Știri din cultura românească

multiculturalism, educatie

Educatia, sub asaltul multiculturalismului

multiculturalism, educatie

Educatia, sub asaltul multiculturalismului

Noul curriculum pentru gimnaziu, care ar trebui sa fie aplicat din toamna acestui an, aduce cu sine o noua directie in Educatie. Sub pretextul directivelor Uniunii Europene, scoala urmeaza sa asigure formarea, pas cu pas, a unei identitati multiculturale noilor generatii, identitatea nationala fiind cu desavarsire ignorata. Ne aflam astfel in fata unei noi ideologii, a unui nou program educational. Practic, asistam la o adevarata revolutie culturala, la folosirea invatamantului public pentru indoctrinarea politica cu ideologia marxismului cultural, in buna traditie a perioadei comuniste.

Observam ca noul curriculum a adus marginalizarea disciplinelor identitare si impunerea unor discipline noi, create artificial, servind indoctrinarii politice. Astfel, Limba Romana a devenit victima unui joc cu suma nula, pierzand o ora, la clasa a V‑a, in favoarea Educatiei Sociale. In acest caz, designerii nostri curriculari au fost mai inovativi decat zelosii comunisti nord‑coreeni, care n‑au avut ideea unei indoctrinari atat de timpurii cu pretentioasa filosofie neomarxista a Scolii de la Frankfurt.

Credem ca nu este deloc de dorit si aplaudat implementarea ideologiei multiculturaliste in scoala, pentru ca aceasta ideologie neaga sau ignora identitatea romaneasca. Chipurile, identitatea nationala n‑ar exista ori n‑ar mai fi la moda in Europa sau ar duce la formarea unor atitudini nationaliste, sovine, xenofobe, legionar‑fasciste. Pentru romani, se sugereaza, studiul istoriei nationale ar fi nociv, educatia pentru identitate putand fi facuta doar in familie sau pe marginea santului, in nici un caz in invatamantul public.

Poate ca am intrat fara sa stim in epoca post‑adevarului, a post‑culturii, in epoca corectitudinii politice si a subculturii Facebook, dar tot n‑am reusit sa aflam cand a fost inlocuita cetatenia romana cu o cetatenie multiculturala. De asemenea, nu intelegem de ce noua educatie propune aruncarea unor valori, precum patriotismul, munca, cinstea, la gunoi, pentru a le inlocui cu altele de „viata noua”. Nu a demonstrat nimeni, deocamdata, ca patriotismul reprezinta o anti‑valoare rasist‑xenofoba, trebuind sa fie eliminat din educatie, pentru a fi inlocuit cu multiculturalismul si educatia de gen.

Asteptam inca, din partea ministerului, argumentele si justificarile deciziei de izgonire din educatie a patriotismului, a valorilor nationale si a tot ceea ce tine de educatia identitara. Afirmarea identitatii cetatenilor statului national roman este obligatorie, neexistand reglementari UE care sa interzica acest lucru. Daca scoala nu ofera o educatie identitara, nu formeaza constiinta istorica a noilor generatii, nu este aflata in slujba natiunii romane si a statului roman, atunci ce fel de serviciu public este? In slujba cui se afla atunci, a unor „culturi” imaginare, de dragul de a avea si noi multiculturalism?

De ce romanii sunt discriminati in materie de educatie istorica? Cine si‑a permis sa marginalizeze studiul istoriei nationale? Apoi, designerii noului curriculum ar trebui sa explice ce inteleg prin termenul de „cultura” si unde apare acest termen in Constitutia Romaniei si legislatia Educatiei. De asemenea, ei ar trebui sa ne arate care sunt „culturile” existente in Romania si daca acest stat a devenit multicultural.

Din pacate, observam cu stupoare ca atat noul plan-cadru pentru gimnaziu, cat si programele supuse unei dezbateri formale pun intre paranteze Constitutia in vigoare si L.E.N. Din cate stim, statul de drept se bazeaza pe respectarea Constitutiei, iar art. 1, alin. 5 din legea fundamentala precizeaza: „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.

Apararea Constitutiei statului national roman, nu a sublimei Constitutii a U.E. (care nu exista, fiind respinsa aproape in unanimitate in 2003, distrugand ideea europeana – n.r.), nenascuta inca, tine de interesul national si de securitatea nationala. Iata de ce, spre exemplu, S.R.I. are o intreaga divizie care se ocupa cu apararea valorilor constitutionale, cu „protejarea valorilor supreme ale statului roman”, cu apararea in fata „agresiunilor asupra valorilor identitare romanesti”.

Este inadmisibil, inacceptabil, un scandal, o bataie de joc, cum ar spune presedintele, sa ignori faptul ca Romania este un stat national si sa nu tii seama de prevederile Constitutiei in filosofia noului curriculum. Tot de la domnul presedinte am aflat ca natiunea romana este vie, putand fi atenta, in alerta si nemultumita. Aceasta apreciere a existentei natiunii romane contrazice insa noul curriculum, care trateaza statul ca fiind multinational si multicultural, iar natiunea ca fiind de mult disparuta.

Un aspect, ignorat sau bagatelizat de multiculturalisti, este acela ca invatamantul public e romanesc, pentru ca, in conformitate cu recensamantul din 2011, s‑au declarat romani 16.792.900 de persoane, reprezentand 88,9% din populatia Romaniei. Formand imensa majoritate a cetatenilor acestei tari, oare romanii nu au dreptul la o educatie identitara, fiind si principalii finantatori, din taxe si impozite, ai scolii publice? Daca identitatea nationala a disparut in Romania, atunci nu s‑ar impune scoaterea adjectivului „national” din titulatura Ministerului Educatiei, acest adjectiv putand fi considerat anacronic si generator de atitudini extremiste?

Situatia este cu atat mai grava cu cat se profileaza o ruptura intre institutiile statului si scoala. Astfel, in timp ce titulatura institutiilor statului exprima identitatea nationala, iar juramintele presedintelui si ministrilor sunt legate de poporul roman si de respectarea Constitutiei, in timp ce valoarea suprema a Armatei Romane, S.R.I. si a celorlalte institutii legate de apararea nationala este patriotismul, scoala promoveaza multiculturalismul si ignora total identitatea nationala.

Este fireasca si legala aceasta situatie? Este normal ca presedintele, Guvernul, Parlamentul si institutiile statului sa se afle in slujba poporului roman, iar scoala in slujba multiculturalismului? Sa intelegem ca I.S.E. este un fel de stat in stat, iar M.E.N. o institutie autonoma, separatista, care nu recunoaste si nu respecta Constitutia Romaniei? In fapt, viziunea autorilor noului curriculum se dovedeste a fi antinationala, discriminatorie fata de imensa majoritate a cetatenilor acestei tari si in raspar cu prevederile Constitutiei si ale M.E.N.

Planul‑cadru si programele reprezinta proiectul educational al Romaniei de maine. Dupa cum a fost creionat profilul dezirabil al absolventului, dupa cum arata noul curriculum, vom avea un cetatean fara identitate si orizont cultural, un cetatean, in schimb, bine indoctrinat cu dogmele multiculturalismului, gata sa respecte orice daca tine de diversitate, chiar daca despre sine nu stie mai nimic, in afara de faptul ca are interese personale si trebuie sa‑si respecte propriile valori si pe cele ale grupului din care se intampla sa faca parte.

Daca un astfel de profil este dezirabil pentru unii politruci ai corectitudinii politice, ma indoiesc ca acesta este tentant pentru societatea romaneasca de astazi, oricat ar fi ea de dezinteresata de viitor. Proiectul omului de maine nu poate fi acela al ignorantului multiculturalist, plin de complexe de superioritate. De fapt, cetateanul fara identitate nationala ori cu identitati multiple este un profil indezirabil in epoca turbulentelor si incertitudinii.

Dupa ce in 2016 a fost aprobat un plan‑cadru pentru gimnaziu prin care au fost introduse abuziv noi discipline, precum Gandire critica si drepturile copilului (clasa a V‑a) si Educatie interculturala (clasa a VI‑a), discipline care nu servesc dezvoltarii competentelor civice ale elevilor si nu sunt relevante pentru educatia acestora, in prezent au fost supuse unei dezbateri formale noile programe, venite cu o intarziere de peste o jumatate de an, acestea fiind, cum era de asteptat, gandite exclusiv din perspectiva multiculturalista, avand menirea „sa stimuleze asumarea multiculturalitatii si multiperspectivitatii” si sa formeze „mecanisme intelectuale care sa previna orice forme de nationalism”.

Introducerea unor noi discipline si noi programe, servind unei indoctrinari multiculturaliste camuflate, nu poate fi aplaudata. In primul rand, importanta unei discipline este data de relevanta pe care o are in formarea personalitatii elevului, de impactul in plan educational. Nu toate disciplinele sunt egal importante si nu ar trebui sa existe mai multe discipline abordand aceeasi problematica, acelasi spatiu al educatiei. Nu vad de ce am multiplica disciplinele pentru un singur domeniu, de ce am fragmenta inutil cunoasterea, mai ales in conditiile unui buget de timp limitat.

Apoi, daca misiunea scolii este sa educe si sa instruiasca, de ce sunt introduse, in conditiile unor restrictii asupra bugetului de timp, discipline urmarind indoctrinarea si controlul gandirii? Nu stim sa existe discipline socio‑umane purtand numele de multiculturalism si drepturile copilului. Si atunci, ce cauta acestea in aria „Om si societate”? Unde vor fi gasiti profesorii pentru a le preda? Ideologiile, activistii si indoctrinarea sunt una, educatia si disciplinele socio-umane cu totul altceva. Din acest punct de vedere, noul curriculum lasa impresia ca este realizat de activistii lui Ceausescu de la „Stefan Gheorghiu”, reconvertiti la marxismul cultural si la alte „isme” asa‑zis progresiste.

Planul‑cadru si programele sunt documente oficiale emise de M.E.N. Prin aceste documente, M.E.N., ca reprezentant al statului, transmite idealul educational, ideologia statului, sistemul sau de valori, memoria si identitatea sa. Un stat national care promoveaza multiculturalismul isi neaga propria identitate. Este cel putin ciudat ca ideologia multiculturalismului sa fie promovata de un stat national, in timp ce identitatea nationala este ignorata.

Anul 2016 a fost unul al asaltului corectitudinii politice asupra Educatiei, anul construirii omului nou, al mankurtizarii. A introduce pe furis marxismul cultural in invatamantul public, dupa ce marxism‑leninismul a fost experimentat o jumatate de secol si a fost condamnat in 2006, reprezinta un scandal de proportii, peste care nu se poate trece cu usurinta. Sa intelegem ca marxism‑leninismul a fost totalitar si nociv, in timp ce neomarxismul reprezinta o culme a democratiei?

