Entries by Patrick Matis

Tabără de sculptură „Artă-n teleac”, în comuna Roșia

Comuna Roşia, judeţul Bihor, a găzduit recent, timp de zece zile simpozionul „Artă-n teleac”, un proiect de promovare a artei în aer liber. Astfel, 13 artişti plastici au creat în «teleacul» (grădina) sculptorului Dan Daniel, din Roşia. Cinci pictori şi opt sculptori au participat la tabăra „Artă-n teleac”: Şerban Alexiu (Ploieşti), Thomas Becket (Oradea), Emil Bejenaru (Timişoara), Cristian Ciubotariu (Beiuş), Iulia Lamea Crişan (Bucureşti), Daniel Dan (Roşia), Ilie Duţă (Timişoara), Juhasz Imre (Oradea), Hoorya Naghieh (Iran), Petru Merinu (Roşia), Marcel Slezinger (Oradea), Angela Szabo (Roşia), Tudor Dumitru Udroiu (Timişoara). Într-un cadru pitoresc, asigurat de zona sub-montană a comunei Roșia, artiştii au dat viaţă lemnului şi pânzelor. A fost un atelier deschis, deschis localnicilor și turiștilor curioși de cum se poate da viață unei o bucăți inerte de lemn sau unei pânze. Pe lângă programul de creaţie din cadrul taberei, artiştii au susţinut şi un atelier împreună cu elevii Şcolii Gimnaziale din Roşia, în care a fost prezentat atelierul de sculptură, s-a făcut o scurtă introducere în istoria artelor şi s-a organizat un atelier de creaţie, modelaj şi pictură. Vernisajul expoziţiei şi ceremonia de încheiere a proiectului au avut loc în prezența sculptorului prof. univ. dr. Dumitru Şerban, dr. Vioara Bara, pictor şi scenograf, şi sculptoriţa conf. univ. dr. Ana-Maria Şerban. „Simpozionul de sculptură «Artă-n Teleac» nu este doar un eveniment artistic, ci un ritual de reconectare – cu pământul, cu oamenii, cu sinele. Fiecare artist aduce cu sine o lume, o viziune, o tăcere care va fi spartă de daltă și transformată în rost. Lucrările nu se nasc doar din mâini, ci și din amintiri, dureri, speranțe. În Teleac, sculptorii nu taie materia, ci o mângâie până când aceasta le arată ce vrea să devină. Această grădină a devenit, zilele acestea, un atelier sub cerul liber. Opt sculptori, fiecare cu propria energie, au cioplit în lemn și piatră nu doar forme, ci povești. Din materia grea a pământului s-au născut semne ale spiritului. Fiecare lucrare poartă amprenta unui suflet viu. Nimic nu e întâmplător: linia, tăietura, tăcerea dintre forme. Totul este o mărturie a procesului viu de creație, a frământării interioare, care devine vizibilă. «Artă-n Teleac» nu este doar o tabără. Este un nou început. Este locul unde pământul devine altar pentru creație, iar grădina, cândva destinată semințelor, primește acum semințele artei, care vor încolți în forme ce vor dăinui. Respect tuturor artiștilor participanți, care au acceptat să-și lase amprenta în această grădină liberă, dar încărcată de sens. Lucrările lor rămân aici nu doar ca obiecte de admirat, ci ca semne ale trecerii lor prin lume”, a punctat Vioara Bara. Partenerii proiectului „Artă-n teleac” au fost Şcoala Gimnazială Roşia, Jurnal bihorean şi Uniunea Artiştilor Plastici din România – Filiala Oradea. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Cea mai celebră lucrare vocal simfonică scrisă vreodată – CARMINA BURANA – în premieră în aer liber în Bucureşti, pe 17 iulie 2026 la Grădina de Vară Herăstrău

Carmina Burana – cea mai celebră creaţie vocal simfonică scrisă vreodată – cunoscută şi drept lucrarea ce prin tradiţie, închide şi deschide stagiunile filarmonicilor din lumea întreagă, va fi în pusă în scenă în premieră în aer liber în Bucureşti la Grădina de Vară Herăstrău pe 17 iulie 2026. Evenimentul aduce în prim-plan o formulă interpretativă de elită ce îi va include ca solişti pe: tenorul ŞTEFAN VON KORCH, soprana OANA MARIA ŞERBAN şi baritonul FANG SHUANG.

Ştefan von Korch

Ştefan von Korch

Pentru iubitorii genului, concertul înseamnă bucuria de a audia cea mai cunoscută cantată din lume, îndelung aşteptată şi aclamată pretutindeni, dar şi prilej de întâlnire cu solistul a cărui voce este adesea considerată inconfundabilă pentru această lucrare: spectacolul îl aduce la rampă pe tenorul Ştefan von Korch, care va interpreta  partitura specifică vocii sale din „Carmina Burana” pentru publicul din Grădin Herăstrău după peste 40 de apariţii în această postură pe scene ale filarmonicilor naţionale şi debut sclipitor la Palermo, elogiat în presa din Italia şi România deopotrivă.

