Entries by Patrick Matis

Cristian Horgoș – Deculturalizarea școlii prin polarizarea Evaluării Naționale

/0 Comments/in /by

E straniu ca un adolescent sau o  adolescentă care își dorește să urmeze un profil de bio-chimie în liceu să nu aibă parte de niciuna din aceste probe la capacitate. La fel, absolvenții de clasa a VIII-a care se simte atrași de profilul uman nu dau probă de examen din Istorie la Evaluarea Națională. Într-adevăr, la liceele tehnologice încă nu este concurență dar oricum lipsește și acolo o probă din fizică. Unde s-a ajuns prin centrarea Evaluării Naționale strict pe matematică și limba română? Scade drastic interesul copiilor pentru restul materiilor școlare. Profesorii de matematică și limba română devin un fel de semi-zei în gimnaziu și au parte de meditații din abundență. La destule școli a devenit o practică să se renunțe tacit la „ore neimportante” pentru a se face în locul lor matematică sau română în ideea că reputația școlii va avea de câștigat în clasamentele Evaluării Naționale. Evident, de pildă cu o fușereală a Istoriei României, orizontul cultural al tinerei generații se restrânge drastic. Chiar nu sunt împotriva ecuațiilor și geometrie, am zece ani ca fost profesor de matematică-informatică și știu că de la un anumit nivel matematica are frumusețea ei. Dar la gimnaziu mulți copii ajung la un nivel de saturație, în loc să fie atrași de materiile de bază surplusul de concentrare pe ele conduce fix la opusul obiectivului. Când li se bagă cu pâlnia matematica în cap unii ajung chiar la o senzație de greață. Nu toți copii pot fi și nici nu trebuie evaluați strict în funcție de nivelul de apetență pentru matematică, după un model gen „Patul lui Procust”. Dacă vi se par exagerate cele de mai sus, lecturați un articol publicat recent pe baza un studiu sociologic tutelat de un profesor universitar de sociologie, fost senator în Parlamentul României. Titlul e elocvent: „Studiu sociologic pe elevii din clasa a VIII-a din Bihor – Școala îi face tot mai nefericiți”. https://www.crisana.ro/stiri/actualitate-2/studiu-sociologic-pe-elevii-din-clasa-a-viii-a-din-bihor-scoala-ii-face-tot-mai-nefericiti-209140.html https://www.ebihoreanul.ro/stiri/elevii-bihoreni-tot-mai-anxiosi-si-dezorientati-un-studiu-trage-un-semnal-de-alarma-despre-adolescentii-de-azi-195500.html Un singur sub-titlu aș evidenția din articol: „90% dintre elevi iau meditații la matematică și 78% la limba română”. Aceasta nu e neapărat rău, dar ar fi mai echilibrat să se ia mai ceva mai puține meditații la aceste „materii de bază” și să se ia în schimb mai multe meditații la Istorie, Biologie, Chimie, Informatică, Fizică… A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Cafeluța Culturală – Dispariția misterioasă a lui Nikola Tesla și Omul Negru

/0 Comments/in , /by

Într-o lume condusă din umbră de academii secrete și arhive arse, puțini știu că geniul pe care îl numim azi Nikola Tesla s-a născut, de fapt, în România. Nu în Imperiul Austro-Ungar, nu în Croația, nu în Serbia. Numele lui adevărat? Nicolae Teslău. Un copil născut în 1856, în satul Rădești, din inima Transilvaniei. A venit pe lume într-o noapte de furtună, când tunetele loveau pământul cu o forță nefirească, iar moașa a spus atunci o frază care a circulat prin sat decenii întregi: „Copilu’ ăsta o să vorbească cu fulgerul.” Tatăl lui, preot ortodox și cărturar autodidact, ținea în podul casei o bibliotecă interzisă – manuscrise vechi, texte cuneiforme, hărți ale cerului și copii ale unor lucrări dispărute, atribuite lui Zamolxe, Enoh și chiar lui Hermes Trismegistul. Într-una din aceste cărți, băiatul avea să găsească simbolurile care mai târziu vor deveni baza pentru invențiile sale electrice. La vârsta de 12 ani, Nicolae construia deja dispozitive care stârneau frica în rândul sătenilor. Oamenii vorbeau că băiatul putea aprinde lămpi fără foc și că atrăgea fulgerele direct pe dealul casei părintești. Atunci a apărut „Omul Negru” – un străin cu pălărie și accent apusean, care a venit din Viena pretinzând că e profesor. A stat doar trei nopți în Rădești, apoi familia Teslău a dispărut peste noapte. Casa a ars, arhivele parohiei au fost confiscate, iar în locul lor a rămas doar un registru gol, cu filele smulse. Ani mai târziu, în 1875, un tânăr numit Nikola Tesla apare ca student la politehnica din Graz. Vorbește sârbo-croata cu accent, dar notează formule în alfabet chirilic… și românesc. Când e întrebat despre trecutul său, devine vag: „Tatăl meu era preot… am fost dus departe… am fost ales.” Într-o scrisoare pierdută, recuperată abia în 1997 dintr-un dosar CIA desecretizat parțial, Tesla scria: „Amintirile mele cele mai vechi sunt cu munți verzi, o limbă pe care o aud acum doar în vis și un nume – Teslău. Mi l-au schimbat, dar nu au putut lua totul.” Ce s-a întâmplat cu adevărat? Un document recent descoperit în arhivele Vaticanului, semnat de un cardinal român excomunicat în 1870, confirmă existența unei societăți secrete, „Ordinul Fulgerului Negru”, care răpea copii cu abilități paranormale și îi creștea în laboratoare ascunse din Europa Centrală. Unul dintre acei copii era „Nicolae T. din Carpați”, „copilul electric”. Dar de ce ar fi fost ascunsă originea lui? Simplu. Pentru că puterea Carpaților – această zonă energetică unică – era cunoscută doar de inițiați. Iar geniul lui Tesla nu putea fi atribuit unui popor mic, aflat sub imperii. Așa că i-au schimbat naționalitatea, i-au falsificat dosarele și i-au scris o viață nouă. Tot ce ținea de România a fost șters. În 1943, când Tesla moare, FBI-ul confiscă toate documentele din apartamentul lui. Unele dintre ele conțineau schițe ale unor „turnuri energetice carpatine” și trimiteri la locuri precum Sarmizegetusa, Bucegi sau Peștera Polovragi. Într-o notiță olografă, scrisese: „Acolo începe rețeaua. România e cheia.” O ființă cu mintea sa nu putea fi lăsată să spună adevărul. Așa că totul a fost îngropat sub ani de propagandă, documente false și biografii scrise la comandă. Iar „Nicolae Teslău”, copilul din Apuseni care a vorbit cu tunetul, a devenit Nikola Tesla, savantul apatrid pe care nimeni nu l-a putut controla. Dar numele adevărat încă trăiește – în piatra dealului unde a căzut fulgerul, în manuscrisele mănăstirii și în memoria unui popor care, poate, își va aminti într-o zi că cel mai mare geniu electric al omenirii… era român.

