Entries by Patrick Matis

Cristian Horgoș – Se pregătește includerea complexului Cucuteni în patrimoniul UNESCO

Reprezentanții Ministerelor Culturii din România, Republica Moldova și Ucraina au semnat joi, 18 septembrie, un memorandum de înțelegere pentru pregătirea dosarului comun de înscriere a Complexului Cultural Precucuteni–Ariușd–Cucuteni–Trypillia pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Evenimentul a avut loc la Chișinău, în cadrul unei conferințe internaționale dedicate valorii universale a uneia dintre cele mai vechi civilizații europene. Memorandumul stabilește cadrul oficial de colaborare între cele trei state pentru protejarea, promovarea și valorificarea complexului, care cuprinde așezări, locuințe, sanctuare și artefacte datate între 5050 și 3500 î.Hr. În cadrul conferinței, publicului i-a fost prezentată o expoziție de fotografii și imagini documentare despre comunitățile Precucuteni–Ariușd–Cucuteni–Trypillia de pe teritoriul Moldovei, deschisă la Muzeul Național de Istorie a Moldovei până vineri. Conferința include sesiuni științifice, prelegeri, expoziții și dezbateri privind autenticitatea și integritatea siturilor, urmând ca la final să fie stabilit calendarul pentru depunerea dosarului transnațional la UNESCO. Inițiativa a fost lansată în 2017, iar complexul este considerat un exemplu avansat de organizare socială, tehnologică și artistică din Europa preistorică. Despre Cultura Cucuteni, pe România Culturală am publicat articole originale care o surprind ca o adevărată civilizație cu noțiuni de matematică (Numere Fibonacci), de anatomie internă (trompele uterine dar și despre cultul falic și androginie), de botanică (vezi șamanismul botanic studiat de Eliade privind perioadele preistorice), de chimie empirică (vezi pigmenții multimilenari) și, nu imposibil, despre difracția luminii – într-adevăr conform unui singur artefact. Cultul falic la Cucuteni, tradiția Călușarilor și viziunea lui Eliade: https://culturaromana.ro/cristian-horgos-cultul-falic-la-cucuteni-traditia-calusarilor-si-viziunea-lui-eliade/. Zeițele de Cucuteni, în familia androginelor: https://culturaromana.ro/cristian-horgos-zeitele-de-cucuteni-in-familia-androginelor/. Numere Fibonacci la „Cucuteni” și geometrie în alt Neolitic învecinat: https://culturaromana.ro/cristian-horgos-numere-fibonacci-la-cucuteni-si-geometrie-in-alt-neolitic-invecinat/. „Cucuteni”-ul l-a precedat pe Michelangelo privind pictarea trompelor uterine: https://culturaromana.ro/cristian-horgos-cucuteni-ul-l-a-precedat-pe-michelangelo-privind-pictarea-trompelor-uterine/. Predicții cosmice descifrabile în cheie „Cucuteni”: https://culturaromana.ro/cristian-horgos-predictii-cosmice-descifrabile-in-cheie-cucuteni/. Idee S.F.: interfranjarea luminii și legile cuantice ar fi în gena culturii române: https://culturaromana.ro/cristian-horgos-idee-s-f-interfranjarea-luminii-si-legile-cuantice-ar-fi-in-gena-culturii-romane/. Idee S.F.: interfranjarea luminii și legile cuantice ar fi în gena culturii române (partea 2): https://culturaromana.ro/cristian-horgos-idee-s-f-interfranjarea-luminii-si-legile-cuantice-ar-fi-in-gena-culturii-romane-partea-2. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Modul de Teatru-Dans Contemporan cu Mario Grosu pentru adulți

„40 de ani dedicați oamenilor prin artă”  Începând cu 25 septembrie  În fiecare joi, între 18:00 – 20:00  Pauză de cafea/ceai din partea casei  Studio Mario Dance Atelier Durata modul: 2 luni Cursul se bazează pe descoperirea ideii de unicitate pe care numai arta, în forma ei cea mai simplă, ți-o poate oferi. Cele 16 ore de studio cu Mario, cuprind: • Studiu de ritmicitate • Studiu de sincronicitate • Orientare în spațiu scenic • Studiu intensiv de dezvoltare a capacității de asimilare a pieselor muzicale, a coregrafiilor și a textelor • Studiu de improvizație în dans • Studiu de interpretare bazat pe stări emoționale • Discuții bazate pe diferite experiențe de viață, materializate în scene de teatru/dans contemporan • Fiecare zi de curs se finalizează cu exerciții de relaxare prin Tai Chi Pe parcursul celor două luni de studiu, devii mai încrezător și carismatic pentru cei care te iubesc, devii special. „Teatru-dans contemporan te apropie și mai mult de esența umană, dezvoltând în tine valori pe care nici nu bănuiai că le poți avea.” 12 locuri disponibile – Înscrieri prin mesaj privat, mesaj whatsapp 0741113647 sau email mario_dance_atelier@yahoo.com.

