Entries by Patrick Matis

Grigore Caraza – Pentru mine, România înseamnă frumusețea și gloria ei, înseamnă piatra de hotar a Europei

Pentru mine, România înseamnă frumusețea și gloria ei, înseamnă piatra de hotar a Europei între barbarie si civilizație, înseamnă munții și codrii nesfârșiţi de brazi, văile și dealurile, bisericile și mânăstirile, înseamnă mormintele străbunilor noștri; înseamnă păsările care cântă pe ram, tot ce este bun, nu străinii veniți peste noi pentru a ne jefui și înrobi. Eu, în neamul românesc, văd sublimul și nu partea urâtă care reprezintă bezna ignoranței și a păcatului. De aceea m-am întors, să răsar din nou pe frumoasele mele plaiuri, având deasupra capului meu aceeași stea care mi-a vegheat leagănul și mi-a hotărât traiectoria întregii mele vieți. Bătălia nu o pot părăsi niciodată și vreau să mor pe această baricadă. Vreau să mor pe un vârf de munte și nu într-o văgăună – așa cum îi spuneam lui Mihai Lungeanu când eram foarte bolnav, aș vrea să mor putând privi cerul. Același lucru îl vreau și astăzi: să pot privi cerul până la sfârșit, să pot privi munții, frumusețea lumii lăsate de Dumnezeu; să pot privi această coroană a Moldovei – Piatra Neamț. Sunt îndrăgostit profund de această țară, îmi vine să mângâi iarba sărutându-i fiecare fir care se înalță și să respir odată cu ea din seva acestui pământ. Grigore Caraza – Aiud însângerat, Ediția a III-a definitivă, Editura CONTA, 2009.

Doina Filipescu – CALEA BABELOR: Alertă de trafic intens în Iași. Pe drumul către moaște se circulă babă la babă!

Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, dau explicații jandarmilor, uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele… Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți, ori rămân cu animalele acasă, ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, deranjează SMURD-ul și ambulanța deja ocupate – nu-i așa? – cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla… Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță. „S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu‘ ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi‘s, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da‘ cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându‘ la copchii și aișea, la Sfântî…” Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada… Uneori ies în stradă cu ceaiuri calde, cu porții de hrană fierbinte. Și ne bucurăm de a dărui, nu de a primi. Și fac asta împreună cu fiica mea. Cum aș putea s-o învăț, mai direct, respectul, compasiunea? La un curs de Personal Development? Câteodată plouă crunt și e un frig de îți aduci aminte și păcatele nefăcute. Și de Sfânta Parascheva e frig când plouă, fraților. Anul ăsta, cât pentru cei zece în care nu a plouat… Când intru în casă: căldurică, Chopin pe youtube, supă fierbinte, sfeșnic cu lumânare aprinsă pe masă… bețișoare parfumate… subiecte… suntem „normali”. Afară, lame de cuțit. Și ploi însemnate cantitativ. Cu intensificări ale vântului. Vine noaptea. Dai să te culci. Te gândești că e alegerea Lor. Și… Vrei să scapi de Babe? Nu poți. Le vezi la televizor: umilite, arătate în posturi jenante, căutate cu lumânarea de niște mici șacali care, astfel, își ascut dințișorii pentru viitor. Dar, slavă Domnului, Babele de la televizor parcă nu seamănă cu cele din rând. Eu mă duc de dimineață să verific. Când colo, ce văd? Mâinile crăpate, aspre, uscate și înnegrite de muncă, de frig, de zloată, de arșiță… Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de cărat greutăți la animale, cu sacul, de la câmp… Mă uit la Ele. Sunt Babele alea care s-au născut înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste. Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manualele actuale. Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor. Pe spinarea Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele astea au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări. Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou să-l dea nepoților la oraș, „să aibă oușor bun, de țară, maică…”. Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite. Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis „Doamne ajută!” la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus cu teamă și blândețe, pe când Omul lor suduia. Babele au moșit femeile și au învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au lăut pruncii și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte o poveste ori descântec. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o mângâiere aspră când părinții au plecat să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei. Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu

Expoziția digitală stradală „Vibrația fragilă a trecutului. Teatrul turdean reimaginat”, un eveniment în premieră la Turda

În perioada 16–26 octombrie 2025, zona centrală a orașului găzduiește Expoziția stradală digitală „Vibrația fragilă a trecutului. Teatrul turdean reimaginat”, componenta expozițională a proiectului Mind the Gap. Echoes from the Archive, inițiat de Teatrul Național „Aureliu Manea” Turda. Evenimentul propune o experiență nemaiîntâlnită în Turda, care îmbină documentarea istoriei teatrului cu mijloace artistice contemporane și tehnologii de augmentare. Expoziția include trei segmente: o expoziție fotografică, o instalație sonoră, amplasate în zona pietonală din centrul Turzii și o componentă AR (realitate augmentată), aflată pe culoarul pietonal care leagă zona centrală de clădirea teatrului. Evenimentul de vernisare al expoziției va avea loc joi, 16 octombrie, ora 17:00 iar în perioada următoare vor fi organizate tururi ghidate realizate în parteneriat cu mai multe licee și școli din localitate, inclusiv cu Direcția de Asistență Socială Turda. Componenta AR: un teatru de păpuși futurist și origin stories ficționalizate Un punct de atracție major al expoziției îl reprezintă cele 6 lucrări de realitate augmentată, create de duo-ul Reniform (Ioana Nicoară și Sergiu Negulici), în colaborare cu dramaturga Ioana Toloargă și cu echipa Mind the Gap. Lucrările digitale sunt ilustrate sonor de formația Makunouchi Bento care aduc la viață fragmente din trecutul teatrului turdean printr-o combinație de animații AR, ambianță muzicală și vocile actorilor TNAMT. Atmosfera creată transformă spațiul public într-un spațiu de întâlnire, unde documentarea și ficționalizarea se întâlnesc. Inspirate de estetica unui teatru de păpuși futurist, aceste animații propun o serie de origin stories ficționalizate ale teatrului, reflectând modul în care instituția s-a reconfigurat de-a lungul decadelor în funcție de politicile și presiunile socio-culturale ale unor epoci diferite, păstrându-și propria identitate.  Arhiva ca spațiu viu  Expoziția marchează o etapă centrală în cadrul proiectului Mind the Gap. Echoes from the Archive, care își propune să exploreze și să reimagineze Arhiva Artistică a TNAMT prin cercetare interdisciplinară, istorie orală și tehnologii emergente. „Arhiva Artistică a Teatrului Național Aureliu Manea nu mai e un loc închis. E un câmp de posibilități. Mi-am reamintit că și atunci când pare că vorbim despre trecut, de fapt ne uităm, mereu, la felul în care ne construim prezentul. În fond, arhiva nu e despre ce s-a întâmplat. E despre ce (mai) avem de înțeles” afirmă Iuliana Dumitru, facilitator expert în cadrul programului de cercetare al proiectului. Program și acces Expoziția va fi disponibilă publicului în perioada 16–26 octombrie 2025, în spațiul pietonal central din Turda. Accesul este gratuit, iar experiența AR poate fi descoperită cu ajutorul unui smartphone, prin intermediul aplicației dedicate. Pentru detalii și actualizări, vă invităm să urmăriți paginile oficiale de social media ale Teatrului Național „Aureliu Manea” Turda și platforma TNAMT Digital. Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția AFCN. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele acestuia pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Cristian Horgoș – Via Transilvanica, drumul care unește, și ruta turistică „Porțile Transilvaniei”

Despre traseul de drumeție sau ciclo-turism Via Transilvanica aflăm de pe propriul site:

„Via Transilvanica, ‘drumul care unește’, este un traseu turistic de lungă distanță de 1.400 de kilometri care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite, stâlpi indicatori, iar la fiecare km se găsește o bornă din andezit sculptată individual, borne care formează probabil cea mai lungă galerie de artă din lume și care însoțesc călătorii pe tot parcursul drumeției.

