autonom și inviolabilitatea teritoriului țării. Toate capitulațiile aveau stipulații limpezi prin care Imperiul otoman se angaja să protejeze entitățile statale românești, drepturile și obligațiile reciproce, care excludeau dreptul puterii suzerane otomane de a dispune după bunul plac de teritoriile statelor feudale românești. Pe acest fond s-a bazat întreaga construcție a Capitulațiilor încheiate în anii 1772/1774 la Focșani și la Kuciuk-Kainargi. Istoriografia rusească a susținut că rușii ar fi fost creatorii capitulațiilor. Este dificil de reconstituit adevărul privitor la modul în care a decurs elaborarea Capitulațiilor, în condițiile în care România și-a pierdut o foarte mare parte a arhivelor de maximă importanță. Mă refer la faptul că documentele cele mai importante de arhivă istorică românească au fost transferate tocmai în Rusia, împreună cu tezaurul țării, în perioada decembrie 1916-iunie 1917 și nu s-au mai întors, iar documentele de arhivă importante și pentru Rusia pe care le-a mai avut și le-a mai adunat ulterior statul român au fost verificate și confiscate de ocupantul sovietic, după 1944. Faptul că aceste capitulații, care prevedeau expres obligațiile Imperiului otoman de a respecta integritatea teritorială a Principatelor Române, ar fi fost, după susținerile rușilor, redactate din inițiativa lor, este un argument în plus că ele ar fi trebuit să fie respectate și la 1812, când Imperiul otoman a cedat Rusiei Basarabia, ca și despăgubire de război. Capitulațiile au fixat statutul de drept internațional al Principatelor Române. Ele nu pot fi excluse de la nici o discuție privitoare la problematica apartenenței Basarabiei la România și/sau la Rusia. Între 1772/1774 și 1878, când s-au semnat documentele Congresului de Pace de la Berlin, Capitulațiile au reprezentat cel mai important izvor de drept internațional privitor la Principatele Române. Capitulațiile, numite la noi în acele vremuri și Tractatele, au fost parte a conștiinței diplomatice europene și românești. După cum este arhicunoscut, în perioada 1806-1812 a avut loc războiul ruso-turc, declanșat de Rusia, care dorea să-și extindă posesiunile în sud-estul Europei, pe vechea aspirație rusească către strâmtorile Bosfor și Dardanele. Rusia a profitat de slăbiciunea Imperiului otoman și de faptul că principalii protectori occidentali ai Imperiului Otoman, Marea Britanie și Franța erau implicate total în războaiele napoleoniene, astfel că Rusia, învingând Turcia în război, și-a luat mână liberă în sud-estul Europei. Din punct de vedere al dreptului internațional, cedând Bucovina Austro-Ungariei, la 1774-1775 și Basarabia Imperiului țarist, la 1812, Turcia a violat contractul de vasalitate cu Țările Române, în speță cu Moldova, iar Rusia a devenit complice la acest viol. Or, așa cum arăta și Nicolae Titulescu, complicitatea violării unui contract de drept internațional nu poate crea dreptul.1 În timpul războiului din 1806 între Franța și Prusia, Rusia a acordat ajutor Prusiei, intrând practic în război cu Franța. Ca urmare, la 7 iulie 1807, la Tilsit, în prezența împăraților Franței și Rusiei s-a semnat pacea. Rusia și-a asigurat pentru moment securitatea în fața Franței, cale liberă împotriva Turciei, contra căreia a accelerat operațiunile militare. Prin prevederile tratatului de pace, Rusia s-a angajat să-și retragă toate trupele care au pătruns în Principatele Române, în 1806, când a izbucnit războiul. Astfel, art. 22 al Tratatului de Pace de la Tilsit prevedea că: „Trupele ruse se vor retrage din provinciile Valahia și Moldova, însă aceste provincii nu vor putea fi ocupate de trupele Înălțimii Sale Sultanul până la ratificarea viitorului tratat de pace definitiv dintre Rusia și Poarta Otomană”. Țarul Alexandru a refuzat să își retragă trupele din Principatele Române, invocând faptul că nici Franța nu și-a retras armatele din Prusia, cum prevedea tratatul. Dar scopul imediat al acestor operațiuni militare a fost anexarea principatelor Moldova și Țara Românească. În luna iulie 1811, contele Rumianțev, ministrul rus de Externe, a scris la București contelui general Mihail Kutuzov, în numele țarului, arătând că scopul cel mai evident și cel mai important este alipirea celor două principate române, precizând că nici o altă achiziție nu poate să înlocuiască această anexare. Principatele Române au devenit obiect al negocierii între Franța și Rusia. Contele Piotr Alexandrovici Tolstoi, ambasadorul Rusiei la Paris, după negocieri cu Napoleon, a expediat la Moscova proiectul unei convenții între cele două țări prin care Rusia primea dreptul de a ocupa Principatele Române, în schimbul acceptului Rusiei ca Franța să ocupe Silezia. În vederea perfectării acestui proiect de convenție, au

