Călin Marchievici – Secolul 21 nu va fi liberal

„Lumea postbelică este în mare parte creația Americii. Ce nu a fost distrus în război, a fost modificat după aceea de America. Sub protecția și cu perseverența americană, Germania și Japonia au devenit democrații. SUA au ajutat la distrugerea imperiilor coloniale și s-au implicat în războaiele postccoloniale. Înainte de toate, Războiul Rece a schimbat lumea și, după o luptă îndelungată, URSS s-a prăbușit. Asta nu ne-a adus pacea cu noi înșine și cu lumea. Triumfurile americane ne-au adus în schimb crize și momente de reflecție”, scrie Titus Techera, director al American Cinema Foundation și membru al Institutului conservator Claremont, cel depsre care publicații precum Slate spun că este „o mlaștină rasistă cu legături profunde cu dreapta conspiraționistă”. The Daily Beast scrie despre Claremont Institute doar că încearcă să ofere o bază filozofică conservatorismului lui Donald Trump. Revenind la autor, Techera este românul Titus Țecheră, absolvent al Universității din București și al mai multor colegii din Europa și Statele Unite, în urmă câțiva ani colaborator la ziarul Adevarul, care acum poate nu ar găzdui articolul din care am citat mai sus, apărut in lawliberty.com.

„Paul Miller, scrie Titus Țecheră, trage un emnal de alarmă cu ocazia celei de a 75-a celebrări a triumfului american în al Doilea Război Mondial. El arată că Al Doilea Război Mondial a început când revendicările naționale preexistente s-au conjugat cu catastrofa economică, ceea ce a dus la radicalizarea ideologică și la ascensiunea naționalismului și autoritarismului, iar apoi la agresiunile internaționale – toate favorizate de vidul de leadership al puterilor liberale. Problema a fost nu că fasciștii au câștigat o dispută de idei sau că comuniștii au convins întreaga lume. Problema a fost că liberalii au fost lași, că guvernele lor au fost avare, că armatele lor erau subfinanțate și că liderii lor erau pasivi. Nu au vrut să conducă, iar fasciștii au avut mai multă voință. În fața crizei, cetățenii tarilor libere nu și-au pus interesele înainte de toate, ci și-au definit interesele într-o manieră cât se poate de restrânsă, fără să ia în calcul valorile comune pe care ultimul razboi mondial le-a impus. Și a venit un nou război”, scrie Țecheră.

„Critica lui Miller este la obiect, însă ne arată opusul a ceea ce ar dori autorul. Nu există leac pentru elitele liberale – sunt adulți, sunt deja educați și sunt la putere. Nu-i ascultă pe cei care nu sunt de acord cu ei și nu învață nimic din recentele lor înfrângeri, ci doresc ca toata lumea să-i asculte și în special să li se supună. Și mai au și puteri instituționale pentru a-i forța pe oameni să se supună, fie în America în anasamblu, fie în Silicon Valley, fie în mediul universitar”, scrie Țecheră.

„Dacă internaționalismul liberal este greșit și tot el a dominat lumea după 1945, atunci înseamnă că și ordinea mondială de acum este greșită. Încrederea liberalilor a fost zdruncinată de China și de sciziunile din America și chiar de cele din UE. Lumea nu ne mai admiră și nici nu ne mai ascultă.

Minciunile virtuoase ale fostelor generații și-au pierdut puterea de convingere. Ideea că liberalizarea economiei duce la liberalizare politică a fost dicreditată de evenimente; la fel și ideea că elitele și experții din instituțiile internaționale pot gestiona și încuraja transformarea politică în direcția democrației globale; la fel și ideea că redistribuirea expertizei sau a bogăției în favoarea regimurilor nedemocratice va ajuta democrația; chiar și ideea că este suficientă manifestarea puterii, că-i putem bombarda pe dușmani până ni se supun. Toate au fost eșecuri. Ideea că discursurile noastre au puterea magică de a schimba lumea – sau cel puțin discursurile elitelor susținute de instituții – această idee pălește și ea. Liberalismul nu este amenințat doar de China, pentru că acum se revoltă și noua generație a justiției sociale, care vrea să se răzbune pe trecut. Iar această generație nu este educată în prinvința politicii internaționale, a luptei dintre marile puteri, a cadrului instituțional. Ei nu sunt niște studenți ONU gata să intre în diplomație și în instituțiile elitelor liberale, ci sunt niște barbari care au trecut de porțile cetății.”