Traseul traversează zece județe: Suceava, Bistrița-Năsăud, Mureș, Harghita, Sibiu, Brașov, Alba, Hunedoara, Caraș-Severin și Mehedinți și e împărțit în șapte ținuturi cultural-istorice: Bucovina, Ținutul de Sus, Terra Siculorum, Terra Saxonum, Terra Dacica, Terra Banatica, Terra Romana. În total, Via Transilvanica parcurge 107 unități administrativ-teritoriale din România, și pune în valoare patrimoniul natural și cultural al fiecărei regiuni.

Via Transilvanica este un traseu de lungă distanță inspirat din povestea altor astfel de trasee din Europa, America de Nord și nu numai. Dar, înainte de toate, este un proiect social, astfel că accentul cade pe comunitate. Proiectul își propune să scoată la lumină locuri din țară, aparent uitate de lume și depopulate major, din cauza limitărilor economice, și să le ofere viață. Viața pe care o aduc cu ei, drumeții cu rucsacul în spate, care după o lungă zi de umblat pe cărări, așteaptă un minim de ospitalitate și măcar o față primitoare, cu care să împărtășească povești. Despre asta este drumul care unește.”

via transilvanica

Site-ul www.viatransilvanica.com mai cuprinde hărți, informații despre ținuturile străbătute, despre comunități și despre evenimente precum VT Maraton sau VT Equestra.

În secțiunea www.viatransilvanica.com/ro/ghid-vt/ mai aflăm:

„Pe lângă Ghid, am creat o serie de cinci filmulețe care te vor ajuta să te pregătești de VT. Acestea îți vor răspunde la întrebări precum: ce îmi pun în rucsac? cum mă îmbrac? care e treaba cu câinii? Dar cu urșii?…”.

Pe canalul youtube sunt mai multe filme, de pildă „Cu Alex Dima pe Via Transilvanica: Episodul 1”:

Ruta turistică „Porțile Transilvaniei”

Despre Ruta turistică „Porțile Transilvaniei”, axată pe județele Bistrița-Năsăud, Brașov și Sibiu, putem afla din articolele: „Oficial, Ruta Cultural Turistică ‘Porțile Transilvaniei’ este cel mai nou produs turistic, dezvoltat pe plan național”.

„Ruta cultural-turistică Porțile Transilvaniei”:

„Avem orașe vechi săsești și românești, burguri medievale, cetăți, castele, care sunt poate cele mai cunoscute. De exemplu, avem Sibiu, Brașov, Bistrița, apoi, dacă vorbim despre castele și cetăți, avem Branul și Cetatea Făgărașului. Avem biserici fortificate săsești în toate cele trei județe. Avem un ținut al conacelor, în zona secuiască. Avem mănăstiri ortodoxe, cum ar fi mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, care e deosebită. Practic, este o sumă de destinații care sunt bine cunoscute, deosebite și care oferă aproape toate tipurile de turism.

De exemplu, turismul cultural presupune vizitarea muzeelor, cum ar fi Muzeul Cetății Făgărașului, Muzeul de Etnografie din Brașov, Muzeul de Istorie, Castelul Bran, Cetatea Râșnov, Muzeul Județean Bistrița, Muzeul Grănicerilor din Năsăud. Toate aceste muzee oferă o imagine completă despre multiculturalitate, despre caracterul locuitorilor din zonă și despre tradiții”, spune dr. Alexandru Stănescu, manager al Muzeului de Etnografie Brașov.

Traseul a fost inclus deja într-o serie de evenimente culturale, ultimul desfășurat luna trecută, centrat pe „satul de poveste” Biertan („Festivalul Transilvania Multiculturală 2025”).