Lucian Ciuchiță – Exilul în lumina cuvintelor

Zilele trecute, cineva m-a întrebat, cu o curiozitate insistentă: „Ce mai scrii?”. Tonul său sugera că articolele mele, răspândite pe paginile Facebook-ului sau pe Active News, nu intrau în adevărata judecată a scrisului, rămânând într-un con de uitare. Întrebarea viza altceva, esențialul: dacă am început un nou roman sau măcar dacă port în mine intenția, scânteia acelei aventuri. Cu alte cuvinte: mai există în mine izvorul inspirației, sau a secat? Am zâmbit. Niciodată nu am cunoscut ceea ce unii numesc „pană de idei”. Inspirația, pentru mine, nu este un accident, ci un fluviu nesfârșit care curge prin timp și gând. Îi pot schimba albia, pot ridica baraje sau deschide ecluze, dar valurile ei nu se opresc niciodată. Aici se află diferența ireductibilă dintre scriitor și scrib, dintre creator și veleitar: scriitorul autentic rămâne veșnic legat la oceanul creației, unde fiecare scânteie se poate naște și renaște fără sfârșit. Astăzi am patru manuscrise deschise pe biroul meu, fiecare cu destinul său. Ceață la New York, un roman modern despre fracturile lumii contemporane. Ultimul Leu Alb, o nuvelă cutremurătoare, în care se aud ecourile dispariției omului alb. Ultimul Adam, o provocare filosofică, o întrebare despre limitele și reînceputurile omului. Și, poate, Comisarul Caron Redivivus, o confesiune autobiografică, un joc al memoriei cu destinul. Dar ceea ce este deja sigur și palpabil, gata să se nască în această toamnă, este Exil în deșertul iluziilor. Un volum de eseuri ce adună articolele mele publicate până acum. Nu am simțit nevoia să-mi strâng articolele așa cum ar fi firesc pentru un jurnalist care vrea și el o carte. Însă cineva, cu o privire mai atentă, mi-a spus: „Acestea nu sunt simple articole de presă. Sunt fragmente de spiritualitate, sunt diamante care trebuie lăsate să lumineze, sunt scântei care pot aprinde suflete într-o lume acoperită de întuneric.” Atunci am înțeles că trebuie să dau curs acestei chemări. În paginile acestui volum se va regăsi ADEVĂRUL, atât de rar și de necesar astăzi. Un adevăr incomod, căci el contrazice minciuna sistemului și zguduie ordinea manipulării. În scurt timp mă voi afla din nou departe, pentru o lună. Până la clipa reîntâlnirii, las aceste cuvinte ca semn al călătoriei mele printre manuscrise – o călătorie fără sfârșit, purtată de neliniștea creației și de convingerea neclintită că lumina poate învinge întunericul cel mai dens. A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Proiectul Phénix – Muzică și poezie românească și franțuzească la superlativ, pe 20 septembrie 2025

