NATO nu apără popoarele,

ci le împinge la războaie!

Grupul pentru România a atras atenția în mod repetat asupra gravelor riscuri de securitate pe care conducerea politico-militară iresponsabilă a României le provoacă țării și poporului român prin implicarea în războiul din Ucraina.

Recent, GpR a luat act cu indignare față de decizia Consiliului Suprem de Apărare a Țării, organism nereprezentativ, compus din adevărate slugi ale unor interese străine potrivnice României, de a „dona” Ucrainei un sistem de rachete „Patriot”, achiziționat cu suma de un miliard de euro din SUA.

Pe site-ul Administrației Prezidențiale a fost postat, la finalul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării (ce ironie a denumirii!) desfășurată la data de 20 iunie la Palatul Cotroceni și condusă de Președintele României, Klaus Iohannis, o informare de presă care a reținut, printre altele, faptul că:

,,România a sprijinit Ucraina încă de la începutul izbucnirii conflictului, fiind înțeleasă situația dramatică mai ales din perspectiva asigurării sistemelor defensive esențiale în contracararea agresiunii declanșate de Federația Rusă, care lovește zonele urbane și infrastructura critică a țării vecine.

 Ministerul Apărării Naționale a prezentat Consiliului Suprem de Apărare a Țării o analiză detaliată privind situația operaționalizării celor patru sisteme PATRIOT, derularea programului de înzestrare cu celelalte trei sisteme, importanța operațională a acestora la nivel național și aliat, precum și impactul generat de un eventual transfer al unui sistem.

Având în vedere deteriorarea semnificativă a situației de securitate în Ucraina, ca urmare a atacurilor constante și masive ale Rusiei asupra civililor și a infrastructurii civile, mai ales asupra celei energetice, precum și consecințele regionale ale acestei situații, inclusiv asupra securității României, în strânsă coordonare cu Aliații, membrii Consiliului au decis donarea către Ucraina a unui sistem PATRIOT.

Această donare se face cu condiția continuării negocierilor țării noastre cu Aliații, în special cu partenerul strategic american, în vederea obținerii unui sistem similar sau echivalent, care să răspundă nevoii de asigurare a protecției spațiului aerian național, de modernizare a Armatei României și de asigurare a interoperabilității cu sistemul NATO, fiind, totodată, necesară identificarea unei soluții temporare de acoperire a vulnerabilității operaționale astfel create.

Decizia s-a bazat pe o evaluare tehnică aprofundată a autorităților române, fiind luate toate măsurile pentru eliminarea riscului de creare a unor eventuale vulnerabilități pentru România. În același timp, vor continua discuțiile cu aliații astfel încât apărarea aeriană a țării noastre să fie în continuare consolidată.

Poziționarea României este și va continua să fie fără echivoc în susținerea multidimensională a Ucrainei, alături de comunitatea internațională, în dreptul său legitim la autoapărare în fața agresiunii ilegale și neprovocate a Rusiei”.

Această decizie aberantă juridic implică consecințe dezastruoase pentru România.

Analiza acestui act nesăbuit comportă o serie de constatări grave.

Din punct de vedere juridic, sistemul de apărare Patriot este un bun aflat în proprietate publică, inalienabil, care nu se află în circuitul civil, motiv pentru care nu se poate dispune de el. Constituția României statuează la art. 136 că: 

„(1) Proprietatea este publică sau privată.
(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.
(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.
(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.”

De asemenea, potrivit art. 1229 Cod Civil, „numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale”. La rândul ei, donația este un act cu titlu gratuit, realizat în anumite condiții de formă și fond, prin intermediul căruia una dintre părți își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său cu un drept, mărind patrimoniul unei alte părți, fără a urmări să primească altceva în schimb. Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu poate dispune asupra unui bun aflat în proprietate publică de interes național, motiv pentru care decizia de „a dona” Ucrainei sistemul de apărare Patriot este una vădit nelegală.

2) Printr-o asemenea livrare de armament uneia din țările beligerante, România se implică și mai tare, în mod direct în război, ceea ce este grav, nelegitim, crimă împotriva poporului și cu urmări catastrofale pentru țară.

3) Această „donație” reprezintă nu doar o încălcare grosolană a Constituției României, fapta întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de Înaltă trădare, reglementată de art. 398 Cod Penal, infracțiune  care reține că: ,,Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârşite de către Preşedintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem  de  Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de Înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi”.

Pe de altă parte, art. 394  alin. 1 lit. b Cod Penal, prevedere la care face trimitere art. 398 Cod Penal, reține ca alternativă a infracțiunii de Trădare și „subminarea… capacității de apărare a statului”. 

Prin urmare, măsura nelegală și aberantă adoptată de Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, un organism nelegitimat juridic să adopte măsura „donării” unuia dintre cele mai importante sisteme de apărare a țării, prin coroborarea dispozițiilor penale amintite mai înainte, constituie conținutul constitutiv al infracțiunii de Înaltă trădare. 