În momentul de faţă Ştefan von Korch este unul dintre cei mai solicitaţi solişti pentru linia de tenor din Carmina Burana, iar despre secvenţa care este de multe ori considerată „partitura sa semnătură” spune:

Linia muzicală care îmi revine în Carmina Burana este deosebit de înaltă și intensă, la limita capacităţii vocii umane, în fapt scrisă pentru voce de contratenor, dar pe care eu aleg să o cânte pe voce plină. Lucrarea în totalitate este deosebit de provocatoare, atât vocal cât şi instrumental şi vă invit să o trăim şi să îi descoperim tumultul împreună.

Oana Șerban

Oana Șerban

Alături de Ştefan von Korch se va afla soprana Oana Maria Şerban, solista căreia i-a revenit onoarea de a cânta în Grădina de la Versaille în deschiderea Jocurilor Olimpice din 2024 şi care în 2025 a fost „Elle” – unicul personaj din „Frumosul indiferent” şi „Vocea umană”, pe scena Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”, a interpretat personajul Miss Honey în „Matilda”, musicalul Operei Comice pentru Copii premiat în Gala UNITER  şi a dubutat în rolul Rosina din „Barbierul din Sevilla” de Rossini, producţie a Operei Naţionale din Bucureşti.  Despre prezenţa pe scena premierei în aer liber a spectacolului Carmina Burana spune:

Este o postură care mă bucură enorm îmi doream de multă vreme să debutez în această lucrare emblematică pentru repertoriul vocal simbolic şi sper să îmi fiţi aproape în acest moment plin de emoţie, pe 17 iulie 2026 la Grădina de Vară Herăstrău.

Fang Shuang

Fang Shuang

Formula solistică va fi întregită de Fang Shuang, baritonul Operei Comice pentru Copii ce aduce la rang de artă creaţii de marcă din repertoriul autohton, de la romanţe la şlagăre nemuritoare şi care îşi pune acum versatilitatea artistică în slujba superbei „Carmina Burana”, lucrare în care Carl Orff oferă baritonului numeroase momente de măiestrie vocal interpretativă.  

Tenorul Ştefan von Korch, coordonatorul stagiunii Musical Extravaganza din care concertul face parte, concluzionează:

Pe 17 iulie 2026 vă invităm la un concert deosebit: «Carmina Burana», lucrare însemnată în parcursul meu artistic,  este şi prima lucrare prezentată integral din cadrul concertelor Musical Extravaganza; formula solistică este fără precedent, iar punerea în scenă în aer liber încununează noutăţile ce definesc acest concert.”

Celebra Carmina Burana de Carl Orff va purta spectatorii pe înălţătoarele sale acorduri, de-a lungul unui parcurs intens, de 25 de numere muzicale, ce încep şi se termină circular cu faimosul prolog „O, Fortuna”, una din cele mai recognoscibile teme ale repertoriului clasic.

Într-o formă de prezentare situată la standard de excelenţă, spectacolul va fi un regal al muzicii clasice, în premieră în aer liber. În completarea garniturii solistice de calibru producţia va fi întregită de cor şi instrumentişti de vârf, iar conducerea muzicală va reveni unui maestru dirijor ce va consolida ştacheta evenimentului. Întreaga sărbătoare muzicală va culmina într-o producţie sclipitoare a celei mai  cunoscute lucrări vocal simfonice a tuturor timpurilor.

Concertul vocal simfonic „Carmina Burana” face parte din stagiunea Musical Extravaganza, ce aduce repere ale artei lirice mai aproape de public, sub îndrumarea artistică a tenorului Ştefan von Korch şi este prima lucrarea integrală prezentată sub această egidă. 

Biletele, se găsesc, până la 30 august, la preţuri începând cu 89 lei pe Ticketstore.ro, Biletlateatru.ro, Startickets.ro, DynamicTicket.ro şi la Sala Dalles.

Patrick Matiș – Atunci când Imperiul moare, legile i se înăspresc, închisoarea-și întărește gratiile… IUBIREA se crucifică!

