Entries by Patrick Matis

„Sfânta Maria în Armonie Româno-Albaneze” – Concert extraordinar al sopranei Arlinda Morava pe 10 septembrie 2025 la Sala I. C. Brătianu

/0 Comments/in , /by

Cu ocazia sărbătorii Sfintei Marii, soprana-diplomat Arlinda Morava invită publicul la un eveniment cultural în care muzica și poezia se împletesc într-un dialog artistic de excepție: „Sfânta Maria în Armonii Româno-Albaneze”, programat pe 10 septembrie la Sala I.C. Brătianu de la ora 17.00. Intrare este liberă, în limita locurilor disponibile. Invitaţii seratei vor fi: Theodora Stanciu – actriţă, Adriana Alexandru – pian, Gladiola Lamatic – soprană, Mona Dobrişan – actriţă, Meda Topîrceanu – mezzosprană, Alexandru Olteanu – tenor, Darius Moisa – tenor, Iosif Preda – interpret.  Gazda serii va fi jurnalista Luiza Stănescu.  Concertul propune o călătorie sonoră și emoționantă prin repertoriul celor două culturi, aducând în prim-plan piese tradiționale și compoziții de mare sensibilitate, interpretate cu devotament de soprana Arlinda Morava. Seara va fi îmbogățită de momente poetice, creându-se un fir narativ care leagă versul de muzică și transformă întregul spectacol într-o experiență memorabilă. Evenimentul promite să fie nu doar un concert, ci o celebrare a spiritualității, a identității culturale și a legăturilor profunde dintre România și Albania. Publicul va avea ocazia să trăiască o seară deosebită în care arta vocală, tradiția și poezia se unesc într-o armonie sublimă. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. Despre Arlinda Morava Prezenţă plină de farmec şi culoare, Arlinda Morava supranumită şi Diva muzeelor, este soprană de origine albaneză, atașat cultural al Ambasadei Albania în România și unul dintre cei 12 copii botezați de Maica Tereza. De asemenea, Arlinda a fost unul dintre cei 12 artiști internaționali invitati la cel mai mare concert umanitar din lume, dedicat beatificării Maicii Tereza, în anul 2019. Arlinda Morava îmbină talentul muzical cu cel actoricesc, fiind şi protagonistă în piesa de teatru „Nunta” de Cehov, regizată de Beatrice Rancea. Implicată permanent în diverse acțiuni umanitare, Arlinda Morava promovează uniunea culturală dintre România și Albania şi împleteşte cariera diplomatică şi cea artistică.

Cristian Horgoș – Ritualuri tradiționale care combat infertilitatea femeilor, de-a lungul istoriei și până azi

/0 Comments/in /by

Ritualuri pentru a asigura fertilitatea femeii s-au răspândit pe toate continentele, de-a lungul vremii, sub forme mai mult sau mai puțin orgiastice, de pildă la vikingi, celți, cultul zeiței germanice Freya, sau chiar până la ofrande umane la azteci.

Pe teritoriul României singurele ritualuri în care tinerele femei își lepădau complet veșmintele au fost cele pentru alungarea ciumei. Dar ritualurile pentru fertilitate, chiar dacă deseori sugestive, n-au apelat la aspecte erotice cu excepția dansulului Ielelor goalse sau înveșmântate în haine străvezii.

Dar sa trecem în reviste principalele ritualuri, de la străvechiul ritual din Peștera Muierii până la Sânziene, Rusalii cu varianta Stropitului Nevestelor de la Hodac, pe Valea Gurghiului,  Împănatul sau Înstruțatul Boului, Călușarii, Dragobetele, „Lociolitul” sau Stropitul de Mărțișor.

Zâna binefăcătoare din Peștera Muierii

De Peștera Muierii, din comuna Baia de Fier, se leagă legenda unei zâne care ajuta femeile sterpe să rămână „grele”. O cercetare arheologică a descoperit, în urmă cu două decenii, într-o formă aflată la zeci de metri sub galeria vizitabilă, o încăpere subterană în care se afla o stalagmită sub forma unui falus. Cercetarea arheologică a pornit de la descoperirea unui text scris pe o bucată de argilă şi datat în anul 176. d. H., care era parte dintr-o ofrandă pe care soţia unui demnitar roman o aducea unui zeu al fertilităţii. În cei doi pereţi de lângă formaţiunea calcaroasă au fost cioplite de către oameni câte şapte scobituri în care se adăposteau femeile venite să se roage la zeul respectiv, în zona altarului fiind găsite podoabe şi cercei. Arheologii au ajuns la concluzia că ritualul consta în aducerea femeilor nemăritate sau sterpe de către taţii sau soţii lor până la peşteră, de unde erau preluate de preoţii zeului.

ielele

Noaptea de Sânziene

Sânzienele (23/24 iunie) sunt o sărbătoare românească bogată în tradiții și superstiții, o combinație de credințe străvechi și practici creștine.

