Prezentari evenimente, concursuri, galerii de arta, carti etc.

lego vacanta 2022, antipa, muzeul antipa

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” - „Play Machines” - Atelierele Lego de vacanţă 2022

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” şi e² Young Engineers vă invită să participaţi la un program educaţional de succes!

Înscrie-l pe copilul tău la un program de educaţie prin aplicaţii teoretice şi practice distractive, PLAY MACHINES. Prin intermediul poveştilor interesante, experimentelor incitante şi modelelor de construcţii LEGO®, concepute în mod original, ilustrând lumea Ştiinţei, Tehnologiei, Ingineriei, Artei şi Matematicii (ŞTIAM), copilul tău îşi va dezvolta aptitudinile motorii, spaţial-vizuale şi sociale.

Programul ajută la îmbogăţirea cunoştinţelor din teoria şcolară şi a deprinderilor de aptitudini legate de gândire, inventivitate şi încredere în forţele proprii.

Modulul I

21 iunie – 24 iunie 2022

Tema 1 (Marţi): Catapulta – facem cunoştinţă, învăţăm reguli de construcţie, numele pieselor, ce este catapulta;
Tema 2 (Miercuri): Scaunele zburătoare – motorul electric, bateria, forţa centrifugă;
Tema 3 (Joi): Coşul rotitor – rulare vs alunecare, frecarea, perimetru;
Tema 4 (Vineri): Ventilatorul – cum creştem si micsorăm viteza de transmisie.

muzeul antipa, antipa, scoala de vara

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” - Şcoala de Vară 2022 la Antipa - „Ora păsărilor”

Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită pe copii la „Ora Păsărilor”, primul modul al Şcolii de Vară de la Antipa, care va avea debutul luni, 20 iunie 2022, la ora 10:15, în Sala Atelier a Muzeului!

A venit vara şi odată cu ea mult aşteptata Vacanţă Mare. Acum că aveţi mai mult timp liber, vă invităm în parcul Muzeului Antipa să privim păsările, să le observăm zborul şi truda zilnică pentru creşterea puilor! Cu paşi uşori prin tufişuri, cu binoclul la ochi şi determinatorul în mână, vom descoperi speciile de păsări care împart oraşul cu noi.

Au mai rămas câteva locuri disponibile pentru înscrierea la acest modul!

Înscrierea copiilor se face prin formularul https://antipa.ro/rezervari, în limita a maximum 15 locuri/grupă.

După completarea formularului de rezervare, veţi primi un e-mail de confirmare a rezervării locului, iar apoi veţi putea achita online taxa de participare prin: https://antipa.iabilet.ro/ sau www.iabilet.ro.

mnar, muzeul national de arta al romaniei

Muzeul Național de Artă al României - Ateliere de gravură - duminică, 19/26 iunie 2022

Vă invităm să descoperiți lumea fascinantă a gravurii alături de Ionuț Cravă, câștigătorul bursei „Micaela Eleutheriade” (2020-2022).

Tânărul grafician propune celor mici la fiecare întâlnire două ateliere care vor explora tehnici diferite, monotipia și linogravura.

Cele două întâlniri sunt precedate de o vizită activă susținută de Georgiana Iacob, educator muzeal MNAR, în expoziția „Nostalgie. Amintire. Regăsire. Peisajul european și ruina în secolele XVI-XIX”.

Cu siguranță nu plecăm cu degetele curate de la aceste ateliere, dar vom rămâne cu o experiență de neuitat.

Înscrierile se fac la adresa de email familii@art.museum.ro, în limita a 10 locuri.
În email se vor specifica: 1) numele copilului/copiilor, 2) vârsta și 3) un număr de telefon.

Ateliere se adresează copiilor cu vârste de peste 8 ani.

  • Taxa de participare este 30 lei/ participant.
  • Duminică, 19 iunie 2022, orele 10.00-13.00 (monotipie și linogravură)
  • Duminică, 26 iunie 2022, orele 10.00-13.00 (monotipie și linogravură)
  • Punctul de întâlnire este parterul Galeriei Naționale.
mnar, muzeul national de arta al romaniei

Muzeul Național de Artă al României - Nostalgie. Amintire. Regăsire. Peisajul european și ruina este deschisă publicului la MNAR

Muzeul Național de Artă al României vă invită la vernisajul expoziției retrospective de pictură a artistului Tudor Zbârnea sâmbătă 18 iunie, 2022, orele 18.

Curatorul expoziției este criticul de artă Maria Bilașevschi, iar comisarul expoziției este Carmen Cernat, muzeograf la MNAR.