Îmi plac ciclurile ca și arhetipuri. Aduc aminte de întoarcerea la origini, aduc cu sine lecții ale reîntoarcerii, cauzelor și efectelor, ne fac să ne căim de toate risipele și excesele noastre. Imperiul este precum un mare parazit transnațional fără cap și fără coadă, acum în zilele tenebroase ale vremurilor noastre, care suge seva omenească, iar când foamea sa bolnavă îl face să strângă lanțurile asupra subiecților săi supuși, atunci un singur lucru este clar: imperiul moare! Omul se renaște prin faptele de pe lângă imperiu, paralele cu el, făcându-și un alt sistem de a trăi, un sistem de viață corectă întru Hristos, ca pe vremurile de prigoană, ca pe vremurile când oricare dintre imperii moare și, precum planta care renaște din sămânță, omul renaște precum pasărea Pheonix din propria-i cenușă. Acum, în momente de restriște și de tragedii naturale care au măturat case, gospodării, oameni, animale, iată că omul a dat mâna cu omul și s-a jertfit pentru celălalt, ca pentru sine. Aceasta este IUBIRE! Aici există iubire. În imperiul patocraților care ne-au confiscat statalitatea românească pe linia turanică parazitară a celor ce purtau blazonul scutului roșu, care acum își dirijează paraziții din Franța, și ea confiscată de ei, nu există decât ură… ură față de a fi român, față de cultura noastră, față de tradiții, față de identitatea noastră națională, ură față de bunăstarea noastră, față de ceea ce ne dă cadou natura, ură față de firea noastră omenească. Iar cel ce urăște, sfârșește victimă a propriei sale uri. Nu poate decât să confiște culturi, identități, valori care și le însușeste dar nu poate să și le asume. Impostorul deghizat este un impostor deghizat, precum mormintele văruite. În zadar pompează bani, de fapt ultimii bani din această lume, în propagandiști, în trâmbițe ale „democrației”, de un servilism și un nivel scârbos de minciună și impostură, pentru că poporul nu mai crede nebunia lor. Filmul lor să terminat jalnic, așa cum am mai spus. Iar apoi îi vedem în adevărata lor splendoare. Însă înainte de aceasta urlă efectiv demonic împotriva celor ce din iubire-și ajută seamănul, aruncând cu toate minciunile și aberațiile propriilor lor păcate și defecte asupra lor, ca și când iar și iar au fost stropiți cu aghiazmă. Să știți un lucru. În momentul în care confiscatorii țării impun restricții, tăieri de fonduri, măriri de taxe și impozite, este semnul disperat că vor să capete puterea, pe care n-au avut-o niciodată și pe care oricum nu o pot căpăta, datorită prefăcătoriilor în care trăiesc. Falsa impresie a rămânerii la putere și a rotirii cadrelor în interiorul instituțiilor așa-zisului stat (care e doar un construct mental, o entitate mentală fictivă fără act constitutiv fizic, pe foaie scris, legal și toate cele) este doar un praf aruncat în ochii imprudenți ai prostimii ca să rămână cu impresia că au un stat, că statul îi ajută, că funcționarii statului sunt în slujba lor. În realitate, faptul de a „câștiga alegerile” niște incapabili mental este semnul clar că imperiul lor se destramă. Acești incapabili nu pot conduce nimic, nici măcar pe sine. Ei sunt rezultatul multor abuzuri și depravări la care s-au supus pe sine, sau la care au fost supuși, iar incapacitatea cognitiv-intelectuală și apoi faptică pe terenul practic al „guvernării” unei țări este efectul acelor abuzuri. După fapte (sau lipsa lor) îi vom cunoaște precum pomul după roade. Sunt corupți, dau șpăgi între ei și către stăpânii lor, primesc șpăgi, fac tranzacții ilicite, oneroase între ei ca să rămână în vârf cocoțați, precum maimuțele din copac care nu știu că a venit potopul și vor fi măturate. Dar, la antipozi, în partea opusă, adevăratul popor se organizează și oamenii se ajută între ei. Gesturi de autoguvernare prin a se ajuta la necaz care fac să tremure Monolitul din cap până în picioare. În zadar trepădușii monolitului urlă ca arși de „populismul” poporului suveran. Dar, poporul să știe că a venit timpul jertfei, căci altfel nu se mai poate. A venit timpul să ne luăm țara înapoi, iar aceasta numai cu sacrificiu. Nivelul de corupție din rădăcini și până în vârf nu se poate dizolva decât cu munci grele, asidue, supraomenești făcute de fiecare dintre noi, nu doar de un singur om pe care l-am ales să ne fie, de exemplu, președinte, pentru că nu se poate în alt mod. Dar toate acestea în iubire și din iubire unul pentru celălalt și noi toți cu Dumnezeu. Monolitul acestor plutocrați, care s-au dovedit în cele din urmă a fi patocrați, tremură și crapă din ce în ce mai mult până se prăbușește, ca un furuncul care a concrescut pe tegumentul sănătos al organismului uman. Cândva, în curând, se vor auzi cuvintele „mai mult nu-i de unde”, căci când colectorul de „taxe de protecție”, sau mai neaoș, „taxe pă șmecher”, spune „dă-mi, bă, banii!”, iar când omul moromețian spune „n-am, bă, să-ți dau!”, atunci vine sfârșitul real al imperiului. Aceste cuvinte „fanariote” au fost rostite la finalul imperiului străin ce a acaparat țara acum trei secole și ceva. Finalul său a fost revoluția, cu anumite ajutoare din partea altor imperii care câteodată ne vroiau și ceva bine, alteori nu, deznaționalizându-ne prin impunerea limbilor lor stâlcite. Dar răscoalele adevărate au fost ale poporului, nu ale imperiilor care vroiau să detroneze alte imperii, și tot așa. Această răscoală de bunului simț deja a început. Există o Cruce în Centrul Pământului care are Semnul Infinitului. Aceasta se învârte la nesfârșit și aduce aminte de Roata Norocului fiecăruia dintre noi. Cum ne așternem, așa dormim. Ea se crucifică cu Foc atunci când oamenii facem fapte de Iubire. Nu este focul revoluțiilor sângeroase, dar face să sângereze monștrii rațiunii făcuți în laboratoarele socialiste ale putrefacților din spatele bibliotecilor și academiilor. Dar există și o altă Cruce a Opt-ului vertical ce distruge toate idealurile lumești și sacrifică suflete cu răbdarea infinită ce așteaptă în întuneric față de ordaliile ce le avem de trăit în dictatura asupritorilor noștri. Este aceasta o chestiune de suflet contra suflet, sau lume contra lume? Cu