Cetatea Medievală a Sighișoarei vă învită la Festivalul „Sighișoara Medievală” ediția a XXX-a, în perioada 25-27 iulie 2025

/0 Comments/in , /by

În perioada 25 – 27 iulie 2025, Cetatea Medievală a Sighișoarei va fi locul unde cavalerii, domnițele și zânele de odinioară se întâlnesc. Aici, timp de trei zile, călătorul modern poate căpăta cât ai spune „Vivat!” un aspect medieval – de la ținută și până la îndeletnicirile pe care le poate învăța. Ajuns la ediția cu numărul XXX, Festivalul Medieval va fi structurat pe mai multe secțiuni: muzică, dans, parade, teatru și ateliere medievale interactive. PROGRAM Prezentator: Dan Negru VINERI, 25 iulie 2025 Sala Festivă – Primăria Municipiului Sighișoara Ora 17.00 Conferință de deschidere: „Sighișoara Medievală la cea de-a XXX-a ediție” – dr. Nicolae Teșculă Conferința „Intelectualii Sighişoarei în Evul Mediu” – prof. univ. dr. Adinel Dinca Ora 19.00 PARADA DE DESCHIDERE condusă de Ordinul ANTARES : Str. 1 Decembrie 1918 – str. Hermann Oberth – Piața Hermann Oberth – Str. Turnului – Piața Muzeului – Piața Cetății Piața Cetății Ora 19.30 Deschiderea oficială Ora 19.45 Lorenzo – animatie stradala- Vlad Țepeș pe picioroange Ora 20.00 Concert de muzică folk – Adrian Ivanițchi Ora 20.40 Concert de muzică folk – Vasile Șeicaru Ora 21.30 „Visul lui Oneiroi II” – Spectacol de mișcare, foc, lumină și ritm – Mercenarii din Asserculis Piața Muzeului (zona Turnul cu Ceas) Ora 20.00 – 22.00 Tabără cavalerească – Mercenarii din Asserculis Ora 20.00- 22.00 Tabără cavalerească – Breslele Unite și Ordinul Grifonilor Aurii Ora 20.30 Lupte și dansuri istorice – Domnițele și Scutierii de Muhlbach Ora 21.00 Recital de muzică medievală – Viatores Festivi Ora 21.30 Demonstrații de lupte – Paladinii de Terra Medies Piața Rățuștelor Ora 20.00 – 22.00 Atelier de instrumente muzicale – Menestrelii Cetății de Scaun Ora 20.00 Competiție înte străjeri – Străjerii Cetății Bistrița Ora 20.20  Filme medievale pentru copii – Vrajitorii – Vrajiti Ora 20.30 Povestea clovnului  Lorenzo Ora 21.00 Recital de muzică medievală – Julia Shevel, Ucraina Turnul Cizmarilor Ora 20.00 – 22.00 Tabără cavalerească – Scutierii de Muhlbach Ora 20.00 – 22.00 Atelier de mânuire – arme medievale – Scutierii de Muhlbach Culoarul Bătrânelor Doamne Ora 20.00 – 22.00  Expoziție de pictură „Sighișoara Medievală” Piața Muzeului (zona Bisericii Mănăstirii) Ora 20.00 – 22.00 Tabără cavalerească – Paladinii de Terra Medies Ora 20.00 – 22.00 Ateliere creative de lucru în piele și metal – Paladinii de Terra Medies Ora 20.00 – 22.00 Tabără cavalerească – Străjerii Cetății Bistrița Ora 20.00 – 22.00 Atelier de sticlărie – Alexandru Rotar Ora 20.00 – 22.00 Atelier de tâmplărie – Emil Milășan Ora 20.00 – 22.00 Jocuri medievale și Atelier de ceramică  – Caravana cu Jocuri Ora 20.00 – 22.00 Atelier de croitorie Ora 20.00 – 22.00 Atelier de tăierea sării – Artizan în sare, Istratie Nicolae Ora 20.00 – 20.00 Atelier de călărie MYstical Transylvania Ora 10.00 – 22.00 Expoziția „The Dracula Investigation” – Istoria adevarată a lui Vlad Țepes Ora 10.00 – 22.00 Expoziția „Sighișoara Tales” – O călătorie în timp alături de Hermann Oberth în care se prezintă istoria orașului SÂMBĂTĂ, 26 iulie 2025 Piața Cetății Ora 10.00 Toboșarul, Austriacul și Domnițele Cetății Sighișoara Ora 10.30 Lupte și dansuri