Tudor ZBÂRNEA (n. 29 decembrie 1955, Nisporeni, Republica Moldova) este unul dintre cei mai originali artiști vizuali contemporani, cu un discurs singular bazat pe expresii ale formei și culorii, ce conțin adeziunea la mijloacele artistice decantate din a doua jumătate a secolului XX până în prezent. Discursul său pictural este bazat pe expresivitatea materiei picturale care capătă forța gestului larg, amintind cele mai bune exemple neo-expresioniste, fără însă să vireze în abstract, reprezentarea corpului uman rămânând mereu prezentă, detectabilă chiar și zbuciumul cel mai ardent al culorii.

Este absolvent al Şcolii Republicane de Arte Plastice „I. E. Repin”, Chişinău și al Universității Naționale de Arte „George Enescu”, Iași, România, Facultatea de Arte Plastice, Secţia pictură.

A participat la peste 300 de expoziţii reprezentative în ţară şi străinătate, cu peste 35 de expoziţii personale. Lucrările artistului se află în numeroase și prestigioase colecții publice și private. Este director al Muzeului Național de Artă al Moldovei și inițiatorul Bienalei Internaționale de Pictură, Chișinău, Republica Moldova.

„Relațiile culturale dintre Republica Moldova și România cunosc o nouă dimensiune prin această expoziție, care prezintă în cel mai reprezentativ muzeu de artă de la noi o sinteză a operei unuia dintre cei mai importanți pictori de azi din Republica Moldova. Tudor Zbârnea nu este doar un pictor de mare forță artistică, este și directorul celui mai important muzeu de artă de peste Prut, care în programele sale culturale a privilegiat prezentarea artei contemporane din România prin cele mai bune exemple ale sale” apreciază Călin Stegerean, directorul general al MNAR.

„Tudor Zbârnea leagă verigile, din trecut spre prezent, modelând din mit, din folclor, din zestrea ontologică a umanității, omul, subiectul și obiectul unei călătorii înspre centrul ființei, înspre însăși întrebarea din Psalmi: ‘Doamne, ce este omul ca să iei cunoștință de el?’. Personajele sale pornesc din lumină, înrădăcinate într-un prototip arhetipal ce marchează de peste trei decenii evoluții, sinteze și decantări, ani în care ascetismul expresiei a acumulat tristețea, drama, smerenia, angoasa și împăcarea a ceea ce, generic, este denumit destinul uman” arată curatorul Maria Bilașevschi în textul de prezentare al expoziției.

„O intrare în expoziție impozantă, care te invită să pătrunzi într-un univers unic. O expoziție atent construită, din care nu lipsește meditația și revolta. O ocazie de a regândi felul cum ne raportăm la trecut și vestigiile acestuia. Nostalgie. Amintire. Regăsire. Peisajul european și ruina în secolele XVI-XIX la MNAR, din 8 iunie 2022 și până în 31 ianuarie 2023.”

Nona Rapotan

Citiți articolul integral pe:

revista romania culturala, rrc podcast

RRC Podcast - Ep. 38 - Cele mai frumoase calități ale poporului român

Bună seara, bună ziua, sau bună dimineața, dragi români de pretutindeni! Pentru că ne întoarcem la origini, așa cum v-am obișnuit! Bine revenita-ți la un noi episod al RRC Podcast!

Astăzi dăm o temă de reflecție și anume cele mai frumoase calități ale poporului român. Înainte de toate începem cu un citat din Gheorghe Brătianu:

„Odată ce idealul unei civilizații nu mai e calitativ, stăpânirea trece fatal asupra deținătorilor cantității.”

Se face că îngăduința ne-a adus atât bucurii, împliniri și belșug, dar și trai dimpreună cu multele etnii care s-au stabilit alături de noi în Grădina Maicii Domnului. Însă, îngăduința noastră creștină dusă la extrem ne-a mai adus și permiterea încălcării ținuturilor țării noastre de către cotropitori, asupritori și chiar asasini economici. Yesmanismul de care am dat dovadă ne-a pus în funcții publice străini de neam și țară care nu iau decizii pentru noi, ci pentru stăpânii lor. Acest lucru trebuie să se încheie aici și acum.

De asemenea, generozitatea noastră a arătat mereu în epocă faptul că suntem buni creștini și avem iubire față de ceilalți care nu au, față de năpăstuiți, însă ne-a făcut și să-i cadorisim pe mai marii lumii (a se citi mai lacomii lumii) cu fel și fel de resurse naturale și umane de cea mai bună calitate. Și acest lucru trebuie să se încheie aici și acum.

