Evenimentul a avut loc sâmbătă, 11 octombrie, la Muzeul Memorial „Iosif Vulcan” din Oradea

Muzeul Ţării Crişurilor Oradea – Complex Muzeal organizează, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor și Primăria Municipiului Oradea, a organizat lansarea a două cărți aparținând poetei și profesoarei Nicole Sere (Boloca): „Serafim”, Ed. Neuma, Cluj-Napoca, 2025, și „Jurnalul albastrului de Voroneț”, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2025. Cărțile vor fi prezentate de scriitorii Lucian Scurtu, Traian Ștef și Ioan F. Pop, iar momentul muzical va fi asigurat de cantautorul Florian Chelu-Madeva.

Poeta Nicole Sere (Boloca), voce distinctă a liricii contemporane, a debutat în 2023 cu volumul de poezie „Femeia indigo”, la Editura Eikon, București.

Domnia sa revine acum în atenția publicului literar cu două apariții editoriale remarcabile: „Serafim” și „Jurnalul albastrului de Voroneț”, ambele tipărite în acest an.

Volumul „Serafim”, apărut în Colecția Icar a Editurii Neuma, propune o poezie de profunzime metafizică, în care simbolul îngerului-serafim devine ghid spiritual într-o călătorie între concret și transcendent. Scriitura autoarei, de o rafinată expresivitate, alternează registrul grav cu accentele ironice și vizionare.

Criticul și scriitorul Horia Gârbea a rezumat în câteva cuvinte volumul și pe autoarea lui:

„Nicole Sere este o poetă la care viziunile extramundane se combină cu realitatea cea mai palpabilă (…) Ne aflăm, în aceste poeme, într-un univers de idei, dar și într-o retorică post-postmodernă. Gravitatea și ironia se succed rapid precum și dimensiunile telurice și onirice ale textelor. Nicole Sere scrie o poezie originală și convingătoare”.

În „Jurnalul albastrului de Voroneț”, publicat la Editura Rafet, Nicole Sere explorează cromatica sacrului și a memoriei culturale, într-o meditație poetică despre frumusețea și fragilitatea lumii. Volumul completează, prin tonul său confesiv și simbolic, universul liric conturat în creațiile anterioare ale autoarei.

Duminică, 12 octombrie, va fi ultima zi a expoziției „Maria a României. Regina artistă”, organizată de ICR Londra.

Potrivit ICR, acuarelele Reginei Maria au fost găzduite de prestigioasa The King’s Foundation Garrison Chapel Gallery, un spațiu expozițional oferit cu generozitate de Fundația Majestății Sale Regele Charles III. Expoziția marchează 150 de ani de la nașterea Reginei Maria.

Expoziția „Maria a României. Regina artistă” prezintă în copie fidelă acuarele florale ale Reginei Maria păstrate în manuscrisele Academiei Române. Lucrările Reginei vor intra într-un dialog vizual unic cu acuarele florale din colecția Transylvania Florilegium, un proiect comisionat de Regele Charles III, care prezintă lucrări botanice cu flori rare din România, semnate de artiști invitați. Lor li se adaugă două lucrări realizate chiar de Majestatea Sa Regele Charles, reprezentând peisaje rurale din România. Curatorul principal al expoziției este Dr. Shona Kallestrup, istoric de artă la Universitatea St Andrews, instituție academică de prestigiu unde sunt studiate și promovate creațiile vizuale ale Reginei Maria. Istoricul și cercetătorul Sorin Mărgărit este co-curator al expoziției.

„Această expoziție reprezintă un moment remarcabil pentru România și Marea Britanie deopotrivă. Regina Maria este o punte culturală și diplomatică între cele două țări, iar expunerea creațiilor sale la Londra, în dialog cu lucrările botanice susținute de Regele Charles, oferă o perspectivă unică asupra moștenirii regale și artistice. Suntem onorați și bucuroși că putem realiza acest proiect”, spune Aura Woodward, directoare a ICR Londra și fostă directoare executivă a fundației caritabile a Majestății Sale Regele Charles în România.