Proiectul Phénix își propune să aducă în fața unui public cât mai larg bijuterii muzicale și poetice create de poetele și compozitoarele române, o creație prețioasă și insuficient cunoscută atât de public cât și de specialiști. Spectacolul este un obiect sinestezic: muzica și poezia alternează, sensul imaginii poetice a cuvântului fiind întărit de muzică. Într-un spectacol cu o durată aproximativa de 1h fără pauză, poezii și piese muzicale pentru vioară și pian alternează, în interpretarea a trei artiști profesioniști. Piesele muzicale sunt alese din lurarile compozitoarelor romance Felicia Donceanu, Violeta Dinescu, Ana Giurgiu-Bondue, Diana Simon, precum si din lucrarile lui Lili Boulanger, Nicolae Coman, Tiberiu Olah, Catalin Cretu, George Enescu și Bela Bartók. O contribuție recentă esențială pentru înțelegerea fenomenului compozitoarelor din România în secolele XX și XXI (după George Enescu) este adusă de o lucrare muzicologica colectivă publicată de Universitatea Carl von Ossietzky din Oldenburg (Germania), la impulsul compozitoarea romano-germane Violeta Dinescu. Concertul din 20 septembrie 2025 (18h) de la Abbaye Saint-Vincent, Senlis / Franta face parte dintr-un program bogat si variat din cadrul Zilelor Patrimoniului (arhitectural, cultural etc.), manifestare anuala prezenta pe tot teritoriul Frantei. Artiști: Mircea Lazăr – Violonist Născut în 1982, Mircea Lazăr începe să studieze vioara la vârsta de cinci ani în orașul său natal, Deva. La vârsta de treisprezece ani, își continuă studiile la București cu maestrul Ștefan Gheorghiu, al cărui spirit artistic constituie esența și fundamentul activității sale profesionale. După absolvirea Conservatorului din București, Mircea Lazăr câștigă o bursă de studii la Universitatea din Ohio, Statele Unite, unde își finalizează studiile postuniversitare. În 2009, violonistul este admis la Academia orchestrală New World Symphony din Miami Beach, al cărei fondator și director este dirijorul Orchestrei Filarmonice din San Francisco, Michael Tilson Thomas. A susținut concerte pe cele mai mari scene de muzică clasică din România, în special la Ateneul Român și la Sala Radio din București, precum si in majoritatea oraselor din tara. Aceste experiențe i-au permis să construiască o legătură profundă cu publicul român și să contribuie la promovarea muzicii clasice în țara sa natală. Ana-Iulia Giurgiu-Bondue – pian și compoziție, creatoarea proiectului Phenix 2025 Pianistă și compozitoare de origine română, lucrările sale (muzică de cameră, vocală, orchestrală și două opere) au fost interpretate în Franța și România, precum și în Italia, Germania, Austria, Republica Cehă și Chile. Stabilită în Franța din 2005 și în Lille din 2012, este profesoară de pian la Conservatorul din Senlis. A colaborat ca pianistă cu operele din Dijon, Lille și Paris. Membră a Sacem, a compus și muzica pentru trei filme, difuzate pe France 3, France 5 și TV5 Monde. Două documentare de artă despre J. Bosch și Leonardo da Vinci, cu muzica sa, sunt editate pe DVD. Ultimul său CD, Silence, lansat în România în 2022, este dedicat muzicii românești din secolul al XX-lea. A creat impreună cu Xin Guérinet (violonistă la Filarmonica din Lille) Asociația Vivat Musica, prin intermediul careia susțin regulat concerte de muzică de cameră. Charlotte Lassourd (Franta) – recitare poezii Charlotte a crescut înconjurată de muzică datorită părinților ei melomani și a avut șansa să petreacă trei ani în România, descoperind această țară foarte bogată din punct de vedere cultural. Revenită în Franța, a creat Musique et Patrimoine Senlis, concerte clasice intimiste într-o fostă abație, și participă regulat la proiecte culturale, ca recitatoare, coristă sau prezentatoare. PROGRAM Béla Bartok (1881-1945) – Dansuri românești, vioară și pian (transcripție de Zoltan Szekely) Nicolae Coman (1936 – 2012) – Anotimpurile, pentru pian solo (2 fragmente) Felicia Donceanu (1931-2022) – Sonata pentru vioară și pian Violeta Dinescu (*1953) – Augenblicke, vioară și pian Tiberiu Olah (1928-2022) – Sonatina, vioară și pian Ana-Iulia Giurgiu-Bondue (*1977) – Chantez, Dansez pentru pian Cătălin Crețu (*1971) – Cântec, vioară și pian Diana Simon (*1982) – Evocare pentru vioară-solo George Enescu (1881-1955) – Impromptu concertant, vioară și pian Poeziile sunt extrase din creatia poeților: Iulia Hașdeu (1869-1888, genială poetă română de limbă franceză), Annie Bentoiu (poetă și traducătoare elvețiană de origine română 1927-2015), Lucian Blaga și Mihai Eminescu (în traducere franceză de Annie Bentoiu). Poezii: Iulia Hașdeu: Fluturele, Primăvara și toamna Annie Bentoiu: Fraze pentru viața cotidiană Mihai Eminescu: Stelele-n cer (versiune franceza Annie Bentoiu) Lucian Blaga: Apus de toamnă, Pasărea Sfântă