Tradițiile asociate cu Noaptea de Sânziene pot varia în funcție de regiune, dar unele obiceiuri comune includ adunarea și legarea coroanelor de flori, în special de sânziene (flori galbene), dansuri în jurul focurilor de tabără, cântece și povestiri populare. Se spune că fetele și femeile care participă la aceste ritualuri pot avea parte de noroc în dragoste și căsătorie.

Această sărbătoare își are originile în tradițiile și credințele precreștine și este adesea asociată cu venerarea naturii și fertilitate.

 

Sânzienele sau Drăgaica, celebrate astăzi, reprezintă o sărbătoare a iubirii și fertilității, legată de o serie de ritualuri pentru sănătatea oamenilor și belșug în gospodărie, dar și de practici ale fetelor pentru a-și afla sortitul și momentul în care se vor mărita. Sărbătoarea Sånzienelor ar avea la origine un cult roman pentru zeița Diana, numele de Sånziana, așa cum este cunoscută sărbătoarea autohtonă în special în Ardeal, provenind din „Sfânta Diana”, în timp ce în Muntenia și Oltenia se sărbătorește Drăgaica. Sărbătoarea Sånzienelor se manifestă printr-o mulțime de ritualuri, menite să asigure rodnicia lanurilor, fertilitatea femeilor măritate și măritișul pentru fetele care își pot vedea alesul în noaptea de Sånziene. La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sånziene, ce cresc în poieni și care sunt culese de fete.

Tot de Noaptea de Sânziene se leagă și credințele legate de Iele.

Se consideră că Ielele, făpturile care se regăsesc în nenumărate superstiții românești, sunt făpturi feminine supranaturale. În popor se știe că ele sunt niște fecioare de o frumusețe greu de închipuit, cu mare forță de seducție și puteri magice.

Moștenirea bătrânilor arată că ele apar noaptea la lumina lunii, în hore, și că preferă locurile retrase precum iazuri, maluri de râuri, răscruci și poieni. Ielele dansează goale sau înfășurate în valuri transparente, cu clopoței la picioare.

Ielele nu sunt făpturi malefice și se răzbună doar dacă sunt ofensate sau văzute în timpul dansului.

Udatul Nevestelor de Rusalii

Un obicei specific Transilvaniei este „Udatul Nevestelor”. În a doua zi de Rusalii, femeile tinere sunt stropite cu apă de către bărbații din sat, un ritual menit să aducă fertilitate și prosperitate. Acest obicei, deși poate părea neobișnuit pentru vizitatori, este primit cu bucurie și voie bună de către localnici, fiind o ocazie de interacțiune socială și veselie.

Unul din locurile unde această tradiție este încă vie este localitatea Hodac de pe Valea Gurghiului. Acest obicei străvechi este considerat de specialiştii în etnografie ca fiind un rit de fertilitate şi intrarea oficială a tinerelor familii în rândul celor căsătoriţi. Pe lângă o serie de articole din mass-media un articol bine documentat se află pe site-ul Muzeului Etnografic „Anton Badea” Reghin https://www.muzeulreghin.ro/udatul-nevestelor-la-hodac-2/. Spicuim din el:

„Udatul nevestelor se mai poate găsi în cântece, descântece şi chiar în bocete, care ne-au rămas mărturie prin ani, acest obicei având rădăcini adânc înfipte în trecut. În descântecele folosite de fetele bătrâne găsim câteva secvenţe referitoare la acest obicei. Descântecul cules de la Farcaş Fironima spune: «În zori, când ziua se bate cu noaptea, fata nemăritată trebuia să fie pe malul lacului Gurghiu numai în catrinţă, despletită cu o mătură de mesteacăn în mână, cu o rujă (trandafir) din grădină, înflorită, în acea noapte şi nevăzută decât de ea, cu o cofă din lemn în care să nu se găsească bucată de fier. Fata îngenunchează pe malul apei cu faţa la răsărit, cu mătura în mâna stângă şi cu ruja în dreapta şi dând cu mătura pe luciul apei zice: (…) Să-mi vină feciori / Să-mi vină peţitori / Să fiu cea mai frumoasă / Cea mai drăgăstoasă»”.

Împănatul sau Înstruțatul Boului

Sanctuarul Neolitic de la Parța, vechi de șase milenii, este centrat pe figura taurului. De asemenea motivul capului de taur apare pe ceramica pictată a culturii neolitice Cucuteni și s-a păstrat și pe steagul Moldovei medievale ca simbol al forței masculine și potențialului de dătător de viață.