Regina Maria a României (1875 – 1938), nepoată a Reginei Victoria a Marii Britanii, a fost una dintre cele mai carismatice personalități regale ale începutului de secol XX. Artistă, scriitoare și om de stat, Regina Maria a jucat un rol esențial în recunoașterea internațională a României Mari la Conferința de Pace de la Paris din 1919, după Primul Război Mondial.

Expoziția este organizată în parteneriat cu Academia Română, Universitatea St. Andrews și The King’s Foundation, cu sprijinul Ambasadei României și Consulatului General al României la Londra. Evenimentul este susținut generos de Macromex, Rețeaua privată de sănătate “Regina Maria” și Impactum și este co-organizat împreună cu Fundația EIDOS și Upgrade100.

Acuarelele Reginei seamănă cu coperta cărții „Flori transilvane”

Cartea „Flori transilvane. Intersectii istorice intre natura si cultura pe teritoriul Transilvaniei”, de Florina Neacșu, e prezentată, pe scurt, de Librarie.net, astfel:

„Transilvania se desfășoară ca un labirint fascinant de fire, un tărâm unde comunități multietnice își împletesc obiceiurile, împrumutând mereu din bogăția ideilor și practicilor celorlalți. Peisajele, cu topografii schimbătoare, păstrează în sine urme ale identității, transformate, dar neschimbate în esență. Clădirile istorice, purtând cu mândrie straturi stilistice diverse, ne dezvăluie înțelegeri ornamentale variate, ca un palimpsest de povești.

Florile, aceste martore tăcute ale timpului, au traversat toate aceste schimbări, ocrotind, avertizând, povestind și învățând. Florile transilvane, simboluri delicate ale frumuseții și diversității, riscă să fie muzeificate, atât în artă, cât și în peisaj. Este oare o urmare a eșecului nostru de a le proteja sau doar o etapă inevitabilă în lunga călătorie a istoriei?

Cartea de față își propune să exploreze aceste fire interconectate și să îmbogățească înțelegerea despre acest ținut fascinant.”

Un eseu mai larg despre această carte, semnat de Bedros Horasangian, poate fi lecturat aici: https://www.litera.ro/blog/bedros-horasangian-despre-flori-transilvanene-de-irina-neacsu/?srsltid=AfmBOootcXXCqLJnqP6QzWCVs2Fxa5pa8TPhem3-iRcSUgM0y9PztbYn.

Eliade, Simionescu și legende românești despre flori

Alte cărți florale ce pot fi găsite în librării sau online sunt: „Legende Românești despre flori” (Cărturești), „Legende populare românești. Legende despre flori și arbori” (Editura Rosetti) și „Legende populare romanesti. Flori de primăvară în legende” (Editura Rosetti).

Mircea Eliade, în cuvântul înainte al cărții sale „De la Zalmoxis la Genghis Han” arată:

„Am reunit în acest volum o serie de studii privind originile religioase al numelui etnic al dacilor, cultul lui Zalmoxis, mitul cosmogonic popular (adică singurul care este atestat în tradițiile folclorice ale românilor), semnificațiile mitico-rituale ale legendelor despre întemeierea unui stat (Moldova) şi construcția unei mînăstiri (Argeş), anumite credințe populare în legătură cu magia şi extazul, mătrăguna şi culesul ierburilor de leac, în sfîrşit mitologiile care stau la baza capodoperelor poeziei epice româneşti.”

Capitolul VII se intitulează „Cultul mătrăgunei în România” și începe așa:

„Dintre toate plantele pe care vrăjitoarele, fete şi femei din România, le caută pentru virtuțile lor magice sau medicinale, nu există nici una al cărei ritual al culesului să comporte atîtea elemente ‘dramatice’ ca mătrăguna. Tehnica dezgropării este mai complexă și mai ciudată decît a oricăror ierburi, chiar indispensabile în materie de vrăjitorie sau medicină populară. Numai operațiile misterioase săvîrşite pentru a smulge mătrăguna din pămînt şi conservă singure cu precizie rituri foarte vechi. De altfel, pentru culegerea altor plante magice sau medicinale, un mare număr de elemente a fost împrumutat de la ritualul mătrăgunei.”