De ce nu ne sărbătorim victoriile

„Este important să aflăm de ce acumularea puterii ne-a facut slabi. Ideile noastre au fost eronate? Succesul este periculos? De ce nimeni din America, în prag de alegeri prezidențiale, nu vine cu o idee ambițioasă pentru viitor? De ce nu se poate face nimic? Nu numai că nu mai avem rezultate mari, însă nu suntem capabili să ne descurcăm cu o epidemie și cu catastrofa economică; nu mai putem nici măcar să menținem fantezia precedentelor campanii prezidențiale. Dacă este să existe o minciună în care credem cu toții, ea este că ne-am mai putea întoarce la normal, nu la expertiza rațională a elitelor instituționale care ne vorbesc despre noua lume.

Ar trebui să reflectăm la Al Doilea Război Mondial pentru a putea învăța niște lecții despre situația dificilă de acum. Însă noi nu mai celebrăm victoria de atunci, pentru că suntem foatte nefericiți și speriați. Am ajuns chiar să nu mai credem că marii eroi ai războiului nu mai merită admirație. Majoritatea liberalilor și radicalii din stradă i-ar acuza pe generalii Douglas MacArthur și George Patton că au fost rasiști, sexiști, reacționari și le-ar da jos statuile imediat. Însă ce ar fi fost America fără ei?

Nici Franklin Delano Roosevelt, titanul care a deschis secolul american, nu mai este în siguranță. Ar fi și el condamnat pentru rasism. Iar noi trăim în ruinele ordinii liberale pe care el a conceput-o, în America și în întreaga lume. Acum, cu toată noua tehnologie și expertiza instituțională construite de-a lungul a trei decenii, nu putem să gestionăm forța uimitoare a guvernului american, a imperiului de la Washingto D.C., nu putem să o gestionăm nici în țară, nici în străinătate.

Diplomația noastra i-a recompensat pe nord-coreeni pentru că au construit arma nucleară, iar politica noastră externă a generat orori în Orientul Mijlociu – asta până să înlocuim ideea de victorie sau înfrângere cu concentul de ‘exit strategy’. China pare să fie mai încrezătoare decât America, iar elitele lor sunt la fel de arogante ca și ale noastre. Iată rezultatul globalizării noastre economice. Ne putem întreba dacă nu cumva piața liberă naște monștri, dacă tehnologia nu este tiranică, nu democratică, iar China ne va depăși. Astea sunt întrebări ce ne bântuie și pe care nu îndrăznim sa le punem.”

Secolul 21 nu va fi liberal

„Începând din 2016, liberalii au decis că vor să reia marele lor secol. Ne-au avertizat că suntem în 1933 și că Hitler urmează să dea foc lumii, iar liberalii chiar și-au dorit ca asta să fie realitatea. Este vorba de dorința lor de a fi din nou tineri, de a-și redobândi încrederea morală în lupta dintre bine și rău si, cu o aroganță tipic liberală, își doresc să știe dinainte că vor fi victorioși. Moralitatea și știința sunt victorioase în fața catastrofei istorice – asta e fantezia liberală.

Însă lumea de azi nu seamănă cu cea din 1933. De aceea, liberalii preferă să scuipe pe regimuri la locul lor precum cele din Ungaria și Polonia sau să încurajeze UE să le sancționeze instituțional. Pe de altă parte, aceiași liberali sunt lași în privința rasismului și genocidului fascist din China. Problema cu mulți dintre liberalii care ne conduc, cu susținerea lor pentru Antifa și pentru protestele catastrofale arată că, departe de a fi niște Churchill, ei riscă să fie chiar fasciștii înșiși. Când erupe violența în orașele conduse de liberali, ei nu apără proprietatea cetățenilor și nici nu mai aplică legea. În schimb, incurajează violențele ce dureaza de luni de zile în Portland. La Seattle, șefa poliției a demisonat pentru că elitele liberale care conduc orașul nu-i mai protejează locuința, au redus bugetul poliției și i-au redus salariul la jumătate. În Chicago, tâlharii postează imagini cu infracțiunile pe care le comit, în timp ce autoritățile renunță la acuzațiile de omor împotriva lor. Promovarea violenței în stradă și exonerarea de crimă este o chestiune nazistă, nu una care ține de statul de drept.