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Filarmonica Piteşti pune bazele unei Orchestre de Tineret şi dă startul selecţiei deschise la nivel naţional

Filarmonica Piteşti continuă iniţiativele de avangardă şi dă startul un nou demers de larg interes cultural, anunţând intenţia de a pune bazele unei Orchestre de Tineret. În acest sens, instituţia invită tinerii muzicieni din întreaga țară să ia parte la selecția pentru care înscrierile sunt deschise până pe 2 noiembrie. Managerul Gabriel Niţă declară: „Deschidem porţile instituţiei noastre tinerilor care  vor primi astfel şansa de exersa şi performa în cadrul Filarmonicii Pitești, vor avea ocazia să colaboreze cu artiști profesioniști şi de a lua parte la concerte și proiecte speciale din programul nostru. În plus, vor beneficia de acoperirea costurile cu participarea la repetiții şi concerte”.  Selecţia vizează tinerii între 14 și 25 de ani (împliniți până în septembrie 2025) şi este deschisă pentru orice instrument de orchestră. Materialele sunt aşteptate la filarmonica@filarmonicapitesti.ro, cu menţionarea în subiectul mailului a următoarelor elemente: nume, vârstă, instrument, instituția de învățământ (dacă este cazul). Procesul va avea două etape: 1. Etapa I – Preselecție video – Candidații trimit o înregistrare video cu o piesă la alegere, care să evidențieze nivelul artistic. 2. Etapa II – Audiție live (dacă este cazul) – Cei selectați în prima etapă vor fi invitați la audiție în fața comisiei. Orchestra de Tineret este un proiect artistic dedicat dezvoltării și afirmării noii generații de instrumentiști, o ocazie de a practica şi a acumula experienţă într-un mediu profesionist, propice cultivării şi dezvoltării unui artist la început de drum.

Tenorul ŞTEFAN von KORCH debutează pe 18 octombrie 2025 la Ateneul Român în „Concert la Curtea Imperială”

Îndrăgitul tenor Ştefan von Korch, cunoscut publicului datorită interpretărilor magistrale ale partiturii sale din „Carmina Burana”, multiplelor roluri de operă, dar şi stagiunii Musical Extravaganza debutează pe 18 octombrie 2025, pe scena Ateneului Român, în cadrul  unui eveniment de excepție: „Concert la Curtea Imperială.” Spectacolul, desfășurat sub patronajul Ambasadei Austriei la București, va fi prilej de dublă sărbătoare: va celebra muzical 200 de ani de la naşterea lui Johan Strauss fiul şi va onora Ziua Naţională a Austriei, într-un program de valsuri diafane şi polci ameţitoare ce vor recrea atmosfera fastuoasă de la Curtea Imperială vieneză. Pe scenă i se va alătura un alt nume de marcă al scenei lirice, soprana Oana Maria Şerban şi prestigioasa Orchestră a Filarmonicii George Enescu, sub bagheta dirijorului Tiberiu Dragoş Oprea. Tenorul Ştefan von Korch detaliază: „Este o bucurie şi onoare să iau parte la această celebrare, în spațiul nobil al Ateneului Român, simbol al culturii românești și gazdă a celor mai rafinate manifestări muzicale.” Iar Corneliu Teofil Teaha, organizator declară: „’Concert la Curtea Imperială’ nu este doar un spectacol muzical, ci și o celebrare a prieteniei culturale dintre România și Austria, o invitație la noblețe și emoție. Sub cupola Ateneului Român, armonia muzicii va deveni limbaj comun între națiuni, iar fiecare acord al orchestrei va aminti că marile valori artistice nu au granițe, ci se regăsesc în sufletele tuturor celor care știu să le asculte și să le prețuiască. Seara este cu atât mai specială cu cât anul 2025 aduce o aniversare de rezonanță universală: 200 de ani de la nașterea lui Johann Strauss II, ‘regele valsului’.” Programul va cuprinde selecții muzicale din creația lui Johann Strauss fiul și a altor mari compozitori austrieci, într-o incursiune sonoră în atmosfera fastuoasă a Vienei imperiale. Spectacolul va fi un omagiu adus spiritului vienez, evocând atmosfera fastuoasă a curților imperiale și bucuria dansului, care au făcut din creațiile lui Strauss un simbol al rafinamentului și al vivacității. În acest cadru solemn și festiv, publicul va fi purtat într-o călătorie sonoră ce unește tradiția austriacă și măiestria artistică românească. Derulat sub patronajul Ambasadei Austriei la București şi organizat de Fundația Prof. Dr. Teaha,  evenimentul va fi unul de mare eleganță culturală și diplomatică. Biletele sunt disponibile pe Eventim.ro.