Cristian Horgoș – Și cultura mai trece uneori prin stomac

Trei evenimente cu tentă culinar-culturală au loc în trei locații diferite din Oradea la final de săptămână. Campusul BBSO (Biserica Baptistă Speranța) din Oradea, se transformă, vineri și sâmbătă, 19 și 20 septembrie 2025, într-un spațiu ce va oferi o experiență completă, de la mâncare delicioasă, activități diverse, până la tombole, sporturi, pictură și un inedit „Escape Room” (cameră de evadare) cu tematică creștină. Vizitatorii vor putea gusta preparate ca pizza napoletană, burgeri, burrito, paste, mici, bogrács, sarmale, ciorbă de burtă, produse din „cămară”, lapte proaspăt și miere, dar și deserturi delicioase: clătite, înghețată Chantia, macarons de la Dorothy sau prăjiturele. Zilele Culturii Slovace: dansuri și preparate autentice, în Cetatea Oradea Iubitorii de tradiții, vor putea descoperi, în Cetatea Oradea, în cadrul „Zilelor Culturii Slovace”, cultura culinară și artistică a acestora. Sâmbătă, 20 septembrie, de la ora 10, comunitățile slovace din mai multe localități din România vor găti preparate specifice, în cadrul unui concurs gastronomic. Astfel, gurmanzii vor putea gusta găluște slovăcești cu brânză „bryndzové halušky”, plăcinte slovăcești din cartofi „točne” sau supă de varză cu afumătură și hribi. De la ora 14, ansambluri folclorice slovace din toată țara vor prezenta o serie momente artistice specifice, iar seara, de la ora 19.30 vor fi premiați cei mai iscusiți bucătari, care au participat la concursul gastronomic. Duminică, 21 septembrie, de la ora 13, va fi celebrat hramul bisericii Sfânta Fecioară Maria Îndurerată, din Cetatea Oradea. „Vă așteptăm cu drag să fiți alături de noi și să descoperiți frumusețea tradițiilor slovace!”, a transmis ca reprezentant al slovacilor Adrian Miroslav Merka. Sărbătoarea gustului și a tradițiilor bihorene Aflat la a treia ediție, evenimentul „Gusturi și tradiții de Bihor” îi așteaptă pe curioși, în 20 și 21 septembrie, la un ospăț tradițional, cu cântece și dansuri specifice zonei, în parcul Muzeului Țării Crișurilor, unde se vor pregăti bucate autentice, meșteșugarii își vor etala creațiile artizanale, iar artiștii populari vor întregi atmosfera. Bucatele vor fi gătite după un catalog cu rețetele culese în volumul „Rețete tradiționale de Bihor”, lansat la prima ediție a festivalului. Vor putea fi gustate, așadar, preparate ca la mama acasă: sarmale cu păsat, plăcintă pe fer, țărănească și ca la Beiuș, pancove, zacuscă de pitoance și ciuperci champignon, supă de gulaș, tocăniță de pui cu găluște, loște cu curechi (tăieței cu varză), toroș, papricaș de pui cu găluște, moșocoarne sau scovergi. „Ne dorim ca, în viitor, să regăsim în meniurile restaurantelor din Oradea și din Bihor măcar 2-3 din preparatele bihorene, realizate după rețetele tradiționale”, spune Adrian Dubere de la AMD Bihor, instituție organizatoare, alături de Consiliul Județean Bihor, Primăria Oradea, Visit Oradea, Agenția de Dezvoltare Durabilă a Județului Bihor, Centrul de Cultură, Teatrul Regina Maria și Asociația Prietenii Muzeului Țării Crișurilor. „Începând din acest an am extins în județ acest concept. În iulie a fost prima ediție în Ștei, urmează prima ediție din Beiuș și Marghita, în octombrie”, a declarat Mircea Mălan, președintele Consiliului Județean Bihor. De la o sărbătoare autentică nu puteau lipsi „rapsozii” și dănțuitorii, astfel că sâmbătă, de la ora 18.30, pe scenă vor urca Ansamblul folcloric slovac Datelinka, Ansamblul folcloric maghiar Zajgo din Săcuieni, Nuntașii Bihorului, iar duminică, tot de la 18.30 vor hori și cânta: Ansamblul folcloric Ardeleana din Tulca, Floarea Barcăului din Marghita, Ansamblul folcloric din Măgești, Lioara din Oradea. „Dorim să aducem în fața publicului frumusețea autentică a folclorului bihorean, așa cum a fost el transmis din generație în generație. Fiecare ansamblu aduce pe scenă o parte din sufletul comunităților pe care le reprezintă”, a declarat Liviu Buțiu, managerul Centrului de Cultură al județului Bihor. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Cristian Horgoș – Biroul lui Sextil Pușcariu, donat Muzeului Țării Crișurilor

O piesă de mobilier unicat a fost prezentată miercuri, 17 septembrie, la Muzeul Orașului Oradea. Piesa, intrată în patrimoniul Muzeului Țării Crișurilor grație donației familiei Casian, a aparținut cărturarului ardelean Sextil Pușcariu, fiind prezentată publicului de managerul instituției, prof. univ. dr. Gabriel Moisa. La prezentarea biroului de lucru al lui Sextil Pușcariu, alături de managerul Muzeului bihorean, au fost doamna doctor Mariana Casian și restauratorul Precub Attila, de la secția de Arheologie și Restaurare. Aflată în toiul pregătirilor pentru o expoziție de tablouri din mărgele de sticlă ce urmează să fie vernisată la Baia Mare, doamna doctor Mariana Casian a mărturisit că „mă bucur nespus că ziua de ieri începe azi, când un moment de aducere aminte creează punți între trecut, prezent și viitor. Un moment de recunoștință, de memorie a inimii, uitarea fiind un uriaș care ucide sufletul”. Donatoarea piesei de mobilier a relatat cum a ajuns acest birou în posesia familiei sale, tot printr-o donație din partea moștenitorilor lui Sextil Pușcariu. Astfel, exponatul a ajuns în posesia domniei sale prin intermediul lui Vasile Bologa, nepotul lui Sextil Pușcariu și fondatorul Catedrei de Istoria medicinei la Universitatea din Cluj-Napoca. Profesorul a fost prieten cu părinții doamnei Mariana Casian, familia Aurora și Virgil Enătescu, cărora le-a dăruit acest birou. Sextil Pușcariu, înfierat de comuniști ca legionar Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat Dicționarul limbii române (Dicționarul tezaur al Academiei) și Atlasul lingvistic român. A fondat și a condus revista Dacoromania și a întemeiat, în toamna anului 1919, Muzeul Limbii Române din Cluj. Dicționarul Tezaur al Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hașdeu, până la litera L (lojniță). Acestei lucrări i-a dedicat Sextil Pușcariu cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat lider de școală. Conform lucrării „Spița unui neam din Ardeal”, scrisă de Sextil Pușcariu, obârșia neamului Pușcăreștilor ar fi din Maramureșul voievodal, inițial aceștia s-ar fi numit Iuga, denumirea Pușcașu, devenită Pușcariu la sugestia episcopului greco-catolic Ioan Lemeny de la Blaj, ar fi fost doar porecla familiei. Familia ar fi trecut prin Moldova, Făgăraș înainte de a se stabili lângă Bran la finele secolului al XVIII-lea. A fost numit comisar general al Consiliului Dirigent privind transformarea Universității Franz Joseph din Cluj în Universitatea Regele Ferdinand I. Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. A fost numit membru în delegația României la Liga Națiunilor de la Geneva (1922-1925). Devine reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperație Intelectuală de pe lângă Societatea Națiunilor (1922) și membru în Comitetul Internațional de Lingvistică începând cu anul 1936. Sextil Pușcariu și Mișcarea Legionară După crearea Legiunii Arhanghelului Mihail, Sextil Pușcariu își manifestă simpatia față de mișcarea creștină, ca mulți alți intelectualii ai epocii, și chiar acceptă să devină membru al senatului legionar. În discursul lui Sextil Pușcariu, la deschiderea Universității Transilvane la Sibiu, al cărei rector fusese numit, apare următorul pasaj semnificativ: „Cu dragostea, care e principiul de bază al Mișcării Legionare, apropiați-vă de dascălii voștri… V-o spune vouă unul care, atunci când a trecut prin Cluj sicriul lui Moța și Marin, n-a considerat ca atâția alții din generația sa că sacrificiul lor a fost un gest inutil de fanatism, ci a crezut în ‘Învierea prin moarte’. De aceea a spus câteva cuvinte de bun rămas, în numele Universității, celui ce ca președinte al societății ‘Petru Maior’, a fost un apostol al studențimii clujene. Când spiritul de sacrificiu legionar și altruismul total al lui Ionel Moța îi vor însufleți deopotrivă pe profesorii și studenții acestei Universități, atunci… putem avea încredințarea deplină că suntem folositori acestei țări, Regelui, care veghează cu iubire asupra ei, înțeleptului Conducător al Statului și vrednicului conducător al Mișcării Legionare”. După 23 august 1944 încep atacurile la adresa lui Pușcariu. Ziarul comunist România liberă publică rubrica „Figuri de trădători”, vizând profesori universitari și alți intelectuali, în care apare și următorul material: „Figuri de TRĂDĂTORI: SEXTIL PUȘCARIU Are circumstanțe atenuante: de mic copil a fost nemțit. Născut la Bran, pe vechea frontieră, el a înclinat totuși în direcția opusă nouă. Studiile secundare și le-a făcut la Viena, și până astăzi știe nemțește mai bine decât românește. S’a specializat totuși în istoria limbii române. Deși obtuz la minte, a reușit să devină profesor universitar. Odată cu înflorirea cămășilor verzi, Sextil Pușcariu, om de peste 60 de ani, se declară legionar, colaborează la „Buna Vestire” și devine membru al senatului legionar. A rămas de pomină telegrama lui către părintele Moța, căruia îi scria că-l invidiază fiindcă i-a murit băiatul pe frontul fascist spaniol. A fost astfel unul dintre inspiratorii ororilor și masacrelor legionare. Ca plată, amicul lui, Gamillscheg, îl numește director la Institutului român din Berlin, fiind plătit însă de guvernul român. Evenimentele din Ianuarie 1941 îl surprind la Berlin. După zdrobire rebeliunii, el transformă Institutul din Berlin într’un centru oficial de propagandă legionară, în legătură directă cu Horia Sima. Studenții nelegionari erau pur și simplu expulzați: – Cine nu e înscris în legiune nu are ce căuta la Universitar(!), le spunea de la obraz Pușcariu. Un timp el a fost salariat oficial al guvernului nazist, care îl întrebuința ca un mijloc de presiune asupra lui Antonescu. Astăzi Pușcariu se plimbă liber pe stradă și nimeni nu-l deranjează. Ce așteaptă guvernul ca să-l aresteze? T. D.” Sextil Pușcariu a refuzat să emigreze, deși familia regală îl invitase să facă parte din suita care urma să primească aprobarea de a părăsi țara împreună cu Regele Mihai și cu Regina Elena, în ianuarie 1948. Anchetat în mai multe rânduri de autoritățile comuniste pentru apartenența la Garda de Fier, Sextil Pușcariu moare la vârsta de 71 de ani, la 5 mai 1948, la Bran, fiind înmormântat la Brașov în data de 7 mai 1948. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș

„18 Dublat” – O expoziție-eveniment la (re)deschiderea Galeriei Mici a AAPB și a celei de-a 18-a ediții UNDERCLOUD

Galeria Mică a Asociației Artiștilor Plastici din București (AAPB) își redeschide porțile într-un stil remarcabil, găzduind expoziția specială „18 Dublat”, parte din cea de-a 18-a ediție a prestigiosului Festival de Teatru Independent Undercloud. Expoziția „18 Dublat” celebrează spiritul experimental și creativ al artiștilor plastici, oferind publicului o incursiune în lumea cubismului, a suprarealismului, a artei contemporane și a tehnicilor mixte. Selecția de lucrări, curatoriată special pentru acest eveniment, reflectă dinamismul și inovația specifice atât Asociației Artiștilor Plastici din București, cât și Festivalului UNDERCLOUD. După un amplu proces de renovare, Galeria Mică este gata să devină din nou un spațiu vibrant pe harta culturală a capitalei. Primul eveniment care va anima noul său spațiu este un proiect expozițional de anvergură, realizat în colaborare cu echipa festivalului UNDERCLOUD, un parteneriat ce subliniază legătura dintre artele plastice și cele scenice. VERNISAJUL EXPOZIȚIEI: 18 septembrie, ora 17:00 PROGRAM DE VIZITARE EXPOZIȚIE: în perioada 18 septembrie – 5 octombrie, de luni până vineri între 17:00 și 20:00, în weekend în intervalul orar 10:00 – 18:00. Curatori: Daniela Pavel, Silvana Dulamă. Artiști expozanți (membri AAPB): Ada Zachi, Adelia Bogdan, Alina Somodi, Ana-Maria Lebidov, Anca Leahu, Andrei Cotarcea, Bogdan Diţu, Camelia Grad, Ciprian Badiu, Claudiu Brescan, Cleopatra Sipica, Crina Stoide, Cristina Marin, Daciana Vîlsan, Daniela Pavel, Diana Marinescu, Elena Iurkiewicz , Eugen Şerbănescu, Florentin Logigan aka FLo, Florin Stan, Irina Andrei, Irina Forgo, Izabela Stănescu, Liviu Penea, Mariana Stoian, Mihaela Grozea, Petronela Mihalcea, Rodica Grigoraş. Vă invităm să descoperiți o expoziție inedită într-un spațiu proaspăt redeschis, ce promite să devină o destinație esențială pentru toți iubitorii de artă și cultură din București. Despre Galeria Mică a AAPB Galeria Mică, aflată pe Calea Griviţei 89, sector 1 Bucureşti, este un spațiu expoziţional dedicat promovării creației artistice și a dialogului cultural, gestionat de Asociația Artiștilor Plastici din București – organizaţie cu peste jumătate de secol de experienţă în promovarea artei plastice româneşti.

LECȚIA DE ISTORIE: 17 septembrie 1944 – Bătălia de la Oarba de Mureș, cea mai grea luptă purtată pe teritoriul românesc în cel de-Al Doilea Război Mondial, unde au murit 11.000 soldați

Pe 17 septembrie 1944 începea bătălia de la Oarba de Mureș, care a durat 20 de zile, până pe 6 octombrie 1944. Românii au plătit cu viețile a 11.000 soldați forțarea Mureșului și cucerirea punctelor fortificate de hitleriști pe dealul Sângeorgiu. Întoarcerea armelor împotriva Germaniei și trecerea României de partea Națiunilor Unite la 23 august 1944, a creat contextul favorabil pentru eliberarea nord-vestului Transilvaniei, parte cedată de România către Ungaria, la 30 august 1940, în urma Dictatului impus la Viena de către Germania și Italia. Unitățile și subunitățile Armatei a 4-a române, armată comandată de generalul Gheorghe Avramescu, au trecut la ofensivă, în Transilvania, împotriva inamicului germano-maghiar, pe data de 9 septembrie 1944, pe mai multe direcții. Cele mai grele lupte au fost purtate de unitățile și subunitățile Armatei a 4-a române în a doua jumătate a lunii septembrie și în primele zile ale lunii octombrie pe cursul mijlociu al Mureșului și pe Arieș, între Câmpia Turzii și Târgu-Mureș. A fost un adevărat carnagiu și pe drept cuvânt, unii dintre puțini supraviețuitori ai acelor momente, numesc bătălia de la Oarba de Mureș, un adevărat Katyn românesc. Azi, la Oarba de Mureș se află un Cimitir al Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial, acesta fiind amplasat pe o amplă terasă din apropierea malului Mureșului. Cimitirul a fost amenajat în memoria militarilor români căzuți între 17 septembrie – 5 octombrie 1944 pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest. În centrul cimitirului se află un monument impunător, ridicat din inițiativa localnicilor, iar pe soclul din beton, în două trepte, se ridică o coloană cu o înălțime de 10 m. Pe soclu este gravat următorul text: GLORIE EROILOR ROMÂNI CĂZUȚI PENTRU APĂRAREA PATRIEI. Via ActiveNews.ro.

Cristian Horgoș – Evenimente în memoria anti-comunistă, la poalele Apusenilor

Editura Ratio et Revelatio lansează, în colecția „Historia”, sub coordonarea d-nei Raluca Lazarovici Vereș, a unui volum reper pentru cunoașterea rezistenței anticomuniste din munți. „Șușmanii. Epopeea anticomunistă din Apuseni (1948-1958)” este un studiu monografic al celui mai puternic și longeviv grup de rezistență anticomunistă din Munții Apuseni, Grupul Șușman. Format din membrii aceleiași familii, între care și o femeie, Lucreția Jurj, ţărani de rit greco-catolic din satul Răchiţele, raionul Cluj, a rezistat un deceniu, din 1948 până în 1958, și a căzut prin trădare. Lucrarea este semnată de istoricul Cornel Jurju, cercetător afirmat al perioadei și fenomenului, și apare cu suportul științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, reprezentat în acest proiect de istoricul Florin-Răzvan Mihai, redactarea aparținându-i istoricului Flori Bălănescu. Volumul își va întâlni pentru prima dată publicul cititor duminică, 21 septembrie, la ora 10.00, pe pitoreasca culme a Muncelului, în comuna Mărgău, județul Cluj, în cadrul „Festivalului Apuseni – Serbările Memoriei”, alături de editori, autor și invitații săi, printre care: Cosmin Budeancă, (Fundația Culturală Memoria); Alin Moș (director Parcul Natural Apuseni); Valentin Orga (conf. univ., director al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”; Sidonia Grama (lector, Facultatea de Istorie, Universitatea Babeș-Bolyai); Răzvan Gheorghe (jurnalist și autor cărți) și Ionuț Țene (scriitor). Pe România Culturală deja am publicat un articol dedicat acestui eveniment: „Apuseni – Serbările Memoriei” grupului de rezistență Teodor Șușman, cu principesa Sofia. „Autorul pune împreună informații din documente întocmite de autoritățile vremii, din mărturii de istorie orală, presă, lucrări publicate și surse web, realizând – fără nicio îndoială – cea mai amplă și completă analiză a unui grup de luptători anticomuniști care s-a scris până acum la noi în țară”, anunță dr. habil. Cosmin Budeancă, istoric, expert la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. „Este vital pentru identitatea noastră românească să se producă astfel de lucrări, cu onestitate, științificitate și pricepere, pentru a limpezi apele care astăzi curg suprapuse și tulburi: cele are evocării rezistenței anticomuniste și ale ideologiei de extremă dreaptă. Istoricii sunt chemați să facă lumină, aducând înaintea publicului cunoștințe și informații certe, pe de o parte pentru a ne cunoaște adevărații eroi, iar pe de altă parte, pentru a preveni alunecări și devieri periculoase bazate pe distorsionări ale istoriei moștenite din perioada național-comunistă”, menționează Raluca Lazarovici Vereș, coordonatorul colecției Historia, doctor în Istorie și Filologie. „Biserica întemnițată” – ediția a III-a – Simpozion științific În cadrul Anului Jubiliar „Cardinal Iuliu Hossu”, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, instituție subordonată Consiliului Județean Sălaj, împreună cu Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin, organizează ca III-a ediție a simpozionului științific dedicat marelui om politic Iuliu Maniu și familiei sale, având ca temă „Biserica întemnițată”. Evenimentul va avea loc în data de 19 septembrie, la Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin, reunind 26 de cercetători și specialiști din București, Lugoj, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Baia Mare, Satu Mare, Oradea și Zalău. Deschiderea oficială este programată dimineață, în prezența PS Virgil Bercea, episcopul Eparhiei Române Unite cu Roma Greco-Catolică Oradea, însoțit de un grup de elevi de la Liceul Greco-Catolic „Iuliu Maniu” Oradea. Simpozionul se va desfășura pe două secțiuni tematice: „Din viața și activitatea episcopului Iuliu Hossu” și „Biserica întemnițată”, dedicată represiunii regimului comunist împotriva bisericii. Programul include comunicări științifice, dezbateri și momente de dialog între participanți, urmărind atât recuperarea memoriei istorice, cât și promovarea valorilor de credință, rezistență și demnitate. „Prin ediția a treia a simpozionului științific dedicat lui Iuliu Maniu și familiei sale, dorim să aducem în atenția publicului o temă de mare sensibilitate: Biserica întemnițată. Este vorba despre istoria zbuciumată a bisericii, dar și despre destinele dramatice ale celor care au plătit cu libertatea și viața pentru credința lor. Simpozionul reunește cercetători din toată țara, care, prin comunicările lor, contribuie la o mai bună înțelegere a contextului istoric, dar și la păstrarea memoriei unei comunități care, în ciuda represiunii, nu și-a pierdut demnitatea și speranța”, menționează dr. Marin Pop, istoric. Simpozionul se înscrie în seria manifestărilor culturale și academice menite să pună în lumină personalitățile care au marcat istoria României și să păstreze vie memoria unei biserici persecutate, dar nu înfrânte. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Lucian Ciuchiță – Elisabeta Polihroniade: între rigoarea minții și frumusețea sufletului

