Călin Georgescu – Planul de acțiune

Pentru a ne adapta la noua realitate a contracției susținute, se impun o nouă economie și un nou model de civilizație. Cu alte cuvinte, este necesar să răspundem la realitatea fluxurilor de energie mai scăzute simplificând sistemele noastre sociale, politice și economice, pentru a provoca mai puține pagube pământului și climei, și pentru a putea trăi cu un buget energetic mai scăzut. Obiectivul suprem este să ducem o viață sănătoasă într-o societate sănătoasă; sănătatea solului, a plantelor, a animalelor și a oamenilor trebuie tratate ca o singură, mare provocare.

Trebuie să reducem și să simplificăm deliberat sistemele noastre complexe pentru a putea manageria contracția. Aceasta privește mărimea companiilor – atât publice, cât și private –, dimensiunea lanțurilor de aprovizionare și a rețelelor de distribuție, a cheltuielilor de capital, complexitatea organizării. Trebuie să sporim cantitatea de alimente altfel decât bazându-ne pe agrobusiness, care depinde de petrolul ieftin; trebuie să facem comerț altfel decât prin hipermarketuri; va trebui să regândim transporturile, pentru că dependența de camioane și automobile devine tot mai nesustenabilă.

Epoca economiilor la scară mondială, în cadrul cărora corporațiile manufacturau ieftin, în Asia, bunuri care urmau a fi desfăcute în hipermarketurile din Occident, e pe sfârșite. Economiile trebuie să redevină locale și regionale, întrucât episodul vremelnic al globalismului corporatist pălește în fața reducerii resurselor vitale. Lumea se va reconstrui la o scară mai umană, cu societăți dependente de resursele locale, bazată pe comunități organice (și nu pe suburbii artificiale, construite din dorința dezvoltatorilor imobiliari de a se îmbogăți și care promovează un stil de viață nesustenabil). Va fi o economie mai mică în termenii volumului producției, dar va fi o economie mai ingenioasă, a lucrurilor făcute mai bine și mai îngrijit.

Marile corporații, care practică politica neoliberală, au atins nivelur de volum și de complexitate care nu mai pot fi suportate de cantitatea de energie disponibilă și de realitățile viitoare ale formării capitalului. Relația dintre corporația industrială și pământ fiind aproape exclusiv una de exploatare, lumea corporatistă este prea puțin tolerantă cu ideea de administrare a mediului, care contrazice ideile ei de bază.

Să investim în întreprinderile mici și mijlocii pentru a crea noi locuri de muncă. Motorul creării de noi locuri de muncă va fi întreprinderea mică și mijlocie. Prin urmare, trebuie să încurajăm deplasarea dinspre economia la scară mare, dinspre producția de tip convențional, spre o producție dispersată în nenumărate microîntreprinderi. În anul 2000, pentru prima dată, volumul bunurilor de consum produse în mici ateliere locale – mai ales în Asia – a depășit volumul produselor ieșite pe poarta fabricilor Erei Industriale. Aceasta marchează o tendință pe termen lung a demasificării producției.

Să investim într-o versiune de agricultură organică la scară redusă, care aplică ultimele achiziții ale știintelor biologice, cu scopul de a înlocui agricultura înalt subvenționată și larg poluatoare. Agricultura nu este pandantul sistemului industrial. Un ecosistem sănătos ar putea fi primul standard al performanței agricole, având prioritate asupra standardului productivității și, cu siguranță, asupra standardului industrial, amăgitor și primejdios, al „eficienței”. Astăzi, agricultura organică ar putea oferi suficientă hrană la nivel global și mai multe locuri de muncă decât agricultura de tip industrial, fără impactul ecologic negativ al celei din urmă.

Să investim în inovație, iar inovația presupune o mai bună adaptare a organismului uman la habitatul natural, conform principiilor Economiei Albastre propuse de Gunter Pauli, membru al CoR (Club of Rome): să răspunzi nevoilor de bază cu ceea ce ai la îndemână, introducând inovații inspirate din natură, generând multiple beneficii, inclusiv locuri de muncă și capital social, oferind mai mult cu mai puțin. Inovația nu ar trebui să-și propună universalitatea și uniformitatea, ca în modelul industrial, ci o adaptare locală în limitele recunoscute – ale spațiului, timpului, energiei, solului, apei și inteligenței umane.

În concluzie, soluția este una singură: simplu într-un sistem simplu. Prosperitate prin simplitate. Să investim în această infrastructură a viitorului, pentru a face față provocărilor care ne așteaptă, implicit, pentru a ne recâștiga libertatea spiritului și demnitatea.

Călin Georgescu, Cumpăna României, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.