Sâmbătă, 18 octombrie 2025 – Maxim Belciug deschide seria de recitaluri Musica Sine Tempore de la Sala Dalles din București

Sfârșitul de an aduce în București o serie de recitaluri de muzică veche de o frumusețe aparte, reunite sub egida Musica Sine Tempore, un proiect al Centrului Metropolitan de Educație și Cultură Ioan I. Dalles dedicat artiștilor care reînvie, prin măiestria lor, farmecul sonorităților baroce și renascentiste. Pe scena Sălii Dalles, trei instrumente cu povești distincte – chitara, harpa și teorba – vor oferi publicului ocazia de a se bucura de universul sonor al muzicii baroce, într-o experiență vie, intensă și profund personală. Seria de concerte debutează pe 18 octombrie 2025, cu recitalul extraordinar susținut de Maxim Belciug, unul dintre cei mai importanți chitariști români, care aduce la Sala Dalles un regal cu pagini semnate de Francesco da Milano, François Couperin, Jan Antonín Losy, Luis de Milan, Johann Sebastian Bach, Jean Philippe Rameau, Robert de Visée și Gaspar Sanz, într-o interpretare efervescentă și surprinzătoare. Căci Maxim Belciug abordează repertoriul baroc cu o familiaritate pe care doar un om al barocului și-ar permite-o: la el, muzica respiră liber și direct, în ritmul natural al sincerității totale, iar barocul ne apare mereu tânăr și deloc liniștit și ne învață despre frumos și perenitate. Cu o carieră de peste trei decenii, concerte susținute pe toate marile scene ale țării, precum și pe numeroase scene din străinătate, Maxim Belciug este un nume special în lumea chitarei clasice. De o fluență extraordinară, care îmblânzește instrumentul și ajunge direct la esența pură a muzicii, și cu un repertoriu impresionant, ce numără secole de creație și idiomuri felurite, chitaristul a cucerit publicul prin expresivitatea unică și prin capacitatea de a transforma chitara într-o veritabilă orchestră de emoții. Ascultându-l, înțelegi că importantă este nu perfecțiunea tehnică, ci acea energie inefabilă care te aduce în fața propriului tău suflet și te invită să pătrunzi taina afectelor. Seria Musica Sine Tempore continuă cu recitalul din 25 noiembrie 2025, când publicul bucureștean are ocazia s-o întâlnească pe Lise Vandersmissen, o harpistă belgiană minunată, tot mai prezentă pe scenele europene. Specializată atât în harpa modernă, cât și în harpa dublă barocă, Lise Vandersmissen creează punți între epoci și stiluri, transformând fiecare lucrare într-o poveste sonoră, fragilă și enigmatică. Formată la Royal Conservatoire Antwerp și la Royal Academy of Music din Londra, a cântat în festivaluri și ansambluri de prestigiu, remarcându-se prin profunzimea interpretării și versatilitatea artistică. Seria se încheie pe 20 decembrie 2025 cu recitalul polonezei Klaudyna Żołnierek, o distinsă interpretă la teorbă, lăută și chitară barocă. Discipolă a maestrului Rolf Lislevand la Hochschule für Musik din Trossingen, Klaudyna îmbină rigoarea istorică cu o sensibilitate contemporană. Prezentă pe scene europene marcante și colaboratoare a ansamblurilor de muzică veche, artista este apreciată pentru delicatețea și magnetismul interpretărilor sale. Albumul ei „Dialogue” (2023) este o explorare poetică a luteniștilor francezi ai secolului al XVII-lea, iar recitalul de la București promite o seară de reverie sonoră, între memorie și revelație. „Musica Sine Tempore nu este doar un program de concerte, au explicat organizatorii, ci o platformă prin care vrem să aducem în București artiști care reușesc să redea muzicii vechi respirația prezentului. Este un proiect pe care ne dorim să-l dezvoltăm, să-l transformăm într-o tradiție a întâlnirilor de înaltă ținută, unde publicul descoperă frumusețea rară a unor instrumente și repertorii care transcend timpul.” Toate concertele din cadrul seriei Musica Sine Tempore încep la ora 19:00 și au loc la Sala Dalles din București. Biletele sunt disponibile pe ticketstore.ro, eventim.ro și iabilet.ro.