Soprana Rodica Vică, serie de recitaluri europene dedicate muzicii românești și, în special, lui George Enescu

/0 Comments/in , /by

Soprana Rodica Vică, stabilită la Viena și recunoscută ca una dintre cele mai versatile și inovatoare voci ale generației sale, pornește în această toamnă într-o serie de recitaluri în capitale europene – Londra, Viena și Paris – dedicate patrimoniului muzical românesc și, în mod special, lui George Enescu, de la a cărui dispariție se împlinesc 70 de ani. Cariera internațională a Rodicăi Vică include colaborări cu teatre de operă și filarmonici de prestigiu, în roluri variind de la baroc la belcanto și creație contemporană. Soprana este apreciată atât pentru calitatea interpretativă, cât și pentru curajul de a dezvolta și iniția proiecte interdisciplinare care unesc culturi și comunități. Londra – 20 septembrie 2025 Echoes of Enchantment: Romanian Masters of Music and Poetry Institutul Cultural Român, 1 Belgrave Square, ora 16:00 – 17:30 Alături de soprana Ilona Năstase, o voce lirică tânără aflată într-o ascensiune remarcabilă, și pianista britanico-română Andrada Pașcu, cunoscută pentru interpretările sale pasionale, Rodica Vică propune publicului londonez un recital care îmbină creația enesciană cu lirica eminesciană. Programul include lucrări de Enescu, lieduri pe versuri de Carmen Sylva și Mihai Eminescu, precum și pagini semnate de Nicolae Bretan, Eduard Caudella, Tiberiu Brediceanu, George Stephănescu și Eugen Doga. Organizator: Institutul Cultural Român de la Londra Parteneri: Asociația InoMusicArt, Inimile Vorbesc Românește Recital inclus în programul oficial al Open House London Detalii eveniment și acces: https://www.rcilondon.co.uk/event-details/echoes-of-enchantment-romanian-masters-of-music-and-poetry. Viena – 14 octombrie 2025 Moldawische Folklore trifft Klassik Institutul Cultural Român de la Viena, ora 19:00 Rodica Vică împărtășește scena cu baritonul Sergiu Garabajii, cu un timbru puternic și expresiv, pianistul Marcel Lazăr, reputat pentru sensibilitatea interpretărilor sale, și violoniștii Ana-Maria și Cătălin Advahov, duo cunoscut pentru virtuozitatea și energia cu care readuce la viață folclorul basarabean. Programul explorează întâlnirea dintre folclor și muzica clasică, dar și dimensiunea lirică inspirată de poezia lui Mihai Eminescu. Organizator: Moldo Crescendo Cu sprijinul: Diaspora Engagement Hub – Biroul Relației cu Diaspora al Republicii Moldova Parteneri: Ambasada Republicii Moldova în Austria, Institutul Cultural Român de la Viena Detalii eveniment și acces: https://www.rodicavica.com/event/recital-in-vienna-rumanisches-kulturinstitut/. Paris – 17 octombrie 2025 ENESCO–EMINESCO–INSPIRATIONS Salon d’Or, Hôtel de Béhague, Ambasada României în Franța, ora 20:00 În eleganța Salonului de Aur al Ambasadei României, soprana Rodica Vică și pianista Angela Drăghicescu, apreciată la nivel internațional pentru rafinamentul său artistic, vor prezenta un program dedicat legăturii dintre muzică și poezie. Publicul va descoperi lucrări de Enescu și Nicolae Bretan, alături de piese inedite semnate de compozitoarele române Hilda Jerea, Rodica Soutzo, Esmeralda Atanasescu, Mansi Barberis, Myriam Marbé, dar și creații ale compozitorului francez Jean-Christophe Rosaz, care leagă tradiția românească de sensibilitatea franceză. Organizator: Rencontres Musicales Georges Enesco Paris Parteneri: Ambasada României în Franța, Institutul Cultural Român de la Paris, Asociația InoMusicArt Detalii eveniment și acces: https://enesco-paris.com/90-2/concerts/. Prin aceste trei recitaluri europene, Rodica Vică își reafirmă rolul de ambasador al muzicii românești, aducând în prim-plan bogăția creației enesciene și eminesciene și ilustrând puterea muzicii de a uni culturi și de a inspira comunități.