„Mătrăguna, poate cea mai puternică plantă de la noi, e tipul unei asemenea făpturi care leagă frumuseţea florilor cu otrava cea mai rea, în seama căreia poporul nostru, ca şi alte popoare, îi pune atâtea, încât e numită împărăteasa buruienilor, Doamna mare. E una dintre plantele în adevăr cu port mându, cu frunze late, cu flori mari, colorate violet purpuriu, dar mai cu seamă cu fructe ca nişte cireşe, negre, rotunde, cu pieliţa întinsă. E însă plină de otravă: rădăcina e otrăvitoare, ca şi frunzele şi fructele. Prinprejurul ei celelalte plante pot fiu rupte, păscute. Ea stă întreagă, în haina-i mândră, fără frică. De se culege entru a nnebuni pe cineva, babele care scot rădăcina trebuie să se dezbrace în locul nde crește mătrăguna: își despletesc părul făcând fel de fel de schimonosiri și mișcări ca un nebun”, o descria profesorul Ion Simionescu, în volumul „Din tainele florilor” (1923), la pagina 74.

Cartea scrisă de fostul academician Ion Simionescu poate fi citită integral aici: https://dspace.bcu-iasi.ro/static/web/viewer.html?file=https://dspace.bcu-iasi.ro/bitstream/handle/123456789/46188/BCUIASI_CARTE_II-28.767_1919.pdf.

Îndrăgitul tenor Ştefan von Korch, cunoscut publicului datorită interpretărilor magistrale ale partiturii sale din „Carmina Burana”, multiplelor roluri de operă, dar şi stagiunii Musical Extravaganza debutează pe 18 octombrie 2025, pe scena Ateneului Român, în cadrul  unui eveniment de excepție: „Concert la Curtea Imperială.”

Spectacolul, desfășurat sub patronajul Ambasadei Austriei la București, va fi prilej de dublă sărbătoare: va celebra muzical 200 de ani de la naşterea lui Johan Strauss fiul şi va onora Ziua Naţională a Austriei, într-un program de valsuri diafane şi polci ameţitoare ce vor recrea atmosfera fastuoasă de la Curtea Imperială vieneză. Pe scenă i se va alătura un alt nume de marcă al scenei lirice, soprana Oana Maria Şerban şi prestigioasa Orchestră a Filarmonicii George Enescu, sub bagheta dirijorului Tiberiu Dragoş Oprea.

Tenorul Ştefan von Korch detaliază:

„Este o bucurie şi onoare să iau parte la această celebrare, în spațiul nobil al Ateneului Român, simbol al culturii românești și gazdă a celor mai rafinate manifestări muzicale.”

Iar Corneliu Teofil Teaha, organizator declară:

„’Concert la Curtea Imperială’ nu este doar un spectacol muzical, ci și o celebrare a prieteniei culturale dintre România și Austria, o invitație la noblețe și emoție. Sub cupola Ateneului Român, armonia muzicii va deveni limbaj comun între națiuni, iar fiecare acord al orchestrei va aminti că marile valori artistice nu au granițe, ci se regăsesc în sufletele tuturor celor care știu să le asculte și să le prețuiască. Seara este cu atât mai specială cu cât anul 2025 aduce o aniversare de rezonanță universală: 200 de ani de la nașterea lui Johann Strauss II, ‘regele valsului’.”

Programul va cuprinde selecții muzicale din creația lui Johann Strauss fiul și a altor mari compozitori austrieci, într-o incursiune sonoră în atmosfera fastuoasă a Vienei imperiale. Spectacolul va fi un omagiu adus spiritului vienez, evocând atmosfera fastuoasă a curților imperiale și bucuria dansului, care au făcut din creațiile lui Strauss un simbol al rafinamentului și al vivacității. În acest cadru solemn și festiv, publicul va fi purtat într-o călătorie sonoră ce unește tradiția austriacă și măiestria artistică românească.

Derulat sub patronajul Ambasadei Austriei la București şi organizat de Fundația Prof. Dr. Teaha,  evenimentul va fi unul de mare eleganță culturală și diplomatică.