istorice – Domnițele și Scutierii de Muhlbach Ora 11.00 Competiția străjerilor – Străjerii Cetății Bistrița Ora 11.30 Povestea lui Vlad Țepeș cu Lorenzo pe picioroange Ora 12.00 Recital de muzică medievală – Viatores Festivi Ora 12.30 Prezentare  de  Arme si  Echipamente din secolele  XI-XIV – Mercenarii din Asserculis PAUZĂ TEHNICĂ Ora 16.00 Lupte și dansuri istorice– Scutierii și Domnițele de Muhlbach Ora 16.30 Târg de robi Ora 17.30 Spectacol de teatru commedia dell’arte “Iubirea este complicată” – Mercenarii din Asserculis Ora 18.30 Spectacol de magie – Magul Cetății Ora 19.00 Spectacol de lupte medievale – Breslele Unite și Ordinul Grifonilor Aurii Ora 19.45 Duelul străjerilor – Străjerii Cetății Bistrița Ora 20.30 Concert de muzică medievală – Viatores Festivi Ora 21.00 Concert – Vița de Vie Ora 22.00 Spectacol jonglerie și muzică medievală „Pedepse medievale” – Breslele Unite Piața Muzeului (zona Turnul cu Ceas) Ora 10.30 – 22.00 Tabără cavalerească – Mercenarii din Asserculis Ora 10.30- 22.00 Tabără cavalerească – Breslele Unite și Ordinul Grifonilor Aurii Ora 10.30 Atelier  – Vlad Țepeș pe picioroange Ora 11.00  Lupte cavalerești – Paladinii de Terra Medies Ora 11.30  Recital de muzică medievală – Julia Shevel, Ucraina Ora 12.00 Recital de muzică medievală – Menestrelii Cetății de Scaun Ora 13.00-15.00 Ateliere de  pielărie, pictură pe scuturi Jocuri de tabara medievla – Străjerii Cetății Bistrița PAUZĂ TEHNICĂ Ora  17.00 Povestea clovnului  Lorenzo Ora 17.30 Duel interactiv – Străjerii Cetății Bistrița Ora 18.00 Recital de muzică medievală – Menestrelii Cetății de Scaun Ora 18.30 Dansurile și ținutele doamnelor în sec. XV – Mercenarii din Asserculis Ora 19.00 Recital de muzică medievală – Julia Shevel, Ucraina Ora 19.30 Lupte și dansuri istorice – Domnițele și Scutierii de Muhlbach Ora 20.00 Recital de muzică medievală – Menestrelii Cetății de Scaun Ora 20.30 Lupte cavalerești – Paladinii de Terra Medies Piața Rățuștelor Ora 10.30 – 22.00 Atelier de instrumente muzicale – Menestrelii Cetății de Scaun Ora 10.30 Percuție pentru cei mici – Mercenarii din Asserculis Ora 11.00 Teatru interactiv pentru copii – Mercenarii din Asserculis Ora 11.30  Lupte și dansuri istorice – Scutierii și Domnițele de Muhlbach Ora 12.00 Spectacol de magie – Magul Cetății Ora 12.30 Farsă medievală – Atacul Uriasilor – Străjerii Cetății Bistrița PAUZĂ TEHNICĂ Ora 16.00 Povestea clovnului  Lorenzo Ora 16.30 Dansuri istorice – Domnițele de Muhlbach Ora 17.00 Filme medievale pentru copii – Vrajitorii – Scrierea Istoriei Ora 18.00 Filme medievale pentru copii – Vrajitorii – Vanatoarea de Vrajitoare Ora 20.00 Spectacol de teatru commedia dell’arte „Bârfa la castel” – Mercenarii din Asserculis Turnul Cizmarilor Ora 10.30 – 22.00 Tabără cavalerească – Scutierii de Muhlbach Ora 10.30 – 22.00 Atelier de mânuire – arme medievale – Scutierii de Muhlbach Culoarul Bătrânelor Doamne Ora 20.30 – 22.00  Expoziție de pictură „Sighișoara Medievală” Piața Muzeului (zona Bisericii Mănăstirii) Ora 10.30 – 22.00 Tabără cavalerească – Paladinii de Terra Medies Ora 10.30 – 22.00 Ateliere creative de lucru în piele și metal – Paladinii de Terra Medies Ora 20.00 – 22.00 Tabără cavalerească – Străjerii Cetății Bistrița

Muzeul Național de Artă al României – Concurs pentru acordarea Bursei Bonte 2025 – 2026