Datina „Înstruțatul Boului” are în centrul său animalul sacru și puternic. Se sărbătoreşte în ziua de Rusalii în câteva sate bistrițene precum: Tăure, Figa, Şieu-Cristur, Căianu Mare şi Căianu Mic.

La Figa ţine în duminica de Rusalii. Bătrânii satului spun că obiceiul le-a fost lăsat de moşii şi strămoşii lor, din generaţie în generaţie, de vreo 300-400 de ani, iar ei îl perpetuează cu sfinţenie an de an, lăsându-l moştenire fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor.

În duminica Rusaliilor, celui mai falnic patruped încornorat din sat i se pune cununa pe creştet, iar apoi este înhamat şi împodobit cu flori şi panglici colorate.

După încheierea liturghiei oficiate la Biserica Ortodoxă din localitate, taurul este purtat de feciori de-a lungul satului, de la Biserică până în vârful unui deal, fiind însoţit de fete de măritat îmbracate în straie populare şi de călăreţi costumaţi, de asemenea, în portul de sărbătoare. Când ajung la locul cu pricina, feciorii duc boul înstruţat pe deal, iar apoi pornesc la vale, însoţind animalul împanat. Cam pe la jumătatea drumului, boul este lăsat liber, pentru ca fetele care-l aşteaptă în vale să-l poată atinge. Tradiţia spune că fata care reuşeşte să prindă unul dintre coarnele boului se va mărita prima, în anul respectiv.

Un articol interesant despre ritualul de fertilitate „Împănatul Boului” în satul Țop, în care este citat des Mircea Eliade, se poate consulta la adresa:

https://biblioteca-digitala.ro/reviste/Acta-Mvsei-Porolissensis/dl.asp?filename=14-15-Acta-Mvsei-Porolissensis-XIV-XV-1990-1991-Zalau_584.pdf

Mărțișorul purtat până la sosirea berzelor

Mărțișorul a fost înscris în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității de către UNESCO încă din 6 decembrie 2017.

Mărțișorul este asociat cu fertilitatea, fiind o amuletă purtată pentru a aduce noroc, frumusețe și o nouă viață odată cu primăvara. Originile sale par a se lega de credințele dacice, care considerau aceste obiecte protectoare aducătoare de fertilitate, și de ritualurile romane legate de zeul Marte, zeul fertilității și al primăverii. Culorile mărțișorului, alb și roșu, simbolizează dualitatea vieții, albul însemnând puritatea și iarna care se încheie, iar roșul, energia, focul și ciclul renașterii naturii, inclusiv fertilitatea.

Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr şi-l ţineau astfel până la sosirea berzelor.

„Lociolitul” sau Stropitul

De sute de ani, în a doua zi de Paște, românii practică o serie de obiceiuri pe care le-au moștenit de la înaintașii lor. Unul dintre ele este stropitul fetelor nemăritate sau „udatul”. Acest obicei este păstrat și astăzi în satele din Ardeal, dar și în Banat sau Bucovina. Potrivit tradiției, în a doua zi de paște băieții pleacă la udat, iar ținta sunt fetele nemăritate din vecini și din familie, care, la rândul lor, trebuie să îi cinstească cu băutură și cu daruri.

„Călușarii” și falusul simbolic

De pildă, în articolul „Rusaliile, zânele bătrâne din mitologia românească”, pe pe site-ul https://damboviteanul.com:

„Toate zânele sunt fecioare. Mutul din ceata Călușarilor rotește în timpul ritualului un simulacru de falus ca semn că lumea nouă este condusă de bărbați, cărora le revine un rol important în procreere și ca semn a ceea ce ele nu au cunoscut.”

„Celălalt moment îl are ca executant pe mut: cu un pilug de forma unui falus, acesta prepară într-un căuş din ouă sparte, din usturoi şi din apă un amestec pe care îl împrăştie apoi asupra asistenţei, mai ales feminine, marcând cu aceasta sfârşitul dansului.” Se arată și în articolul „Dansul Călușarilor sau Călușul” de pe site-ul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare.

„Pentru rod al trupului, căluşarii poartă la brâu un falus şi trec peste femeia care are probleme”, spune Elena Stoica, etnograf, în articolul „Ritualul prin care se cheamă zeii, de Rusalii. Bărbaţii capătă puteri supranaturale şi pot invoca fertilitatea”.

 

Dragobetele, pe 24 februarie

Ovidiu Focșa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(…) Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci și a omului care, cu această ocazie, se primenea. Era o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovadă și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntă a naturii, însemnând renașterea acesteia, retrezirea la viață, ceea ce este și semnificația centrală a sărbătorii”. Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a afirmat că în trecut, Dragobetele era „o zi frumoasă pentru băieții și fetele mari, ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere”.