De ce este inlocuit internationalismul proletar stalinist cu multiculturalismul? Nu ar trebui sa vedem cine isi asuma introducerea pe furis a ideologiei corectitudinii politice in gimnaziu? Nu analfabetismul functional, infloritor dupa doua decenii de reforme, ci implementarea corectitudinii politice si edificarea omului nou par a fi grijile mari ale I.S.E. si M.E.N.

Atletii marxismului cultural au reusit sa intre cu tavalugul corectitudinii politice in invatamantul public, care a devenit unul ideologizat si ideologizant. Pana si o analiza sumara a planului‑cadru si a programelor poate releva acest lucru. Revolutia culturala, inceputa cu invatamantul primar, continua acum la gimnaziu, colectivizarea ideologica urmand sa se incheie cu liceul.

Este drept, nu s‑a reusit introducerea educatiei sexuale din fasa, dar iata ca a fost impusa gandirea critica a Scolii de la Frankfurt la clasa a V‑a! In aceste conditii, care mai este menirea invatamantului public? Sa formeze un european de nicaieri, analfabet functional, anarhist creativ, bine indoctrinat cu ideologia corectitudinii politice? Un om nou, de secol XXI? Pana la urma, sa fie neomarxism cat cuprinde, daca o cer interesele unor propagandisti si activisti de tip nou, dar s‑o stim si noi!

Generatia clasei zero este prima generatie a reformei invata­mantului primar, avand privilegiul de a fi generatia fara manuale si singura generatie din istoria invatamantului romanesc care n‑a avut abecedare in clasa I! Aceasta generatie, care trebuie sa suporte noua ideologizare, are mari sanse ca la toamna sa inceapa scoala fara manuale, pentru ca noile programe pentru clasa a V‑a au avut o mare intarziere, fostul ministru Mircea Dumitru avand alte prioritati decat acelea legate de reforma curriculara. Dar lipsa manualelor este cea mai mica problema, fata de cum arata noul curriculum care urmeaza sa fie aplicat.

Introducerea unor noi discipline in planul‑cadru, derivate din utopia totalitara a Scolii de la Frankfurt, inseamna introducerea marxismului cultural in invatamantul public.

In afara de faptul ca nu putem vorbi de reformarea si modernizarea scolii prin intermediul unei ideologii totalitare, trebuie sa avem in vedere pericolele reprezentate de aceasta ideologie, propusa de I.S.E. pentru indoctrinarea timpurie a noilor generatii. Poate nu ar trebui sa trecem cu usurinta peste avertismentul lui Leszek Kołakowski, care arata ca filosofii Scolii de la Frankfurt au „creat iluzia ca prin condamnarea «reificarii», a valorii de schimb, a culturii comercializate si a scientismului ei ofereau ceva in loc, cand de fapt nu ofereau mai mult decat nostalgia unei elite dupa cultura precapitalista.

Staruind intr-una asupra nebuloasei perspective a unei evadari universale din civilizatia prezentului, ei au incurajat in mod involuntar o atitudine de protest lipsit de discernamant si distructiv” (Leszek Kołakowski, Principalele curente ale mar­xis­mului. Prabusirea, vol. III, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2010, p. 308). Servind pe paine ideologia Scolii de la Frankfurt, nu cred ca educatia elevilor va avea de castigat de pe urma negatiei si ambiguitatii acestui neomarxism, intrat in disolutie si paralizie.

Este absurd ca teoria critica a Scolii de la Frankfurt a ajuns sa se studieze inca din clasa a V‑a, situatie pe care nu o intalnim nici in Coreea de Nord. Teoria critica nu este legata, cum ar parea la o prima vedere, de stiinta, operatiile gandirii, de spiritul critic sau de „nebunia de a gandi cu mintea ta”, de care vorbea recent domnul Gabriel Liiceanu. Aceasta teorie, care a fost elaborata in 1937 de catre Max Horkheimer, unul dintre reprezentantii Scolii de la Frankfurt, s‑a dovedit plina de ambiguitati, afirmand, in esenta, ca „civilizatia era incurabil bolnava si necesita nu o reforma partiala, ci o transformare radicala” (ibidem, p. 271) si condamnand, dupa model marxist, omenirea la fericire.

Kołakowski arata ca „predictiile lui Horkheimer se marginesc la generalitati rasuflate: fericirea si libertatea universale, omul care va deveni propriul stapan, abolirea profitului si a exploatarii (…), ca «totul» trebuie schimbat, ca nu poate fi vorba de reformarea societatii, ci de transformarea ei, nu insa si cum urmeaza sa fie facut acest lucru sau ce anume va fi pus in locul societatii actuale” (ibidem, pp. 279‑280). In esenta, teoria critica, care face furori in randul unor pedagogi de la noi, nu este altceva decat „o forma partiala de marxism, care nu inlocuieste prin nimic componentele abandonate ale acestuia” (ibidem, p. 280).

Altfel spus, am regresat ideologic, de la maretul marxism‑leninism, la decadentul neomarxism cultural. Practic, unii doresc sa reformeze scoala cu marxismul de acum un secol, aplicat cu o fervoare ideologica, pe care nu am mai intalnit‑o decat la Kim Jong‑il, tatal actualului despot nord‑coreean, care recomanda ca ideile Ciuce sa fie studiate cu maxima sarguinta, pentru ca toti sa se „patrunda de ele pana in maduva oaselor” (Opere alese, Editura Politica, Bucuresti, 1989, p. 131).

In ceea ce priveste Educatia interculturala de la clasa a VI‑a, chiar trecand peste caracterul ei ideologic, aceasta este impropriu plasata la gimnaziu, in primul rand pentru ca, la varsta de 12‑13 ani, elevii nu au un orizont cultural care sa le permita fructificarea eficienta a potentialului formativ pretins de acest tip de educatie, cursurile trebuind sa abordeze predominant aspectele legate de obiceiuri si traditii.

Nu mai vorbim de utilitatea si relevanta acestei discipline. Multiculturalismul poate fi o ideologie minunata in societatile multiculturale, dar nu este acceptabil ca aceasta ideologie sa devina filosofia noului curriculum si sa fie promovata agresiv prin invatamantul obligatoriu al statului national roman. In acelasi timp, nu putem ignora faptul ca multiculturalismul este ideologia care isi propune integrarea si obtine in practica segregarea, fiind mai degraba un apartheid al dezvoltarii separate a culturilor.

O educatie in spiritul cunoasterii si respectarii diversitatii se realizeaza in mod firesc si autentic de catre Istorie, pe tot parcursul studierii ei. Oare nu Istoria abordeaza trecutul si specificul tuturor comunitatilor etno‑lingvistice si religioase de la noi si din intreaga lume? Nu ea abordeaza, in mod amplu, diversitatea si alteritatea, fiind o adevarata stiinta a cunoasterii „celuilalt”? Si atunci, pentru ce mai inventam discipline cu iz ideologic, fara identitate academica, fara utilitate, care cel mult detaliaza unele dintre aspectele abordate in cadrul Istoriei?

Cauzasii multiculturalismului au destule parghii si fonduri la indemana pentru a‑si atinge obiectivele, nefiind necesar sa impuna acum politizarea sectar‑ideologica a invatamantului public, de parca ne‑am intoarce la invatamantul politic ceausist. Totusi, care este relevanta pentru elevii romani a acestei educatii interculturale? Este Romania stat multicultural si multirasial? Avem probleme cu integrarea „culturala”? Nu stim sa ne comportam, exista intoleranta?

De ce minoritatile din statul roman nu provoaca razboaie civile sau atentate, oare nu pentru ca ele au fost excelent integrate si beneficiaza de toate drepturile legitime? Si chiar aceasta integrare reusita la noi nu ar putea fi luata drept model de catre statele occidentale care promoveaza de o jumatate de secol multiculturalismul, ajungand doar sa enclavizeze minoritatile, sa practice un segregationism dezastruos, in numele unei integrari ramase in continuare iluzorii?

Prioritatea statului roman este formarea constiintei istorice si identitare a cetatenilor sai. Nu are sens sa inventam noi si noi discipline, cand competentele acestora pot fi atinse in mod firesc in cadrul Istoriei, o disciplina a culturii generale, prin excelenta pluri‑, inter‑ si transdisciplinara.

In conditiile adoptarii noului curriculum, nu vedem cum analfabetismul functional, rodul a doua decenii de reforme, poate fi eradicat prin implementarea dogmelor corectitudinii politice. Asistam practic la o noua mankurtizare, la o noua tentativa de formare a omului nou, elevii fiind indoctrinati de timpuriu cu ideologia marxismului cultural. In aceasta opera de inginerie sociala, Istoria, Limba Romana si nou inventata Educatie Sociala au ajuns sa fie instrumentate ideologic.

Noul curriculum pentru gimnaziu este rupt de realitatea scolii, aduce indoctrinarea politica in invatamantul public, eludeaza componenta identitara si vine cu o mare intarziere. Ar fi fost de dorit un nou curriculum, pentru gimnaziu si liceu, temeinic regandit, mai ales ca au fost facute suficiente observatii si propuneri pentru necesarele revizuiri.

Acest curriculum, prin riscurile si amenintarile pe care le aduce, ar trebui prorogat. Prin Cantarea Diversitatii si formarea unui om nou, cu o constiinta multiculturala inaintata, un cetatean de nadejde al patriei fara identitate si istorie, se va ajunge la alienarea identitara a noilor generatii, la edificarea unui nou totalitarism. De aceea, a impune autoritar si arbitrar un curriculum unanim criticat, disfunctional, puternic ideologizat, pentru a fi implementat orbeste, reprezinta un risc major pentru educatie, securitatea nationala si viitorul acestei tari.

Prof. Constantin TOADER

Sursa: tribunainvatamantului.ro, adevarul.eu.

/0 Comments/by

PUNCT SI DE LA CAPAT. Catalin Berenghi isi anunta candidatura la Primaria Capitalei

PUNCT SI DE LA CAPAT. Catalin Berenghi isi anunta candidatura la Primaria Capitalei

N-a fost sa fie. La ora la care scriu aceste randuri, Catalin Berenghi adunase peste 190.000 de semnaturi, dar sub 200.000, deci mult prea putine pentru a mai putea schimba ceva, chiar daca au fost semnaturi PE BUNE. Totusi, daca stam sa analizam altfel, nu sunt chiar atat de putine. Catalin Berenghi a intrat in competitie cu 3 saptamani mai tarziu, din motive de „hartuire” politica: decizia juridica de recunoastere a sa ca lider al Partidului DAC i-a venit dupa ce incepuse demult campania de strangere a semnaturilor. Iar dupa ce, cu chiu, cu vai, a reusit sa obtina autorizatia pentru amplasarea corturilor, chiar in ziua aceea, Catalin Berenghi a primit citatie de la Politia din Suceava, pentru un dosar in care el ar fi condus fara carnet. Ceea ce nu era adevarat, dar a trebuit sa se duca. A pierdut, pentru aceasta diversiune electorala, inca o zi si o noapte.