George Scarlat – Vor să șteargă identitatea națională sub pretextul deficitului bugetar?

▶️ Se întorc ani ‘50, când uneltele ocupanților au încercat să distrugă identitatea și cultura poporul român. 📌 Prin decretul 410/1959 mănăstirile au fost aproape golite de viețuitori, de călugări și măicuțe. Din cauza condițiilor restrictive mulți au fost nevoiți să renunțe la viața monahală. Acum Guvernul Bolohan face același lucru prin lăsarea fără asigurare medicală a călugărilor și măicuțelor. Ei nu au de unde să plătească cass din moment ce nu au venituri. Pentru 10-15.000 de monahi și monahii care întrețin viața spirituală și au și grijă de patrimoniul poporului român de la Putna, Voroneț, Agapia, Văratec, Tismana, Mănăstirea Neamțului, Cozia sau Cernica nu sunt bani, dar sute de mii de ucraineni beneficiază de servicii medicale gratuite în România. 📌 Regimul bolșevic de ocupație a interzis horele duminicale din sate, târgurile de sărbători și hramurile bisericilor, care erau totodată și sărbători ale satelor, atât de teama mulțimilor, cât și pentru a distruge identitatea spirituală și națională a poporului român. Identitatea trebuia ștearsă pentru a face loc apariției „omului nou”. Regimul actual a pus gând rău sărbătorilor comunelor, dar și rețelei culturale de la sate, care întreține patrimoniul imaterial al poporului român. Se asmute opinia publică promovându-se prototipul primarului care cheltuiește sume mari de bani din bugetul comunelor pentru spectacole de prost gust, „maneleală” cu substrat electoral. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a lansat inepția că plata salariilor și pensiilor ar fi condiționată de renunțarea de către administrația publică la „serbări și festivaluri”. ‼️ Bugetul de stat din care se plătesc salariile și cel al asigurărilor sociale din care se plătesc pensiile sunt diferite de bugetele administrației locale, nu este nici legătură. Bugetul comunei este votat de Consiliul Local unde capitolul de cheltuieli „Cultură, religie”, din care se plătesc zilele comunelor, are o pondere mică din totalul bugetului. 📌 Zilele comunelor nu sunt o „șușă” sau o „maneleală” cum cred trotinetiștii susținători ai actualului regim. Ziua comunei se poate organiza pentru a marca evenimente de genul „răvășita oilor”, toamnă, când coboară turmele de la munte și se întorc crescătorii de animale la familiile lor. La sărbătoarea comunei artiștii sunt localnici, copiii din școală sau dansatori de folclor autentic, precum „Călușarii” din sudul țări, pregătiți de instructori culturali prost platiti, dar cu mare entuziasm. Se fac concursuri de animale, cea mai frumoasa oaie, câine ciobănesc, cal, unde se promovează crescătorii locali de animale. 📌 În alte comune, cu potențial agroturistic, sărbătoarea este dedicată unui produs specific local, cu scopul promovării conunei ca destinație turistică, cum ar fi „Festivalul covrigilor cu ou”. 📌 Toate aceste zile ale comunelor sunt anuale, nu o țin comunele într-o petrecere, cum își închipuie trotinetiștii. O parte din cheltuială este asigurată din sponsorizări de la firme private, sunt și încasări din taxele plătite de comercianți pentru a-și putea vinde produsele la târgul organizat de ziua comunei. Evenimentul stimulează și economia locală, deoarece localnicii profită de ocazie pentru a-și vinde produsele, brânzeturi, pastramă de oaie ș.a.m.d. Se asigură continuitatea tradițiilor autentice, coeziunea socială, relațiile interpersonale. Adesea fiii comunei se întorc acasă cu ocazia sărbătorii comunei. ❗️ Acum nu mai este ca în anii ‘50, să vină un IMS sau GAZ cu milițieni care să evacueze cu forța măicuțele din mănăstiri ori să îi împrăștie pe cei care se adunau la hramul satului ori la hora duminicală. Le „reglează” Guvernul Bolojan sub pretextul deficitului bugetar. ‼️ Dragi prieteni, eu cred că ăștia nu vor să mai fim români❗️ A consemnat pentru dumneavoastră George Scarlat.