RRC Podcast – Ediție Specială – La un Trio Cultural: Castelul Huniazilor

Prima fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetatorilor însecolul XIV (Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care atribuie castrul regal primei jumatati a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Aceasta prima fortificatie avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie. Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa. Cercetarile anterioare primului razboi mondial au aratat faptul ca în zona nordica au existat doua încaperi de forma triunghiulara, unul dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelor XIII-XIV. Ioan de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevazute cu creneluri la partea superioara. Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevazute cu un parter din zidarie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere, cu corespondente tipologice în spatiul german. Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari carosabile si niveluri de aparare, gândite atât pentru arme cu coarda cât si pentru arme de foc. Intrarile propriu-zise în castel se faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile. Un punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre curtina veche si cea noua. Se admite, în general, faptul ca prima etapa de constructie a castelului se încheie înainte de 1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifica planurile de edificare ale castelului, în sensul cresterii ponderii constructiilor civile… Vizionare plăcută! Nu uitați să ne dați un like, să știm și noi de voi, și subscribe la canal dacă nu ați făcut-o deja. Vizitați pagina noastră de facebook: https://www.facebook.com/culturaromana.ro . Grupul România Culturală: https://www.facebook.com/groups/2019168085024833 . Pagina oficială web: https://culturaromana.ro/ . Vizitați-ne și pe Telegram: https://t.me/romaniaculturala .

Spectacol-concert: „VIENNA VISION – A fost odată în decembrie” – pe 10 decembrie 2025 la Sala Dalles

În premieră în acest an, poveştile de iarnă se spune altfel. „VIENNA VISION – A fost odată în decembrie” aduce pe scenă o producție unică, aflată la granița dintre teatru și muzică, în care sunetul cald al orchestrei de suflători și vocea primadonei serii se împletesc cu jocul de rol, mișcarea scenică şi bună dispoziţie. Sub bagheta dirijorului Silviu Deaconescu şi în viziunea regizorului Alexandru Unguru, refrenele prind viaţă, iar instrumentiștii îşi părăsesc amplasamentul static, devenind actori, astfel că fiecare temă sonoră  devine o scenetă, scenetele se înlănţuiesc în capitole, iar capitolele se contopesc în „A fost odată în decembrie” – o poveste despre bucurie, nostalgie și magia iernilor de altădată, spusă cu prospețimea și energia prezentului. „’A fost odată în decembrie’ nu este doar un concert – este un voiaj narativ în care pornim împreună cu publicul și îl parcurgem pas cu pas, de la primele acorduri până la ultima notă. Pe acest drum, introducerile umoristice, momentele teatrale pline de viață sau cele poetice pline de sensibilitate fac tranziţii între polcile, mazurcile şi marşuri celebre, interpretate de Vienna Wind Orchestra, într-un spectacol de Crăciun voios şi atipic, care nu doar se ascultă, ci se trăiește – cu ochii, cu urechile și cu inima”, explică dirijorul Silviu Deaconescu.