În ultimii ani de zile, pensiile militarilor au fost afectate prin neactualizare. Acest fapt a creat mari nemulțumiri în rândul militarilor în rezervă și retragere, dar și în rândul militarilor activi, care nu mai văd cariera militară ca fiind una acceptabilă și demnă de a fi îmbrățișată. Tinerii absolvenți de gimnaziu nu se mai îndreaptă către liceele militare. În 2023, pentru prima oară în istoria României, nu s-au ocupat toate locurile la liceele militare. Unii absolvenți ai liceelor militare renunță la continuarea carierei în academiile de profil și se îndreaptă către studii civile. Toate acestea, ca și altele, asupra cărora nu ne mai oprim, afectează și ele grav securitatea națională a României. Pensiile militarilor, ca și salariile multora dintre ei sunt ținute la un nivel scăzut sub motivația lipsei banilor, dar statul român, așa eșuat cum s-a autodeclarat, își permite să facă o donație de un miliard de euro.

Implicarea României alături de Ucraina contravine interesului național românesc și din punct de vedere al istoriei României. Ucraina a fost un stat dușmănos față de România în perioada istoriei contemporane. După preluarea puterii de către iudeo-bolșevici în Ucraina, conducerea Ucrainei a urmărit alipirea Basarabiei și a acționat militar în această direcție. După Al Doilea Război Mondial, Ucraina a solicitat conducerii Uniunii Sovietice alipirea Nordului Bucovinei, Ținutului Herța și Sudului Bucovinei la Ucraina. În teritoriile românești ocupate de Ucraina, populația Românească a fost grav asuprită, discriminată, epurată național și politic. De asemenea, în perioada ocupației militare sovietice a României (1944-1958), majoritatea consilierilor politici sovietici din România și din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au fost evrei și ucraineni, deghizați în ruși, care s-au ilustrat prin promovarea terorii antiromânești. În timpul războiului de pe Nistru din anii 1992-1994, dintre românii basarabeni și separatiștii din Transnistria, Ucraina a trimis două batalioane împotriva românilor. După anul 2014, când, în urma unei lovituri de stat orchestrată de servicii secrete ale unor țări din NATO, puterea la Kiev a fost integral acaparată de kazaro-evrei supuși bancherilor kazaro-evrei din SUA, persecuțiile împotriva etnicilor români, a limbii române, a învățământului din limba română și a respectării drepturilor naționale românești s-au agravat. Toate acestea sunt temeiuri suficiente pentru ca România să nu se implice DELOC alături de Ucraina. Străinii stăpâni ai conducătorilor politico-militaro-informativi ai României care ne împing în acest război nu sunt partenerii noștri, cum se declară, ci adevărați dușmani, care, pe lângă faptul că ne jefuiesc țara, ne supun unor riscuri de securitate fără seamăn.

Acești „parteneri” nu apără popoarele, ci le împing în războaie. De altfel, privind cu atenție ceea ce se întâmplă în Ucraina, se vede cu ușurință că actuala conducere khazaro-evreiască, deghizată în grup naționalist ucrainean, distruge etnia ucraineană. Etnicii ucraineni mor cu sutele de mii în război, milioane de ucraineni au părăsit și continuă să părăsească Ucraina și se topesc în lumea occidentală. Baza materială acumulată în lunga perioadă sovietică prin munca poporului ucrainean este distrusă de bombardamente. Conducerea kazaro-evreiască a Ucrainei a înstrăinat proprietățile statului către familia kazaro-evreiască Rothschild, zeci și zeci de milioane de hectare din cel mai bun pământ al Ucrainei au fost preluate de diverse companii evreiești. În această perioadă de război, companiile străine jefuiesc Ucraina la sânge. Uciderea a zeci de mii de etnici ruși de către naționaliștii ucraineni, în estul Ucrainei, după anul 2014, persecutarea etniei ruse și politica antirusească și de aservire față de NATO și UE a liderilor kazaro-evrei ai Ucrainei, a făcut ca vechile regiuni locuite majoritar de etnici ruși în estul și în sudul țării să se desprindă de Ucraina și să se unească cu Federația Rusă.

În timp ce regimul kazaro-evreiesc din Ucraina persecută etnicii români și îi trimit la moarte în prima linie a frontului, conducătorii antiromâni de la București, în frunte cu președintele minoritar etnic al României, sprijină regimul de la Kiev, care nu va decide nimic când se vor lua marile decizii la scară planetară. În schimb, conducerea României adâncește ruptura dintre România și Rusia, supraputerea care va avea cuvânt decisiv la tratativele cu care se va încheia pacea.

