Catedrala Nationala, ocrotire divina si cinste adusa eroilor neamului

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/msp_5690_w747_h373_q100.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/msp_5690_w747_h373_q100.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Catedrala Nationala, ocrotire divina si cinste adusa eroilor neamului” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542910522046{margin-bottom: 0px !important;}”]Ca locas de cult, biserica exprima prin arhitectura ei semnificatii neintalnite la alte edificii ridicate de mana omului. Fiindca ea reprezinta un spatiu sacru. Catedrala Nationala din Bucuresti, o constructie care raspunde necesitatilor pragmatice ale timpului nostru, afirma academicianul Constantin Balaceanu Stolnici, concentreaza in sine o multitudine de simboluri, de la demnitatea crestin-ortodoxa a Romaniei la grija si neuitarea cu care suntem datori eroilor acestui neam.

Domnule academician, loca­tia unde a fost ridicata Catedrala Nationala este zona numita in trecut ­Dealul Arsenalului. Ce reprezenta acest areal si cum se incadreaza catedrala in spatiul bucurestean actual?

Coborand in istorie, in secolul al XIX-lea, va pot spune ca, ina­inte, aici era situat Dealul Spirii, o parte a Bucurestiului mai inalta ca relief, dar si din punctul de vedere al starii sociale a populatiei de aici. Era o zona rezidentiala dedicata burgheziei mijlocii si mici, o zona foarte dezvoltata din punct de vedere comercial, cu case agreabile, strazi interesante, cu nume bizare… Era un cartier placut.

Bucurestiul a fost strajuit de mai multe dealuri: Dealul Patriarhiei, Dealul Radu Voda, Dealul Mihai Voda…, fiecare cu biserica lui. Ceausescu a distrus unul dintre aceste dealuri. Era normal, intr-o viziune simbolica, sa se reinvie ceea ce fusese initial cu o catedrala zidita acolo.

Cum vedeti proiectul construirii Catedralei Nationale si sfintirea ei in anul Centenarului?

Dincolo de anul Centenarului eu gasesc ca este o realizare deosebita. Inca de cand s-a putut discuta despre problema catedralei dupa caderea comunismului, am fost alaturi de Patriarhul Teoctist si l-am sprijinit in actiunile sale pentru ca ideea de a se ridica aceasta catedrala sa fie acceptata si lucrurile sa intre pe fagasul normal, dincolo de discutiile opozabile care au fost. S-a uitat faptul ca noi eram singura capitala din Europa la vremea aceea, in afara de Tirana, care nu avea catedrala. Eram singura Biserica Ortodoxa care nu avea o catedrala natio­nala. Nu era o problema de prestigiu, ci de necesitate, pentru ca nu trebuie sa uitam ca Bucures­tiul este un oras de pelerinaj. Cand vin mii si mii de oameni, nu poti sa ii tii intotdeauna in strada, in ploaie ori in zapada. Acesta este un lucru care nu se potriveste cu traditiile Bisericii noastre.

Catedrala aceasta este o constructie care raspunde necesitatilor pragmatice ale Bisericii Ortodoxe Romane, dar in acelasi timp nu trebuie sa trecem cu vederea ca in neamul nostru a existat obiceiul ca, de fiecare data cand se obtinea o victorie, sa se ridice o biserica importanta. Dupa iesirea victorioasa din Primul Razboi Mondial, dar si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, nimeni nu a ridicat o biserica monumentala. Aceasta noua catedrala este, conform spiritului nostru voievodal, un simbol al faptului ca am fost castigatori in razboaiele care au decis destinul nostru istoric.

Pe de alta parte, catedrala are o valoare simbolica si pentru romanii nostri de pretutindeni. Se vrea a fi o biserica nationala, in care romanii sa se roage pentru ei si pentru cei dragi din neamul lor.

Ati dori sa adaugati ceva privind locul ales pentru ridicarea catedralei?

Da. Aici s-a intamplat un lucru foarte curios. Potrivnicii Bisericii Ortodoxe Romane, prin manifestarile lor ostile si prin protestele lor, au impins locul Catedralei Nationale din Piata Unirii in Bulevardul Unirii, apoi in Parcul Carol si apoi pe fostul Deal al Arsenalului. Nu a fost o chestie care a izvorat din initiativa conducerii Bisericii noastre. Ci a fost ceva care a fost impus exact de neprietenii ei, or, acesta este un lucru foarte interesant. Cum a lucrat Dumnezeu in aceasta situatie, asezand-o intr-un loc cum nu se poate mai bine.

Stim inca din Neolitic ca un locas sacru se construieste la loc ­inalt, ca sa domine si ca un simbol al legaturii cu cerul. Inaltimile ­s-au bucurat intotdeauna de o anumita conotatie spirituala. Deci, locul este foarte bine ales, fiind cel mai inalt. Ceea ce este iarasi semnificativ: cea mai mare catedrala pe cel mai inalt deal din capitala tarii. Este un aspect care concentreaza in el o serie intreaga de simboluri si care s-a realizat prin ezitari, prin mutari care nu au fost provocate de catre credinciosi ori de Biserica. Este o lectie mare asupra modului in care lucreaza Dumnezeu.