Post-scriptum: România, singura din UE fără sprijin în lupta cu infertilitatea

Pe 28 august a fost publicat știrea „România este în acest moment singura țară a Uniunii Europene care nu beneficiază la nivel național de sprijin în lupta cu infertilitatea”, în care i s-a reproșat premierului Ilie Bolojan* faptul că nu se respectă drepturilor reproductive ale cetățenilor români.

https://www.mediafax.ro/comunicate/romania-este-in-acest-moment-singura-tara-a-uniunii-europene-care-nu-beneficiaza-la-nivel-national-de-sprijin-in-lupta-cu-infertilitatea-23601897

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

*Nota redacției:

Revista România Culturală nu recunoaște legitimitatea celor care ocupă funcțiile de președinte și premier al României, miniștrii, senatori, deputați, cât și întreaga statalitate a numitei Românii în care ocupanții străini dictează pachete, măsuri legislative în numele și pentru poporul român. Așadar, toți cei care fac parte din instituțiile de decizie ale așa-numitului Stat Român confiscat prin lovitura de stat în formă continuată și fraude electorale sunt nuli juridic și ilegitimi, ilegali total. NU AU drept de decizie în numele poporului român, astfel orice act al lor este nul și neavenit, total ilegal.

Daniel Siegfriedsohn – GROZAVĂ ESTE PUTEREA ÎNTUNERICULUI MOLDOVENESC DIN BASARABIA!