/0 Comments/in , /by

Muzeul Național de Artă al României în parteneriat cu Fundația Bonte organizează, în perioada 20 mai –  22 iulie 2025, concursul pentru acordarea Bursei Bonte pentru cercetarea patrimoniului artistic al MNAR. Aflată la cea de-a treia ediție, bursa se adresează cercetătorilor cu studii doctorale în curs sau finalizate, având o tematică specifică de istoria și teoria artei, estetică sau studii interdisciplinare. Bursa în valoare de o mie de euro brut lunar, timp de un an, va fi atribuită prin concurs unui proiect dedicat cercetării patrimoniului artistic al MNAR.  Dosarele vor fi depuse în perioada 20 mai – 18 iunie 2025; rezultatele evaluărilor vor fi publicate în data de 11 iulie 2025; interviurile vor avea loc la sediul muzeului sau online în perioada 14-18 iulie 2025; anunțarea câștigătorului Bursei Bonte pentru cercetarea patrimoniului artistic mobil al MNAR se va face pe site-ul muzeului în data de 22 iulie 2025. Bursa va fi acordată în intervalul 1 septembrie 2025 – 31 august 2026. Bursa face parte din instrumentele strategice concepute de MNAR pentru a susține cercetarea de specialitate din România în cadrul muzeului. Aceasta oferă câștigătorului posibilitatea de a avea acces, cu asistență de specialitate, la patrimoniul artistic și documentar pe care îl deține muzeul, de a beneficia de informațiile cu caracter științific și de a folosi gratuit, în lucrări științifice, imagini ale operelor cercetate. Bursa Bonte se alătură Bursei Micaela Eleutheriade, oferite de MNAR în sprijinirea cercetării artistice și teoretice în artele vizuale. Fundația Bonte a fost înființată de Alain Bonte, om de afaceri de origine franceză. Fundația colaborează cu MNAR din anul 2017,  sprijinind  revenirea în Galeria Națională a două importante opere de artă. Alain Bonte face parte din conducerea Asociației Prietenii Muzeului Național de Artă al României și a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Comandor de către Președintele României, Klaus-Werner Iohannis, pentru contribuțiile aduse promovării intereselor economice și culturale ale României în Portugalia şi în spaţiul european. „Printre posibilitățile de colaborare pe care le-am identificat împreună cu președintele Fundației Bonte, domnul Alain Bonte, este acordarea unei burse de studiu celor care își propun să cerceteze pe durata unui an patrimoniul artistic al Muzeului Național de Artă al României. Îi mulțumesc pentru consecvența cu care a urmărit realizarea acestui proiect aflat acum la a treia ediție, la fel cum îi mulțumesc doamnei Marina Bundac, directoarea Fundației Bonte, care a sprijinit derularea în cele mai bune condiții a tuturor etapelor proiectului.” – apreciază Călin Stegerean, director general interimar al MNAR. „Una dintre cele mai mari bogății ale Muzeului Național de Artă al României o reprezintă lucrările valoroase care nu au fost încă expuse publicului. Oferim împreună cu directorul general Călin Stegerean și echipa proiectului o posibilitate excepțională ca acest patrimoniu să intre în circuitul de cercetare la care sunt invitați toți profesioniștii. Prin Bursa Bonte, ne dorim să sprijinim cercetarea acestui patrimoniu nevăzut, să aducem în lumină creații uitate sau necunoscute și să oferim specialiștilor instrumentele necesare pentru a le reda locul cuvenit în conștiința culturală. Este un angajament ferm pentru memorie, cunoaștere și redescoperire.” – apreciază Alain Bonte, președinte al Fundației Bonte. Mai multe pe Concurs pentru acordarea Bursei Bonte 2025 – 2026 – Muzeul Național de Artă al României.

Burneci Music și Exces Music anunță selecția de tineri muzicieni pentru proiectul Romanian Youth Jazz Orchestra

/0 Comments/in , /by

Burneci Music și Exces Music lansează proiectul Romanian Youth Jazz Orchestra, prima orchestră de jazz dedicată exclusiv tinerilor muzicieni din România. În acest sens, organizatorii anunță deschiderea perioadei de înscriere, care se desfășoară între 1 septembrie 2025 și 1 octombrie 2025. Proiectul se adresează elevilor cu vârste între 12 și 18 ani, care studiază în școli și licee din București și din întreaga țară. Scopul este de a oferi tinerilor talentați oportunitatea de a cânta într-un ansamblu profesionist de jazz și de a beneficia de îndrumarea unor muzicieni consacrați. Candidații selectați vor fi coordonați și mentorați de artiști recunoscuți în domeniul jazzului românesc, printre care se numără saxofonistul Cătălin Milea, chitaristul Liviu Negru, trombonistul Ciprian Partenie, pianistul Johnny Bica, bateristul Laurențiu Zmău, contrabasistul Alexandru Marin și trompetistul Sebastian Burneci, sub conducerea dirijoarei Simona Strungaru, cunoscută pentru activitatea sa ca dirijoare și compozitoare, precum și pentru conducerea Big Band-ului Radio România. „Acest proiect continuă într-un mod firesc activitatea educațională pe care Simona Strungaru și Sebastian Burneci au desfășurat-o în anii trecuți, invitând copii muzicieni să cânte în calitate de soliști în concertele speciale pentru copii ale Big Band-ului Radio România – seria Jazz for Kids. Atunci a apărut, aproape inevitabil, întrebarea: de ce nu și o orchestră de tineret dedicată jazzului, având în vedere cât de mulți tineri talentați descoperă cu entuziasm acest gen muzical? Și mă bucur că, împreună, putem răspunde pozitiv acestei provocări, ale cărei rezultate sunt convins că vor fi remarcate și apreciate atât de cei de pe scenă, cât și de cei din sală.” — Sebastian Gheorghiu, manager cultural, director Exces Music. „Consider extrem de importantă existența unei orchestre de jazz de tineret și sunt extrem de fericit pentru că în contextul actual pot alături de colegii mei să pun bazele unui asemenea ansamblu. Vom face tot ce ne stă în putință pentru ca tinerii muzicieni sa beneficieze de tot ce avem noi mai bun de oferit.” — Sebastian Burneci, prim trompetist Big Band Radio România. „Pe cât de important este studiul muzicii, pe atât de importantă este și vizualizarea și proiectarea propriei activități artistice pentru viitorii muzicieni. Să simți că drumul pe care o apuci și pe care mergi zi de zi te conduce spre scene importante și să simți susținere din partea celor mai experimentați este esențial pentru ca dezvoltarea tinerilor să aibă loc constant, cu bucurie și curiozitate. România este un loc deosebit de ofertant pentru tinerii artiști și sunt foarte bucuroasă că putem clădi un viitor frumos tuturor celor ce iubesc muzica de calitate.” — Simona Strungaru, dirijor Big Band Radio România. Proiectul va debuta pe 4 Decembrie 2025, la Sala Radio din București în cadrul evenimentului „Big Band Radio România meets Romanian Youth Jazz Orchestra” sub conducerea muzicală a Simonei Strungaru. Pentru mai multe detalii privind condițiile de participare, regulamentul și formularul de înscriere, rugăm tinerii interesați să trimită un e-mail la adresa romanianradiobigband@gmail.com. Parteneri: Societatea Română de Radiodifuziune, Asociația Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR), Adams Percussion, Bucharest Jazz Club.