A pierdut si intrarea efectiva in competitia pentru alegeri. A ramas cine „trebuia”, caci jocurile pentru putere se fac in afara si se joaca la toate capetele. Deci vom avea iarasi de ales, vorba lui Ioan Rosca, intre ciuma si holera.

Catalin Berenghi a fost batut („neregulamentar”), dar nu a fost invins. Infrangerea nu l-a demoralizat, dimpotriva, l-a indarjit caci, vorba lui Thomas Mann (parafrazat abuziv de Eugen Teodorovici), „vantul stinge focurile mici, dar le inteteste pe cele mari”. Sa nu uitam ca in aceasta lupta Catalin Berenghi a pierdut startul si a intrat in „ring” cu mainile legate. N-a avut niciun sprijin financiar de la vreun sponsor „patriot” (in timp ce „calificatii” au avut), iar el in jocuri de culise n-a acceptat sa intre. Sa nu uitam, de asemenea, ca a fost singurul care si-a asumat cel mai functional (si mai radical!) proiect de tara, CONSTITUTIA CETATENILOR, incercand sa duca mai departe visul neimplinit al marelui economist Constantin Cojocaru.

Si sunt chiar curios daca vreunul dintre candidatii ramasi in cursa are inspiratia (sau determinarea launtrica) sa-si asume acest proiect profund patriotic, conceput de niste specialisti romani patrioti. Uite, de exemplu, Theodor Paleologu, care e un intelectual rasat, de Sorbona, bun vorbitor etc., etc., cu suficient discernamant intelectual pentru a intelege valoarea si anvergura proiectului. Ca sa nu mai vorbim de capitalul electoral pe care si-l va adjudeca prin aceasta asumare. Pot sa pariez ca nu va indrazni sa-i pronunte nici numele, caci CONSTITUTIA CETATENILOR – proiect dedicat Romaniei si romanilor este… politically in-correct…

Pana una-alta, Catalin Berenghi face doua anunturi importante:

1. Va candida la Primaria Capitalei, pentru functia de primar general;

2. Imprena cu Mircea Serban, senior editor al publicatiei Cronica Viseuana (si colaborator al revistei CERTITUDINEA), cheama in judecata Comunitatea Evreilor din New York, vinovata, asa cum reiese dintr-un comunicat remis spre publicare de Mircea Serban, de „incalcarea legislatiei romanesti in constructii”, respectiv „ridicarea unui edificiu de cult (sinagoga), la Sighetu Marmatiei, fara ca la Primaria municipiului sa fi fost depuse si inregistrate actele impuse de legislatia romaneasca, asa cum sunt stipulate in legea nr. 50/1991, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii – republicata si actualizata in 2019, art. 1 (alin, 1 si 2)”, ceea ce „reprezinta un act de sfidare a suveranitatii patriei noastre, a Constitutiei Romaniei”.

Cat priveste proiectul de tara CONSTITUTIA SETATENILOR, revista CERTITUDINEA (dar si Revista România Culturală – n. red.) il va tine permanent in actualitate, asa cum o face de la primul numar, ca pe o candela care nu trebuie sa se stinga. Cine stie? – poate candela va deveni candva foc…

P.S.: Vom vedea, in zilele urmatoare, si numarul semnaturilor trimise prin Posta Romana, care vor sosi, evident, dupa termenul limita al depunerilor. Poate vom avea de tras si de aici niste concluzii…

Sursa: CERTITUDINEA, nr. 48, 2019.

/0 Comments/by
catalin berenghi, constitutia cetatenilor

Catalin Berenghi, singurul candidat la presedintie care are curajul sa-si asume referendumul pentru Constitutia Cetatenilor

catalin berenghi, constitutia cetatenilor

Catalin Berenghi, singurul candidat la presedintie care are curajul sa-si asume referendumul pentru Constitutia Cetatenilor

„M-am saturat de atatea carpeli care au dus Romania in pragul disparitiei ca stat –declara Catalin Berenghi, in exclusivitate pentru CERTITUDINEA, in numarul trecut al revistei, nr 47. Totul trebuie resetat si singura solutie pe care o vad este scoaterea la referendum a Constitutiei Cetatenilor si a Legii Cojocaru. Romania a ratat o sansa uriasa, in 1990, cand a avut de ales intre Legea 15 (Legea Brucan) si Legea Cojocaru. A ales – cei care au „ales”! – Legea Brucan, prin care Romania a pierdut aproape tot. E timpul sa recuperam si asta nu se poate face decat prin CONSTITUTIA CETATENILOR. Iar singura solutie practica, rapida si directa de a o aplica este referendumul propus de Presedintele Romaniei, care are aceasta prerogativa. Deci, referendum pentru CONSTITUTIA CETATENILOR, dupa un an de informari si dezbatere publica, aceasta este promisiunea mea. Sa decida poporul. Si daca, si de data asta, va decide prost, inseamna ca chiar nu se mai poate face nimic. Dar, pana atunci, trebuie incercata si ultima solutie”.

Motivele care l-au determinat sa ia decizia de a candida la presedintie sunt aproximativ aceleasi care l-au determinat pe marele economist CONSTANTIN COJOCARU sa ia decizia de initia proiectul legislativ CONSTITUTIA CETATENILOR. De aceea, Catalin Berenghi e hotarat, in cazul in care ajunge presedinte, sa declanseze referendum pe aceasta tema. In speranta ca „palaria” nu e prea mare pentru el (pentru TOTI ceilalti candidati angajati in competitia electorala este mult prea mare!), CERTITUDINEA ii va acorda intregul sprijin. Catalin Berenghi poate deveni astfel port-drapelul unui proiect urias, la care au lucrat nume grele ale vietii publice din Romania. Iata, prezentate de el insusi pe pagina sa de Facebook, motivele (o parte din ele) care l-au impins pe fostul combatant din Legiunea Franceza sa intre in razboiul electoral:

– Intre 6-8 milioane de romani sunt plecati din tara, obligati sa munceasca departe de casele lor; unii sunt chiar membri ai familiei mele; una din urmari: peste 400.000 copii romani s-au nascut, in 2018, in afara Romaniei;
– Taierea padurilor cu acordul politicienior;
– Vanzarea pamantului catre straini (40% din pamantul romanilor este deja vandut strainilor);
– Exploatarea resurselor minerale de catre straini, cu acordul ultimilor 3 presedinti ai Romaniei;
– Tratarea poporului roman ca o populatie de lumea a treia (romanii nu mai pot produce nimic in tara lor!);
– Industria este pusa pe butuci, aproape inexistenta;
– Turismul: avem munte, mare, campie, delta, traditii si multe obiective UNESCO dar, din pacate, e incurajat doar turismul sexual;
– Agricultura: Romania era candva „granarul Europei”, iar astazi balariile, indolenta si pesta porcina inventata, domnesc peste tara noastra (NU MAI GASESTI O PAINE ROMANEASCA!);
– Sanatatea: ocupam detasat primul loc la imbolnavirile de cancer din UE; NU MAI AVEM NICI MACAR INDUSTRIA MEDICAMENTELOR ROMANESTI, CUMPARAM DE LA ALTII VACCINURI SI OTRAVA!;
– Invatamantul: candva performant, este astazi caracterizat de mii de scoli cu wc-ul in curte si fara aviz de functionare;
– Transporturile: flota navala s-a evaporat, transporturile aeriene sunt varza, iar celor feroviare li se astepta sfarsitul;
– Apararea: cu resursele si moralul la pamant;
– Justitie: judecatori, procurori, avocati implicati in protocoale si tot felul de combinatii, fraude si faradelegi. Acesti functionari de lux au pensii si salarii uriase, fara niciun fel de responsabilitate;
– Mediu: dispar zilnic zeci de hectare de padure, raurile sunt poluate zilnic cu diverse otravuri, sute de tone de gunoi sunt aduse din toata Europa pentru a fi incinerate la noi in tara;
– Apa: o platim la francezi;
– Curentul electric: il platim la italieni;
– Gazul: il platim la francezi si rusi;
– Benzina si motorina: la austrieci;

Romania este o tara extrem de bogata, iar poporul roman este harnic si mandru. A fost insa victima politicii de exterminare a intregii clase politice care ne-a condus in ultimii 30 de ani. Poporul are nevoie de un conducator credincios, care sa-si iubeasca tara si care sa stie sa-i redea demnitatea pe care o merita. Este ceea ce voi incerca sa fac eu.

UN AVERTISMENT DIN PARTEA LUI CATALIN BERENGHI!

„Atentie! Colectarea adeziunilor cu semnatura online este o capcana. Am fost la B.E.C. si m-am documentat. Mi-ar fi fost si mie de folos dar, din pacate, legea electorala nu permite asa ceva. ESTE ILEGAL. Aceasta diversiune are, probabil, scopul de a paraliza o parte din alegatori sau, si mai grav, de a folosi datele personale pentru alte liste de sustinatori. Faceti ceea ce am facut si eu: documentati-va!”

Descarca si semneaza pentru „Catalin Berenghi 

A consemnat pentru dumneavoastra, Miron Manega via Certitudinea.ro.

/0 Comments/by
klaus iohannis, gheorghe dinca

Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/crim-620×350.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Cornel Nistorescu – Klaus Iohannis cel Stramb” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1564601152326{margin-bottom: 0px !important;}”]Nu stiu daca fotografia lui Klaus Iohannis a fost alaturata intimplator celei a lui Gheorghe Dinca din Caracal. Sau au fost puse impreuna dintr-un spirit de ironie. Esential este ca figurile celor doi se aseamana, in ciuda distantei enorme intre biografiile lor. Si totusi, nu pot sa nu observ aceeasi rautate in privire, aceeasi incruntare amenintatoare, aceeasi expresie de pinda si razbunare.

Mecanicul era un taciturn. Nu avea nici un dialog cu cei din preajma. Nu cred ca Iohannis dialogheaza cu cineva. Or asculta supus si slugarnic cind vorbeste cu politicieni mai importanti decit el (Donald Trump sau Angela Merkel), or priveste de sus si dispretuieste suveran. Mecanicul baga frica in angajati, in femeia de serviciu, in vecini, in copii. Iohannis ameninta si el. Domina prin frica, nu prin altruism si superioritate. Te ameninta continuu. Cu privirea, cu demiterea, cu rasturnarea. Si rabufneste ca taranoiul ajuns imparat. Povestea cu paltonul este mai ceva decit secventele din antologia filmului mut. Cei din jur trebuie sa se conformeze, sa execute, sa reduca lumea si tara la nivelul sau de intelegere. Atit pricepe,tot atit comanda. Propozitiile sale tradeaza, fie sadismul nedisimulat, fie o limba romana primitiva, scapata de sub jocul nuantelor.