GpR crede că este necesar ca tot mai mulți patrioți români să militeze pentru pace și neutralitatea României. Exemplul Ungariei, care, printr-o politică performantă a obținut asigurarea că i se va permite de către NATO să nu se implice în războiul dintre NATO și Rusia, trebuie să fie unul de urmat și de România.

Președintele României, care își asumă deciziile distrugătoare pentru țara noastră, nu este român și nu are urmași. După el, Potopul!

GpR face un apel către membrii Parlamentului României ca pentru nici un motiv să nu voteze „donația” ilegală a unui sistem de rachete „Patriot” către Ucraina. GpR știe că diriguitorii din umbra deasă, neagră și murdară a României vor încerca să profite de interesele parlamentarilor de a fi repuși pe liste în această vară, pentru a ocupa un nou post de parlamentar în legislatura viitoare. GpR face apel la nevoia de maximă personalitate și patriotism care să blocheze proiectele distrugătoare ale conducerii României.

GpR s-a adresat prin acest comunicat opiniei publice din România și clasei politice, cu deosebire după ce a constatat că discuțiile din spațiul public pe tema „donației” către Ucraina ocolesc realitățile prezentate în rândurile de mai sus.

GRUPUL PENTRU ROMÂNIA

Grupul pentru România consideră că apărarea națională este un domeniu fundamental pentru existența națiunii române, a statului național unitar român și a etniei române, cu toate acumulările ei istorice.

Grupul pentru România consideră că în perioada istorică începută în 22 decembrie 1989, domeniul apărării naționale a fost neglijat de conducerile succesive ale țării, acest fapt fiind făcut în interesul stăpânilor externi ai României, pentru slăbirea statului, în scopul supunerii lui tot mai accentuate și exploatării în folos străin a resurselor materiale, financiare și umane ale poporului român.

Grupul pentru România consideră că abandonarea principiului istoric românesc, care a dăinuit de la formarea statelor feudale românești și până în decembrie 1989, potrivit căruia apărarea țării este o îndatorire a întregului popor, a fost o greșeală care a dezorganizat sistemul de apărare a României.

Grupul pentru România consideră că abandonarea serviciului militar obligatoriu în România, care funcționa de sute de ani, a fost de asemenea o greșeală care a dezorganizat sistemul militar românesc. Desființarea serviciului militar obligatoriu s-a realizat prin referendumul pentru modificarea Constituției României, din noiembrie 2003, referendum falsificat. În mod ilegal, la încheierea scrutinului, referendumul fiind invalid întrucât nu a întrunit procentul minim prevăzut de lege, votul s-a extins cu încă 24 de ore, iar în timpul derulării procesului electoral ministrul Administrației publice, Octav Cozmâncă, a amenințat prefecții și președinții consiliilor județene că dacă nu vor asigura succesul votării modificării Constituției, nu vor mai fi admiși pe listele de partid pentru a-și menține funcțiile. Amenințarea a fost urmată de abuzuri ale autorităților locale pentru asigurarea numărului de buletine de vot favorabile voinței puterii politice. Deci, desființarea serviciului militar obligatoriu s-a făcut prin încălcarea legii, a democrației și a interesului național profund. 

 Grupul pentru România consideră că lichidarea treptată a industriei de apărare a României, deosebit de dezvoltată și performantă, construită de poporul român în anii regimului socialist de stat, a fost rezultatul unei sume de măsuri de trădare națională, făcute în folosul samsarilor străini de armament. Industria românească de apărare a produs armament de foarte bună calitate, căutat în foarte multe state ale Lumii. România producea tot armamentul necesar apărării sale și obținea mari sume de bani din exportul de armament, cu care se asigurau cheltuielile necesare sistemului național de apărare. Cei 250.000 de angajați ai industriei militare produceau echivalentul în bani pe care îl producea agricultura românească, în care munceau cinci milioane de oameni. Cifrele statistice folosite corect validează afirmația de mai sus.

Grupul pentru România a luat act din presa română și internațională, cu vădită îngrijorare, despre faptul că România achiziționează armament uzat fizic și moral la sume exorbitante, a luat act de faptul că sume mari de valută au fost avansate pentru armament și echipamente care nu s-au livrat deloc, iar unele contracte nici nu au termene de livrare. Grupul pentru România consideră că supraprețul pe care îl achită conducerea României pentru armament uzat fizic și moral, livrat de mari companii din Occident, mai ales din SUA, este în realitate o plată de tribut și, concomitent, taxă de protecție a unor politicieni care doresc să-și consolideze poziții personale prin aceste taxe de protecție.

Grupul pentru România a luat act din presa română despre proiectele legislative privitoare la apărarea națională și managementul integrat al situațiilor de criză, față de care, în prezentul comunicat, dorește să facă unele precizări de poziție.