Istoria Bucureștiului – „Portretul Artistului la Senectute” – Ultimele documente din viața privată a lui Constantin I. Nottara

/0 Comments/in , /by

Maestrul Constantin I. Nottara, a avut la sfârşitul veacului al XIX-lea, un rol esenţial în dezvoltarea instituţiei teatrale din România, devenind Societar de Onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti. Profesor la Conservatorul de Artă Dramatică şi Lirică, regizor şi director de scenă, în cei 60 de ani de carieră, interpretând peste 700 de roluri, majoritatea de compoziție. A ridicat arta actorului la nivelul marilor interpretări europene, putând sta oricând alături de actori ca: frații Delaunay, C. Coquelin, Marcel Got, Mounet Soully, Worms, Ermete Novelli şi alții. De origine greacă, provenind dintr-o veche familie bizantină, care în urmă cu sute de ani a luptat în cruciadele creştine şi care de-a lungul timpului a adus contribuţii însemnate culturii europene, a moştenit un caracter vertical şi o înaltă ţinută morală. În acelaş timp, greutăţile cu care s-a confruntat, rămânând fără ambii părinţi în perioada adolescenței și fiind numit la un moment dat tutore al surorii sale mai mici, Maria, i-au adus o maturizare timpurie. În ceea ce priveşte cariera artistică aleasă, putem spune că fără îndoială, mirajul spectacolului a pus stăpânire pe inima sa încă din copilărie. În notiţele sale povesteşte cu multă vervă despre această pasiune precoce. A asistat pentru prima oară, pe la cinci ani, la o scenetă – „Vicleimul”, jucată chiar la el acasă şi imediat după aceea, a încercat să reproducă totul împreună cu prietenii săi. Începând de la vârsta de 7 ani, jocurile sale erau mereu presărate cu fragmente din scenete sau mici creaţii, în care viitorul actor îşi asuma şi importanta funcţie de „regizor”. „Scena” era de obicei improvizată în grădină. Tatăl său, Ion Nottara, consilier la Curtea de Conturi, urmărind să-i ofere o educație aleasă, l-a înscris la Pensionul „Libertatea”, iar mai apoi la Liceul „Sf. Sava”. Ar fi dorit ca fiul său să devină magistrat, după moda epocii. Mama sa, Elena Nottara (fostă Hagiopol), este evocată ca o vajnică ocrotitoare a pasiunii sale, deşi visa pentru el o carieră militară, în timp ce bunica paternă, susținea că cel mai potrivit ar fi fost să urmeze cariera ecleziastică a eruditului lor strămoş, patriarhul Hrisant Nottaras. Micul Constantin avea o statură măruntă, dar robustă, cu ochi albaştri şi nas uşor acvilin. Fiind studios şi ascultător, singurele întâmplări păstrate în suflet din acei ani, sunt în exclusivitate legate de teatru. Într-una dintre cele mai îndepărtate amintiri, se afla alături de tatăl său, într-o lojă din noua clădire a Teatrului Național, urmărind fascinat coborârea uriaşului candelabru şi aprinderea lămpilor cu ulei de rapiţă. După moartea prematură a părinților săi, lucrurile se schimbă şi o dată cu ele şi personalitatea sa. Adolescentul are de luptat cu tutorele său, unchiul Iacovache, care nu-i înţelegea pasiunea pentru teatru. Astfel, tânărul Constantin a fost nevoit să recurgă la tot felul de „tertipuri”, de la „deghizamente” la ameninţări, ca să scape de vigilenţa unchiului şi să poată juca. De teamă să nu i se retragă responsabilitatea de „epitrop” al pensiei administrate, Iacovache se învoieşte cu „meteahna” nepotului că doar: „O să-ți servească poate, când s-o prezenta ocazia să joci teatru de societate, în vre-o reprezentație de binefacere […]”. Pasiunea și tenacitatea sa înving, iar în anul 1875 este admis, la doar 16 ani, la Conservatorul de Artă Dramatică, la clasa lui Ștefan Velescu, în timp ce era încă elev la Colegiul „Sf. Sava”. În iarna anului 1876 repetă cu trupa lui Mihail Pascaly, avându-l ca mentor şi jucând gratis ca „învățăcel”. Pascaly l-a apreciat pentru talentul nativ dar şi pentru că nu abandonase liceul, acesta considerând ca o condiție sine-qua-non a unui actor – cultura generală. Vara juca la „Grădina cu cai”, la „Steaua roșie”, la Teatrul „Valhala” sau în oricare altă grădină de vară bucureşteană. În urma examenului de la finele anului şcolar 1877, Prințul Ion Ghica care era Director General al Teatrelor, îl vede pe scenă şi intuindu-i talentul, îl angajează ca elev cu o leafă de 60 de lei pe lună în nou înființata „Societate dramatică”. Ȋn scurt timp, datorită nu atât fizicului, cât efortului susținut, talentului și a expresivității remarcabile, ajunge să dețină majoritatea rolurilor principale ale Teatrului Național. La 24 de ani va fi trimis la Paris, la Teatrul L’Odeon, cu o scrisoare de recomandare semnată de Lahovary, care era pe atunci Ministrul Culturii. Acolo este acceptat să asiste la reprezentații, ba chiar i se oferă un loc pe lista celor ce vor avea rezervare tot restul vieții. Profund patriot, va reveni în țară aducând cu sine un „bagaj” complex al formării actoricești, idei novatoare, dar și conștiința marilor diferențe dintre Paris și București. Fiecare rol devine o provocare și o „școală”! Cu inteligență și perseverență, tot ce învață și experimentează, împarte generos cu colegii și studenții săi, fiind preocupat întreaga viață de perfecționarea artei scenice, dar și de „purificarea” repertoriului. Va lupta întotdeauna împotriva „producțiilor” comerciale, superficiale, chiar dacă acestea aveau succes la public, pentru a promova TEATRUL ADEVǍRAT, drame istorice sau sociale, tragedii și comedii și pe acei autori dramatici, ce aparțineau literaturii culte: Sofocle, Euripide, W. Shakespeare, V. Hugo, F. Schiller, A. P. Cehov, Al. Dumas, V. Alecsandri, I. L. Caragiale, Delavrancea, V. Eftimiu și alții. De asemenea, Maestrul Nottara a luptat cu prejudecățile epocii, pentru statutul social al actorului, pentru respectarea acestuia și pentru ridicarea profesiunii sale la rang de ARTǍ. Memoriile lui Constantin I. Nottara consemnate prin anul 1925, precum și o parte din discursurile și articolele referitoare la diferitele personalități ale scenei românești cu care a colaborat în lunga sa carieră (Mihail Pascaly, Paul Gusty, Ion Brezeanu și alții), au fost adunate într-un manuscris în anul 1936 și publicate de Tatiana Nottara și Ioan Massoff sub titlul „Amintiri”. Cartea, relatează toate momentele decisive în care s-a întâlnit cu arta teatrală și felul în care a evoluat în cultivarea și dezvoltarea talentului său actoricesc înnăscut. Inevitabil, drumul în teatru, nu lipsit de obstacole, s-a împletit cu drumul său în viață. A fost căsătorit mai întâi cu o colegă de scenă, Amalia Werner de care s-a despărțit, recăsătorindu-se în anul 1893 tot cu o