A venit vremea să dezvoltăm o Românie pentru români, nu pentru americani, ruși, francezi, germani, libanezi, arabi, chinezi, nigerieni, italieni sau unguri etc. A venit vremea să avem o Românie a românilor și să ne într-ajutorăm, să ne dăm întâi nouă înșine ce avem nevoie din toate bogățiile Grădinii Maicii Domnului, pentru că ne-am lăsat într-adevăr țara în paragină, iar copiii noștri nu mai vor să trăiască în ea. Dacă noi nu suntem modele pentru ei, imaginați-vă cine sunt „modelele” lor acum!

Acestea fiind spuse vă urăm vizionare cu folos! Să aveți o sărbătoare de Rusalii plină de binecuvântarea și harurile divine pe care le năzuiți! Hristos s-a înălțat!

revista romania culturala, rrc podcast, viorica sarman, arta firului de matase, pictura, artista, silk thread art, romania culturala, cultura romana

RRC Podcast - Ep. 37 - Despre Arta Firului de Mătase și Geometria Sacră cu Viorica Sarman

Nota redacției: Bună seara, bună ziua sau bună dimineața, dragi români de pretutindeni, pentru că ne întoarcem la origini, așa cum v-am obișnuit!

RRC Podcast am avut ocazia deosebită de a lua un interviu doamnei Viorica Sarman despre Arta Firului de Mătase, un tip de pictură practicată și dezvoltată foarte frumos de către dânsa ca o vocație deosebită, și despre Geometria Sacră, simbolurile arhetipale pe care o inspiră pentru a-și crea tablourile, dar și despre artă în general. În cadrul interviului doamna Sarman ne face și o mică demonstrație cum crează dumneai unul dintre tablourile sale cele mai apreciate, „Univers”. Nu în ultimul rând discutăm despre admiterea dânsei ca membră în cadrul Asociației Artiștilor Plastici din București și despre expunerea tablourilor sale în galeriile online ale asociației.

RRC Podcast: Spuneți-ne un pic despre dumneavoastră, cine sunteți, cu ce vă ocupați, un mic istoric educațional și profesional, care este pasiunea dv.)?

V.S.: Sunt Viorica Sarman, inginer de profesie, acum pensionară. Cândva am fost o bună profesionistă în domeniul meu. Dumnezeu m-a binecuvântat cu darul imaginației. Am trei inovații brevetate la OSIM, în domeniul ingineriei. Probabil îl moștenim pe tatăl nostru. Zic „îl” moștenim pentru că și fratele meu are o minte creativă. Tatăl nostru, deși avea doar 4 clase, a fost muncitor de înaltă calificare și a avut 38 de brevete de invenții și inovații. Acest dar al creativității, Dumnezeu mi l-a păstrat. Acum mă concentrez să creez tablouri cu fire delicate de mătase.   

RRC Podcast: Cum ați ajuns la tehnica artei firului de mătase în pictură? Ce v-a inspirat? Care a fost momentul-cheie?

V.S.: Mă bucur că ați punctat cuvântul „pictură”. Deși majoritatea oamenilor înțelege prin pictură un tablou pe pânză sau carton cu cărbune, acuarele, vopsele etc., dacă ne uităm în DEX vedem că de fapt noțiunea de pictură înglobează o arie mult mai largă, (din DEX: pictură – Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfășurate pe o suprafață plană.) 

Cum am ajuns? E o cale lungă, soldată cu foarte multe încercări, eșecuri, reușite mărunte, dar care în final m-au condus la o experiență bogată. 

Îmi aduc aminte că în 1985, fratele meu care era pasionat de electronică, își făcuse rost de un calculator cu un ecran mic, ceva de genul 10 x 15 cm, pe care încerca să facă un program. Nu-i ieșea ce voia el. Singurul lucru care-i reușise era un punct luminos bleu care se lovea de marginile ecranului și ricoșa, precum o bilă de biliard. De fiecare dată lovea o margine a ecranului în alt punct și lăsa în urma sa o dâră care slăbea în intensitate după 5 – 7 rotiri, până la dispariție. M-a impresionat acea imagine atât de mult încât m-a făcut să doresc să creez și eu ceva frumos din linii drepte, delicate. Fratele meu era foarte necăjit, dar eu eram încântată de jocul de linii pe care-l vedeam. Vă rog să nu uitați că asta se întâmpla în 1985. În România era computerelor era abia la început. Astăzi este plin internetul de „screensaver-e”, dar atunci era pentru prima oară când vedeam așa ceva.

Așa de mult mi-a plăcut ceea ce vedeam încât mi-am dorit să creez și eu ceva așa de frumos, delicat, dar… din ațe. Nu mă pricep deloc la electronică. La ațe da! Mama noastră a fost croitoreasă de elită. A lucrat croitorie la case mari. De mică m-a învățat cum să țin în mână un ac. Restul „am furat”. Mămica noastră avea în centrul unei camere o masă foarte mare, acoperită cu pâslă (ca să nu fugă mătasea pe care o croia). Eram așa de mică de trebuia să mă înalț pe vârfuri ca să ajung cu năsucul deasupra blatului mesei să văd ce face mămica.