/0 Comments/in /by

Chișinău sau țarcu r.m. (27 august 2025). Macron autorul loviturii de stat de la București împotriva suveraniștilor, a salutat plin de vervă mulțimea din Piața Marii Adunări Naționale cu „Bună seara, dragi prieteni moldoveni!”. A venit să-i serbeze independența și să-i garanteze statalitea fantomă antiromâncei globaliste Sandu care nu a scos niciun cuvânt despre Unirea cu România, deși cancelarul Merz în discursul său pomenise că Germania sărbătorea deja un an de la reunificare în anul 1991! Iată ce a găvărit cu duioșie sovetică prezidenta țarcului dintre Prut și Nistru: „Ne bucuram să vorbim despre istoria adevărată a poporului nostru [care popor?], că am purces la crearea unui stat democratic, astăzi suntem mândri de realizările noastre, am demonstrat că suntem curajoși, ne apărăm libertatea și suveranitatea în fiecare zi, am demonstrat că muncim onest acasă sau oriunde în lume [cu ce pașapoarte?], am demonstrat că suntem solidari [cu Ukraina, n.n] și de aceea Moldova este azi numită o țară mică cu inimă mare…, am reușit să punem Moldova pe calea integrării europene [nu a Unirii cu România!]… pentru că vrem să aducem Europa aici acasă. Știu că mai sunt și forțe [unioniste, n.n.] care vor să ne oprească din drum dar noi suntem puternici, suntem puternici pentru că avem prieteni extraordinari… E datoria noastră față de părinții și bunicii noștri care au recâștigat libertatea ca să construim o Moldovă europeană, o Moldovă liberă… Să avem grăjă de țara noastră, să o iubim în fiecare zi, să o păzim, să o protejăm în fiecare zi!”. Mii de tineri mankurtizați de guvernanții antiromâni scandau: „Moldova, Moldova!” Nu se auzea scandând „ROMÂNIA”! În conștiința Europei locuitorii băștinași dintre Prut și Nistru au fost considerați dintotdeauna „români” și nu „maldavani” cum le place să se recomande azi în plin sec. XXI prin lume soroșistei antiunioniste Sandu și guvernanților mankurți ai țarcului r.m., împrăștiind aberațiile de „națiune” și statalism maldavinești în locul Unirii și încurajându-i în stil neostalinist pe locuitori să se considere astfel. Antiromânca Sandu a trimis pe teren la recentul recensământ, tinerei bine instruiți care îi treceau în catastife pe locuitori drept „maldavani” fără să îi mai întrebe ce se consideră sau chiar dacă se declarau români. În E.U. unde vor să intre guvernanții și majoritatea locuitorilor r.m., se află și trei țări – Germania, Italia și România care au fost singurele din Europa ale căror popoare trăiau fărâmițate în provincii și state diferite, singurele în care Revoluția europeană de la 1848 a avut un caracter Unionist. Nemții și italienii au fost conștienți să își facă o țară chiar dacă în provinciile și formațiunile lor statale limba la nivel de dialecte nu era atât de unitară ca româna pe care poporul o vorbește în provinciile noastre doar la nivel de graiuri! La fel și românii inclusiv cei basarabeni au avut înaintași cu demnitate și dragoste de țară precum revoluționarul Alecu Russo la 1848 care a scris „Cântarea României” (nu Moldovei!) și care au realizat mărețul Ideal Național de Unire în anul 1918! Desemnați chiar și de ruși ca „Волохи”/„Valahi” adică Români și nu „maldavani” ori pur și simplu „Români” în multe documente și hărți etnografice, ponderea românilor din jumătatea de răsărit a Moldovei răpite în anul 1812 era desigur atunci mult mai mare de 70% din populația sa, atât cât indică datele din graficul naționalităților de pe harta etnografică a Basarabiei realizată chiar de Marele Stat Major Rusesc de la sfârșitul sec. XIX. Locuitorii Basarabiei erau numiți deci până și de către ruși „Români”, înainte să le facă spălături pe creier tătuka stalina și tatuka hrușciova! Poate că măcar documentele vechi rusești îi vor convinge că sunt români și pe guvernanții mankurți ai r.m. în frunte cu statalista Sandu, care cu mult mai puțină conștiință națională decât africanii și papuașii, așteaptă să intre de mânuță în U.E cu haholii de la Kiev, iar pe români – doar o sursă de avantaje și ajutoare, îi sfidează la nesfârșit cu statalismul țarcului r.m. și cu diversiunea puturoasă de „națiune civică moldovenească”. „– NERECUNOAȘTEREA CAMUFLĂRII BASARABIEI SUB ABERAȚIA DE REPUBLICA MOLDOVA! – NERECUNOAȘTEREA NORDULUI BUCOVINEI ȘI A ȚINUTULUI HERȚEI SUB NUMELE DE ‘REGIUNEA CERNĂUȚI’! – COMBATEREA LIPSEI DE BAZĂ JURIDICĂ A PRETINSELOR FRONTIERE ALE PRETINSEI REPUBLICI MOLDOVA – COMBATEREA NOȚIUNII DE ‘LIMBĂ MOLDOVENEASCĂ’ ÎN BASARABIA, ÎN NORDUL BUCOVINEI ȘI ÎN ȚINUTUL HERȚA – LICHIDAREA CONSECINȚELOR PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV PRIN REVENIREA LA ȚARA MAMĂ A ACESTOR PĂMÂNTURI ROMÂNEȘTI RĂPITE DE UNIUNEA SOVIETICĂ LA 1940 ȘI 1944 – DECLARAREA UCRAINEI CA ȚARĂ DE OCUPAȚIE ȘI OPRIMARE NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI, BUCOVINENI ȘI HERȚENI – APĂRAREA ADEVĂRULUI ISTORIC ȘI A JUSTEȚEI FRONTIERELOR NAȚIONALE ROMÂNEȘTI DE PÂNĂ LA 1939 – NERECUNOAȘTEREA TRATATULUI DE BAZĂ ÎNTRE ROMÂNIA ȘI UCRAINA ATÂTA TIMP CÂT ACEASTA NU VA RETROCEDA NORDUL BUCOVINEI, SUDUL ȘI NORDUL BASARABIEI, ȚINUTUL HERȚA, INSULA ȘERPILOR ȘI BRAȚUL CHILIA – AFIRMAREA ȘI OBȚINEREA DREPTULUI DE PROTECȚIE A ROMÂNILOR STRĂMUTAȚI DE LA 1940 ÎNCOACE PE TOT CUPRINSUL URSS – PREZENTAREA DE PUNCTE DE VEDERE PARLAMENTULUI ROMÂN PENTRU VOTAREA DE AMENDAMENTE LA CONSTITUȚIA ROMÂNIEI CARE SĂ EXCLUDĂ ORICE INCITARE LA STATALITATE PENTRU VREUNA DIN CELE ZECE PROVINCII ROMÂNEȘTI SAU PENTRU VREO PARTE A LOR.” (din statutul Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia și Bucovina”) NICOLAE LUPAN marele patriot român din Basarabia (1921, Cepeleuți/Hotin, România – 2017, Paris/Franța) a fost liderul Asociaţiei Culturale „Pro Basarabia și Bucovina” cu sediul la Bruxelles și Paris (1975-2008) și din anul 1990 președinte al Asociației, implicit al comitetului de coordonare român. Nicolae Lupan a fost un jurnalist militant activ pentru eliberarea teritoriilor românești de sub ocupația sovietică și reunirea lor cu Patria Mamă România. Născut în Cepeleuți, Regatul României (azi în Republica Moldova), într-o familie de țărani români, Ion și Vera Lupan, el era ultimul din cei zece copii. Lupan a luptat de partea Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial. Ajuns în Occident, conferenţiază pe teme legate de soarta Basarabiei la Bruxelles, Paris, Köln, München, Londra, Frankfurt, Los Angeles, Washington, Nürnberg, New York, San Francisco, Miami, Montreal, Toronto, Praga, Roma, iar după 1990, la Rădăuţi, Bucureşti, Făgăraş, Alba Iulia,

