Cafeluța Culturală – Profesorul Mac Linscott Ricketts – Un mare prieten american al culturii române

În primăvara lui 1989 citeam entuziasmat voluminoasa monografie a profesorului Ricketts dedicată începuturilor românești ale lui Mircea Eliade, fiind conștiincios nu doar în vederea redactării unei recenzii, cît mai ales pentru propria mea informație privind o mulțime de aspecte mai puțin cunoscute din biografia spirituală a istoricului religiilor, biografie ce s-a interferat inevitabil cu destinul culturii interbelice românești.

Nici nu mi-aș fi închipuit atunci că voi locui la numai 400 de mile distanță de autorul acestui studiu esențial pentru oricine vrea să se familiarizeze cu viața și opera eliadescă… Ce mică e lumea! Și plină de neprevăzut!

În a doua sa vizită în România a ținut să mă cunoască personal. Așadar, mă trezesc cu un telefon de la profesorul Handoca, care-i fusese gazdă și ghid, și mă înfățișez, mort-copt, în casa domniei sale. Era în vara lui 1991. Am stat de vorbă cu profesorul Ricketts în carne și oase, după ce, cu un an înainte, îl intervievasem prin corespondență. Am discutat puțin, eram emoționat dar în același timp nu voiam să-i fac o impresie nefavorabilă din pricina englezei mele neexersate din timpul liceului. La numai două luni am ajuns eu însumi în Statele Unite, așa că i-am scris, mărturisindu-i primele impresii, dar el mi-a răspuns imediat încurajîndu-mă să nu deznădăjduiesc, să țin fruntea sus, să nu mă dau bătut. Acum ne scriem mult mai des și cu mai mult folos, întreținînd-o colaborare permanentă; eu îi trimit un text sau mai multe, el, conștiincios, le traduce în engleză dovedind nu numai sîrguință ci și o sensibilitate aparte, găsind echivalențe nesperate. Așa se nasc cărțile proiectate să apară la Criterion Publishing, o mică editură înființată de curînd care-și propune să facă cunoscute publicului american o parte din valorile spiritualității românești.

S-a născut exact în ziua de Crăciun a anului 1930 în St. Petersburg, Florida, în 1952 obține un Bachelor’s Degree la Universitatea din Florida, specializarea istorie, engleză, sociologie… Dar nu se mulțumește cu acest background ci decide să continue studiile la Emory University, obținînd de data aceasta un Bachelor of Divinity, echivalent cu un Master’s Degree. Nemulțumit în continuare cu profesiunea ce i-a conferit-o diploma respectivă (cea de pastor metodist), Mac L. Ricketts decide să se întoarcă la universitate pentru a-și continua studiile, intenționînd să predea religia la acest nivel superior. Așadar, face o ofertă în 1959 la University of Chicago și este acceptat. După ce obține un Master în Istoria Religiilor în 1961, susține dizertația pentru Ph.D (Doctorat) trei ani mai tîrziu. în acest timp l-a cunoscut și s-a apropiat de profesorul Mircea Eliade, mergînd la cursurile sale și vizitîndu-l încă din 1961. Mircea Eliade va fi și principalul îndrumător al dizertației sale despre mitologia indienilor din America de Nord (titlul exact al tezei sale este The Trickster in North American Indian Mythology).

Cu un doctorat în buzunar găsește un post de profesor (part-time) la Millikin University, Illinois, unde va funcționa doar un an, iar pentru o perioadă ceva mai lungă (șase ani) la Duke University, Durham, Carolina de Nord. Din 1971 și pînă în prezent va funcționa ca profesor de istoria religiilor, îndeplinind totodată și funcția de șef de catedră în cadrul Departamentului de religie și filosofie, la Louisburg College, Carolina de Nord. La sfîrșitul acestui an, potrivit legislației americane a muncii, Mac se va retrage la pensie, împlinind 65 de ani.

Bun prilej, zic eu, de a dedica și mai mult timp decît înainte preocupărilor sale cărturărești. Cum începe Mac L. Ricketts să studieze și să traducă în limba engleză opera științifică și literară a lui Mircea Eliade? În 1971, fostul său profesor de istoria religiilor de la Chicago University îl roagă să-l ajute la traducerea Autobiografiei sale, care era redactată într-o engleză nu prea bună. Mac deja scrisese cîteva articole despre Eliade, îl vizita și coresponda cu el. Astfel, decide să învețe singur românește, fiind, cum însuși se caracterizează, un „real scholar”. Activitatea sa de traducător și „scholar” al operelor lui Eliade a fost considerată de eî însuși „o a doua vocație”, prima sa vocație rămînînd totuși studiile sale dedicate operei eliadești, dintre care cel mai important pînă acum mi se pare monografia în două volume din 1988 intitulată Mircea Eliade: The Romanian Roots, 1907-1945 (Boulder: East European Monographs), din care au apărut în traducere românească o seamă de fragmente în periodicele culturale din România.

