In zilele de 3 si 4 februarie 1920, trupe ale Legiunii Romane din Siberia, alaturi de efective ale Legiunii Cehoslovace, au dus luptre grele cu unitatile atacatoare ale Armatei Rosii. Luptele s-au dat in zona garilor Seragul si Kuitun de pe traseul caii ferate transsiberiene.
La 3 februarie, in gara Seragul se aflau concentrate Batalionul II „Marasesti” impreuna cu trenul sau blindat cu acelasi nume, Escadronul de Lancieri, un detasament de distrugere care apartinea Companiei de Pioneri si trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. In sector se aflau si trupele cehoslovace apartineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala.
In noaptea de 3 spre 4 februarie, avangarda bolsevica – in compunerea careia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari), a atacat flancul drept al dispozitivului romano-cehoslovac, la Traktovaia. Luat prin surprindere, batalionul ceh s-au retras, lasand flancul descoperit, fara a-i anunta pe romani.
Astfel, rusii au putut ataca prin surprindere pe romani, care dormeau in vagoane. Desi surprinsi, pe un ger de – 40 de grade, romanii au iesit din vagoane si au constituit un front de aparare, contraatacand decisiv. Respinsi, rusii s-au retras spre Traktovaia, urmariti de romani, care i-au scos din sat spre soseaua Moscovei. Pierderile Legiunii Romane au fost 8 morti si 8 grav raniti.
In dimineata zilei de 4 ianuarie, dupa aruncarea in aer a garii Seragul, esaloanele roman si cehoslovac si-au reluat inaintarea spre est, retragandu-se spre Zima.
In aceeasi zi, o noua incercare a trupelor bolsevice de a incercui Legiunea Romana la Kuitun s-a soldat cu un nou insucces. Aici, intrand in actiune, tunurile si mitralierele din dotarea trenurilor blindate „Horia”, „Marasesti” si „Kurganetz” au avut un rol decisiv.
Ca efect al castigarii defensivei, retragerea s-a putut continua metodic, iar ofertele de armistitiu venite din partea rusilor au fost declinate de romani.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!