Așa cum a precizat cu claritate și în alte comunicate, Grupul pentru România consideră că principalul obiectiv al oricărui act normativ este acela de a promova un nivel de suveranitate națională cât mai înalt posibil, conform cu prevederile din Constituția României. Aderarea României la NATO și la UE s-a făcut în condiții de menținere a suveranității și independenței naționale. Nici o măsură care încalcă suveranitatea României nu are voie să fie implementată sau acceptată. Împrejurarea că membrii Curții Constituționale, profitori ai sistemului ticăloșit, au dat decizii de constituționalitate pentru acte normative care încalcă cu evidență Constituția României, nu este un argument pentru a se continua pe această linie.

Grupul pentru România consideră că România trebuie să-și mențină comanda operațională a forțelor sale militare, inclusiv în cazul unor operațiuni comune cu presupușii aliați de conjunctură politică din această etapă istorică. De asemenea, GpR consideră că orice operațiuni militare va desfășura armata română în viitor, ele trebuie să fie întreprinse doar pentru apărarea teritoriului național al României. Legea apărării naționale trebuie să prevadă dreptul statului român de a nu participa la operațiuni ale NATO sau în cadrul oricărei coaliții de conjunctură, dacă aceasta nu are caracter defensiv, în conformitate cu prevederile Tratatului Nord-Atlantic. România s-a implicat ilegal din punctul de vedere al legislației NATO, atât în agresiunea împotriva Iugoslaviei, din 1999, când și-a pus teritoriul național la dispoziția agresorilor, cât și în războiul declanșat de NATO în Afganistan.

Operațiunile militare desfășurate în cadrul unor ofensive „aliate” împotriva unor state străine nu mai trebuie aprobate. De altfel, în anul 2018, președintele SUA a recunoscut că războaiele purtate de SUA în Orientul Mijlociu, la care a participat și armata română, „au fost mari greșeli”. Tot președintele de atunci al SUA, Donald Trump, a declarat că lumea de astăzi ar fi fost una mai bună dacă i-ar fi avut și pe președinții Irak-ului și Libiei, Saddam Hussein și Muammar al-Gaddafi, care au fost asasinați în mod mișelesc. În același timp, propaganda manipulatoare a conducătorilor slugarnici ai României, a elogiat participarea României la agresiunile SUA din Orientul Mijlociu și i-a demonizat pe conducătorii elogiați de președintele SUA.

 Grupul pentru România consideră că legea apărării naționale trebuie să prevadă interdicția desfășurării de operațiuni militare împotriva altor state, altele decât cele pentru apărarea teritoriului național al României.

Grupul pentru România consideră că adversarii istorici ai României se găsesc printre vecinii țării, iar măsurile de apărare națională trebuie luate în conformitate cu nevoia de a putea face față unor confruntări cu unii dintre vecini, așa cum s-a întâmplat, în mod repetat, în istorie. Inamicii României nu au fost și nu sunt în Orientul Mijlociu și nici în Extremul Orient. Acolo, România a avut parteneri apropiați de afaceri economico-financiare, nu inamici pe care să-i atace. În timpul regimului socialist de stat, conducerea țării și-a luat măsuri pentru ca armata română să fie superioară celei a vecinilor săi, inclusiv să fie superioară forțelor reunite ale vecinilor, fiind pregătită și pentru a face față unui atac comun bulgaro-unguresc, așa cum s-a întâmplat în primul război mondial.

Conducătorii României au exemplul deciziilor istorice din anul 1918, când guvernul român condus de Ion I.C. Brătianu a refuzat cererea SUA, Marii Britanii și Franței de a intra în război împotriva Rusiei Sovietice. De asemenea, conducătorii de astăzi ai României au exemplul istoric al neimplicării României în atacul Organizației Tratatului de la Varșovia împotriva Cehoslovaciei, din august 1968, în ciuda faptului că România era membră a acelei alianțe militare. Din contră, România, prin vocea președintelui ei de atunci, a condamnat în termeni foarte severi acea agresiune comisă de aliații ei.

Grupul pentru România consideră că Arcul de Triumf din București este un simbol istoric al victoriilor armatei române, iar printr-un act normativ ar trebui să se prevadă în ce împrejurări istorice este permisă defilarea pe sub Arcul de Triumf. Trecerea nejustificată pe sub Arcul de Triumf a unor militari care nu s-au ilustrat cu nimic în istoria României trebuie interzisă, pentru a nu fi ofensați eroii adevărați ai armatei române. Grupul pentru România consideră că gestul președintelui României, Klaus Werner Johannis, de a organiza o defilare pe sub Arcul de Triumf, după întoarcerea armatei române din Afganistan, în urma înfrângerii rușinoase suferită de armata coaliției condusă de SUA și a abandonării susținătorilor coaliției în mâna talibanilor, a constituit o rușine istorică și o ofensă adusă istoriei armatei române și eroilor ei care au defilat pe sub Arcul de Triumf după realizarea României Mari.