„A fost nevoie sa moara oameni ca aceasta demisie sa se produca” ramine exprimarea sa antologica dupa neclarificatul accident de la Colectiv. Si in acest caz l-a tradat limba romana? Sau blestematul de subconstient l-a dat in git? Nu stiu! Ramine psihanalistilor sa lamureasca toate aceste contorsiuni de om rudimentar ajuns la putere. Sunt convins ca nici acum nu stie ce a spus. Si de ce i se repeta prostia ca un citat din Ceausescu. Cei din prajma lui se tem sa-i spuna. Daca reactioneaza violent, ca mecanicul de la Caracal? Sa fi fost si „guvernul meu” tot o farsa jucata de limba sa romana cirpita? Sau este vorba de o alta tradare a subconstientului sau cu aere de imparat, dupa o operatiune menita a-i inunda sinele cu damfuri de satisfactie?

Duminica seara, cind Romania toata se chinuia in lacrimi si revolta, el s-a grabit sa se intorca din vacanta si sa ne arate suferinta si preocuparea. Caraghios, artificial, prefacut, ca si plutonul de zaltati tavaliti prin fata Internelor. Numai ca nu s-a dat si el cu sos de rosii pe falci si pe urechi. Ca sa ne trezim din soc, a gasit de cuviinta sa taxeze scaparea nefericita a primului ministru, legata de un nou referendum, ce risca sa devina mai des decit Craciunul si decit melodia preferata. Si ce ne-a spus inteleptul nostru cu dovleacul uitat pe plaja?

„Resping abordarea politicianista propusa de Guvernul Romaniei, care ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva este autorul moral al acestei tragedii.”

Oare Klaus Iohannis n-ar trebui sa coboare de pe soclul pe care se imagineaza ca sa poata vedea ca decaderea institutiilor, tensiunile din societate, neincrederea si razbunarea vin si din somnul sau de presedinte mono-mental si fara program? Ma gindesc si la orele de munca si la putinatatea gindirii sale!

Si ca sa bage frica in adversarii sai poltici si in cei care nu-l privim ca pe un pom de Craciun, a zis: „Va promit ca voi stringe o noua majoritate, dupa alegeri, care va face asta.”

Cum face presedintele o noua majoritate? Cu cosul dupa ciuperci? Ca Traian Basescu, recurgind si el la „solutia imorala”? Sau mai scoate 100 de dosare de la DNA si de la SRI si ii stringe cu usa pe oportunistii mai slabi de inger din PSD? Nu mi-am imaginat niciodata ca presedintele Romaniei este cel mai periculos vinator de parlamentari si ca face majoritati de parca ar gati niste cirnati cu varza.

Sau foloseste SRI-ul, ca si la campania electorala pentru prezidentiale? Sau mai explodeaza ceva si „dragi romani” ies in strada ca la Colectiv si ca la spectacolul anticoruptiei si de restul se ocupa baietii?

Nu stiu daca fotografiile celor doi au fost alaturate intentionat sau din greseala. Mie mi se pare ca seamana nu doar la figura. Si Dinca s-a dovedit un om violent, si Iohannis imi sugereaza un politician primitiv si arogant, capabil sa-si muste toti adversarii de beregata!

Sursa: cotidianul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
ion coja, trump

Nu Trump…

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/20281_1.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/07/20281_1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Nu Trump…” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1562617338797{margin-bottom: 0px !important;}”]

Nu Trump a fost cel care a destabilizat Orientul Mijlociu si America Latina! Nu el a inceput razboiul din Afganistan.   

Danny Glover.

Au trecut deja mai mult de doi ani de cand, in primele luni ale lui 2017, in Statele Unite se desfasurau manifestatii de amploare impotriva celui care tocmai fusese ales presedinte al tarii, Donald Trump. La acele demonstratii – care aveau printre altele ca slogan „Not my president” (Nu e presedintele meu) – s-au alaturat majoritatea vedetelor din lumea muzicala si a cinematografiei din SUA. Acest fapt nu ne surprinde daca ne gandim ca Hollywood-ul, si in general industria de divertisment americana, reprezinta unul dintre instrumentele de baza folosite de cercurile oculte de putere globaliste pentru a dresa populatia nu doar din America, ci din lumea intreaga. Cele mai multe dintre vedetele din amagitoarele filme ale fabricii de iluzii marca Hollywood sunt aproape total controlate prin santaj si dependenta lor de celebritate. Prin urmare, detinatorii industriei fake reality a lumii politice si mediatice folosesc aceste „star”-uri pe post de formatori de opinie tocmai datorita prizei la public pe care o au.

Si totusi, un mic numar dintre aceste VIP-uri au curajul sa isi spuna parerea personala, mai ales atunci cand ea contravine curentului de opinie impus de mafia globalista. Iata o scurta explicatie despre ce inseamna cu adevarat Hollywood venita din partea unuia dintre cei mai faimosi actori, Brad Pitt. Intr-un interviurelativ recent, el a avut indrazneala sa spuna lucrurilor pe nume: „Credeti ca Hollywood are legatura cu filmele? Acesta este doar un produs secundar. Este vorba despre bani si, mai important, despre putere si control. Oamenii care conduc Hollywood conduc de fapt America si cea mai mare parte a lumii. Lor nu le pasa de filme. Ati auzit de Illuminati? Societatile secrete, politicienii, bancherii si mass-media – acestia sunt cei care conduc lumea.”

Tinand cont de aceasta declaratie bomba, intelegem mai bine de ce Donald Trump a aparut ca o imensa amenintare pentru acest stabiliment al intereselor financiare si militare globale. Pentru ca prin discursurile sale din campania electorala anunta ca se va razboi cu Deep-State si ca va reda libertatea si demnitatea poporului american.

Asa cum aratam mai sus, in pofida liniei foarte stricta de cenzura ce este impusa de mogulii de la Hollywood, exista actori cunoscuti care s-au pozitionat public in apararea presedintelui Trump. Va prezentam cateva exemple interesante mai ales prin punctele de vedere exprimate.

Clint Eastwood, castigator a cinci premii Oscar ca regizor, actor si producator, a declarat ca apreciaza tendinta lui Trump de „a spune ceea ce are in minte” intr-o perioada in care „toata lumea se cramponeaza de corectitudinea politica”.

Actorul Jon Voight, tatal Angelinei Jolie, care a fost si el rasplatit cu premiul Oscar, a iesit de asemenea in sprijinul lui Donald Trump. Intr-o scrisoare postata pe site-ul de stiri Breitbart, el a scris: „Eu, Jon Voight, pot spune fara ezitare ca Donald este amuzant, jucaus si colorat, dar mai presus de toate este cinstit”. Voight a continuat: „Cand a decis sa candideze la functia de presedinte stiu ca a facut-o cu o convingere adevarata pentru a readuce aceasta tara la prosperitate. El este singurul (dintre candidatii inscrisi, n.n.) care o poate face”.

Roseanne Barr a postat mai multe tweet-uri in care a afirmat deschis ca l-a votat pe Trump. De exemplu acesta: „L-am votat pe Trump pentru a zgaltai status-quo-ul & stabilimentul”. Ea a explicat ulterior intr-un video filmat in propriul sau studio (pentru a nu fi cenzurata de media centrala), ca deoarece a recunoscut ca l-a votat pe Donald Trump a fost etichetata ca „rasista” si i-a fost anulat show-ul de televiziune Roseanne – cu alte cuvinte, a fost concediata. Ea a afirmat raspicat ca a-l vota pe Trump „nu este permis la Hollywood”.

Un alt exemplu este cel al actorului Danny Glover. Intr-un interviu pentru RT, el a evidentiat ca „Nu Trump a fost cel care a inceput razboiul in Afganistan, care a impus embargo-uri si sanctiuni Irakului dupa prima invazie americana”. El a continuat formuland o intrebare: „Cine a destabilizat Libia, Orientul Mijlociu si America Latina?”. Si tot el a explicat ca „Destabilizarea a lovit diverse parti ale lumii si nu a fost Donald Trump cel care a creat aceasta situatie”.

Dincolo de aceste cuvinte frumoase si onorabile, este totusi cazul sa observam ca dupa inceperea mandatului sau prezidential Donald Trump si-a temperat foarte mult discursurile si avantul de luptator impotriva Sistemului (Deep-State). Ba chiar a ajuns sa faca exact ceea ce critica la predecesorii sai la Casa Alba. Astfel, a continuat cu sanctiunile nejustificat de dure impotriva unor state ca Venezuela, Iran, China sau Federatia Rusa. Sprijina neconditionat agenda Israelului de ocupare a Palestinei, prin sfidarea rezolutiilor ONU. Participa la o rusinoasa alianta cu Arabia Saudita in atacarea militara si economica a unui stat extrem de sarac, dar care are o pozitie strategica esentiala, Yemen, unde a provocat – conform rapoartelor ONU pe care insa media centrala le ignora – „cea mai grava criza umanitara din lume”.

Ramane sa deducem daca Trump este un inteligent strateg ce cauta sa limiteze in moduri surprinzatoare planurile globalistilor sau a ajuns (si el) un pion al acestora.

Sursa: yogaesoteric.net, 4 iulie 2019.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Calin Georgescu – Prin noi insine

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/calin-georgescu-465×390.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/calin-georgescu-465×390.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Calin Georgescu – Prin noi insine” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561842054121{margin-bottom: 0px !important;}”]Totul ne este permis, dar nu totul ne este si de folos, repet ceea ce spunea Sfantul Apostol Pavel. Si mai spunea ca omul intreg, puternic, chiar daca totul ii este permis, nu se va lasa stapanit de tot ceea ce ii este ingaduit.

La noi lucrurile au mers prea departe din cauza modului total inadecvat de conducere a tarii in ultimii 26 de ani. Cei care au detinut puterea au urmarit doar interesele lor, personale si de grup, si nu cele ale tarii. Or, nu ai cum sa fii de folos tarii tale daca nu o iubesti si nu-i vrei binele! Formula „prin noi insine” nu poate fi transpusa in practica de catre cei care dusmanesc Romania.

Sunt tari importante care, in ultimii 20 de ani, s-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului „prin noi insine”. In anii ’70, Finlanda era la coada tarilor scandinave, acum este in fruntea lor. La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fost aproape ruinata de globalisti, cu retelele lor neoliberale, dar si-a revenit spectaculos cand tara a adoptat modelul „prin noi insine”. Japonia, Norvegia, Polonia, Ungaria sunt alte exemple graitoare de tari care nu au cedat presiunilor „terminatorilor” internationali si au reusit sa prospere economic.

A ne dezvolta prin noi insine inseamna in primul rand a investi in om – or, aceasta investitie a lipsit cu desavarsire. Romanul trebuie lasat sa faca ce poate el mai bine, nu ce cred de cuviinta niste functionari de la Bucuresti sau Bruxelles, si atunci toata tara va inflori. De ce oare romanii sunt foarte apreciati in multe locuri importante din lume, iar in tara lor nu au un loc de munca? In acest sens, exemplul istoric pasoptist ne sta la indemana. Este greu, dar se poate!

Trebuie sa-i insufli tanarului mandria pentru istoria neamului sau. Cand ne vorbea profesorul la scoala de Mihai Viteazul, de Stefan cel Sfant, intram in pielea lor ca eroi si doream, noi, copiii, sa facem la fel pentru tara noastra. Numai asa va deveni tanarul responsabil. Din pacate istoria este minimalizata, pur si simplu s-au retezat firele istoriei, s-a intrerupt legatura cu eroii si martirii neamului, uitandu-se ca fiecare generatie faureste istoria celor care o vor urma.

Sursa: Cumpana Romaniei, de Calin Georgescu, Editura Christiana, Bucuresti, 2016.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

/0 Comments/by

Constantin Cojocaru – Despre declaratiile lui Hans Klemm

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/03/constantin-cojocaru.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Constantin Cojocaru – Despre declaratiile lui Hans Klemm” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1561104106216{margin-bottom: 0px !important;}”]Economistul Constantin Cojocaru face o analiza a discursului rostit de ambasadorul SUA la Bucuresti, Hans Klemm, cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Holocaustului si in care diplomatul american i-a criticat pe cei „care imbratiseaza nationalismul economic”.

Capitalul acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist a fost, mai intai, impins in faliment, apoi, cumparat, la preturi de nimic, de catre multinationale, in cea mai mare parte, si de catre cozile de topor autohtone, restul. Multe dintre popoarele Europei de Est au fost aduse in stare de sclavie. Printre acestea si poporul roman, sustine Cojocaru, care analizeaza modul in care multinationalele au pus stapanire pe economia Romaniei.

Publicam mai jos textul intitulat „Ambasadorul american face lumina”, postat pe Facebook de economistul Constantin Cojocaru:

In mesajul sau publicat in data de 9 octombrie 2017, cu ocazia Zilei Nationale de Comemorare a Holocaustului, Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, a scris urmatoarele:

„Si totusi astazi, cei care se opun liberalismului si imbratiseaza nationalismul economic cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara ei. Fac acest lucru direct, prin manifestatii nationaliste si vandalizarea memorialelor si a cimitirelor. Dar fac acest lucru si indirect, prin atacarea companiilor multinationale si prin aluzii la pretinse si presupus infame legaturi evreiesti ale unor intreprinderi legitime cu scopul de a crea animozitate si de a prezenta concluzii funeste.”

Sa incercam sa traducem mai pe intelesul nostru, al celor mai putin initiati in arta diplomatiei, ce vrea sa ne spuna domnul ambasador.

Deci, „cei care imbratiseaza nationalismul economic” cauta sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si din restul lumii.

Oare domnul ambasador ii are in vedere pe toti „cei care imbratiseaza nationalismul economic” sau numai pe unii dintre acestia? Presedintele Statelor Unite ale Americii, pe care il reprezinta domnul ambasador la Bucuresti, este un adept declarat al nationalismului economic. Face si el parte dintre cei care „cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara ei”? Domnului ambasador i-ar fi foarte greu sa aduca probe in acest sens.

Domnul ambasador nu are in vedere pe toti „cei care imbratiseaza nationalismul economic”, ci numai pe cei din coloniile aflate sub dominatie economica straina.

Mai departe, domnul ambasador ne spune ca „cei care imbratiseaza nationalismul economic” „cauta din nou sa ii atace si sa ii demonizeze pe evreii din Europa si pe cei din afara” atat direct, „prin manifestatii nationaliste”, cat si indirect, „prin ATACAREA COMPANIILOR MULTINATIONALE”.

Aici este miezul mesajului domnului ambasador. Atacarea companiilor multinationale inseamna atacarea evreilor. Companiile multinationale inseamna evrei. Evrei inseamna companii multinationale.

Noi stim bine ca in spatele sintagmei companii MULTINATIONALE se ascund companiile TRANSNATIONALE, cele care nu au ca proprietari persoane ce apartin mai multor natiuni, ci persoane care apartin numai unei anumite natiuni si care nu se multumesc cu profiturile pe care le obtin intr-o singura tara si isi intind ghiarele sa insface capitaluri de la cat mai multe alte popoare. De regula, pe cai necinstite, acesta fiind si motivul apelarii la manipularea mentionata.

Mesajul ambasadorului Hans Klemm se constituie intr-un document de exceptionala importanta pentru intelegerea starii actuale a economiei mondiale, a economiei tarilor din Europa de Est, inclusiv a economiei romanesti…

Recent, cunoscutul economist francez Thomas Piketty, impreuna cu colaboratorii sai Filip Novokmet si Gabriel Zucman, intr-un studiu preluat si de agentia Bloomberg, ajung la concluzia ca tarile Europei de Est au devenit „tari cu proprietari straini”.

Acesta este rezultatul uriasei escrocherii financiare numita PRIVATIZAREA capitalului acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist, impotriva careia eu am luptat, cu fortele de care am dispus, in toata perioada scursa din 1989 incoace, propunand si solutia care ar fi oprit aceasta crima odioasa – VARIANTA COJOCARU.

Asa-zisa privatizare a fost conceputa si pusa in opera de catre companiile multinationale, in cardasie cu guvernele corupte postcomuniste. Corupte de catre multinationale.

Capitalul acumulat de popoarele Europei de Est in timpul regimului comunist a fost, mai intai, impins in faliment, apoi, cumparat, la preturi de nimic, de catre multinationale, in cea mai mare parte, si de catre cozile de topor autohtone, restul. Multe dintre popoarele Europei de Est au fost aduse in stare de sclavie. Printre acestea si poporul roman.

In anul 2015, Institutul National de Statistica al Romaniei a efectuat un foarte pretios studiu al grupurilor de intreprinderi din aceasta tara. Rezultatele studiului au fost publicate in Comunicatul INS cu numarul 102/2015 si ele arata ca din cele 44.575 grupuri de intreprinderi identificate in Romania, 5.248 (12%) erau rezidente, adica romanesti, iar 39.327 (88%) erau multinationale (60 controlate din interior, respectiv 39.267 controlate din strainatate).

Multinationalele au ajuns sa controleze aproape 90% din capitalul utilizat in economia romaneasca desi, in perioada 1990-2016, in 27 de ani, din cele 500 miliarde de euro cat a fost valoarea investitiilor, cele facute din capital strain au o valoare de numai 5 miliarde de euro, adica 1%.

Cu mici particularitati, lucrurile stau la fel si in celelalte tari foste comuniste.

Multinationalele au devenit proprietarii capitalului fostelor tari comuniste cumparand acest capital la preturi subevaluate, prin coruperea guvernantilor autohtoni. Ele nu au investit si nu investesc banii lor in aceste noi colonii. Nu investesc decat bani facuti tot in colonii. Foarte putini. Incaseaza, insa, profituri uriase, pe care le transfera in strainatate. Folosesc o parte din aceste profituri pentru coruperea guvernantilor autohtoni, ca sa-si poata pastra sursa profiturilor.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic”, nationalistii de pretutindeni, nu au nimic impotriva evreilor, sau a americanilor, a rusilor, a chinezilor, a francezilor, a nemtilor etc. Nu au nimic impotriva niciunei etnii. Ei nu urasc nici o etnie. Cei care isi iubesc neamul nu sunt capabili de ura impotriva altor neamuri. Nu sunt nici rasisti, nici xenofobi.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic” nu se impotrivesc liberalismului, liberei circulatii a marfurilor, a informatiilor si tehnologiilor. Se impotrivesc acapararii capitalurilor si statelor de catre oligarhi, autohtoni, sau straini.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic” se impotrivesc naravului multinationalilor, care nu se multumesc cu profiturile pe care le pot face la ei acasa si-si intind tentaculele sa acapareze capitalurile create de popoarele lumii, intotdeauna pe cai necinstite, prin hotie, inselaciune, coruptie, in ultima instanta, prin forta armelor.

„Cei care imbratiseaza nationalismul economic” stiu, insa, ca asa cum a crapat comunismul tot astfel va crapa si oligarhia financiara transnationala, oficial numita companii multinationale. Amandoua vor ramane in istorie ca cele mai odioase creatii ale celor mai mari criminali ai omenirii.

Sa speram ca, in momentul declansarii viitoarei lupte de eliberare a popoarelor de sub tirania oligarhiei financiare transnationale, poporul roman nu se va mai lasa tras pe sfoara si va deveni proprietarul tarii sale, Romania…

Sursa: activenews.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
statul servil, comunism

Irina Bazon – Despre statul servil

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/2015_0309think.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/06/2015_0309think.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Irina Bazon – Despre statul servil” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1560849066786{margin-bottom: 0px !important;}”]„Statul servil” — In aceasta forma sociala, o minoritate care controleaza mijloacele de productie sustine vasta majoritate a celor fara proprietate, chiar si pe cei pe care nu ii exploateaza, fiind posibila astfel o oranduire stabila, din care libertatea este insa eliminata. Aceasta este directia in care ne indreptam astazi. Capitalistii mentin oamenii in viata prin exploatarea acestora in schimbul unui salariu, iar somerilor le asigura existenta prin acordarea unor mici subventii.

Comunismul: sistem instabil prin natura sa, dar practicabil prin mentinerea sub presiune puternica a societatii, desi, probabil, pentru o perioada relativ scurta de timp. In cadrul acestui sistem, mijloacele de productie sunt controlate de catre functionarii statului, care sunt stapanii tuturor lucratorilor (aflati in conditia de sclavi ai statului), iar bogatia produsa este distribuita dupa cum hotarasc acestia, catre familii sau, in cazul in care se incearca abolirea familiei, catre indivizii care alcatuiesc comunitatea. (n. red. – in realitate, autoarea s-a referit la socialism, avand in vedere ca mentioneaza ca mijloacele de productie sunt controlate de catre functionarii statului, in masura in care statul are un caracter national, ceea ce, la noi e mai mult de aparenta, de indata ce este supus aproape total corporatiilor transnationale. Practic, socialismul, model socio-economic de origine asiatica, este nationalist, pe cand comunismul este transnationalist, un soi de ideologie care, pusa in practica, transcende statele nationale care „sunt un impediment si vor trebui sa dispara” — Karl Marx, Capitalul — si ale caror profituri exced cu mult P.I.B.-urile multor tari. Astfel ca, in realitate, comunismul nu este nationalist, ci un fel de model corporatist si, ca atare, nu a existat si nu exista un stat comunist. Ar fi un oximoron, intr-o oarecare masura..).

Mai exista o a treia forma sociala, singura in care bunastarea si securitatea pot coexista cu libertatea, fiind vorba despre o societate in care proprietatea este amplu distribuita, iar numarul de familii care detin in mod individual si controleaza mijloacele de productie este suficient de mare pentru a determina caracterul general al intregii societati; aceasta nu va mai fi nici capitalista, nici comunista, ci o societate de proprietari. Astfel, daca intelegem ca libertatea economica este un bun necesar, obiectivul nostru trebuie sa fie acela de a restaura proprietatea. Trebuie sa aplicam reformele politice si economice care sa inlesneasca distribuirea proprietatii pe scara cat mai larga, astfel incat cei care detin mijloacele de productie necesare (pamant, capital sau ambele) sa existe intr-o proportie insemnata pentru a putea determina forma societatii.