„CONCERT LA CURTEA IMPERIALĂ”, cu tenorul ŞTEFAN von KORCH şi soprana OANA MARIA ŞERBAN, pe 18 octombrie 2025 la ATENEUL ROMÂN

/0 Comments/in , /by

Pe 18 octombrie 2025, de la ora 19:00, Ateneul Român devine gazda unui eveniment de excepție: „Concert la Curtea Imperială”. Vor purta publicul în paşi de vals tenorul Ştefan von Korch şi soprana Oana Maria Şerban, alături de Orchestra Filarmonicii George Enescu, sub bagheta dirijorului Tiberiu Dragoş Oprea. Spectacolul va fi prilej de dublă sărbătoare: va celebra muzical 200 de ani de la naşterea lui Johan Strauss fiul şi va onora Ziua Naţională a Austriei, într-un program de valsuri diafane şi polci ameţitoare ce vor recrea atmosfera fastuoasă de la Curtea Imperială. Tenorul Ştefan von Korch oferă detalii despre programul evenimentului: „Selecţia muzicală va fi un omagiu adus spiritului vienez, evocând atmosfera fastuoasă a curților imperiale și bucuria dansului, care au făcut din creațiile lui Strauss un simbol al rafinamentului și al vivacității. În acest cadru solemn și festiv, publicul va fi purtat într-o călătorie sonoră ce unește tradiția austriacă și măiestria artistică românească.” Iar Corneliu Teofil Teaha, organizator declară: „’Concert la Curtea Imperială’ nu este doar un spectacol muzical, ci și o celebrare a prieteniei culturale dintre România și Austria, o invitație la noblețe și emoție. Sub cupola Ateneului Român, armonia muzicii va deveni limbaj comun între națiuni, iar fiecare acord al orchestrei va aminti că marile valori artistice nu au granițe, ci se regăsesc în sufletele tuturor celor care știu să le asculte și să le prețuiască. Seara este cu atât mai specială cu cât anul 2025 aduce o aniversare de rezonanță universală: 200 de ani de la nașterea lui Johann Strauss II, ‘regele valsului’.” Derulat sub patronajul Ambasadei Austriei la București şi organizat de Fundația Prof. Dr. Teaha,  evenimentul va fi unul de mare eleganță culturală și diplomatică. Biletele sunt disponibile pe Eventim.ro.

Cafeluța Culturală: Muzeul de Etnografie Brașov – Altițele – cele mai frumoase cusături din Mateiaș

/0 Comments/in , /by

Cele mai mari, mai bogate și mai frumoase cusături ce împodobesc portul tradițional din Mateiaș sunt altițele. Ele se coseau pe mânecile iei, peste cot la fete și peste umăr la femei. Cusutul acestora cerea foarte multă îndemânare, de aceea fetițele erau îndrumate de mici de mamele lor să realizeze diferite cusături, întâi ușoare, pe față, în cruciulițe sau „muște”, apoi din ce în ce mai grele. După vreo cinci ani de ucenicie, pe la vârsta de 12 – 14 ani, ele deprindeau meșteșugul de coasere a altițelor. Volumul de muncă era foarte mare, ținând cont de faptul că o fată de măritat trebuia să aibă 15 – 20 de ii, iar cusutul altițelor pe o pereche de mâneci dura aproape opt zile. Aceste cusături se realizau iarna, la șezătoare, iar îndemânarea la cusut se lăuda în strigături: „Mândra mea știe să scrie / Pe pânză ca pe hârtie / Mândra scrie după ac / Pe pânză ca pe contrac”. „Dragă mi-i fata săracă / Căci cu mâna ei se-mbracă / Da fata de gazdă mare / Tot cu mâna la parale”. Era o mare rușine ca o fată să poarte haine cusute de altcineva. Sursă: Iosif Ioan, „Mateiașul în artă populară și folclor”. Foto: Modele de altițe din satul Mateiaș, județul Brașov. Colecția Muzeului de Etnografie Brașov.

Virgil-Teodorescu Capriș – Măicuță Marie

/0 Comments/in /by

Măicuță Marie, Cu dragoste mare, Numele-ți să fie Slăvit de popoare, Măicuță curată, De Domnul aleasă, Ești lumii înaltă Cinstire, frumoasă, Rogă-l pe Fiul tău, Să ne ierte cu milă, Să ne scoată din hău, Să ne deie lumină. Marie, fecioară, Măicuță drăguță, Păcate ne omoară Și-avem o dorință; Ne spală de ele Și ne dă putere Să privim spre stele Cu smerită vrere, Ne iartă de toate Preasfântă Curată, Acum și la moarte, Cu milă de maică Multumindu-ți din strană Cu lacrimi din suflet, De viață și mamă, Cu rugă în umblet, De pâine și grai, De zori și simțire, De flori și de rai, Că toate-s iubire!