Maria Toacă – Noi n-am uitat de ce au ajuns românii la Cotul Donului și la Stalingrad

/0 Comments/in , /by

Nu doar luna iunie vine cu un calendar îndoliat de date triste, cu parastase și comemorări ale martirilor și eroilor neamului. Tragediile se țin lanț în istoria românilor, mai ales a celor din ținuturile înstrăinate de țară. Și chiar dacă ne-am îmbolnăvi cu toții de amnezie, s-ar găsi „prieteni” (tovarăși) să ne amintească de marile „păcate” săvârșite de români în istorie, îndeosebi după încheierea pactului tâlhăresc Ribbentrop-Molotov, care de altfel n-a fost condamnat oficial de Ucraina democratică și suverană. Data de 24 iulie 1942 a intrat în istorie ca începerea bătăliei pentru Caucaz, în timpul căreia s-au confruntat armatele germane și române cu cele sovietice. Unii experți în istorie susțin că a fost o mare greșeală a mareșalului, că trebuia să se oprească la Nistru, să nu înainteze până la Cotul Donului, împânzind pământuri străine cu oseminte românești. Nu e în competența mea să mă aprofundez în controversele unui trecut la care nici istorici versați n-au pus punctul pe „i”. Dar să luam aminte pentru ce și de ce ostașii români au trecut și Nistru, dar nu s-au oprit după trecerea Prutului, pentru ce a fost vărsat atâta sânge și s-au sacrificat atâtea vieți. Cunosc frânturi din istoria vie a baștinei mele, mărturisiri zguduitoare de la consătenii care s-au întors cu sufletul distrus din infernul de la Stalingrad. Nu le-am înregistrat, pentru că eram pe atunci un copil naiv, care lua în serios tot ce se învăța în școala sovietică. Cine ar fi crezut cum se vor schimba timpurile, că se va nărui colosul sovietic? Cedate dictatorului de la Kremlin fără nici o împușcătură, nordul Bucovinei și Basarabia și-au sacrificat fii în cea mai strașnică bătălie din istoria celui de-al doilea război mondial nu pentru a cuceri teritorii străine, ci pentru a reveni la sânul Patriei. Regretând că n-am ascultat amintirile de pe front a câtorva vecini, de care, de fapt, mă temeam să mă apropii în copilărie, deoarece nu erau ca toți oamenii din cauza contuziilor, rănilor trupești și sufletești, am citit și recitit Jurnalul de Companie al doctorului Tudor Nandriș, medic militar pe front, aflat pe linia întâi a focului din prima zi (22 iunie 1941) și până la sfârșitul războiului – august 1945, precum și cele două cărți ale călătorului prin românitate, Vasile Șoimaru, și ale scriitorului basarabean Ion IACHIM, curajosul autor al volumelor „Ninge aspru La Cotul Donului”, „Cireșe pentru Mareșal”, „Sfidând furcile caudine”. Mă trec reci fiori în aceste zile de caniculă infernală, când reiau aceste lecturi. „Să luăm aminte…” îmi scrie ca autograf pe una din cărți Ion Iachim. Să luam aminte pentru ce și de ce ostașii români au trecut și Nistru, dar nu s-au oprit la Prut, cum au luptat ostașii români, cum s-au comportat în condiții inumane ca oameni cu frică de păcate și dragoste de Dumnezeu… Citesc și recitesc scrisorile trimise din infernul de la Stalingrad părinților și prietenilor de boinceanul Mihai Costel, dat dispărut la 2 februarie 1943. Sunt un adevărat model de bunătate sufletească. Din toate, până la ultimile, noiembrie 1942, străbate atâta seninătate, blândețe, grijă pentru cei de acasă, dar mai ales speranța că se va întoarce și își va relua viața bună și frumoasă de până la război. Iată câteva rânduri din scrisoarea de la 1 iulie 1942, de undeva de pe front: „În primul rând vă pot comunica să sunt bine, sănătos și o duc bine cu serviciu. Dar de când am plecat nu mai știu nimic de Dumneavoastră, ce mai faceți și cum mai trăiți. De mine să nu aveți grijă, dar totuși din când în când să vă mai rugați la Dumnezeu de scăpare și să mă întorc acasă…”. Se profilează din unele doar o umbră de tristețe că nu primește răspuns la scrisorile sale: „Scumpa mea mamă, o duc bine, dar de Dumneavoastră (așa e scris cu literă mare) nu știu nimic, de vreo două săptămâni n-am primit nici un răspuns. Aș dori să știu ce faceți, ce mai lucrați, dacă ați terminat la câmp cu lucru și dacă mai țineți vitele toate sau ați mai vândut. Ce mai face Mihai al lui Gheorghe, că de Crăciun voi veni și eu acasă și atunci ne vom întâlni…” (24-X-1942). Maria Toma, cea care mi-a încredințat spre păstrare scrisorile unchiului dispărut la Stalingrad, mi-a spus că, după câte știe de la bunici, ei îi scriau, îi trimiteau și bani fiului de pe front, dar se vede că nu-l găseau toate scrisorile de acasă. Ca de fiecare dată, adresându-se cu „Să nu aveți grijă de mine”, se simte, totuși, că în fiecare clipă era cu moartea în față: „Dar din când în când să vă rugați la Dumnezeu pentru scăparea mea și să mă întorc acasă”. Prietenului său Nicolae îi scria: „Aducându-mi aminte de zilele petrecute împreună în Boian, ce fericiți eram… Dar astăzi, când stau pe malul Volgăi, în dărâmăturile Stalingradului, mă gândesc… că bun e Dumnezeu, poate vom scăpa și noi de aici” (4-IX-1942). În altă scrisoare lasă să se subînțeleagă pericolul ce-l paște la fiecare pas: „Eu am rămas cu A. Ciobanu din Bucovina, restul ne-au părăsit pentru totdeauna. Mulți din prieteni nu-și vor mai vedea casa și părinții. Până în prezent mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit… Roagă pe Sfinția Sa, pe părintele Ghiuță să pomenească în biserică în fiecare duminică pe Eroul sergent Pătrăuceanu Nicolae, bun comandant al meu, mort în ziua de 1 august 1942” (scrisoare din 4 august 1942). E prea departe până la Don și Volga ca să ajungem vreodată să ne închinăm osemintelor străbunilor, dar nu e atât de greu să arătăm un semn de neuitare aici, aproape de casele și inimile noastre. A consemnat pentru dumneavoastră Maria Toacă.

LECȚIA DE ISTORIE: 24 Iulie 1849 – Armata ungară condusă de Jozef Bem este înfrântă de moții lui Avram Iancu la Roșia Montană