Libertatea economica poate fi un lucru necesar atata timp cat raspunde unor nevoi ale naturii umane. O facultate specifica omului este liberul arbitru. Faptele omului au valoare morala pentru el daca actioneaza din propria sa initiativa, nu daca sunt facute din constrangere. Prin urmare, folosirea facultatii de a alege tine de demnitatea umana. Un om privat de libertatea de a alege isi pierde calitatea de om si toti avem o reactie de aversiune cand suntem supusi pe nedrept unei constrangeri sau subjugari de catre altcineva, care nu prin autoritate, ci prin puterea coercitiei ne supune bunului sau plac. Nu putem face un lucru bun sau rau daca nu il facem in mod liber. Daca admitem ideea ca binele este un lucru necesar intr-o societate, acesta trebuie sa aiba la baza libertatea.

Pe langa aceasta, libertatea economica este un lucru necesar intrucat manifestarile omului, dorintele si facultatile sale creative sunt variate. Insa el nu si le poate valorifica in mod eficient decat daca dispune de libertate economica. Lipsite de libertate economica, unitatile de baza ale societatii, reprezentate de familie si, intr-un anumit grad, de individ, nu mai au puterea de a exprima acea diversitate care este viata insasi. In absenta libertatii economice, in orice societate umana va predomina o uniformitate searbada si monotona, cu atat mai apasatoare si sufocanta cu cat existenta libertatii este mai restransa.

Recent a fost raspandita ideea ca libertatea economica poate exista in afara institutiei proprietatii, intrucat, intr-un sistem comunist, oamenii detin proprietatea in mod colectiv. Ei dispun de propria viata, dar intr-un mod indirect si prin delegati. Acest argument fals provine din teoria parlamentara perimata, din conceptia gresita—care a indus in eroare trei generatii ale Europei, de la Revolutia Franceza pana in zilele noastre—, potrivit careia actiunea colectiva (corporate action) poate fi echivalata cu actiunea individuala. Oamenii se refera la asa-numitii „reprezentanti” ca fiind persoanele pe care ei le-au „ales”. In realitate, o astfel de actiune colectiva permanenta bazata pe delegare nu este cu putinta. (…) vointa masei de oameni poate fi exprimata pentru un scurt timp prin delegare. Un numar de oameni care voteaza, sub impulsul unor emotii puternice, asupra unei anumite chestiuni precise le poate cere unor reprezentanti ai lor sa le exprime dorintele; dar nenumaratele acte de alegere si expresie care alcatuiesc viata umana nu se pot manifesta printr-un sistem de delegare. Chiar in sfera actiunii politice, sistemul de delegare distruge libertatea. Parlamentele s-au dovedit pretutindeni incompatibile cu democratia, fiindca acestea nu reprezinta oamenii. Sunt oligarhii, care sunt corupte fiindca pretind in mod fals ca reflecta vointa unei natiuni. In realitate, nu pot fi decat o clica de politicieni abili. Desigur, situatia este diferita in cazul in care acestia provin dintr-o clasa aristocratica pe care comunitatea o respecta. (…)

Niciun om nu se poate raporta la proprietatea publica asa cum se raporteaza la ceva ce ii apartine. Nimeni nu va trata proprietatea publica cu aceeasi grija sau afectiune ca in cazul unui lucru aflat in posesia sa. Omul nu se poate exprima deplin pe sine prin folosirea unor lucruri care nu-i apartin, ci sunt detinute in comun cu alti oameni.

Socialismul si capitalismul sunt produse ingemanate ale aceleiasi false filozofii.

Doar in cazul existentei proprietatii larg distribuite, unitatile de baza ale societatii au puterea de a reactiona impotriva statului. Doar in baza ei se poate dezvolta o opinie publica. Numai atunci cand toate celulele sunt sanatoase intregul organism poate sa se dezvolte. Astfel, sarcina noastra este aceea de a restabili libertatea economica prin restaurarea singurei institutii care o poate garanta, institutia proprietatii. Obiectivul nostru este de a intelege cum vom putea restaura proprietatea ca institutie generala, asa cum exista aceasta nu cu mult timp in urma.1

Spre deosebire de statul servil si de statul comunist, statul proprietarilor nu propune o solutie ideala. Nu are ca scop instaurarea vreunei ordini perfecte. Sistemul trebuie sa ramana incomplet, iar aceasta este cea mai buna dovada ca straduinta de a intemeia o societate a proprietarilor este una umana, consonanta naturii umane. Pentru realizarea statului servil trebuie urmati anumiti pasi care vor conduce repede spre ordinea ideala avuta in vedere: o societate in care este asigurata intretinerea tuturor oamenilor, a putinilor capitalisti si masei de proletari—ultimii traind din salariu sau din subventii in cazul in care nu pot munci. Acelasi lucru se intampla in cazul statului comunist: o societate in care tuturor oamenilor li se asigura supravietuirea ca sclavi ai guvernului. O formula simpla si aplicarea ei exacta vor conduce, in fiecare caz, spre societatea ideala asa cum a fost ea conceputa.

Caracteristica principala a unei astfel de ordini sociale (statul servil) este lipsa libertatii: masa subordonata nu are experienta libertatii economice. Clasa stapanitoare conduce si este singura libera: oamenii din societate gandesc si actioneaza ca lucratori salariati. Masele sunt astfel mentinute in viata, copii beneficiaza de subventii pentru educatie, iar bolnavii, batranii, vaduvii si invalizii primesc, de asemenea, subventii. In curand niciun om nu va mai suferi de foame, frig sau lipsa de resurse materiale necesare traiului, pe masura ce tipul de societate in care traiesc va ajunge la o dezvoltare deplina. Insa in aceasta oranduire oamenii sunt mereu la cheremul stapanilor lor. In sistemul comunist, lucrurile sunt chiar mai simple. Faptul de a detine o proprietate devine infractiune, dreptul unei familii sau a unui individ de a folosi din acumularile sale este anulat, impreuna cu drepturile de mostenire, iar toate bunurile comunitatii pot fi distribuite tuturor. Libertatea economica este complet anihilata prin actiunea unui numar foarte mic de legi simple, dar absolut coercitive.

O descriere succinta foarte buna a modului de functionare a celor doua sisteme a fost realizata in trecut de regretatul domn Orage (Alfred Richard Orage – 1873 – 1934), ganditor social si jurnalist englez, unul dintre principalii exponenti ai doctrinei Breslelor Nationale), intr-un articol aparut acum 20-30 de ani in publicatia „The New Age”:

Sa ne imaginam ca o masina este capabila sa produca toate cele necesare unei societati. Si ca aceasta masina (si fortele naturale) sunt controlate de un singur om. Acesta este capitalistul, intr-un sistem capitalist industrial ideal. Capitalistul va angaja in industrie un numar de oameni suficient de mare pentru a pune in functiune masina si a produce bunurile necesare. Multi alti oameni vor fi angajati nu direct in productia de bogatie, ci pentru a lucra pentru propria sa desfatare: acestia vor picta, vor scrie carti, vor juca piese de teatru pentru el si asa mai departe. Restul oamenilor vor fi someri. Dar intrucat societatea nu va fi niciodata stabila daca acestia vor fi condamnati la moarte prin infometare, vor aparea legi care vor impune prin taxe ca o parte suficienta din productia masinii sa fie alocata asigurarii existentei oamenilor fara lucru, iar pentru sustinerea acestora vor pleda si organizatii voluntare care vor fi infiintate in acest scop. Somerii nu vor avea nicio putere in a stabili cat vor primi pentru a putea supravietui, fiindca nu sunt proprietari. Resursele necesare subzistentei le vor fi distribuite cu zgarcenie fara ca ei sa aiba puterea de a decide ceva in aceasta privinta. Acest sistem este caracteristic statului servil. Sau sa ne inchipuim ca masina si fortele materiale care vor fi utilizate sunt controlate nu de un singur posesor, capitalistul, ci de functionarii statului, care vor angaja oamenii sau vor distribui fiecaruia dupa bunul lor plac din productia masinii. Acest tip de oranduire este specifica statului comunist.

Insa statul proprietarilor, oranduirea sociala de care s-au bucurat stramosii nostri, in care proprietatea este larg raspandita, nu admite o asemenea reductie si nici o astfel de perfectiune mecanica, fiindca este o ordine umana. Fiind o institutie personala si umana, potrivita naturii umane, caracteristica de baza a sa va trebui sa fie mereu diversitatea. Nu exista niciun avantaj moral sau social in distribuirea exacta a pamantului si capitalului, iar distribuirea lor universala nu este cu putinta. Pentru a asigura bunul mers al societatii va fi suficient ca, prin aplicarea reformei de restaurare a proprietatii, un numar indeajuns de mare de familii sa ajunga posesoare de proprietate astfel incat sa determine forma pe care o va avea statul. Asa cum astazi lucratorii salariati, toate tipurile de proletari, imprima societatii o nota caracteristic proletara. Proletarii de astazi difera intre ei in functie de gradul de deposedare, unii poseda doar hainele de pe ei, altii putina mobila, altii detin in plus un numar insuficient de bunuri—cateva actiuni, o casa ipotecata—dar caracterul pe care il imprima societatii in ansamblu este acela al unui stat de lucratori-salariati care se va transforma in curand intr-un stat servil.

Dar daca statul servil spre care ne indreptam acum poate ajunge la o dezvoltare completa, un stat al proprietarilor (sau distributist) nu poate si nu ar trebui sa fie o oranduire perfecta; pentru ca, prin natura sa, nu poate functiona in mod mecanic. Multi oameni vor fi relativ saraci, iar unii relativ bogati. Va exista probabil si un numar de oameni lipsiti de proprietate. Dar proprietatea si libertatea economica—ce decurge din ea—vor ajunge sa constituie nota specifica a societatii in ansamblu.

A doua conditie care trebuie indeplinita pentru restaurarea proprietatii, aceea ca nu putem face nimic daca nu exista o mentalitate favorabila realizarii acestei reforme, pare a descuraja orice efort in acest sens. Societatea actuala din Anglia a uitat in mare masura ce este proprietatea. Oamenii gandesc in termenii impusi de oranduirea actuala: ei sunt angajati, salariati [nu proprietari]. Cand vorbesc despre proprietate, ei inteleg prin acest termen o proprietate mare aflata in mainile catorva oameni. Daca mai exista sau nu un interes pentru libertatea economica (adica pentru proprietate) destul de mare pentru a produce schimbarea, faptele vor decide. Insa cresterea veniturilor, si nu proprietatea, este obiectivul majoritatii oamenilor. Daca cei mai multi oameni ar fi aspirat sa aiba proprietate, s-ar fi declansat de mult un protest care ar fi avut sorti de izbanda impotriva sistemului de sclavie salariala.