Corvin Lupu – Aspecte privind relațiile dintre Rusia și România (II)

/0 Comments/in /by

Extrase din cartea profesorului universitar doctor Corvin Lupu, Confruntare și cooperare în relațiile României cu Rusia, China și SUA, Editura Paul Editions, București, 2024 – partea a doua. Aspecte privind drepturile istorice ale românilor asupra Basarabiei – rememorări esențiale comentate1 – Tema pe care am propus-o este una vastă. Esența ei se găsește în adâncurile veacurilor. Abordarea ei nu îl aduce pe cercetător doar pe tărâmul istoriei, ci și pe cel al relațiilor internaționale, al diplomației, al dreptului internațional, al istoriei militare, al demografiei, al unor strategii ale politicilor interne ale României și ale Rusiei. După realizarea Marii Uniri, în bucuria generală care a cuprins clasa politică și opinia publică românească, nu s-a realizat necesitatea istorică a unor eforturi majore însoțite de sacrificii pentru recunoașterea actelor Unirii, cu deosebire a recunoașterii unirii Basarabiei cu România, desprinderea Basarabiei făcându-se din componența unui stat care fusese aliatul învingătorilor. România traversa un moment istoric când inamicul ei principal din primul război mondial, Germania, și inamicul apărut în mod neașteptat, pe cât de brusc, pe atât de periculos, în Răsărit, Rusia Sovietică judeo-bolșevică, erau state grav rănite, sângerau puternic și nu puteau, pentru moment, să acționeze împotriva României. După al doilea război mondial, în perioada regimului ocupației militare sovietice a României, s-au promovat teze false din punct de vedere istoric. Ne referim la teza drepturilor „legitime” ale Uniunii Sovietice asupra Basarabiei, provincia „eliberată” de Armata Roșie de sub „ocupația ilegitimă a României” interbelice și de sub „exploatarea burghezo-moșierească” românească. În perioada regimului naționalist socialist de stat de sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, în ciuda promovării unei politici de independență națională și a faptului că acesta a pus pe agenda discuțiilor cu liderii de la Kremlin problema ilegitimității Tratatului Molotov-Ribbentrop, implicit problema drepturilor românești asupra părții răsăritene a Moldovei, din rațiuni politice și diplomatice, nu s-au răspândit la nivel de masă drepturile istorice ale românilor asupra părții răsăritene a Moldovei. Demersurile conducerii politice a României, așa cum parțial vom arăta, s-au făcut doar la nivel înalt, fără să fie cunoscute decât în mică măsură de societatea românească. Jumătatea de est a Moldovei a fost incorect numită Basarabia, prin acordarea nejustificată istoricește a numelui părții de sud a spațiului geografic dintre vărsarea Prutului, Dunăre și Nistru, întregului spațiu geografic dintre cele trei cursuri de apă menționate. Practic, domnitorii Basarabi ai Țării Românești au stăpânit Bugeacul de astăzi, respectiv fostele județe Cahul, Ismail și Bolgrad și încă niște teritorii din preajmă. Abia în ultimii ani ai regimului socialist de stat din România, unii istorici, care beneficiau de susținerea conducerii politice a țării, au conferențiat și au publicat studii și articole privitoare la drepturile românești asupra Basarabiei. Mă refer în special la istoricii Ștefan Pascu (academician), Mircea Mușat, Ion Ardeleanu și la grupul de istorici din jurul generalului Ilie Ceaușescu, grup din care făcea parte și viitorul academician Florin Constantiniu.2 Drepturile istorice ale românilor asupra Basarabiei pot fi abordate în moduri diferite și din unghiuri diferite. O analiză cât mai argumentată și mai completă a temei, necesită abordarea tuturor punctelor de vedere, inclusiv a celor care, aparent, ar dezavantaja argumentele românești, în fața celor rusești. În fața acestei teme, cercetătorul este pus în situația de a nu putea, de fiecare dată, să evite polemica istorică, cea pe care noi, cercetătorii, de regulă nu o recomandăm. În momentul istoric deosebit, la împlinirea și aniversarea a 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari, Ferdinand I și Maria de România, când am redactat aceste rânduri, am considerat că nu este lipsit de importanță să facem o rememorare a unor momente foarte importante din istoria Basarabiei, cu riscul unor repetiții ale unor evenimente cunoscute de istorici și de cei care s-au aplecat asupra subiectului. Facem acest lucru cu atât mai mult cu cât în România de astăzi disciplina Istorie se studiază foarte puțin în școală și aceasta în cadrul unor programe școlare care ocolesc esențialul problemelor istorice ale României profunde, iar cărțile de istorie adevărată a României sunt tot mai puține. În vâltoarea frământărilor pentru implementarea forțată a globalizării, spre care este împinsă România de noii ei stăpâni externi euro-atlantici, patriotismul a devenit un simțământ considerat desuet, iar interesul unei părți a opiniei publice față de problematica ființei naționale a țării a scăzut. Acesta este un motiv în plus pentru a face prezentele rememorări. Argumentele teritoriale/statale În general, argumentul forte pe care l-a folosit diplomația rusă/sovietică pentru a argumenta raptul de la 1812 a fost ideea că în acel moment istoric România nu exista încă în forma ei unificată și independentă, Principatul Moldovei fiind parte componentă a Imperiului Otoman. Dar, analiza statutului acestui teritoriu românesc, locuit la acea dată de o majoritate zdrobitoare românească, trebuie să pornească de cu câteva sute de ani mai în urmă, din perioada din jurul anului 1400 și următorii, când Principatul Moldovei era un stat feudal cristalizat, mărginit la nord și la est de Nistru, la sud de Marea Neagră și cursul Dunării până la Galați, iar la vest de Munții Carpați. În acel timp, Rusia încă nu exista, exista doar Principatul Moscovei, în jurul orașului cu acest nume. Principatul Moldovei a intrat sub suzeranitate turcească în anul 1513, plătind tribut anual în schimbul căruia Imperiul otoman se angaja să îl ajute în războaie și să nu se amestece în treburile interne ale principatului. Moldova și-a păstrat suveranitatea, nu a fost parte a Imperiului Otoman. Deci, Moldova era vasală, dar nu-și pierduse suveranitatea, iar Turcia nu putea înstrăina un teritoriu care nu-i aparținea, ci pe care, în schimbul unui tribut, era obligată să-l ocrotească. Această realitate a fost recunoscută de Turcia și consemnată în cadrul Păcii de la Carlowitz (ianuarie 1699), când turcii au argumentat această situație în fața delegației polono-lituaniene, invocând capitulațiile încheiate între Turcia și Moldova, în diverse epoci, începând din secolul al XVI-lea. Karl Marx a susținut și el justețea argumentelor românești în fața anexării ilegale a Basarabiei de către Rusia. El a susținut că: „Turcia nu putea ceda ce nu-i aparținea, pentru că Poarta Otomană n-a fost niciodată suverană asupra