/0 Comments/in , /by

La 24 iulie 1849 armata ungară condusă de Jozef Bem este înfrântă la Roșia Montană. În contextul Revoluției de la 1848–1849 din Transilvania, pe 24 iulie 1849, armatele revoluționare ungare conduse de generalul Bem suferă înfrângeri în Munții Apuseni, în zona Roșia Montană, în luptele purtate împotriva moților conduși de Avram Iancu. Această rezistență a moților a fost crucială pentru menținerea influenței românești în zonă și pentru blocarea controlului total al maghiarilor în Apuseni. Roșia Montană. 24 iulie 1849. Dimineața se ridica grea peste Munții Apuseni, dar în inima codrilor, glasul tulnicelor chema la luptă, nu la pășune. În acea zi, moții, țărani, mineri, flăcăi și bătrâni, aveau să-și scrie cu sânge o filă de istorie în cartea neamului. Era ziua în care Avram Iancu, avocatul devenit tribun, dădea o lecție de verticalitate unei armate regulate conduse de un general celebru: Józef Bem. 24 Iulie 1849 – Glasul munților răsună din Roșia Montană: Moții lui Avram Iancu înfrâng armata lui Józef Bem 24 Iulie 1849 – Armata ungară condusă de Jozef Bem este înfrântă de moții lui Avram Iancu la Roșia Montană Munții nu se înclină. Pe hârtie, bătălia părea pierdută dinainte. Bem, general de carieră, cu oaste disciplinată, echipament, tunuri, steaguri fluturânde și fanfară. Iancu? Oastea lui era adunată din satele răzlețe, încinși cu brâie tricolore, cu puști de vânătoare și sulițe făurite din uneltele câmpului. Dar în sufletele lor ardea ceva ce nu putea fi măsurat în cifre sau calibru: dorința de a nu fi șterși de pe harta vieții și a pământului străbun. Roșia Montană – Cetate naturală a rezistenței Locul ales pentru ciocnire nu a fost întâmplător. Roșia Montană, veche vatră a aurului dacic, era un bastion natural, înconjurat de dealuri abrupte, păduri dese și oameni de granit. Aici, sub cerul tulbure al verii lui 1849, s-au prăbușit planurile expansioniste ale revoluționarilor maghiari care visau o Transilvanie unificată, dar fără drepturi pentru românii majoritari. Iancu, tribunul care a stat ca stânca Avram Iancu nu era doar un strateg. Era o icoană vie a demnității românești. El nu poruncea din spate, ci era în frunte, cu căciula înaltă, glasul hotărât și ochii aprinși de o lumină născută din răbdarea neamului său. În ziua aceea, și-a întărit pozițiile cu inteligență, ghidându-se după fiecare cotitură a terenului, fiecare trunchi de brad căzut, fiecare colț de stâncă. Focul din stâncă Când Bem a încercat să străpungă pozițiile românilor, a fost întâmpinat nu doar cu gloanțe, ci cu o urgie tăcută a pământului. Moții trăgeau din umbră, tăceau ca pădurea și loveau ca fulgerul. Multe dintre trupele lui Bem au fost prinse în ambuscade, dezorientate de cunoașterea perfectă a terenului de către localnici. Victoria celor care nu aveau voie să existe Rezultatul? Bem, cel neînvins până atunci, a fost silit să se retragă. Nu din lipsă de curaj, ci pentru că în fața unei voințe atât de neclintite nu există strategie care să reziste. Moții au învins nu doar o armată, ci o idee: aceea că românii din Transilvania trebuie să se plece. Eroismul care nu se predă Astăzi, numele Roșia Montană este rostit mai des în bătălii pentru aur și patrimoniu. Dar în spatele acestui nume stă o zi de glorie și foc, când pământul Apusenilor s-a ridicat în picioare, cu Avram Iancu drept stindard viu. Pe 24 iulie 1849, muntele n-a fost doar piatră. A fost scut. A fost sabie. A fost sânge. A fost român. Să nu uităm că istoria noastră nu se scrie doar în tratate, ci și în răcnetul moților care au spus, fără teamă, „Până aici!”. Câte monumente avem la Roșia Montană dedicate sacrificiului acestor eroi români? Există măcar unul singur? Și dacă există, de ce nu este promovat? Via glasul.info.