Grupul pentru România consideră că întreaga politică de apărare a țării și întreaga activitate diplomatică pe această linie de apărare națională trebuie realizată pentru eliminarea tuturor factorilor de risc de adversitate cu marile puteri ale Lumii. Din acest punct de vedere, politica de apărare a României, are și deosebiri esențiale față de politica de confruntare pe care o promovează unele state din NATO și din UE. România trebuie să se extragă din orice politică de confruntare, cu deosebire de confruntarea cu Federația Rusă, care i-ar fi fatală. Din acest punct de vedere, Grupul pentru România consideră că prevederea legislativă potrivit căreia armata română este îndreptățită să acționeze pentru apărarea românilor din afara granițelor este una care poate fi folosită de decidenți politici străini sau din România cu afectarea intereselor majorității poporului român. Formularea din proiectul legii apărării naționale este de natură să poată fi folosită în direcția unor decizii politico-militare care să genereze mari riscuri de securitate.

Poporul român din România nu trebuie să fie expus riscurilor de război prin intervenții în Ucraina, în Republica Moldova, sau în Serbia, unde există comunități etnice românești, mai mici sau mai mari, inclusiv cetățeni ai României. După ce conducerile trădătoare ale României au recunoscut în mod criminal apartenența la Ucraina a unor vechi teritorii românești, prin tratatul din 1997, după ce România a recunoscut Republica Moldova ca stat suveran și independent, în 1991, ignorând „podul de flori” și neacționând în nici un fel, timp de 34 de ani, pentru recuperarea acestor teritorii românești, nu este în folosul securității naționale ca acum, în condiții de război internațional, pe care Papa de la Roma l-a numit „Al Treilea Război Mondial”, să legifereze dreptul armatei române de a interveni militar în afara granițelor pentru a-i ocroti pe unii români.

Apoi, privitor la Republica Moldova, planificatorii decidenților statului român trebuie să ia în considerare și faptul că o mare parte a populației din această țară, probabil mai mult de jumătate, nu doresc unirea cu România. Această masă de oameni nu trebuie ignorată.

Pentru a-i ocroti pe românii din afara granițelor, conducătorii României trebuie să ia măsuri diplomatice de amploare, bine gândite, nu să legifereze „pe repede înainte”, la sfat străin, din interese străine de România, intervenții militare sub pretextul apărării românilor din afara granițelor.

Grupul pentru România consideră că prezența militară străină pe teritoriul României și existența unor baze militare străine nu este un factor de asigurare a securității naționale, ci un factor de risc, întrucât irită conducerea Federației Ruse și îi creează mari nemulțumiri. Poporul român nu dorește să provoace Rusia să acționeze militar împotriva României, ca apoi România să fie „ajutată” să lupte contra Rusiei, ceea ce ar duce la distrugerea ei totală, așa cum au pățit toate țările pe care SUA le-a „ajutat” după al doilea război mondial, printre care Coreea, Vietnamul, Afganistanul, Irakul, Libia, Siria, Yemen, Somalia, Georgia și altele, iar acum Ucraina. Poporul român nu dorește acest gen de „ajutor” pe care SUA l-a oferit statelor menționate mai sus.

Grupul pentru România a aflat cu mare îngrijorare că bazele militare străine din România sunt focare de răspândire a drogurilor, focare de prostituție, de sclavie sexuală a unor fetițe răpite, de corupție și de influență nefastă asupra societății românești.

Grupul pentru România solicită Președinției României, Guvernului și Parlamentului să întreprindă măsurile diplomatice necesare retragerii armatelor străine care ocupă România și preluarea de către armata română a bazelor militare străine din țară.

De asemenea, Grupul pentru România solicită Președinției României, Guvernului și Parlamentului să întreprindă măsurile politice și diplomatice necesare neimplicării României în nici un fel în războiul din Ucraina. Din acest punct de vedere, GpR oferă modelul actual al Slovaciei și Ungariei, state mici și demne, care reușesc să-și mențină neutralitatea, în ciuda faptului că sunt membre ale NATO și ale UE.

Proiectele legii apărării naționale și al legii privind sistemul național de management integrat al situațiilor de criză nu au nici o prevedere privitoare la necesitatea apărării țării și prin prevenirea unor conflicte militare nedorite de poporul român, în care ar putea fi antrenată România din interesele unor puteri occidentale. Grupul pentru România recomandă clasei politice românești să legifereze interdicția intervențiilor militare românești în afara granițelor țării.