Poezia a cucerit din nou Clujul – S-a încheiat cea de-a doua ediție a proiectului „Geamul cu poezie”

Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) a încheiat cu succes cea de-a doua ediție a proiectului „Geamul cu poezie”, o inițiativă care aduce literatura mai aproape de oameni, în cele mai neașteptate locuri din oraș. Anul acesta, nu mai puțin de 30 de locații din Cluj-Napoca au devenit, suport pentru versuri – scrise direct pe vitrine, cu emoție și dragoste pentru poezie. Invitații FICT – scriitori, artiști, oameni de cultură și membri ai comunității – au acceptat provocarea și au scris poezii pe geamuri, în spații care variază de la cafenele și librării, până la instituții culturale și magazine. Au fost aduse în fața trecătorilor versuri semnate de Mihai Eminescu, Horia Bădescu, Daniel Moșoiu, Ion Mureșan, Octavian Goga, Lucian Blaga și mulți alți poeți români. Printre locațiile participante s-au numărat: Book Cornel Librarium, Casa cu Flori, Athos Food&Beauty, Centrul pentru Tineret, Hugo, Hampton by Hilton, Friandise, Insomnia Cafe&Bistro, Sisters, Cinema Arta, Humanitas, Bookstory, Perfetto Cucina Italiana, La Bonbonnerie, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Urania Social Hub, Librăria Universității, Cofetăria Sucre, Demmers Teehaus, Maimuța Plângătoare, DejaVin, Vestige Centre Ville, Play Music, Biblioteca Județeană „Octavian Goga”, TAC.Social, Pavilionul Tinerilor, BORA MOTO, Editura Școala Ardeleană și Opera Națională Română din Cluj-Napoca. Evenimentul a fost susținut de invitați speciali precum: Maria Forna, Ion Mureșan, Geanina Simion, Izabella Lukacs, Valentina Prepelicean, Daniel Moșoiu, Horia Simu, Cristi Ursu, Alexandru Hada, Mara Mitroi, Florin Estefan, Mihnea Blidariu, Nora Ugron, Alex Bogus. „Ne-am bucurat să vedem atât de multă lume deschisă spre poezie. Au fost mai multe geamuri decât anul trecut, iar invitații noștri au scris cu bucurie versuri. Ba mai mult, unii oameni din localuri, văzându-ne că scriem, ne-au invitat și la ei. Cu siguranță, anul viitor proiectul nostru va lua o amploare și mai mare” – organizatorii FICT. Maria Forna, prefectul județului Cluj: „În primul rând, mulțumesc organizatorilor pentru invitația de a fi prezentă și de a achiesa la acest act cultural foarte important, nu doar pentru municipiu, ci și pentru județ. Faptul că am scris o poezie semnificativă pentru comunitatea clujeană sper să încânte cât mai mulți turiști și cetățeni ai județului Cluj. Nu în ultimul rând, orice act de cultură care se manifestă în comunitatea noastră trebuie susținut, promovat, iar noi sperăm ca și generațiile viitoare să fie cât mai aplecate spre acest domeniu. Am convingerea că această activitate va fi multiplicată la nivelul întregii țări.” Horia Simu, manager general Serviciul de Ambulanță Cluj: „Poate tinerii uită poeziile… dar, văzându-le scrise pe geamuri, își aduc aminte, merg acasă, citesc. Este o inițiativă extraordinară, care pe mine mă umple de energie”. Florin Estefan, director Opera Națională Cluj: „Geamul s-a învăluit în versuri – un moment sensibil, în care poezia a devenit punte între artă și trecător. Fereastra intrării principale în clădirea Operei Naționale Române și a Teatrului Național ‘Lucian Blaga’ din Cluj-Napoca, s-a transformat în scenă poetică, prin versurile peziei ‘Teatru’ de Radu D. Rosetti – o alegorie între scenă, actul artistic și viață. #GeamulCuPoezie este o acțiune delicată, dar profundă și lăudabilă, care apropie publicul de poezie, invitându-i să se oprească, să citească și să reflecteze. Felicit organizatorii acestui proiect și le mulțumesc pentru propunere. În calitate de iubitor al poeziei, mă simt onorat să fi fost parte din acest proiect”. Proiectul „Geamul cu poezie” transformă spațiile urbane în mici galerii de literatură și demonstrează, încă o dată, că poezia poate locui oriunde – chiar și pe un geam din centrul orașului. Proiectul „Geamul cu poezie” a fost inițiat în toamna anului 2023 de scriitorul Gabriel Bota, director FICT, care a început să scrie poezii pe geamul de la ușa intrării în bloc.