Ce va aduce nou catedrala Capitalei si Romaniei?

Aceasta depinde de orientarea fiecaruia. Sigur, pentru cei care sunt sceptici sau atei va fi inca o cladire mare in plus, care vine si face pereche cu Parlamentul, va fi supusa criticilor obisnuite.

Acest fapt este cert si nu ai cum sa astupi gura lumii. Pentru ceilalti va fi o multumire sufleteasca, fiindca s-a ridicat o catedrala care a fost dorita de mult timp, fiind materializarea unei idei vechi. Regele Ferdinand, prim-ministrul Ionel Bratianu si multi altii si-au dorit aceasta catedrala, dar nu au putut sa o faca, pentru ca dupa razboi a aparut criza economica, apoi s-a ivit cel de-al Doilea Razboi Mondial si s-au tot amanat aceste lucruri aproape 100 de ani. Si iata ca la 100 de ani de la Marea Unire apare aceasta Catedrala Nationala. Un al doilea lucru e legat de satisfactia noastra spirituala. Catedrala e un spatiu sacru in care mii si mii de oameni pot participa la slujbele religioase si la aceasta iradiere a harului care se produce in timpul Liturghiei.

Cum ar trebui sa ne raportam fiecare dintre noi la Catedrala Mantuirii Neamului?

Ca la unul dintre spatiile privilegiate, de importanta culturala si spirituala majora. Chiar zilele trecute am ajuns pe acolo si am fotografiat-o. Este o catedrala frumoasa, o cladire interesanta, care cu silueta ei vine si sparge monotonia cladirilor laice, pe de o parte. Pe de alta parte, trezeste acest sentiment ca reprezinta un spatiu sacru special protejat de Sus, care aduce o ocrotire spirituala asupra Capitalei.

Putine proiecte au fost inaugurate in acest An Centenar. Catedrala Nationala poate fi considerata cel mai important dintre marile proiecte de tara care au reusit sa fie infaptuite acum.

Cand s-a inceput catedrala, unele persoane cu o orientare mai putin spirituala au spus ca nu se va putea duce la capat. Iar cei care erau mai entuziasti credeau ca trebuie sa se intample o minune ca sa poata fi incheiat cu succes acest proiect. Dar toti au uitat ca a ridica o biserica nu e identic cu a construi un garaj, o fabrica ori un stadion, ci construiesti un edificiu sacru. Iar el se bucura de protectia divinitatii si atunci nu poate sa ne mire faptul ca s-a intamplat aceasta minune in ciuda prevestirilor economistilor, care erau negativi si spuneau ca nu este posibil din punct de vedere financiar. Lucrurile au fost posibile printr-un fenomen mai special, o minune. Nu trebuie sa ne mire acest fapt in construirea unei catedrale, care este casa lui Dumnezeu.

Sunteti medic si profesor, lucrati cu studentii, cum comentati afirmatia din spatiul public ca avem nevoie de scoli si spitale si mai putin de catedrale?

Eu am spus si cu alta ocazie sa se faca donatii publice in trei directii: pentru biserici, pentru spitale si pentru scoli. Si vom observa ca toate donatiile majoritare merg la Biserica, pentru ca omul are incredere in Biserica. Biserica nu este o cladire decorativa, este un spatiu sacru, care aduce dupa sine toate avantajele sacralitatii sale. Este o investitie pozitiva, cu rentabilitate mult mai mare decat alte investitii, cum cred unii. Suma care a fost acordata acestei catedrale nu acopera nici macar a zecea parte ori a suta parte din nevoile pe care le au reteaua sanitara si invatamantul de la noi. La cat folosea acest lucru fata de imensele necesitati pe care le are Romania atat in sistemul de sanatate, cat si in domeniul educatiei?

Orice natiune, orice grupare umana, inca din cele mai indepartate timpuri ale umanitatii, a simtit necesitatea de a fi protejata de divinitate si de a avea un loc sacru pentru inchinare, pentru cult. In toata Antichitatea, centrul cetatii era locul unde se afla locasul divin. Acesta este un lucru care tine de studiul antropologic si de istoria culturii, nu este ceva descoperit acum. Afirmatiile ca noi suntem oameni atei, oameni de stiinta si suntem impotriva transcendentului sunt alegatiile unei minoritati foarte sarace din punct de vedere spiritual, care nu se potrivesc cu dorintele populatiei majoritare de la noi, care este credincioasa si pentru care acest edificiu reprezinta o bucurie. Eu am vazut lucrul acesta. Si daca ne intrebam ce castigam, eu spun numai doua cuvinte: protectia divina. Ridicand o catedrala, ne-am atras si posibilitatea de a avea o protectie divina mai eficienta. Ceea ce e esential.

Sursa: ziarullumina.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section][vc_row][vc_column][vc_column_text]

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!