Legislația apărării naționale ar trebui să prevadă obligativitatea pentru conducătorii politici și militari ai României, care și-au dovedit din plin incompetența după 22 decembrie 1989, de a cunoaște principalele momente ale istoriei militare și diplomatice a României, care oferă adevărate lecții politico-militare care sunt la fel de actuale astăzi, cum au fost la data consumării lor. Astfel, în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” a României ar trebui organizate cursuri obligatorii de apărare națională, pentru toți conducătorii României, inclusiv pentr președinte, prim-ministru și președinții celor două camere ale Parlamentului, prin care cursanții să cunoască în mod real, nepolitizat, modul în care s-au derulat marile momente de cumpănă din istoria modernă și contemporană a României. Ignorarea de către oamenii politici și de către comandanții militari de rang înalt a cunoștințelor profunde de studii de securitate, relații internaționale și istorie modernă și contemporană, a condus la menținerea constantă în mediocritate a clasei politice și militare românești post-socialiste.

Grupul pentru România consideră că recomandările făcute prin prezentele rânduri conducătorilor politico-militari și clasei politice românești sunt de importanță vitală. Ignorarea lor poate avea urmări grave pentru soarta României în perioada următoare.

GRUPUL PENTRU ROMÂNIA

Noaptea de Sânziene este o noapte magică, un moment de liniște, de echilibru, în care se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Se spune că mai ales în această noapte (23-24 iunie, noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul) cei norocoși pot întâlni Sânzienele.

Numite în tradiția populară și Sfintele, Frumoasele, Măiastrele, Sânzienele sau Sânzâienele sunt ființe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefăcătoare, care au numai însușiri bune. Fuioare ușoare de vânt în timpul zilei, noaptea se transformă în zâne cu părul galben și rochii albe de abur, ce dansează hore amețitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entități ale aerului, transparente, pure și nobile, foarte greu de perceput, dată fiind natura lor instabilă, fluidă, predispusă la mișcări foarte rapide.

Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele și Rusaliile, Sânzienele (Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, păsărilor și animalelor, dau miros și puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor și apără lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor, nu numai în Europa, ci pe toate continentele.

Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstițiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului și înscris sub semnul focului, al Soarelui. În cinstea acestuia se aprind focuri uriașe pe culmile dealurilor. Încinși cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roți aprinse, și ele simboluri ale Soarelui, care se îndreaptă odată cu vara către toamnă și care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcațiuni cu lumânări. Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica și întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli și va fi fericit. Tradițiile acestea, care există și acum în țările Europei Centrale și de Nord datează de secole, cu mult înaintea creștinismului.

După ce se trece de miezul nopții și focurile se sting, oamenii se îndreaptă în liniște spre casele lor, lăsând locul spiritelor care, după credința populară, în noaptea aceasta ca și în toate nopțile importante ale anului, hoinăresc hai-hui prin lume. De aceea, cu această ocazie se realizează și practici de pomenire a morților, numite Moșii de Sânzâiene: se face curățenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir.

În această zi, florile de sânzâiene, împletite în cununi, sunt atârnate, până în anul următor, la ferestre, la porți, la streșinile caselor, cu credința că vor apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice și vor aduce noroc și belșug. Aceste cununi sunt folosite și pentru prevederea viitorului, în funcție de felul în care cad după ce sunt aruncate pe casă.

Floarea de Sânziană (Gallium verum)

Floarea de Sânziană (Gallium verum sau Galium mollugo – după culoarea galbenă sau albă) este o floare de câmp cu inflorescențe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înflorește în preajma solstițiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase întrebuințări în medicină și cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat și proprietăți mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă o fată tânără o pune sub pernă în noaptea respectivă, își va visa cu siguranță ursitul. Dacă își pun în păr sau în sân floarea respectivă, atât fetele cât și femeile devin mai atrăgătoare și mai drăgăstoase. Dacă se spală la ivirea zorilor cu roua căzută pe Sânzâiene sau se îmbăiază în apă curgătoare devin mai frumoase.

În medicina populară, Sânziana are numeroase întrebuințări, dar pentru a avea eficiența dorită trebuie culeasă după un anume ritual: florile se culeg în zorii zilei de Sf. Ioan Botezătorul, în timp ce tulpina și semințele, cum este și firesc, toamna. Dacă sunt culese corespunzător, proprietățile lor sunt miraculoase. Astfel, întăresc copiii debili și limfatici, dacă se pun în apa lor de baie; vindecă frigurile; puse în alcool vindecă rănile și urmele loviturilor; roua căzută pe flori în noaptea de Sf. Ioan Botezătorul este leac singuri pentru bolile de ochi și piele.

În același timp, floarea de Sânziană este un reper calendaristic agrar. Dacă înflorește înainte de Sf. Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetația plantelor este prea avansată. La trei zile după Solstițiul de Vară, ziua începe deja să scadă. Întreaga vegetație își pierde câte puțin sevele și aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecătoare este ziua de Sânzâiene, fiind considerată cea mai bună zi din an pentru aceasta, florile potențându-și puterile și mirosurile înainte să le înceapă declinul. Multe din florile și ierburile care se culeg în această zi, sunt duse la biserică, cu credința că vor fi sfințite și prin aceasta vor fi curățate de influențele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale pădurilor.