Mac Linscott Ricketts

Încă din 1970, Mac L. Ricketts proiectează o carte privitoare la prima parte a vieții și operei savantului de origine română. Traducînd primul volum din Autobiografie, Jurnalul și Noaptea de Sînziene, definitivînd versiunea engleză a Romanului adolescentului miop și Gaudeamus, Ricketts își dă seama că o mare parte din opera lui Mircea Eliade îi este necunoscută sieși și Occidentului în general. Este vorba despre cărțile și articolele publicate de istoricul religiilor în România pînă în 1945, anul părăsirii definitive a meleagurilor natale. Concluzia la care ajunge cercetătorul american este că opera lui Eliade nu poate fi înțeleasă în afara unei viziuni a întregului. Acesta este și mobilul vastei cercetări monografice întreprinse de Mac L. Ricketts, pus în situația de a intra în intimitatea specifică a culturii românești interbelice. Pentru aceasta a învățat mai întîi sîrguincios limba română, iar în 1981, beneficiind de o bursă Fullbright, va cerceta, copia și fotocopia timp de trei luni la Sala III a Bibliotecii Academiei reviste și ziare în care au apărut articolele lui Mircea Eliade, începînd cu debutul său din 1921 și pînă în 1945.

Există în această carte un permanent și convingător apel la Operă, sub diversele sale aspecte, ceea ce dă consistență întregului, înfățișînd un Mircea Eliade mistuit de entuziasmele și elanurile sale din tinerețe, de pasiunea sa exemplară pentru cunoaștere, compatibilă cu idealul său pentru o viață spirituală eroică, urmărind cu acribie desăvîrșirea capodoperei în sine însuși.

Cele treizeci de capitole ale cărții, totalizînd peste 1400 de pagini, sînt distribuite în șase părți: Copilăria și prima tinerețe, Gaudeamus igitur, Aventura indiană, Perioada de tranziție, Anii cei
buni, Departe de România. Primul volum este dedicat activității scriitorului pînă în 1934, an în care văd lumina tiparului volumele Oceanografie, India și Alchimia asiatică, iar al doilea cuprinde perioada anilor 1934-1945. Întreaga viață a lui Mircea Eliade apare astfel ca o succesiune de experiențe fundamentale, ca o aventură spirituală fără precedent, definită de biograf ca fiind „principiul unificator al operei” sale.

Mac Linscott Ricketts consideră perioada românească a activității lui M. Eliade esențială pentru evoluția sa ulterioară: „Tînărul student de 20 de ani, afirmă autorul monografiei, exprimă convingeri care-i vor ghida gîndirea tot restul vieții”. în ultimul capitol al cărții sale, Ricketts afirmă cu claritate că studiile întreprinse de el asupra lucrărilor scrise în românește de către M. Eliade demonstrează fără nici un dubiu că mentorul său de la Chicago University „nu a fost un om de știință obiectiv, care colecționează și clasifică date de dragul istoriei”, ci mai degrabă „un umanist mistic”, care „dorește să contribuie la îmbogățirea vieții omului modern și la reînnoirea culturii occidentale”. Concluzie care sugerează trecerea în universalitate a personalității lui Mircea Eliade, pentru că Occidentul a fost acela care, după propria sa mărturisire, „i-a permis să devină ceea ce nu ar fi putut deveni niciodată”.

Monografia lui Mac Linscott Ricketts nu este doar un studiu de istorie literară; prin amploarea analizei întregului context socio-cultural al epocii interbelice, Rădăcinile românești ale lui Mircea Eliade reprezintă o frescă vie, documentată, bogată în detalii inedite, dar în același timp pe cît se poate de obiectivă. Obiectivitate în numele căreia renunță uneori la comentarii în favoarea unor citate revelatoare prin ele însele. „Nu consider această carte un loc în care să-mi înfățișez opiniile”, afirmă autorul. Este, altfel spus, o carte în care „vorbește” pe rînd adolescentul, ziaristul, profesorul, savantul și scriitorul Mircea Eliade, o carte în care „vorbesc” cei ce l-au cunoscut, o carte în care „vorbește” epoca, generația sa, purtătoarea unor înalte idealuri spirituale, pentru care Eliade a fost, într-o succintă caracterizare a lui Cioran, nici mai mult nici mai puțin decît „idolul noii generații”.

Cînd se va publica în traducere românească această excepțională monografie despre începuturile românești ale lui Mircea Eliade, se va putea lesne constata că ea reprezintă un îndrumar de mare valoare documentară în cercetarea de către noile generații a vieții și operei marelui nostru savant și scriitor și totodată o riguroasă și obiectivă incursiune în climatul socio-cultural al României interbelice. Iar pentru serviciul adus de profesorul Ricketts, prin publicarea acestei cărți în Statele Unite, la cunoașterea de către Occident a personalității lui Mircea Eliade, el merită toată aleasa noastră considerație. Probabil, din aceleași rațiuni, Academia Română ar putea dezbate, într-una din sesiunile sale viitoare, alegerea profesorului american printre membrii săi de onoare…

Gabriel Stănescu
Norcross, Georgia, S. U. A.
septembrie, 1995

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!