Printre multe altele, mămica avea niște fire de mătase vegetală, de mai multe culori. Cum le folosea rar, le cam plimba de colo colo, așa că acele fire se cam scămoșaseră. Am luat firele, am întins o bucată de catifea (un rest de la o rochie de catifea neagră) pe un carton, am înfipt niște ace cu gămălie în acel carton și am început să „plimb” fire de mătase printre ace. Am tot făcut fel de fel de încercări până când, spre sfârșitul anului 1985 am reușit să fac primul meu tablouaș cu dimensiunile 11 x 17 cm. Iată, acum are 37 de ani! Nu-i sub nicio formă o „capodoperă” dar este primul meu tablou, „de suflet”, pe care-l păstrez cu drag și de care sunt foarte mândră. Este începutul „artei firului de mătase” (silk thread art, se mai numește la nivel internațional – n. red.). 

RRC Podcast: Cum și de unde vă procurați materialele (firele, acele etc.)?

V.S.: De-a lungul timpului am învățat foarte multe despre aceste materiale. Spre exemplu catifeaua poate fi din bumbac sau sintetică. Din toate punctele de vedere, pentru ceea ce realizez eu, este recomandată cea sintetică: se mulează frumos pe suportul de sub catifea, este mai ieftină, nu rămân urme dacă scoți un ac, nu se destramă.

Referitor la firele de mătase, trebuie să știți că firele de mătase sunt de trei feluri: cele naturale (create de viermele de mătase) – sunt cele mai bune în primul rând pentru că firul este continuu și rezistă (am citit) 100 de ani, dar sunt scumpe și greu de procurat; apoi cele vegetale, realizate din fibrele unor plante; dar se degradează după câțiva ani. Nu le recomand pentru crearea tablourilor. Acum eu lucrez numai cu fire de acetat (în engleză rayon) sau din fire de vâscoză. Sunt foarte rezistente în timp și, funcție de unde le procurați au prețuri diferite, dar mult mai mici decât firele de mătase naturală.

Firele și acele le găsiți la mercerii, iar catifeaua la magazinele de metraje. 

Dar, dacă aveți posibilitatea să ajungeți în București, există, aproape de capătul tramvaiului 21 în Colentina, un cumul de magazinașe (cca 400) de mercerii, pasmanterii, metraje. Se numește SAM. Aveți de unde alege! În general sunt mărfuri aduse din China, Turcia și câteva țări arabe. Sunt ieftine, dar dacă știți să alegeți, multe dintre materiale sunt foarte bune. Eu îmi procur de acolo catifelele și ațele de mătase de broderie (din rayon).

În ceea ce privește acele, de doi ani încoace folosesc numai ace aduse din Germania: cu gămălia sferică din sticlă colorată (sunt 6 culori: alb, negru, roșu, galben albastru și verde), sau ace cu gămălie din argint, nu argintate, din argint.

Acelea sunt mai scumpe, dar sunt de calitate.

Dar toate aceste informații m-au costat ani de experiențe, bani…

RRC Podcast: Vă invit la o mica conversație despre geometria sacră în arta dumneavoastră, câteva lucruri despre simboluri. Ce ne puteți spune?

V.S.: M-am format ca inginer. Cum se împacă arta cu geometria? Pentru unii ceea ce fac eu nu se numește artă. Sigur, nu pot reda din fire de mătase tristețea unor ochi, sau zâmbetul unei persoane. Cele mai multe dintre lucrările mele au la bază foarte multe calcule matematice. De…, sunt inginer!

Spre exemplu șabloanele; acestea sunt bucăți de hârtie sau carton, care au forma finală a tabloului (cerc, pătrat, triunghi, oval, sau o combinație a acestora), iar în interior, conturul desenului propriu-zis al tabloului și punctele unde va trebui să înfig acele cu gămălie în suportul îmbrăcat în catifea. Șabloanele le fac, în general în Corel, dar și de mână, depinde de model. Implică multe calcule matematice. După ce am terminat de întins firele de mătase, îndepărtez șablonul.

Apoi tiparele. Acestea sunt de fapt niște tabele, făcute în Excel, care îmi indică ordinea în care trebuie să petrec firele de mătase printre ace. Spre exemplu de la acul nr. 5 la 17 apoi la 64 ș.a.m.d. Trebuie să știi să lucrezi în Excel cu funcția „formule”. Iarăși matematică, dar nu numai! În plus creativitate.

În ceea ce privește simbolurile, este cam mult spus. Am folosit doar la două dintre tablourile mele simbolul Chakrei Coroană (sau Sahasrara) și la alte două Yin & Yang. Asta la sugestia unei cunoștințe (De ce nu folosești Viorica dragă și simboluri?) M-am uitat pe internet, am citit, am creat. 

RRC Podcast: Care este procesul dumneavoastră creativ? Cum începeți o lucrare și care sunt procesele care duc la finalizarea ei?

V.S.: Mai întâi decupez suportul, care acum (după ani de încercări cu fel de fel de materiale) este din polistiren extrudat, apoi îl finisez cu pila fină.

Desenez conturul catifelei și al materialului de pe spatele tabloului (croitorie!),  decupez ambele materiale și fixez catifeaua pe suport. Cos cu acul materialul pe spatele tabloului și am suportul tabloului asamblat. Cum ar veni „background-ul” tabloului. 

Fixez șablonul creat anterior pe suport și încep să înfig acele conform tiparului.

La final retușez (dacă este cazul), montez agățătoarea și gata tabloul!

Asta fac în linii mari.

Dacă cineva dorește cu adevărat să pătrundă tainele acestei arte & tehnici o/îl invit la cursul „ARTĂ CU FIR DE MĂTASE”. Am ținut în 2021 două ediții ale acestui curs pentru crearea tabloului Univers. Dar doritorii trebuie să-mi arate ce au cusut cu acul, ca să mă conving că au răbdare, migală, dorință de a lucra frumos, perseverență, pentru ca la final să le iasă un tablou Univers frumos.

RRC Podcast: Ați participat la galerii de artă? Cu ce lucrări și care au fost cele mai apreciate/vândute?

V.S.: Deși în ultima vreme intru foarte, foarte rar pe facebook, la începutul lunii februarie anul acesta (2022) am văzut un afiș pe facebook prin care eram invitați să vizităm o expoziție de pictură, organizată de AAPB (Asociația Artiștilor Plastici din București). Pe afiș era menționat că doar membri AAPB pot expune. Am sunat, am întrebat care sunt condițiile de a deveni membru AAPB. Mi s-a spus, am îndeplinit formalitățile preliminare, am trecut de examinarea a minim 5 lucrări proprii, examinare făcută de o comisie de critici de artă și iată-mă membră AAPB. Mai încercasem în urmă cu cca 2 ani la Uniunea Artiștilor Plastici, dar acolo am fost întâmpinată cu răceală; mai mult, mi s-a spus că nu am ce căuta printre membri UAP dacă nu am absolvit Artele Plastice….. asta este; legea castelor! Să fie sănătoși!

Din martie și până acum am participat la 3 expoziții: 

  • una de debut (condiție ca să poți expune la expozițiile organizate de AAPB); aceasta a fost on-line pe site-ul asociației (http://aapb-arte.ro/), 
  • la Cercul Militar București „Simfonia culorilor”, deschisă între 26 aprilie – 8 mai, unde am participat cu 2 lucrări: „Yin & Yang” pe alb negru și „Culorile trăirilor”;
  • expoziția de la Teatrul Național București, sala Media, intitulată „Treziri”, din 15 mai, unde fiecare membru AAPB care s-a înscris putea participa doar cu o singură lucrare. A mea este „Cuib rotind de ape”. Titlul este un fragment din poezia „Călin (File de poveste)” de Mihai Eminescu. Pentru că tabloul sugerează o mișcare circulară, mi-am dorit ca și titlul să sugereze acest lucru. Fata noastră, care este profesoară de engleză, mi-a sugerat acest titlu, pentru care-i mulțumesc. L-am acceptat imediat. 

Tabloul este făcut cu ace cu gămălie din argint. Îmi trebuiau ace cu gămălie mică pentru că în centrul tabloului acele sunt foarte apropiate și gămălia de aprox. 2,5 mm a acelor cu gămălie sferică din sticlă colorată era prea mare, am recurs la aceste ace. Dar, surpriză! Tabloul are, pe lângă funcția estetică, de încântare a sufletului și bucurie a ochilor, are și funcție septică, pentru că cele aproape 1000 de ace au darul de a purifica aerul încăperii în care este expus tabloul.

Am expus duminică pe 15 mai în Grădina Botanică, de la 11 până la 18; expoziția a fost organizată tot de AAPB.

RRC Podcast: Ați fost admisă în AAPB, cum a fost și ce reprezintă pentru dumneavoastră?

V.S.: O poartă de lansare.

RRC Podcast: Din interiorul lumii artei, cum o vedeți pe aceasta?

V.S.: Consider că arta, ca și educația temeinică, trebuie răspândită cât mai mult și cât mai des. Arta te face mai bun, mai înțelept, mai iubitor, mai iertător. 

Dați-mi vă rog voie să vă povestesc o întâmplare din ianuarie 1991, trăită de mine. Eram la Paris, așteptam la o coadă de peste 1000 de persoane să intru să vizitez Luvrul. Mi se spusese să mă duc mai devreme de ora deschiderii (10.00) ca să intru cât mai repede, că va fi coadă. Sinceră să fiu, când am văzut că, deși ajunsesem la  ora 9 și câteva minute, se adunaseră deja peste 1000 de persoane, am vrut să renunț. Eram sătulă de cozile interminabile din România, dar, tot conform unei gândiri deformate de regimul comunist, mi-am spus: dacă oamenii ăștia stau la o așa coadă, or ști ei de ce. Așa că am stat. Am intrat foarte puțin după ora deschiderii. Muzeul avea un sistem ingenios de a permite accesul. Aveau 3 trasee, care, fiecare din ele, trecea prin aceleași săli dar pe căi diferite. Introduceau simultan câte 3 grupuri de câte 30 – 40 de persoane, la intervale de câteva minute. Am început să vizitez. Am luat căști ca să ascult în ritmul meu despre exponatele prin fața cărora treceam. Așa am aflat despre lucrările mai importante, cine le-a creat, când, în ce context istoric și social, ce anume l-a inspirat pe artist, ce reprezintă opera, eventual cine a comandat-o, ce tehnică a folosit și câteva amănunte despre realizarea operei.

Am ieșit din muzeu mult după ce a sunat clopoțelul când o voce de la megafon ne-a invitat politicos să ne îndreptăm spre ieșire. Deși eram frântă de oboseală (fizic) îmi venea să alerg pe străzile puternic luminate ale Parisului, să iau pe toată lumea în brațe. Aveam sufletul plin de bucurie și doream să transmit mai departe și altora bucuria mea.

De fapt, ce face un artist? Din surplusul trăirilor lui crează o operă artistică pentru a o oferi și altora. Ce face primitorul actului artistic? Se umple și el de bucuria culorilor, a formelor, a mesajului transmis de opera artistică și, plin de această bucurie, oferă la rândul său bucurie celor care-l înconjoară (familie, colegi, prieteni).

DE ACEEA OPERELE ARTISTICE TREBUIE RĂSPÂNDITE CÂT MAI MULT ȘI CÂT MAI DES. Astfel omenirea poate deveni mai bună. În ceea ce mă privește, dacă lucrările mele plac, mi-ar face plăcere să fie răspândite cât mai des.

De fapt ce înseamnă a înțelege arta? După opinia mea nu înseamnă doar a privi un tablou, o sculptură, sau a asculta o compoziție muzicală sau a citi o poezie. Îți place, bine, nu-ți place, e…! chestie de gusturi. NU!

A înțelege profund o lucrare artistică înseamnă a înțelege trăirile artistului, ce anume l-a determinat să creeze acea lucrare, să știi câte ceva despre contextul istoric și social în care a trăit artistul, ce anume l-a influențat în crearea tabloului, sau a sculpturii. Cunoscând toate acestea, privești lucrarea cu alți ochi, intri „în pielea artistului”, îl înțelegi și implicit îi înțelegi și opera. 

RRC Podcast: Ce proiecte aveți de viitor?

V.S.: Ce visez pentru viitor? Hm… Cred că orice om (de bun simț zic eu) dorește pace, libertate, sănătate și prosperitate pentru TOATĂ LUMEA. Să nu credeți că vorbesc aiurea când spun pentru toată lumea. În 1990 am avut ocazia să vorbesc cu patronul recentei înființate (pe atunci) firme Mobexpert. Dânsul îmi lăuda o firmă și ce înlesniri făcea și altor firme, păstrâdu-și o marjă foarte, foarte mică de profit. L-am întrebat de ce făcea acest lucru? Aparent o făcea în detrimentul său. Mi-a explicat pe îndelete că, în timp, cu cât alte firme o vor duce mai bine, cu atât o va duce și el mai bine. Vorbele lui m-au făcut să văd din altă perspectivă valoarea lui: „să o ducă toată lumea mai bine”. A avut dreptate. După 30 de ani firma lui a crescut, încet, dar constant! Astăzi este o firmă mare. De aceea doresc numai bine tuturor.

RRC Podcast: Câteva gânduri de final.

V.S.: Iubesc frumosul și din prea plinul trăirilor mele doresc să ofer și celor care îmi privesc lucrările sentimente frumoase, calde, de iubire, de libertate a gândului. 

Lucrez cu mare plăcere și pun suflet în fiecare creație a mea. Modelele mi le concep singură. În ultima vreme, foarte rar, mă uit și pe Pinterest, dar n-am copiat niciodată nimic. Am tot modificat ceea ce am văzut până a ieșit cu totul altceva decât modelul inițial. Dar principala mea sursă de inspirație este propria imaginație. 

Pensionară fiind, am mai mult timp să mă gândesc la modele noi, să creez șabloane și tipare, să lucrez. În 2021 am creat lucrarea „Sahasrara”, care îmi aduce zilnic bucurie, încântare. Nu pot să-l expun altundeva decât acasă la mine pentru că are 1,15 m în diametru și este foarte greu de transportat. Când îl lucram, parcă ardea ceva în mine. Am lucrat la acel tablou cam 2 luni, dar aș zice „pe nerăsuflate”. Doream cu ardoare să văd dacă ceea ce-mi imaginasem avea să devină realitate. Și a devenit…

Vă mulțumesc pentru timpul acordat.

Cu respect,

Viorica Sarman

theodor pallady, pallady calator

Pallady, călător - O nouă expoziție la Muzeul Theodor Pallady

Muzeul Național de Artă al României și Muzeul Theodor Pallady vă invită să vizitați expoziția de grafică „Pallady, călător”. Aceasta prezintă în imagini, călătoriile artistului în Bretania, Marsilia, Rouen, Brest, Spania, dar şi în Moldova natală și va putea fi vizitată până în aprilie 2023.

Theodor Pallady a călătorit mult, în special în perioada interbelică, când locuia la Paris în Place Dauphine nr. 12 şi revenea în ţară periodic. Locurile lui Pallady sunt impregnate de trăiri şi sentimente, pe care le puteți descoperi în lucrările de grafică, realizate în tuş, creion, acuarelă şi guaşă pe hârtie, din expoziție.
Expoziția continuă prezentarea operei artistului, inițiată anul trecut prin expoziția „Parisul lui Pallady” de la Muzeul Th. Pallady (colecţia Gheorghe şi Serafina Răut), care a făcut parte din amplul proiect „Pallady150”.

alexandru tomescu, cronicari digitali, violonist alexandru tomescu

Alexandru Tomescu - Orice joacă a unui copil este foarte importantă

Invitat în podcastul Cronicari Digitali, violonistul Alexandru Tomescu a povestit cum a ajuns să se îndrăgostească de muzică și vioară, dar și cum românii au ajuns să îmbrățișeze muzica clasică mult mai devreme decât alți europeni.

„Din niște motive copilărești la început, niciodată nu aș putea pretinde că am avut eu vreo viziune la 5 ani că o să cânt eu la Ateneu cu vioara lui Ion Voicu, nu, pentru mine era o jucărie și îmi doream acea jucărie foarte mult. Și până la urmă mi s-a dat. Și cred că așa este pentru toți muzicienii, pentru toate instrumentele al căror studiu se începe la vârste fragede.

La început altele sunt motivațiile și, în același timp, e adevărat că un copil mic are o cu totul altă seriozitate, poate chiar mai pronunțată decât o au copiii mai mari, studenții, elevii. Ei sunt foarte dedicați, foarte absorbiți și serioși. Orice joacă a unui copil este foarte importantă”, povestește Alexandru Tomescu în dialogul cu jurnalista Diana Popescu, în podcastul Cronicari Digitali.

Din anul 2007, în urma mai multor concursuri, îi este încredințată, până în 2023, vioara Stradivarius Elder-Voicu, ce a devenit protagonista câtorva îndrăznețe proiecte muzicale de anvergură și notorietate, cu finanțare privată. Sub genericul „Turneul Stradivarius”, violonistul a concertat în zeci de localități din țară și în importante centre culturale din Europa și America. A prezentat programe care au cuprins câteva integrale-eveniment pentru viața muzicală românească, asociind uneori recitalul cu secvențe inedite de performance (interpretare – n.red.).

În cel mai ascultat podcast cultural din România, Cronicari Digitali, Alexandru Tomescu a vorbit despre cum un artist dezvoltă o relație intimă cu instrumentul său.

„Sigur, o vioară bună te ajută întotdeauna, dar în cele din urmă este vorba despre sunetul violonistului. Adică, dacă un violonist slab ține în mână un Stradivarius, el nu va deveni automat un violonist mai bun. Din contră, îi va fi chiar foarte greu, pentru că îți trebuie o flexibilitate cu totul aparte ca să faci trecerea de pe un instrument modern unde poți să cânți cu orice presiune îți dorești și un instrument italian, mai ales o vioară Stradivarius care este extrem de sensibilă la presiuni prea mari.