Virgil-Teodorescu Capriș – Ziua Sfântului Ilie (poem)

Sfânt Ilie, Sfânt Ilie, Înfășat chiar din pruncie Cu foc sfânt în chip de iie, Ne ajuți cu apă vie! Nu închide ploile, Ploile, răcorile, Ocrotește verile, Necuvântătoarele, Pregătește toamnele Și umple cămările, Lumea iar să semene Și să-ncânte horile! Duceți mere în chilie Și-n altar, spice de grâu, Sfântul prooroc Ilie Să vă dea puteri în brâu, Să munciți ogoarele, Să sporească grânele, Fânul și legumele, Viile și poamele! Duceți jintiță din stâne Și fărină din hambare, Undelemn, să fie pâine, Vreme bună pe hotare, Să v-aducă pe un fir Ploi mănoase ca de mir, Fără piatră, fără știr, Cu-adiere de zefir! Puneți sârg în osanale Domnului, la liturghie, Să vă fie bine-n Cale, Ocrotiți de Sfânt’ Ilie, Ocrotiți de secetă Și mânie slobodă, Ocrotiți de ropotă Și de ploaie sarbădă, Că-i Ilie Tesviteanul Ce a biruit Baal-ul, S-a suit la Cer cu carul, Va să vie când e veacul! Sfânt’ Enoh și Sfânt’ Ilie, Vor veni pentru Hristos Ca să moară și să-nvie, Împlinind ce-i de folos! Sfânt’ Ilie, Sfânt’ Ilie Înfășat chiar din pruncie Cu foc sfânt precum o iie, Ne ajuți cu apă vie! Nu închide ploile, Ploile, răcorile, Ocrotește verile, Necuvântătoarele, Pregătește toamnele Și umple cămările, Lumea iar să semene Și să-ncânte horile!

Patrick Matiș – Puterea NU corupe… lipsa conștiinței, DA!

Știți că se spune: „puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut”. Vă dau o știre: e falsă această frază. Vă voi demonstra de ce! Cei care o cred și o afirmă într-una, sunt oameni imprudenți care se uită numai la spectacolul la vedere, nu se uită în spate ca să vadă cu ochii limpezi cine îi manevrează pe toți aceștia, care sunt doar niște actori, bărbați și femei de-o potrivă. Cum ne dăm seama că sunt actori? De mii de ani repetă aceleași procedeuri de preluare a „puterii” și a exploatării popoarelor ca să exploateze mai departe resursele naturale ale acestei planete pentru propriul lor folos și pentru a menține statutul de control absolut bazat pe ignoranța maselor de oameni exploatați. Și dacă repetă și tot repetă, și le ies mișculațiile, combinațiile și șmecheriile înseamnă că este un scenariu bine scris în spate, unul eficient pentru prostime, iar ei doar îl joacă, îl pun în practică. Poate vă veți întreba: ce rost mai are să știm toate acestea? Scenariile sunt scrise, totul este la fel, ei repetă mereu rețeta succesului lor și veșnic sunt pe scenă. Răspunsul este: are rost pentru TREZIREA NOASTRĂ! O altă frază celebră spune așa: „Rușine să-ți fie că m-ai fraierit odată, de două ori, de trei ori, dar rușine să-mi fie că mă fraierești mereu!”. E un tâlc aici: „mă fraierești mereu”… De ce așa? Când se opresc toate aceste lucruri? Azi, mâine, poimâine? NE-AM TREZIT, dar ce facem să nu se mai repete jocul lor? Întâi să înțelegem că jocul lor este vandabil, adică se vinde bine printre masele populare. Ca să se oprească, e nevoie să nu se mai vândă, adică să nu mai cumpărăm. Mereu se oprește la clientelă. Precum spun americanii când nu mai cred minciuna: „I don’t buy that anymore…”, cuvânt cu cuvânt se traduce „nu mai cumpăr asta niciodată…”. Încetăm să le mai fim „clienți”. Ei nu mai au vad, noi nu mai suntem fraieriți. Pentru ca să poată vinde au nevoie să convingă potențialii clienți, ca apoi să le fie perpetuu cumpărători. Să nu-mi spuneți că-i ușor de zis, dar greu de făcut, că vă aduc aminte cum vă fraieresc încă… În momentul în care românii am spus „NU MAI VREM CU VOI”, am încetat să mai fim clienții lor. Totuși, ei încă sunt pe scenă și joacă filmul care s-a terminat demult, film văzut și revăzut, și care e de un kitsch cumplit de ți se face silă, încă le este permis circul de clovni politicianiști și nu pare că se termină. Cum vine asta? Cum se poate una ca asta? Cineva din spate, din culise, a trădat… cineva care se autoconsidera patriot, naționalist, cu iubire de țară și neam etc., cineva din clientela lor. Nu contează numele. Există aceste contrapărți ale jucătorilor de fente politruce în această lume, în această țară, care fac cărțile la poker globalist, iar acestea nu au acționat corect: au desconsiderat fenomenul de a înceta să mai cumpărăm de la ei și l-au respins, respingând candidatul. Dacă acesta din urmă ar fi avut succesul președintelui ales legal, fenomenul s-ar fi îndeplinit, iar paiațele de pe scenă erau eliminate din piesa execrabilă de teatru. Atunci pecetea istorie ar fi fost pusă peste pecetea „politicii”, activitate umană deturnată de cotropitorii de identități și suflete omenești. Dar pentru asta era necesară fermitate, loialitate până la capăt venită din înțelegerea circului politruc distructiv, organizare și multă dârzenie și atenție sporită la toate vicleniile lor. Dar să revenim la fraza cheie de la început. Se mai spune că puterea este în mâna poporului, ceea ce e adevărat. Doar această expresie face ca prima, de la începutul dizertației noastre, să fie o glumă proastă încă rostită de ignoranți, astăzi. NU puterea corupe, ci lipsa de conștiință. Dacă subiectul căruia i se aplică această rețetă de beție a ego-ului și adormire de conștiință nu s-ar fi lepădat de conștiință ar fi avut două variante: 1. ar fi demisionat din acea funcție blestemată care i s-a pus pe tavă s-o joace, lăsând loc altei victime mankurtizate să danseze pe scena lumii, or 2. ar fi început să dezvăluie minciuna și ar fi sfârșit, împreună cu cei apropiați, în cimitir sau în orice groapă sepulcrală destinată-i… indiferent cum ar fi fost, rămânea sau pleca demn pe lumea ailaltă, cum se zice. Însă, atunci când subiectul continuă și joacă țonțoroiul pe scena mizerabilă, înseamnă că propria sa absență de conștiință îi aduce chiar și propria sa corupere absolută. Nici un om conștient nu poate fi corupt, doar cei care nu-și ascultă propria voce interioară a conștiinței. Mai spunem că politica, artă a guvernării, este în primul rând arta autoguvernării. Nici un adevărat om politic, fie bărbat, fie femeie, nu poate fi un bun om politic dacă nu este un bun stăpân al propriei sale case. Asta implică să aibă conștiință. Așa cum se tratează pe sine și familia sa, așa-i tratează și pe ceilalți. Sunt oameni politici în această lume care nu au putut fi corupți. Li s-a oferit putere, li s-a oferit faimă, prestigiu, funcții, bani, averi de toate felurile, iar ei nu au acceptat, pentru că aveau deja adevărata putere: cea a propriei lor conștiințe și asta le atrăgea iubirea oamenilor de lângă ei. Priviți președintele ales legal al țării noastre, nu pe micuțul agent francez damblagiu din vârful Dealului prezidențial, care este acolo doar cu sprijinul celor care l-au înșelat promițându-i locul și renumele pe care crede că-l are. Conștiința președintelui adevărat ales legal al României este aceeași cu conștiința celor din Popor, celor care facem parte din Poporul Român, nu a celorlalți, sincer-autoînșelați vorbitori de limbă română. Merge printre oameni, le vorbește, îi ajută la ananghie, mai ales pe sinistrații după urma inundațiilor, se implică și îi asistă peste tot pe unde oamenii suferă. Celălalt e interesat doar de alte țări de prin preajmă, că așa consideră el că „vecinului lui i-a luat foc casa și trebuie să-l ajute”, ignorând total viitura care a măturat parte din propriul popor. Diferența constă în conștiință.