Elite Art Gallery găzduiește expoziția Balchik Art Residency 2025

/0 Comments/in , /by

În perioada 1 – 26 septembrie 2025, Elite Art Gallery găzduiește expoziția artiștilor participanți la ediția a XXII-a a rezidenței de la Balcic, un proiect cultural de tradiție inițiat de Asociația Elite Art în urmă cu peste două decenii. Expoziția reunește lucrările artiștilor: Alina Bobeică, Alexandra Lincu, Andreea Ciocîrlan, Andrei Grigorescu, Mara Popa, Mircea Modreanu, Mircea Pop, Raluca Drăghici și este  curatoriată de Roxana Diochețanu. Vernisajul va avea loc pe data de 9 septembrie, începând cu ora 19:00, unde publicul se va putea bucura de un moment muzical susținut de invitatul Silviu Stema. Dacă privim în istoria nu atât de îndepărtată a spațiului românesc, acolo, undeva în segmentul  artistic pe care l-am produs, putem identifica nemijlocit și „colonia artistică de la Balcic”. Acest spațiu, îndrăgit de Regina Maria și transformat într-un adevărat paradis artistic, a continuat să inspire, mai mult de un secol, generații de artiști, de la maeștrii interbelici până la creatorii contemporani. Acest demers cultural, care în sine reprezintă o bătălie de anvergura unui basm, este continuat, an de an, de către Asociația Elite Art prin intermediul rezidenței artistice de la Balcic. Astfel, iată-ne ajunși la cea de-a XXII-a ediție a taberei de creație, care marchează cel mai longeviv proiect Elite Art. Cu ce ne mai surprinde Balcicul în 2025? „Anul acesta, fiecare artist participant la rezidența de la Balcic și-a deschis pensulația către noi provocări. Locul, cu încărcătura sa istorică și culturală aparte, a devenit sursă de inspirație pentru diverse limbaje vizuale, teme neașteptate și experimente de culoare, straturi și texturi. Publicul, poate mai puțin familiar cu universul artistic al Balcicului, va putea explora acest spațiu prin elemente de istorie, vegetație mediteraneeană, scaune de grădină și chiar accente surprinzătoare, precum mașini de poliție, elemente care au reușit să transforme fiecare colțișor într-un dialog viu dintre trecut și prezent. Evident, Balcicul rămâne un loc al metamorfozei artistice. Noile generații de creatori răspund provocării de a traduce vizual spiritul Coastei de Argint, păstrându-i esența, dar deschizând-o totodată către lumea contemporană a artei” a declarat Roxana Diochețanu, curator Elite Art Gallery. Parteneri: „Двореца” Балчик / „Dvoreca” Balchik, PictorShop, Ella Congress & Events, Crama Histria. Expoziția poate fi vizitată în intervalul 1-26 septembrie 2025, de luni până vineri, la Elite Art Gallery (Piața Națiunile Unite, nr. 3-5), între orele 11:00 – 19:00. Despre Elite Art Elite Art promovează artiști plastici contemporani prin proiecte culturale care aduc în atenția publicului noi forme de expresie artistică, punând în dialog tradiția și inovația, valorile consacrate și vocile emergente ale artei moderne. Mai multe detalii despre seria evenimentelor expoziționale Elite Art Gallery sunt disponibile pe Facebook și Instagram, cât și pe https://www.eliteart-gallery.com/.

Salonul Editorial din Târgoviște lansează cartea „ANOTIMPURI FEROVIARE – Calea ferată îngustă – FIENI” pe 6 septembrie 2025

/0 Comments/in , /by

În data de 6 Septembrie 2025, ora 10:30, la Salonul Editorial din Târgoviște organizat în Scuarul Primăriei cu prilejul Zilelor Cetății, va avea loc lansarea cărții „Anotimpuri feroviare – Calea ferată îngustă Fieni”, realizată de Vlad Adrian Nicolae și Daniel Adrian Mandache. Evenimentul este organizat de către Biblioteca Județeană Dâmbovița. Cartea abordează atât istoria liniei, dar și prezentul, prin opera fotografică a celor doi autori. Albumul surprinde activitatea căii ferate înguste cu particularitățile fiecărui anotimp, dar și schimbările peisajului prin trecerea timpului. De asemenea, cartea-album creionează și aspecte cotidiene din viața rurală de pe Valea Ialomiței, din nordul județului Dâmbovița. De-a lungul cărții-album, pe lângă sutele de cadre fotografice, veți regăsi și o istorie a căilor ferate din întreg județul Dâmbovița, dar și povestea liniei înguste industriale aflată la poalele Bucegilor, în regiunea subcarpatică a Dâmboviței. Pentru o deschidere și înțelegere cât mai bună a subiectului, cartea se va regăsi într-o ediție trilingvă română-engleză-germană. Lansarea de carte este organizată în colaborare cu Editura Cetatea de Scaun, editură sub bagheta căreia va vedea lumina tiparului albumul „Anotimpuri feroviare – Calea ferată îngustă Fieni”.