(…) Lucrul de care trebuie sa ne ferim este aplicarea in mod mecanic a unei reforme. Prin natura sa, proprietatea reprezinta un produs al straduintei omului. Putem ajuta ca nazuinta omului de a deveni proprietar sa se implineasca, dar nu o putem crea. Nu putem crea proprietari prin simplul fapt de a le acorda oamenilor lucruri pe care sa le posede. (…)

Trebuie sa existe anumite metode oficiale care sa favorizeze distribuirea micii proprietati asa cum exista astazi metode oficiale care permit marilor posesori sa distruga si sa stavileasca raspandirea acesteia. (…) Capitalismul a antrenat toate puterile statului in actiunea de reinstaurare a unei conditii de sclavie; nu putem reactiona impotriva acestei conditii daca nu ne folosim de aceleasi metode (prin care sa determinam statul sa isi antreneze toate puterile in scopul restaurarii proprietatii).2

Traducere: Irina Bazon, via distributistreview.com.

  1. An Essay on the Restoration of Property, 1936.
  2. Ibid.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
antisemitism, legea antisemitismului

Caracterul antiromanesc al asa-ziselor legi de combatere a antisemitismului

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/sf-gheorghe-620×350.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/05/sf-gheorghe-620×350.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Caracterul antiromanesc al asa-ziselor legi de combatere a antisemitismului” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1558120543338{margin-bottom: 0px !important;}”]

1. Introducere

Pe data de 14 mai 2019 are loc, in Bucuresti, a doua editie a manifestarii memoriale dedicate martirilor din temnitele comuniste. Aceasta manifestare vine si ca urmare a Legii 127/2017, care a instituit ziua de 14 mai ca „zi nationala de cinstire a martirilor din temnitele comuniste”.

Anul trecut, ziua de 14 mai a coincis si cu implinirea unei cifre rotunde, 70 de ani, de la declansarea celui mai mare val de arestari politice din istoria Romaniei.

Se intampla in fatidicul an 1948, cand conducerea bolsevica a Romaniei, protejata de Armata Sovietica care ocupase efectiv tara, incepea cu duritate si cruzime prigoana impotriva libertatii si demnitatii poporului roman. Sunt cu sufletul impacat ca m-am numarat si eu printre participantii la prima editie a Comemorarii, din 14.05.2018 si intentionez sa particip si la aceasta cea de-a doua editie.

In acest context, de dureroasa aducere aminte, ca cetatean roman de nationalitate romana si ca nationalist crestin – ortodox consider ca trebuie sa ne atintim privirea asupra unui aspect ingrijorator, manifestat de la an la an mai pregnant: atacul concertat asupra Credintei, Istoriei si Culturii neamului romanesc, prin perfida si nedreapta acuzatie de antisemitism, care asa cum voi arata mai jos se cauta a fi indreptata impotriva intregului popor roman.

Tintele acestui curent profund anti-romanesc, de esenta totalitara, devin din ce in ce mai clar de deslusit. Pe scurt, acestea ar fi:

  • rescrierea istoriei Romaniei Moderne, prin care organizatii, evenimente si personalitati acceptate unanim de catre poporul roman ca avand o valoare deosebita din punct de vedere istoric si cultural sa devina efectiv persona-non grata;
  • instituirea de jure si de facto a unui regim opresiv, totalitar, prin care libertatea cuvantului si libertatea de asociere la o organizatie politica sau civica sa fie efectiv suprimate; evident, asa cum vom demonstra in continuare, este vorba de cuvantul si asocierea care nu vor fi conforme criteriilor profund arbitrare ale respectivului regim;
  • tolerarea si chiar incurajarea slujirii intereselor altor tari si a unor organisme straine in dauna interesului national (chiar daca acestea incalca flagrant Codul Penal si Constitutia Romaniei).

Cele enumerate mai sus pot fi regasite in continutul unor documente legislative, care la vremea respectiva au produs revolta in sanul societatii romanesti dar care, din pacate, beneficiind de o clasa politica aflata din punct de vedere moral in stadiul de metastaza, au fost votate astfel incat in prezent au statut de lege.

Este vorba despre urmatoarele acte:

  • Ordonanta de Urgenta nr. 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu continut fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor actiuni contra pacii si omenirii;
  • Legea 217/2015 pentru modificarea si completarea OUG nr. 31/2002;
  • Legea 300/2018 privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea antisemitismului.

Intr-o tara care, ca toate celelalte state din Estul Europei, a trecut prin experienta crunta si indelungata a unui regim comunist, a propune si aproba o serie de legi care se refera exclusiv la ceea ce in termeni politic corecti s-ar numi extrema dreapta, pare de la inceput cel putin ciudat.

Analizand insa intreg contextul actual, in care Romania face parte dintr-o Uniune Europeana care promoveaza din ce in ce mai agresiv o politica anti-natiune si anti-crestina, condusa de o clasa politica obedienta, lacoma, corupta pana in maduva oaselor si profund anti-romaneasca, totul apare intr-o alta lumina. Lumina Adevarului, care arata ca planul de distrugere a neamului romanesc nu este defel doar o alta fila din teoria conspiratiei, ci este un plan real, malefic, pus la cale de persoane si entitati care urasc evident Romania si poporul roman. Si care nu numai ca urmaresc cu perseverenta indeplinirea scopului final, dar cauta sa inlocuiasca si istoria unui neam milenar cu o istorie falsificata, in care eroii existenti sunt transformati in demoni, iar facatorii de Rau le iau locul ca Ingeri de Lumina.

2. Destinatarii Legilor Anti-Romanesti

Comemorarea martirilor temnitelor comuniste, pe care conform legii (127/2017) ar trebui s-o traiasca ca atare toata tara ca „zi nationala de cinstire a martirilor din temnitele comuniste”, este un bun prilej de a scoate in evidenta si ipocrizia marsava in care se desfasoara lucrurile in prezent: Afirm fara urma de indoiala ca destinatarii legilor antiromanesti sunt in primul rand tocmai cei care, CONFORM LEGII, ar trebui comemorati, cinstiti si amintiti intru pomenire!

In ce piesa a absurdului absolut vor sa ne faca sa jucam „Papusarii” care se cred stapanii acestei lumi! Astfel, in expunerea de motive a Legii 127/2017 se arata ca ziua de 14 mai a fost aleasa in amintirea celui mai mare val de arestari politice din istoria Romaniei (noaptea 14-15 mai 1948). Circa zece mii de tineri, foarte multi dintre ei studenti, au fost arestati in acea noapte fatidica, in urma unui plan amanuntit al autoritatilor comuniste, umpland puscariile si lagarele de exterminare.

Luptatorii anticomunisti si urmasii acestora, impreuna cu mai multe organizatii ale societatii civile au luat initiativa acestei adunari comemorative, pentru prima data in anul 2018, mai ales ca se implinea o cifra rotunda, 70 de ani, de la acea data fatidica.

Imi aduc aminte cu tristete dar si cu un sentiment profund de dezgust de faptul ca anul trecut absolut toate institutiile publice au ignorat aceasta zi.

In afara manifestatiei organizatiilor civice nationaliste si a simpatizantilor lor de care am amintit, institutii ale statului roman, cu functionari si demnitari platiti din Bugetul de Stat, incepand cu Presedentia, Guvernul si Parlamentul Romaniei, continuand cu institutii precum Televiziunea Romana si Radioul si terminand cu primariile si consiliile locale, au tacut „malc” la unison, chiar daca prin lege erau practic obligati sa acorde respectul cuvenit acestei zile!

„Ingratitudinea manifestata de institutiile publice fata de amintirea acestor oameni este condamnabila, ea fiind o sursa a neputintei societatii romanesti de a iesi din marasmul de astazi”, au declarat anul trecut urmasii luptatorilor anticomunisti, grupati in cadrul societatii civile in asociatiile si fundatiile care au luat initiativa acelei manifestari.

Vreau sa completez declaratia de mai sus spunand inca si mai raspicat: nu este vorba numai de ingratitudine, ci si de lasitate si de tradare de neam si de tara! Nu mai vorbesc de incalcarea flagranta a legii, desi poate tocmai cu aceasta ar fi trebuit sa incep: autoritatile statului au dovedit, mai ales in ultimul timp, ca sunt primele gata sa calce efectiv in picioare legile si Constitutia tarii daca interese interne si externe le-o cer.

Astfel, dandu-si cu „stangu’-n dreptu’”, autoritatile statului, in frunte cu presedintele Iohannis, arata ca josnicia lor a atins treptele cele mai de jos, adica sunt in stare sa promulge, la un an distanta doar, doua legi care se bat cap in cap (este vorba deci de Legea 127/2017 amintita, si de Legea 157/2018).

Repet, consider ca nu e vorba doar de ingratitudine, e vorba de frica de a nu supara institutiile anti-romanesti gen „Institutul Elie Wiesel”, care, platit din bani publici, a devenit „stat in stat” amenintand in stanga si-n dreapta cu antisemitismul si pedeapsa pentru aceasta, inclusiv autoritatile statului roman, de a carui generozitate profita insa din plin!

Da, afirm raspicat: printre principalii destinatari ai acestor legi asa-zis de combatere a antisemitismului, de fapt legi anti-romanesti in toata regula, sunt tocmai luptatorii Rezistentei Anticomuniste din Romania anilor ’40 – ’60. Si nu e vorba numai de faptul ca o autoritate nationala ca Academia Romana, prin vocea si scrisul Directorului Institutului pentru Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei, prof. Dr. Univ. Radu Ciuceanu, declara oficial aportul Miscarii Legionare la lupta de rezistenta a poporului roman impotriva totalitarismului bolsevic („componenta majora a miscarii nationale de rezistenta anticomuniste din Romania a fost legionara, realitate ilustrata de procentul major al detinutilor politici din perioada 1945-1964, apreciat la 75%”), adica tocmai acei legionari impotriva carora se inversuneaza legile 217/2015 (mai ales) si 300/2018.

Este vorba si de faptul ca, la acea vreme, conducerea comunista a Romaniei era alcatuita preponderent din activisti de origine evreiasca. Or, pentru a demitiza lupta eroica a celor care, majoritatea legionari (aceasta a fost realitatea, dovedita statistic!), s-au opus nu numai comunismului ca doctrina dar si ocupantului strain, sovietic si iudeu (sau iudeizat – n. r.), transformand lupta ideologica intr-una nationala si crestina, legile anti-romanesti amintite si cu precadere L 217/2015 vor sa statueze faptul ca verdictele date in 1948 si dupa sunt perfect legale si astazi si trebuie tinut cont de ele! Adica EROII NATIONALI pe care ii comemoram astazi nu ar fi de fapt decat „banditii” din peliculele mincinoase ale unor regizori ca Sergiu Nicolaescu (vezi „Actiunea Autobuzul” – 1978), iar satrapii Ana Pauker (nascuta Hana Rabinsohn) si Alexandru Nicolschi (nascut Boris Grunberg) si trupele de Securitate din subordinea lor ar fi „cei de partea buna a istoriei”.