Tenorul ŞTEFAN von KORCH revine la Filarmonica Piteşti în concertul „VIVO PER LEI”, pe 14 august 2025la Teatrul de Vară „Gheorghe Zamfir”

Prezenţă şarmantă şi constantă a scenelor din capitală, unde coordonează stagiunea lirică „Musical Extravaganza”, tenorul Ştefan von Korch ajunge şi în faţa publicului piteştean, pe 14 august, în cadrul concertului „Vivo per lei”, program lansat iniţial în seria de concerte mai sus menţionată. Singurul concert pop-opera al verii explorează muzical frumoasele cărări ale căutării iubirii şi împlinirii prin dragoste, într-un parcurs romantic în care alături de Ştefan von Korch va fi şi tenorul Alin Stoica, iar muze vor fi fi sopranele Oana Maria Şerban şi Stephanie Radu. Tenorul Ştefan von Korch, solist-gazdă spune: „Concertul ‘Vivo per lei’ este o adevărată celebrare a muzicii, un spectacol în care eleganţa sofisticată a operei se împleteşte armonios cu vâltoarea pasională din muzica pop. Dacă eu şi soprana Oana Maria Şerban suntem exponenţii repertoriului European – cu duete ca ‘Con te partiro’ sau ‘Je T’Aime’, perechea solistică formată din Alin Stoica şi Stephanie Radu va arăta că dragostea este la fel de sublimă şi în compoziţii cum sunt ‘Can’t Help Falling in Love’ sau ‘What a Wonderful World’.” Managerul Filarmonicii din Piteşti, Gabriel Niţă, completează: „Ne mândrim cu diversitate programelor noastre şi ne bucurăm să fim gazde pentru această incursiune de crossover pop-opera, de care îii invităm să se bucure pe piteşteni, dar şi pe cei din oraşele apropiate.” Soliştii vor fi acompaniaţi de Orchestra Filarmonicii Piteşti, orchestră ce în decursul acestui an a urcat pe scenă alături de tenorul de renume mondial Johnathan Tetelman şi anul trecut a luat parte la un turneu gigant în China. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Constantin Grigore, dirijor şi fondator al Cameratei Regale, dar şi al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian” din Bucureşti. Tenorul Ştefan von Korch este recunoscut pentru eleganţa interpretării şi este aclamat pentru apariţii în roluri lirice prin excelenţă, unul din ele fiind chiar Tamino din „Flautul fermecat”, în care a încântat publicul din Piteşti, pe scena Filarmonicii, în 2014. Tenorul Alin Stoica este apreciat pentru forţa sa dramatică şi rolurile din „Tosca” sau „Boema”. Soprana Oana Maria Şerban întregeşte registrul concertului cu versatilitatea vocală şi apariţia încântătoare, iar Stephanie Radu îmbogăţeşte programul cu vocea suavă şi prezenţa diafană, astfel încât întâlnirea muzicală programată la 19.30 la Teatrul Gheorghe Zamfir va fi cu adevărat memorabilă. Programul „Vivo per lei” este parte a stagiunii „Musical Extravaganza”, a avut deja reprezentaţii de succes în Bucureşti şi ajunge în premieră la Piteşti pe 14 august. Anterior acestei apariţii tenorul Ştefan von Korch a mai încântat publicul piteştean în “Flautul fermecat” în anul 2014. 

Lucian Ciuchiță – Apel public: Este justificată numirea lui András István Demeter ca ministru al Culturii?!

Într-o perioadă în care se invocă frecvent nevoia de reformă, responsabilitate publică și transparență în administrație, ideea numirii lui András István Demeter într-o funcție de prim rang în stat – aceea de ministru al Culturii – ridică semne de întrebare firești, din perspectiva integrității și a bunei guvernări. Potrivit unor documente oficiale și relatări din spațiul public, ascensiunea lui András István Demeter în instituțiile culturale și media de stat a fost marcată de controverse. În anul 2016, acesta a fost trimis în judecată într-un dosar privind activitatea sa ca președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune, fiind acuzat de conflict de interese, ca urmare a participării într-un proiect finanțat din fonduri europene (POSDRU), în care a fost desemnat coordonator printr-un act semnat chiar de el. Conform Agenției Naționale de Integritate (ANI), acest gest ar fi generat un beneficiu material direct, într-un cuantum de aproximativ 190.000 de lei, iar instanțele au confirmat, printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2017, că fapta reprezintă o încălcare a regimului conflictului de interese. Ca urmare, i-a fost aplicată interdicția de a ocupa funcții publice pentru o perioadă de trei ani. Totuși, potrivit relatărilor din presă și rapoartelor instituționale, Demeter a continuat să exercite funcții în instituții de stat – atât ca membru în Consiliul de Administrație al Radioului Public, cât și ca director al Casei de Producție din cadrul TVR – chiar și pe durata aplicării acestei interdicții. Cu toate că Agenția Națională de Integritate a cerut revocarea domnului András István Demeter din funcțiile publice deținute, Parlamentul a ales să nu dea curs solicitării, iar situația a rămas fără urmări instituționale. Și mai problematic este faptul că domnul András István Demeter se află, în prezent, într-un litigiu activ cu Ministerul Culturii – instituția pe care o conduce. În decembrie 2024, acesta a contestat organizarea unui concurs pentru postul de manager al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, concurs la care a participat și pe care nu l-a câștigat. Procesul este, potrivit informațiilor publice, încă pe rol la Tribunalul București. Această situație ridică un posibil conflict de interese. Cum ar putea o persoană să administreze cu imparțialitate o instituție în fața căreia are, simultan, calitatea de reclamant într-un proces? Chiar și în absența unei incompatibilități legale stricte, incompatibilitatea morală este greu de ignorat. Considerăm că este legitim ca opinia publică să se întrebe dacă o astfel de numire este oportună și dacă răspunde criteriilor de integritate, imparțialitate și încredere publică cerute de o funcție ministerială. Această analiză nu pune sub semnul întrebării dreptul constituțional al oricărui cetățean de a accede în funcții publice, odată ce sancțiunile legale au fost ispășite. Totuși, în cazul de față, există o succesiune de fapte– condamnare definitivă, nerespectarea unor interdicții, și un proces activ împotriva Ministerului Culturii – care justifică un apel public la prudență și discernământ politic. Acest text nu este o judecată, ci un apel la memorie și demnitate. Avem nevoie de repere morale solide în fruntea instituțiilor care modelează identitatea națională, nu de figuri controversate care pun în umbră valorile pe care pretind că le servesc. A numi în fruntea Ministerului Culturii o persoană cu un asemenea parcurs juridic și instituțional, implicată într-un litigiu direct cu ministerul, înseamnă a submina autoritatea, atât simbolică, cât și efectivă, a unei instituții fundamentale pentru identitatea noastră. A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.