Daniel Siegfriedsohn – GROZAVĂ ESTE PUTEREA ÎNTUNERICULUI MOLDOVENESC DIN BASARABIA! (2)

/2 Comments/in /by

Chișinău/țarcu r.m. (27 august 2025). Merz (în imagine) în discursul său a pomenit că Germania sărbătorea deja un an de la reunificare când Moldova își proclama independența în anul 1991! Statalista antiromâncă Sandu însă nu scoate niciun cuvânt despre ROMÂNIA și se va îmburica într-una cu independența în fața cancelarului Merz și a lui Macron care salutase mulțimea din Piața Marii Adunări Naționale cu „Bună seara, dragi prieteni moldoveni!”… Macron autorul loviturii de stat de la București a venit să o asigure într-o română cu accent nigerian pe soroșista antiunionistă Sandu că îi apără stataliatea fantomă față de Unirea cu România! Iată ce a găvărit cu duioșie sovietică prezidenta țarcului dintre Prut și Nistru: „Ne bucurăm să vorbim despre istoria adevărată a poporului nostru [care popor?], că am purces la crearea unui stat democratic, astăzi suntem mândri de realizările noastre, am demonstrat că suntem curajoși, ne apărăm libertatea și suveranitatea în fiecare zi, am demonstrat că muncim onest acasă sau oriunde în lume [cu ce pașapoarte?], am demonstrat că suntem solidari [cu Ukraina, n.n] și de aceea Moldova este azi numită o țară mică cu inimă mare…, am reușit să punem Moldova pe calea integrării europene [nu a Unirii cu România!]… pentru că vrem să aducem Europa aici acasă. Știu că mai sunt și forțe [unioniste, n.n.] care vor să ne oprească din drum dar noi suntem puternici, suntem puternici pentru că avem prieteni extraordinari… E datoria noastră față de părinții și bunicii noștri care au recâștigat libertatea ca să construim o Moldovă europeană, o Moldovă liberă… Să avem grăjă de țara noastră, să o iubim în fiecare zi, să o păzim, să o protejăm în fiecare zi!”. Mii de tineri mancurtizați de guvernanții antiromâni scandau: „Moldova, Moldova!”. Nu se auzea scandând „ROMÂNIA”! În conștiința Europei locuitorii băștinași dintre Prut și Nistru au fost considerați dintotdeauna „români” și nu ”maldavani” cum le place să se recomande azi în plin sec. XXI prin lume soroșistei antiunioniste Sandu și guvernanților mancurți ai țarcului r.m., împrăștiind aberațiile de „națiune” și statalism maldavinești în locul Unirii și încurajându-i în stil neostalinist pe locuitori să se considere astfel. Antiromânca Sandu a trimis pe teren la recentul recenzământ, tinerei bine instruiți care îi treceau în catastife pe locuitori drept „maldavani” fără să îi mai întrebe ce se consideră sau chiar dacă se declarau români. În E.U. unde vor să intre guvernanții și majoritatea locuitorilor r.m., se află și trei țări – Germania, Italia și România care au fost singurele din Europa ale căror popoare trăiau fărâmițate în provincii și state diferite, singurele în care Revoluția europeană de la 1848 a avut un caracter Unionist. Nemții și italienii au fost conștienți să își facă o țară chiar dacă în provinciile și formațiunile lor statale limba la nivel de dialecte nu era atât de unitară ca româna pe care poporul o vorbește în provinciile noastre doar la nivel de graiuri! La fel și românii, inclusiv cei basarabeni, au avut înaintași cu demnitate și dragoste de țară precum revoluționarul Alecu Russo la 1848 care a scris „Cântarea României” (nu Moldovei!) și care au realizat mărețul Ideal Național de Unire în anul 1918! Desemnați chiar și de ruși ca „Волохи”/„Valahi” adică Români și nu „maldavani” ori pur și simplu „Români” în multe documente și hărți etnografice, ponderea românilor din jumătatea de răsărit a Moldovei răpite în anul 1812 era desigur atunci mult mai mare de 70% din populația sa, atât cât indică datele din graficul naționalităților de pe harta etnografică a Basarabiei realizată chiar de Marele Stat Major Rusesc de la sfârșitul sec. XIX. Locuitorii Basarabiei erau numiți deci până și de către ruși „Români”, înainte să le facă spălături pe creier tătuka stalina și tatuka hrușciova! Poate că măcar documentele vechi rusești îi vor convinge că sunt români și pe guvernanții mancurți ai r.m. în frunte cu statalista Sandu, care cu mult mai puțină conștiință națională decât africanii și papuașii, așteaptă să intre de mânuță în U.E cu haholii de la Kiev, iar pe români – doar o sursă de avantaje și ajutoare, îi sfidează la nesfârșit cu statalismul țarcului r.m. și cu diversiunea puturoasă de „națiune civică moldovenească”. A consemnat pentru dumneavoastră Daniel Siegfriedsohn.