Dupa framantatul an 1919, cand Armata Romana eliberase Budapesta, salvand Europa de bolsevism, Romania incepea sa-si linga ranile. Astfel, in ianuarie 1920, lua fiinta Comisia Militara Romana din Siberia (sau Misiunea Militara Romana din Extremul Orient), mandatata de Guvernul Romaniei pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de razboi de origine romana din fosta Armata Austro-Ungara, printr-o ruta cu punctul de pornire in portul Vladivostok si punctele de sosire in porturile Constanta, Triest, Genova si Ragusa.
Ca membri ai comisiei au fost desemnati: capitanul doctor Victor Cadere – ca insarcinat guvernamental cu depline puteri si grad de maior asimilat si sublocotenentul medic Raul Alevra. Acestia au pornit din Paris pe 31 ianuarie 1920, s-au oprit, dupa traversarea Oceanului Atlantic, la Washington si apoi dupa traversarea Oceanului Pacific la Tokio, cu scopul de a se pune la curent cu privire la situatia politica si militara din Siberia si cu modificarile survenite in planul repatrierii stabilit de catre Consiliul Suprem Aliat.
Atasata de Misiunea Militara Franceza din Siberia, comisia a preluat intreaga raspundere a contingentului de voluntari romani inrolati in Legiunea de Vanatori Ardeleni si Bucovineni, (constituita in octombrie 1918, in orasul Celiabinsk de langa Muntii Urali), precum si pe cea a celorlalti prizonieri supusi romani. Demersurile celor doi ofiteri s-au concretizat mai intai prin repatrierea cu succes si fara pierderi, a efectivului de voluntari din Siberia. Acesta a plecat din portul Vladivostok cu primele doua transporturi, pe 25 mai si, respectiv, pe 1 iunie 1920.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!