De la legea 217/2015, „dedicata” Miscarii Legionare din perioada interbelica si de dupa cel de-al doilea razboi mondial, legea 300/2018 vine sa extinda sanctiunile la toate categoriile de persoane care ar indrazni numai sa carteasca cat de putin impotriva iudeilor sau Iudaismului (de exemplu, cineva care ar declara in public sau in particular: „Eu consider genocid faptul ca armata israeliana ucide copii palestinieni nevinovati in Fasia Gaza” este taxat imediat ca fiind antisemit).

Legionarii si simpatizantii lor din prezent nu erau de-ajuns, trebuia o lege care sa poata incrimina penal orice roman care ar indrazni sa-si exprime opinia cu privire la unele evenimente prezente sau din trecut. Iar fapt absurd (aceste legi se intrec de fapt in aberatii), Biserica Ortodoxa Romana, cu tot ce inseamna ea, de la Patriarh la mirean, trebuie sa aiba in vedere faptul ca anumite imagini si texte, incepand chiar cu Sfanta Scriptura, au caracter antisemit si in consecinta trebuie eliminate!

Din pacate, conducerea B.O.R. nu intelege ca nu exista compromis bun, ca fiecare cedare, oricat de neinsemnata pare, atrage dupa sine altele din ce in ce mai mari, ca tupeul si nesimtirea Raului creste exponential cu fiecare pas inapoi.

Eu cred ca si atitudinea din ce in ce mai permisiva a Bisericii Ortodoxe Romane in ceea ce priveste chiar Cartile Sfinte au condus la cresterea tupeului Comunitatii Evreiesti din Romania, pana la elaborarea proiectelor legilor 217/2015 si 157/2018. Iau ca exemplu Denia Prohodul Domnului, care se savarseste in fiecare an in Vinerea Mare inainte de Pasti:

Strofa 42 din Starea a 2-a, varianta necenzurata, deci cea originala, compusa de Sfantul Ioan Damaschin sub inspiratia Duhului Sfant (cea intr-adevar Mantuitoare, am putea spune in calitate de marturisitori ai Credintei):

„O, neam jidovesc

Indaratnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;

Pentru ce dar pe Hristos L-ai osandit?”

Denia Prohodului, savarsita la patriarhie anul acesta, a sunat astfel la strofa 42 Starea a 2-a:

„Ca un pelican

Te-ai ranit in coasta Ta, Cuvinte;

Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit, Raspandind asupra lor izvoare vii.”

Mare diferenta, nu? Aceasta ar fi de fapt strofa 44 din Starea 2 varianta originala.

Consider ca trebuie sa spunem raspicat: Istoria n-am scris-o noi, Iisus Hristos, Dumnezeul Neamului Roman, a fost tradat si rastignit de conducatorii de atunci ai neamului Iudeu, acesta-i Adevarul si marturisirea lui nu trebuie sa constituie o infractiune pentru care sa se instituie legal vreo pedeapsa. Ba din contra, as putea spune in calitate de marturisitori crestin – ortodocsi.

In concluzie la cele de mai sus, la intrebarea cine sunt „destinatarii legilor anti-romanesti”, pot afirma fara tagada: TOT POPORUL ROMAN! Pe baza acestor legi aberante, orice roman care doar si-ar exprima indoiala in legatura cu vinovatia proprie si colectiva pentru pretinsul si nedoveditul „holocaust romanesc”, sau care doar ar utiliza in public termenul de „iudeo-bolsevism” ar putea fi arestat pe loc si azvarlit in inchisoare pentru ani mai multi decat un violator sau pedofil dovedit!

Da, acesta-i Adevarul, legile in cauza, elaborate, adoptate si promulgate in ROMANIA, sunt tot ce poate fi mai perfid, mai josnic si nu mai putin periculos la adresa poporului roman, care prin drept divin si prin jertfa si munca stramosilor stapaneste de drept aceste pamanturi.

3. Apel catre Conducatorii Romaniei de azi

Ca toti compatriotii care isi exprima dezacordul cu privire la aceste legi anti-romanesti nu sunt sovin, nefiind impotriva nimanui, sunt doar pro-roman.

Constitutia Romaniei, legea fundamentala a tarii, imi da dreptul, in calitate de cetatean roman, de a-mi iubi tara si de a lupta pentru ea. Conform articolului nr. 54, alin. (1) din Constitutia Romaniei, fidelitatea fata de tara este sacra, iar conform articolului nr. 55, alin. (1) din Constitutia Romaniei, am dreptul si obligatia de a a-mi apara tara. Prin apararea tarii eu inteleg atat teritoriul inalienabil al sau, dar si familia mea, neamul din care fac parte, impreuna cu traditiile, credinta, istoria si obiceiurile lui.

In preziua datei de 14 Mai 2019, la 71 de ani de la marile arestari politice care au condus la secerarea in temintele comuniste ale unei intregi elite patriotice romanesti, in calitate de cetatean roman de nationalitate romana, traitor si muncitor in Romania si fara doar si poate participant la aceasta Comemorare, cer conducerii actuale a Romaniei – Presedentie, Guvern, Parlament, urmatoarele:

Respectarea memoriei celor comemorati, ucisi si torturati pentru libertate si demnitate, insemnand si respectarea legii 127/2017, care, in articolele 2 si 3, precizeaza modul de marcare a sarbatoririi acestei zile de catre institutiile statului si de catre principalele societati nationale din mass-media; initierea imediata a demersurilor in vederea abrogarii acestor legi profund dusmanoase la adresa Romaniei si neamului romanesc (si ca un profund atentat chiar la siguranta nationala a tarii si a poporului – n. r.), respectiv OUG 31/2002, L 217/2015, L 157/2018.

Doamne-ajuta!

Ing. Alexandru BALCU

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
romania, anti-romania, pseudo-romania

Summitul UE in Romania, fara Romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/anti-romania.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/anti-romania.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Summitul UE in Romania, fara Romania” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1557431374075{margin-bottom: 0px !important;}”]Asist, zilele acestea, cu stupoare la un spectacol al mass-mediei romanesti foarte sugestiv. Summitul UE de la Sibiu, Summitul UE din Romania, nu este si al Romaniei, ci al Europei unite. Asista acolo numai „lideri” europeni dar nici unul nu este roman, decat actualul presedinte al Romaniei care este doar cu cetatenia.

Ati observat ca presedinta consiliului rotativ al UE nu a fost invitata? De ce oare? Pentru ca este p.s.d.-ista? Nu, pentru ca este romanca, asa cum este dansa. Aceasta „Veorica”, sau cum o numesc rau-voitorii, acest „pavian cu mantie”, asa cum a fost insultata de catre C.T.P., marele „jurnalist” abject din tagma pata-plesu-ilor, este romanca.

Aceasta memetica, aceasta manipulare.. avem nevoie sa fim foarte atenti la acest spectacol al stirilor politichiilor de ultima ora de la noi, caci ne sugereaza un stabiliment nou, dar vechi. Este vorba de europenizarea Romaniei, in masura in care Uniunea Europeana nu este o institutie a natiunilor, ci o institutie a unui viitor fara identitate nationala, europeana. Avem nevoie sa fim foarte atenti la cuvintele cheie, mai ales cand vine vorba de plecarea capului in fata „Europei”.

Ori, Europa inseamna in primul rand Romania. De ce? Priviti in trecut, in istorie. Veti vedea acolo un neam stramosesc al tracilor care a contribuit in mod direct sau indirect la etnogeneza aproape a tuturor popoarelor europene. Apoi, acestia s-au transformat in valahi, ulterior in romani. Sigur ca involutia etnica ne-a atins si pe noi, dar, de cand „micul gigant” Engels si controversatul, mult-hulitul (in vremurile sale) Marx au preconizat disparitia din istorie a romanilor, iata ca intreaga Europa neo-marxist-liberalista (deci, de stanga) s-a declarat in mod indirect (de fapt mai direct decat indirect) impotriva Romaniei si a romanilor. 9 mai 1877, o zi de independenta romaneasca dobandita si cu ajutorul pricipelui german Carol I. V-ati prins?

Este o alta insulta aruncata in ochii romanilor! Europa fara Romania, oricat ar vrea s-o desfiinteze ei transformand-o in altceva, dar inca existand, nu se poate! Europa a insemnat si inseamna Romania in primul rand. Nu suntem buricul Pamantului si nici al Europei, dar atunci cand ei o duceau bine si se dezvoltau in occident in cultura si civilizatie, noi, stateam ca pavaza la poarta rascrucii de drumuri pentru a le apara lor pacea si prosperitatea de hoardele barbare (mai ales turcesti si tatare). Au lansat vreodata vreun multumesc?! Niciodata! Aceasta datorita ingratitudinii lor. Sa se stie si faptul ca multe din filarmonicile lor au fost in secret finantate atat cand s-au construit cat si dupa, de catre marii baci valahi din Carpati. Istoria o consemneaza!

Dar ce sa mai spunem de faptul ca noi am fost mereu preocupati cu apararea crestinatatii cu crestinatatea, in masura in care religia, Dumnezeu astazi sunt interzise in Europa globalista, in Europa UE-ista? Aceasta pentru ca stafia lui Marx le-a infestat mintile acestor nerecunoscatori. Este o plaga asiatica de origine, plecand in istorie din hoardele izgonite de marile triburi familii ale lui Khan. Sigur ca multi veti spune ca numai barbari erau, insa Mongolia o stie ca fara Gengis Khan, Mongolia de azi nu ar fi existat. Si au o cultura milenara, ca si a noastra.

Sibiul, dupa cum stim, a fost acaparat in istorie de catre anumite comunitati germanice, iar istoria o stie ca romanii de acolo au fost oprimati, nepermitandu-le sa intre in cetate, traind numai la periferie, si multe altele. Au fost luati in robie multi dintre ei, inclusiv. Minoritatea suprima majoritatea. Si de ce? Pentru ca am fost blajini si ingaduitori?

Summitul UE ne-a exclus pe noi neinvitand-o pe insasi presedinta consiliului rotativ, chestiune fara precedent. Intrebati-va de ce s-a intamplat acest lucru. Si inca o intrebare sa ne punem: cati dintre diplomatii straini veniti acolo au intrebat unde este presedinta consiliului? De ce nu a fost dansa invitata? Este oare pentru ca unii dintre noi o consideram o persoana mediocra sau mai jos de atat? O persoana fara valoare intelectuala, dara-mi-te politica? Nicidecum. Aceasta idee ni s-a inoculat din afara si am crezut-o, insa, nevrand sa fim partinitori, nu se cuvine sa facem separare fata de presedinta consiliului. Mai ales ca este romanca, indiferent ce parere am avea despre dansa.

Este un atac sugestiv pe care-l depisteaza numai cei atenti dintre noi.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/2 Comments/by