Cătălin Ciobanu – Hazard (poem)

Speranța-i o clepsidră, ce poartă-n dânsa vise,
Iar timpul cel hain în treacăt le răpește,
Sunt un visător și-ncerc, s-aprind ce timpul stinse…
Dar timpul cel hain hazardu-l prevestește.

Hazardu-i tot mai mare, vin clipele pierzării,
Nisipul din clepsidră să-l număr e târziu,
Sunt prizonier, în lanțuri, în temnița uitării…
Nu pot decât destinul în mână să-l mai țiu.

Mă-ntind printre zăbrele, cu timpul fac pariu,
Căci sunt un visător, spernța-mi dă putere,
Hazardul să-l împiedic, destinul să-mi rescriu.

Clipa de pe urmă, pe creștet mă atinse,
Hazardul mă cuprinde, dar m-am întins mai mult,
Și-am reușit să-ntorc clepsidra mea cu vise.

A consemnat pentru dumneavoastră Cătălin Ciobanu.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!