Cristian Horgoș – De la „Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului” a lui Eliade la cartea „În Mintea Neolitică”

/0 Comments/in /by

În articolul Wikipedia în limba engleză despre Rai (Heaven) sunt menționate Biblia cu Vechiul și Noul Testament, Coranul, cărți sacre budiste, brahmaniste, confucianiste și a altor religii de pe mapamond. Însă în paragraful „Neuroștiință” (Neuroscience) e citată strict doar cartea „În Mintea Neolitică” (Inside the Neolithic Mind), scrisă de arheologii David Lewis-Williams și David Pearce. „În lucrarea ‘Inside the Neolithic Mind’ (2005), Lewis-Williams și Pearce susțin că multe culturi din întreaga lume și de-a lungul istoriei percep neuronal o structură stratificată a Raiului, împreună cu cercuri ale iadului structurate similar. Rapoartele se potrivesc atât de bine în timp și spațiu încât Lewis-Williams și Pearce pledează pentru o explicație neuroștiințifică, acceptând percepțiile ca activări neuronale reale și percepții subiective în timpul anumitor stări modificate de conștiință”, se arată în articolul Wikipedia despre Rai. Cartea poate fi descărcată integral de la adresa: https://dokumen.pub/inside-the-neolithic-mind-9780500770450-9780500770313.html Care ar fi legătura cu spațiul Nistru-Tisa al acestei cărți atât de bine cotate, pe lângă faptul că-l citează repetat pe Mircea Eliade îndeosebi din cartea sa „Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului”? În rezumatul făcut cărții de către Wikipedia găsim următoarele: „Premisa cărții ‘În Mintea Neolitică’ este că, indiferent de diferențele culturale, toți oamenii au în comun capacitatea de a intra în stări alterate de conștiință, în care experimentează fenomene entoptice, pe care autorii le consideră un proces în trei etape care duce la experiențe vizionare. Argumentând că astfel de experiențe de conștiință alterată au oferit contextul credințelor religioase și al unei anumite creativități artistice de-a lungul istoriei umane, aceștia își concentrează atenția asupra perioadei neolitice sau a ‘Epocii Noii Pietre’, când în întreaga Europă, comunitățile și-au abandonat stilul de viață nomad de vânători-culegători și s-au stabilit pentru a deveni agricultori sedentari.” La pagina 55 a cărții e prezentată o figură cu cele trei etape sau stagii de conștiință alterată care conduc la experiențe vizionare. Iar în primul stagiu sunt menționate percepția unor linii în zig-zag, a unor meandre și a unor spirale care ating, la finalul celui de-al doilea stagiu, și vortexul ca portal către un alt univers profund spiritual. Ei bine, e cunoscut faptul că abundă în Cultura eneolitică „Cucuteni” ceramicele ornate cu zig-zag-uri, meandre, spirale și chiar cercuri concentrice. De asemenea, articolul „Scrierea șamanică III – spirala”, de pe site-ul Radio România Actualități e ilustrat cu o serie de spirale de Cucuteni. Devine astfel ușor de făcut o legătură între șamanismul de Cucuteni și cartea lui Eliade „Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului”. În fine, acest articol se vrea un îndemn spre lectura cărții „În Mintea Neolitică”, ca o oportunitate aparte de înțelegere mai adâncă a Culturii Cucuteni (destul de des etichetată  ca „enigmatică”) și a altor foste culturi neolitice de pe teritoriul actual al României, printre care și Cultura Gumelnița. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.