Biletele sunt disponibile pe Eventim.ro.

Sorin Rămneanţu (Timișoara), Maricela Istrate (Vaslui), Ioan Măric (Bacău) și alți peste 20 de artiști naivi din țară sunt așteptați la a XII-a ediție a Festivalului Național de Artă Naivă, eveniment devenit un pilon cultural și artistic în peisajul românesc.

De obicei, lucrările relevă viaţa rurală şi tradiţiile româneşti şi surprind esenţa satului de altădată prin imagini sincere şi colorate.

Temele abordate includ muncile câmpului, sărbătorile religioase şi obiceiurile cotidiene, toate redate printr-un stil simplu, dar profund expresiv. Expoziţia aduce influenţe diverse, de la realism la suprarealism şi postmodernism, toate integrate în stilul artei naive. Un site vizitabil în acest sens este.

Festivalul Național de Artă Naivă va fi lansat pe 16 octombrie, în Cetatea Oradea.

„Ediția a XII-a a Festivalului Național de Artă Naivă aduce cu ea promisiunea unei experiențe artistice și culturale de neuitat. Este un moment de reflecție asupra evoluției și impactului artei naive în România, dar și o celebrare a artiștilor talentați care au adus-o în atenția publicului. Cu parteneriate solide și sprijinul comunității locale, acest festival continuă să crească și să inspire”, anunță Mircea Stroe, președintele Asociației Artiștilor Naivi din România.

Şi această ediţie se realizează cu implicarea mai multor instituţii publice, de cultură sau private: Primăria Oradea, Centrul de Cultură al Judeţului Bihor, Visit Oradea (APTOR), Muzeul Ţării Crişurilor, Fundaţia Comunitară Oradea, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor şi Liceul de Arte Oradea. Vernisajul expoziţiei de artă naivă, precum şi lansarea unei cărţi despre artistul Ioan Măric vor avea loc joi, 16 octombrie, la ora 17.30, la Muzeul Oraşului Oradea (Cetatea Oradea).

Târgul de la Negreni, cel mai mare de acest gen din Ardeal, are o tradiție de câteva secole, organizându-se anual două mari evenimente: târgul de primăvară, cunoscut și sub numele de „târgul coaselor”, care are loc în luna iunie, și târgul de toamnă, în al doilea sfârșit de săptămână a lunii octombrie. Acest târg este nu doar o destinație populară pentru localnici, ci și un eveniment recunoscut la nivel național.

Joi, 9 octombrie, va începe ediţia de toamnă a „Târgului de la Fechetău”, care se va încheia duminică, 12 octombrie. Chiar dacă ziua „oficială” de deschidere este joi, tarabele încep să-și ocupe locurile iar comercianții sosesc cu marfa și își instalează standurile.

Târgul are două componente, una care presumpune vânzarea de obiecte noi de uz general, haine, încălţăminte, şi cealaltă care înseamnă vânzarea de „vechituri”, cum ar fi: port popular, cusături, farfurii pictate, cărţi, mobilier, scule, picturi, obiecte militare vechi, insigne, drapele, uniforme, obiecte istorice.

Cei interesaţi pot petrece mai multe zile plimbăndu-se între aceste obiecte, iar la o pauză de cumpărături, se pot opri la terasele unde se poate servi o porţie de fasole cu ciolan, varză cu carne, mici sau frigărui. Târgul se bucură de o popularitate foarte mare având oaspeţi din Ungaria, Europa de Vest, chiar şi din America.

Previous Next

De ce se numește „Târgul Coaselor”?

Târgul Coaselor de la Negreni nu este doar o piață, ci o punte între generații și epoci. Denumirea vine din vechime, când evenimentul marca începutul sezonului de cosit – un moment important în viața agricolă a satului românesc. Țăranii se aprovizionau cu coase, furci, unelte și alte produse necesare muncilor de vară, dar și cu haine, încălțări și produse de uz gospodăresc. Chiar dacă vremurile s-au schimbat, numele a rămas, la fel ca și spiritul autentic al târgului.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș