Cafeluța Culturală: Muzeul de Etnografie Brașov – Altițele – cele mai frumoase cusături din Mateiaș

Cele mai mari, mai bogate și mai frumoase cusături ce împodobesc portul tradițional din Mateiaș sunt altițele. Ele se coseau pe mânecile iei, peste cot la fete și peste umăr la femei. Cusutul acestora cerea foarte multă îndemânare, de aceea fetițele erau îndrumate de mici de mamele lor să realizeze diferite cusături, întâi ușoare, pe față, în cruciulițe sau „muște”, apoi din ce în ce mai grele.

După vreo cinci ani de ucenicie, pe la vârsta de 12 – 14 ani, ele deprindeau meșteșugul de coasere a altițelor. Volumul de muncă era foarte mare, ținând cont de faptul că o fată de măritat trebuia să aibă 15 – 20 de ii, iar cusutul altițelor pe o pereche de mâneci dura aproape opt zile. Aceste cusături se realizau iarna, la șezătoare, iar îndemânarea la cusut se lăuda în strigături:

„Mândra mea știe să scrie / Pe pânză ca pe hârtie / Mândra scrie după ac / Pe pânză ca pe contrac”.

„Dragă mi-i fata săracă / Căci cu mâna ei se-mbracă / Da fata de gazdă mare / Tot cu mâna la parale”.

Era o mare rușine ca o fată să poarte haine cusute de altcineva.

Sursă: Iosif Ioan, „Mateiașul în artă populară și folclor”.

Foto: Modele de altițe din satul Mateiaș, județul Brașov.

Colecția Muzeului de Etnografie Brașov.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!