Tenorul ȘTEFAN von KORCH deschide stagiunea Filarmonicii Arad cu „Carmina Burana” pe 2 octombrie 2025

/0 Comments/in , /by

Tenorul Ştefan von Korch revine la Filarmonica din Arad, în lucrarea sa semnătură – „Carmina Burana”, în concertul de deschidere al stagiunii 2025 / 2026 ce va avea loc pe 2 octombrie de la 19.00 la Palatul Cultural. Solistul a cântat această partitură ce îi defineşte identitatea vocală, de peste 40 de ori pe scene ale filarmonicilor naţionale şi a deschis Festivalul Palermo Classica cu o interpretare ce a fost elogiată în presa din Italia şi din România deopotrivă. „Pentru mine, Carmina Burana este o lucrare de suflet şi o ‘carte de vizită’ în care pot exprima atât exuberanța, cât și fragilitatea umană. Mă bucur să revin la Arad și să împărtășesc această experiență intensă cu publicul filarmonicii” a declarat tenorul Ștefan von Korch. Alături de Ștefan von Korch,  publicul îi va asculta pe Mariana Bulicanu – soprană şi Ludovic Kendi – bariton. Punerea în scenă a maiestuoasei lucrări se va derula sub bagheta dirijorului britanic Neil Thomson şi va fi completată de întregul aparat orchestral și coral (dirijor Robert Daniel Rădoiaș) și de corul de copii al Colegiului de arte Sabin Drăgoi (dirijor Corina Teuca). Cu toţii, vor da viață paginilor pline de forță, dramatism și lirism ale lui Orff, într-o producţie ce promite să fie punctul de atracție al începutului de sezon. Deschiderea stagiunii cu Carmina Burana  este modul în care Filarmonica Arad marchează 130 de ani de la naşterea compozitorului Carl Orff şi totodată oportunitatea oferită publicului arădean de a îl aplauda pe tenorul Ștefan von Korch, recunoscut pentru interpretările sale memorabile în această lucrare monumentală, considerată semnătura sa artistică. Biletele pentru concert sunt disponibile la casieria Filarmonicii Arad și online pe Bilete.ro.