Știri din cultura românească

descoperire arheologica, catalin tolontan, tolontan, miron manega, disparitia romaniei de pe harta lumii, romania

Miron Manega – „CERTITUDINEA”, intre imposibila unire si patriotismul unui homosexual

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/646×404-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Miron Manega – „CERTITUDINEA”, intre imposibila unire si patriotismul unui homosexual” font_container=”tag:h4|font_size:20px|text_align:center|line_height:1.3em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1551552721136{margin-bottom: 0px !important;}”]CERTITUDINEA este o publicatie in care aproape nimeni n-a crezut. Nici prietenii, nici dusmanii, nici colegii de breasla, nici distribuitorii de presa. In cel mai bun caz a fost primita si privita cu oarecare compatimire: „Uite-l si pe asta! Saracul! Presa se stinge si el scoate o revista de «antichitati». Tara arde si baba se piaptana. Cine crede ca o sa-l citeasca?”. Realitatea i-a contrazis. CERTITUDINEA a intrat miraculos pe piata, contrazicand cele mai sceptice previziuni, foarte indreptatite de altfel. Caci iata, in Bucuresti, anul trecut, s-au mai inchis doua tipografii rotative. Nu mai aveau ce tipari…

Revin… Nu stiu cum, nu stiu de ce (de fapt, acum stiu, caci intuitia inceputului a devenit „certitudinea” faptului), dar revista si-a gasit singura cititorii. Rapid, consistent si aproape inexplicabil…

A urmat etapa a doua a acestei aventuri editoriale: nemultumirile semnatarilor carora nu le convenea vecinatatea unor alti semnatari, pe care-i considerau securisti, masoni, pro-rusi, pro-americani, pro-europeni etc., in orice caz vanduti cuiva sau agenti ai altcuiva. Reprosurile veneau si dintr-o parte si din alta. Slava Domnului ca, la CERTITUDINEA, sunt singurul decident. Am continuat sa-i public pe toti, indiferent daca erau de stanga, de centru sau de dreapta, ortodocsi, catolici, baptisti, atei, „masoni”, „criptocomunisti”, „kaghebisti”, „antisemiti”, „fascisti”, „legionari”, eu insumi fiind unul dintre ei, dupa cum am aflat din targ.

Mi-am dat seama, cu mahnire, ca toti nationalistii romani sunt impartiti in triburi. Toti isi iubesc tara si natia, dar fiecare vrea sa impuna tuturor celorlalti reteta lor de iubire. Iar cine nu accepta „reteta”, automat e un dusman sub acoperire. Vorbesc de cei care-si iubesc in mod REAL identitatea, nu de cei infiltrati, care mimeaza romanismul pentru a-l detona.

Eu nu stiu si nici nu ma intereseaza, in contextul acestui demers, cine-i de stanga sau de dreapta, nici cine-i „mason”, „criptocomunist”, „kaghebist” sau „legionar” etc. , si nici cine detine „reteta” perfecta a romanismului (care cred ca nici nu exista), dar stiu ca fiecare isi iubeste intr-un fel anume tara. Si ca toate aceste „feluri”, adunate la un loc, ar putea constitui o „harta” cvasicompleta a unui romanism functional si regenator. O forta colosala, daca aceste „feluri” s-ar uni si ar atinge masa critica.

Dar te pui cu romanii? Sunt geniali individual, dar handicapati impreuna. Aceasta este marea vulnerabilitate a natiei: dezbinarea funciara, genetica. Romanii sunt fara rival in a sesiza defectele, diferentele si inadvertentele celorlalti, dar sunt „orbi” in a vedea ceea ce i-ar putea solidariza si, mai ales, incapabili sa-si dea mana in numele a ceea ce au comun. Au existat totusi, in istorie, cateva momente de „fuziune nucleara” a romanismului, asa cum a fost momentul 1918, ceea ce ar putea constitui „rampa de lansare” a unei noi incercari.