Problema nu ține, în primul rând, de gloata din stradă, ci de elitele care o încurajează. În America aceste elite au succes, însă în restul lumii influența lor scade. Harvardul, Washingtonul și Silicon Valley nu mai impresionează China. Prin urmare, scade și influența lor în alte țări asiatice mai mici. La fel și în Rusia sau India, în Pakistan sau Indonezia. Iar, în timp ce America șovăie și China se ridică în Pacificul de Vest, ce va face Japonia? Globalizarea s-a încheiat. De la pământul de sub picioarele noastre până la internetul din eter, totul reflecta modul în care autoritățile se izolează unele de altele.

Generațiile liberalilor noștri aroganți nu au învățat limbi străine, nu au studiat politica și istoria altor popoare, iar rezultatul este că nu avem nici serviciile de informații și nici jurnalismul care sa ne informeze despre lucrurile importante ce se petrec în străinătate. Nu suntem cu un pas înaintea evenimentelor din punct de vedere științific și nu reacționăm inteligent, că sa nu mai spunem că nu influențăm evenimentele, orice ar zice liberalii. Am ajuns să avem niște elite arogante și parohiale care disprețuiesc moștenirea propriei lor țări. Aceste elite nu sunt viitorul. Nici măcar nu au cea mai mică idee despre ce va aduce viitorul, cu excepția faptului că fi rău.”

Noua libertate

„Tratarea cu seriozitate a aroganței liberale nu presupune distrugerea vastelor instituții liberale internaționale, însă implică discreditatea sau distrugerea educației pe care elitele liberale ne-o oferă. Al DoiIea Război Mondial este cel mai mare război și merită să fie studiat serios. A fost un război care a distrus fanteziile pacifiștilor, însă nu și pe pacifiști. Până la urmă, ei au revenit la fanteziile lor și nu au suflat o vorbă că le pare rău și că instituțiile ar trebui conduse de altcineva. Elitele care se autoamăgesc nu trebuie niciodată să-și ceară scuze. Nu trebuie să urmăm elitele și ideile lor, ci să studiem natura umană, iar asta înseamnă să ne întoarcem la marile personalități care ne-au condus în razboi: Roosevelt, Churchill, De Gaulle. Trebuie să-i studiem și pe generalii care au luptat pentru ei.

În loc de liberalii aroganți, să ne amintim că armatele care au învins Germania și Japonia au fost formate din patrioți creștini și evrei fără studii universitare. Elitele decadente din anii 20 și 30 care au promis pacifismul liberal și scoaterea războiului în afara legii au fost niste lași. Acum, liberalii tineri de azi îi numesc fasciști, naționaliști, rasiști, reacționari pe cei care au murit pentru a le salva țările, civilizatia și a le da șansa la o viață decentă. Liberalii noștri sunt inferiori moral față de acei soldați și sunt inferiori moral și intelectual în fața lui Chrurchill.

Ca să încheiem, avem nevoie de un alt fel de libertate, una care să accepte că există tragedia războiului, care să respinga utopiile și să respecte cetățenii, nu să organizeze experimente sociale prin intermediul tehnologiei guvernamentale. Testul e simplu: dacă elitele noastre îi urăsc pe americanii creștini mai mult decât o fac conducătorii Chinei, atunci suntem în mare pericol. Lumea nu se va întoarce la secolul 20, însă liberalii noștri se pare că nu au reușit să treacă de acele zile de glorie în care s-au aflat la conducerea lumii. Nu vor să ne ajute și nu vor nici să îi combată pe dușmanii noștri.

Dacă este să învățăm macar un lucru din moștenirea celui de al Doilea Război Mondial, atunci ar fi că avem nevoie de elite noi, patriotice, care să fi învățat lecțiile trecutului și să-și dorească să înfrunte pericolele prezentului.”

Sursă: cotidianul.ro.