Doamna Elisabeta Polihroniade, mare maestru internațional. Am avut marea onoare nu doar să o cunosc, ci și să-i fiu coleg la TVR1 — o amintire pe care o port cu recunoștință. Convorbirile noastre despre lume și viață erau adevărate lecții de blândețe și rigoare, iar simpla ei prezență era o prelungire firească a nobleții sufletești. Doamna Polihroniade nu era doar o mare șahistă — era, în sensul cel mai curat al cuvântului, un filozof al tablei. Mi-a mărturisit odată că şahul i-a dăruit fericirea supremă: nu s-a plictisit niciodată de el, iar prin fiecare partidă avea senzația că oferă semenilor o fărâmă de eternitate. Cuvânt simplu, dar greu de purtat: eternitate. Pentru mulți, aceasta ar suna grandilocvent; pentru ea, era realitate trăită — o punte între gând și timp, între om și sens. Cariera sa vorbește de la sine, însă cifrele — asemenea unor mărgele pe un colier de aur — nu pot epuiza întreaga ei măreție. A devenit maestru internațional în 1960, iar din 1982 a purtat titlul de mare maestru internațional. Nouă medalii olimpice, participări la 18 olimpiade (zece ca jucătoare și opt ca arbitru internațional), peste 150 de turnee internaționale la activ — acestea sunt reperele unei vieți dedicate cu devoțiune artei gândirii. A arbitrat peste 60 de campionate mondiale și europene și este înscrisă, pe drept cuvânt, în Cartea de Aur a FIDE. Și totuși, titlurile și trofeele rămân doar umbre ale acelei măreții care se arată în felul în care un om își iubește meseria cu modestie. Elisabeta Polihroniade a fost un profesionist desăvârșit, dar și un om uimitor prin modestie, o raritate în vremurile noastre. Un asemenea om — o astfel de comoară națională — merită pomenirea, cinstea și memoria unei țări, nu uitarea facilă pe care o aduce epidemia nonvalorilor promovate de sistemele globalizate. Este dureros — și, în același timp, revoltător — că despre o asemenea personalitate se găsește atât de puțin în memoria digitală a prezentului, iar conștiința colectivă a acestui popor pare prea scurtă pentru a păstra în lumină elitele sale autentice. Și totuși, faptele rămân ca niște stânci neclintite: o viață pusă în slujba frumuseții intelectuale, o inimă care a iubit șahul cu aceeași ardoare cu care un credincios își slujește altarul. Elisabeta Polihroniade, Mare Maestru Internațional, rămâne un far al Nobleții și al Măreției spiritului românesc. Doamnă Elisabeta Polihroniade, numele dumneavoastră nu va fi niciodată atins de uitare. Veți dăinui ca un reper de noblețe, un chip al măreției și o adiere de eternitate în memoria noastră. A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.