Trebuie să ai acest simț al vibrației instrumentului ca să simți care este punctul lui optim de vibrație și să îl lași să vibreze. Trebuie să asculți instrumentul și asta pentru foarte mulți violoniști e greu de făcut, pentru că sunt obișnuiți să-și impună energia lor instrumentului. Sunt instrumente moderne unde poți să impui și instrumentul sună. Viorile Stradivarius impun un anumit tip de respect, vor să fie și ele ascultate, să fie și ele parte din acest dans care se petrece acolo pe scenă. (…)

Maestrul Voicu chiar îmi spusese la un moment dat că lui i-au luat 10 ani să se împrietenească cu vioara Stradivarius și la vremea respectivă mi s-a părut că eu dacă aș avea vioara asta în mâini, aș studia 100 de ore pe zi și m-aș împrieteni cu ea în 5 zile. Dar adevărul este că acum, după aproape 15 ani de când cânt pe această vioară, cred că acel timp de 10 ani nu era exagerat. Am parcurs diverse etape, diverse drumuri împreună, ne-am împrietenit pe parcurs, dar după 10 ani într-adevăr există o altă simbioză care are loc pe scenă (…)

Vioara violonistului trebuie să devină o parte integrantă a corpului său, este vocea ta. Prin ea tu trăiești, tu vibrezi și trebuie să o simți în fiecare zi.”, a spus Alexandru Tomescu în podcastul Cronicari Digitali.

Podcastul Cronicari Digitali, produs de Zaga Brand și Asociația Humart (Human Made Art), vine cu episoade noi în fiecare joi și vineri pe toate platformele de streaming audio și pe www.cronicaridigitali.ro/podcast.

Centrul de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului"

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” - 1 IUNIE la PALATUL BRÂNCOVENESC

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” și „Atelierele Tamarei” vă invită, miercuri, 1 iunie, de Ziua Copilului, într-un cadru de poveste, să programăm în aer liber. Vom crea joculețe video, diverse aplicații și ne vom distra programând roboteii. 

Tamara Grigore este un profesor cu o experiență de peste 5 ani în educația digitală, cu peste 14 sesiuni de cursuri de programare, care pun accent atât pe dezvoltarea intelectuală cât și pe cea emoțională a copilului. Prin programele organizate, Tamara Grigore își propune să le ofere copiilor instrumentele și să le dezvolte abilitățile necesare pentru a-și atinge visurile!

Atelierele de Robotică și Programare se vor desfășura în intervalul orar 11:00 – 18:00, pe Cerdacul din fața Galeriei Cuhnia.

PARTICIPARE GRATUITĂ!

Pentru înscrieri și detalii: 0728.877.175

muzeul antipa, muzeul de istorie naturala grigore antipa

De 1 iunie, Muzeul Antipa ofera în dar intrarea gratuită copiilor!

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” îi invită pe copii la o petrecere în aer liber de ziua lor!

Între orele 11:00 și 17:00, curtea din spatele Muzeului va fi plină de zumzet și veselie. Activitățile distractive, de știință, creație, imaginație&craft, cu multe baloane colorate vor face deliciul unei adevărate petreceri în aer liber. Copiii de toate vârstele vor avea ocazia să descopere minunata lume a albinelor, dar și să-și dovedească măiestria artistică, iar toate acestea împreună cu alte surprize dezvăluite la momentul oportun îi vor ține aproape de noi ziua întreagă!

Una dintre surprizele plăcute pe care Muzeul Antipa o face tuturor copiilor va fi intrarea gratuită în expoziția permanentă a Muzeului.

Tot în această zi va avea loc și deschiderea expoziție temporare „Albinele Sunt Prietenii Noștri”, realizată de Ambasada Republicii Slovenia în România în parteneriat cu Ministerul Educației din România, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și Asociația Crescătorilor de Albine din România. Scopul proiectului este de a conștientiza importanța albinelor pentru mediu și umanitate la nivelul educației preuniversitare (ciclu primar) prin activități educaționale digitale și offline.

Programul special de 1 iunie pregătit pentru copii cuprinde următoarele activități:

-10:00 – 19:00 – Vizitarea gratuită a expoziției permanente a muzeului;
-11:00 – 15:00 – Ateliere artistice „Desene pe stup”, cu începere de la orele 11:00, 12:00, 13:00, 14:00 și 15:00, dedicate celor mici și realizate în colaborare cu Ambasada Sloveniei în București;
-11:00 – 17:00 – activități recreative în diverse puncte din grădina muzeului:
„Artă cu creta pe asfalt” – desene cu creta în parcarea din grădina muzeului;
„Creioane colorate, desene inspirate” – colorat imagini și măști animale;
„Creații inspirate din natură” – colțul de art&craft;
„Puzzle time!”– colțul de asamblat puzzle-uri cu animale;
„Plimbă balonul!” – Traseu cu baloane colorate.

Vă așteptăm cu drag!