Din seria obiceiurilor legate de această zi face parte și tradiția băii de solstițiu (21 iunie) sau de ziua Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie). Aceasta se face într-o apă curgătoare și se consideră că spală toate nenorocirile și supărările anului trecut, precum și că ajută ca să se împlinească toate dorințele în următorul an. Există de asemenea obiceiul unui scăldat ritual pentru păstrarea sănătății. Pentru acest lucru sunt alese locuri anume, ape din sălbăticie. Se mai spune că dacă la miezul nopții bei roua căzută pe floarea de Sânziană, aceasta purifică și este aducătoare de noroc, iar dacă faci în această zi o baie în care ai turnat decoctul făcut din nouă plante anume – obligatoriu și Sânziana, tot anul vei fi sănătos și-ți va merge bine.

Lista credințelor populare legate de această sărbătoare este foarte bogată:

• În această noapte, ca și în noaptea de Crăciun, se spune că animalele stau de vorbă. Cine le pândește le poate înțelege graiul și poate afla multe taine.
• Tot în această noapte se spune că răsare în mod magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege, înfruntând curajos ducurile care o păzesc; acesta va putea citi gândurile oamenilor și va descoperi comori ascunse.
• În această noapte se înconjoară casa cu făcliile aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fânețele, grajdurile, aceasta pentru ca anul următor să fie mai bogat. În același timp, se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.
• Dacă o fată aruncă un buchet de flori de Sânziene prin ușa deschisă sau prin fereastră, atunci își va găsi în acest an ursitul. Alteori buchetul se pune sub pernă, căci se spune că visele din această noapte se împlinesc.
• Perioada solstițiului de vară este și prilej pentru organizarea târgurilor, bâlciurilor și iarmaroacelor, pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei (Târgul de Fete de pe Muntele Gâina, cu tradiții din vremea dacilor).
• Una dintre plantele deosebit de folosite în medicina populară este verbina. Pentru ca să aibă eficiență, verbina se culege doar în nopțile de Sânziene, de Înălțarea la Cer și de Sf. Petru și Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importanță și un respect deosebit, încă din antichitate: romanii își împodobeau cu ea templele. Se considera că este sub influența planetei Venus, de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste. Dacă se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate și recoltă bogată. Dacă se punea în pantofi, îți lua oboseala pe loc. Se spune că nu e voie să o scoți din pământ cu un obiect din fier, ci doar cu unul din argint. Însă înainte de a o scoate se toarnă pe pământ ceară și miere. După ce este scoasă (în noaptea sărbătorilor amintite) trebuie să fie pusă ușor pe pământ și să fie vegheată până la răsăritul zorilor. În medicina populară se mai spune că dacă culegi această plantă înainte de asfințitul soarelui, tot anul următor nu vei avea dureri de cap.
• La solstițiul de vară se atârnă crengi de arțar la uși și la ferestre, pentru că există credința fermă că în acest fel vor fi îndepărtate toate forțele malefice. Frunzele de arțar culese în această zi și puse la uscat vindecă orice rană și înlătură durerea de cap.
• Dacă hainele, covoarele și așternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.
• Dacă în această zi vezi o furnică roșie, aceasta este de foarte bun augur. Iar dacă găsești o furnică în portmoneu, este un semn indubitabil că vei avea un an foarte bogat.
• În unele zone se obișnuiește ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos. Crenguțe de soc sunt atârnate la ferestre și la uși, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri și boli și pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se crede că în el sălășluiește un duh sau o zână bună care-l apără pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu să tai un soc, copacul despre care țăranii spun că „în fața lui trebuie să-ți scoți pălăria”.
• Se spune că dacă culegi și mănânci la miezul nopții de Sf. Ioan Botezătorul petalele florii de grâu, numită albăstrica, tot anul vei avea noroc în toate.

A consemnat pentru dumneavoastră prof. dr. Vicu Merlan, „Dacia Esoterică – Simboluri, Legende și Tradiții (volumul 1)”, cap. IV Credințe și tradiții în spațiul carpato-balcanic – IV. 29. Tradiția sărbătorii Sânzienelor, a Solstițiului de vară și a zilei Sfântului Ioan Botezătorul, Editura Daksha, București 2023.

Au fost odată trei secerătoare
ce se iveau din lanuri pân-la brâu –
trei flori ce-acum se deschideau la soare,
acum piereau în aurul din grâu…
au fost odată trei secerătoare…
Înșiră-te frumos, mărgăritare!

Şi iată că, adus de întâmplare,
trecea un fiu de împărat în sus,
și-a zis atuncea fata cea mai mare:
„De m-ar lua pe mine-aş fi în stare
ca să-i îmbrac palatul cu un fus…”
Înșiră-te frumos, mărgăritare!

Şi-a zis atunci copila mijlocie,
străfulgerând cu secera, pripită:
„De m-ar lua pe mine de soţie,
eu i-aş hrăni palatul cu o pită…”
dar el privi la ea cu nepăsare.
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi dintre spice-a zis a treia floare:
„De m-ar lua pe mine, eu i-aş face
doi feţi cu plete de-aur lucitoare…”
stă dus feciorul de-mpărat şi tace,
și-a treia zi la curte-i nuntă mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Dar când a fost să nască-mpărăteasa,
plecă-mpăratul plin de grea-ntristare,
și o ţigancă singură rămas-a
ca s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare…
că s-au sculat vrăjmaşi cu oaste mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Iar când se-ntoarse-acasă împăratul,
dorit să vadă cum îi sunt feciorii,
găsi doi pui de lup – râdea palatul,
și clătinau din cap diregătorii…
și-mpărăteasa – ajunsese cerșetoare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi s-a făcut ţiganca-mpărăteasă,
iar cei doi fraţi, ucişi de ea cu ură,
în locu-acela unde-i îngropase,
doi dafini auriţi se prefăcură…
când i-a văzut, a prins-o spaimă mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi-a dat poruncă scorpia să-i taie,
și ea cu mâna ei pe foc i-a pus,
dar fără veste-atunci din vâlvătaie
zburară două scânteioare-n sus
și au căzut pe-un ţărm de apă mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi Dumnezeu cel bun şi mare dete
din cele două mândre scânteioare
să fim iar feţi cu daurite plete,
și să venim aici la şezătoare,
să spunem trista noastră întâmplare,
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

…Plângea cu hohot biata-mpărăteasă
într-un ungher, cum asculta acestea,
iar împăratul crunt se-ntunecase
înțelegând ce rost avea povestea,
pe când ţiganca se făcea ca varul…
Şi singur se-nşira mărgăritarul!

Odată un păiajen ce viețuia la vie,
Țesu-ntr-o noapte plină de Mai, cu măiestrie
Și fără nici un greș,
O plasă uriașă, în chipul unei stele, pe-o creangă de cireș…

A două zi, din somnu-i când l-a trezit un cuc,
Păianjenul rămase cu ochii mari, năuc:
Privind ca-n aiurare la măestrita-i plasă,
El, tremurând, din minte aproape fu să-și iasă,
Că, ceia ce-avea-n față, i se părea minune
Și nimeni fericirea nu i-ar putea-o spune!…

Ce se-ntâmplase? Noaptea, pe plasa lui cea nouă,
Cernuse din adâncuri o pulbere de rouă,
Iar soarele-n văzduhuri când a putut irumpe,
Schimbase toată roua în colb de pietre scumpe!

Și, cum în ele cerul frângea potop de raze, –
Ardeau în a lui plasă rubine și topaze;
Îți îmbiau privirea, în ele să ți-o scalde:
Safire și-ametiste, opale și smaralde;
Încrucișau pumnale de focuri tot mai nalte
O spuză orbitoare de scumpe diamante
Și fiecare piatră, cu-o altfel de scânteie,
Întrețesea o pânză de mii de curcubee!…

Păiajenul, dând fuga pe fiecare lature,
Nu mai putea privirea de ele să și-o sature
Și, mândru peste fire, că are-așa comoară,
Trufia-n micu-i suflet pătrunse-ntâia oară
Și zise cu-ngâmfare: “De-acum e-al meu pământul,
„Că nu-i bogat ca mine nici Dumnezeu Preasfântul!…”

Cât despre celelalte sărmane vietăți,
Cu cari frăție bună dusese alte dăți, –
El le uitase iute: nici nu le știa de nume,
Nici c-au trăit vreodată alăturea pe lume, –
Și, de-ar fi fost să vină vreuna ca să-i ceară
Măcar o firmitură, -de foame să nu piară, –
Nu i-ar fi dat paingul, să-l fi picat cu ceară
Și, cu nespusă silă privea, într-un cuvânt,
Spre orice vietate a bunului pământ!…

Dar când acel păiajen credea mai cu tărie,
În marea lui putere, în marea-i avuție, –
O mierlă, nu știu ce fel, în zbor ușor s-abate
Și, ca la ea acasă,
Trecând prin acea plasă,
Îi spulberă comoara de pietre nestemate!…

Păianjenul, văzându-și pierdut al lui hamac
Și-nțelegând că iarăși e cum a fost, sărac, –
Și-a dat cu pumnii-n tâmple, nemaicurmându-și plânsul,
Și-apoi, căzând grămadă,
Abia putu să vadă:
Pămâtul plin de lacrimi și de săraci ca dânsul…

[…]

Voi ce clădiți din aur un Dumnezeu sub soare
Și-n viață strângeți banii cu mâinile-amândouă;
Să știți: comoara voastră e-așa de trecătoare,
Ca pânza de păiajen înveșmântată-n rouă!…