De aceea, am luat decizia, prin CERTITUDINEA, sa realizez un fel de Romanie reintregita „editorial”, in care sa gazduiesc voci si personalitati care n-ar accepta sa stea impreuna la aceeasi masa. Fiecare este un petic dintr-un intreg sau o caramida dintr-o constructie frumoasa, distrusa de altii, cu complicitatea sau inconstienta noastra. M-am gandit sa adun toate peticile sau caramizile disparate si sa le lipesc. De aceea sunt atatea voci in CERTITUDINEA. Niciuna n-are exclusivitate, dar impreuna formeaza un cor. Am aplicat, recunosc, un fel de „cenzura” programatica, alegand acea parte de mesaj sau de atitudine a fiecaruia, compatibila si rezonanta cu acelasi sistem de valori invocat de fiecare (dar tradat de fiecare, in numele diferentelor). Am luat in considerare afinitatile, nu delimitarile, acestea din urma fiind extrem de virulente, uneori.

Eu nu cred ca la Marasesti, in transee, militarii romani aveau, toti, aceleasi convingeri politice sau culturale. Dar acolo, in transee, la cateva sute de metri de liniile germane, toti au actionat la unison. Rezultatul final a fost Romania Mare. Disputele, diferentele, delimitarile, sunt atitudini rezonabile si constructive pe timp de pace. In timpul luptei insa, sub tirul inamicului, trebuie sa fii nebun sau inconstient sa respingi solidaritatea camaradului, pentru ca are alte convingeri politice sau e de alta religie decat tine.

Un om pe care-l pretuiesc foarte mult, Ioan Rosca, unul dintre cei mai consistenti, dar si cei mai radicali colaboratori ai revistei, mi-a adresat, la un moment dat, niste vorbe care m-au emotionat: „Domnule Manega, dumneavoastra ati vrut sa faceti o revista si v-a iesit un steag… Daca textele mele apar in revista alaturi de cele ale lui… X, asta mi se pare o performanta. S-ar putea ca dumneavoastra sa fiti cel care are dreptate”. Am retinut aceste cuvinte ca pe o validare la un inalt nivel de exigenta – si extrem de importanta pentru mine! – a acestei „utopii pragmatice” care este CERTITUDINEA. Si tot el, intr-o alta discutie, mi-a pus, stiindu-mi convingerile, o intrebare care m-a descumpanit: „Pana unde merge limita de intelegere si de acceptare a unui dialog civilizat? Dumneavoastra, de pilda, ati accepta patriotismul unui homosexual?”…

N-am raspuns imediat, pentru ca nu era o intrebare obisnuita, la care sa raspunzi spontan, si marturisesc ca niciodata nu-mi pusesem problema patriotismului in astfel de termeni. Ma confruntam cu propriile mele dogme si prejudecati, induse de propriul meu sistem de valori. Am constatat insa, cu satisfactie, dupa cateva momente de reflectie, ca raspunsul interior era DA! Chestiunea nu avea nicio legatura cu atitudinea mea publica privind familia traditionala si nici cu problema in sine. Sunt doua teme net distincte, cu intrebari si raspunsuri specifice…

Da, CERTITUDINEA este un fel de steag de lupta. Suntem in transee, pe linia intai, si asupra noastra se trage din toate partile. Daca nu luptam impreuna, MURIM!

A consemnat pentru voi, Miron Manega, in CERTITUDINEA nr. 33, 2019.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

 

/2 Comments/by
uzpr, uniunea ziaristilor profesionisti din romania

Mesajul Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania catre intreaga breasla

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/afi-uzp-100.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/afi-uzp-100.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mesajul Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania catre intreaga breasla” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547925647882{margin-bottom: 0px !important;}”]Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania a luat act cu profunda ingrijorare de decizia Consiliului National al Audiovizualului care, in baza paragrafului 2 din articolul 3 al Legii Audiovizualului nr. 504/2002 („Toti furnizorii de servicii media audiovizuale au obligatia sa asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corecta a faptelor si evenimentelor si sa favorizeze libera formare a opiniilor”), a silit postul Realitatea TV sa-si opreasca emisia obisnuita pentru 10 minute. De asemenea s-au luat in considerare paragrafele 4 si 5 din articolul 40 din Codul de reglementare al audiovizualului: „(4) Moderatorii programelor au obligatia sa solicite ferm interlocutorilor sa probeze afirmatiile acuzatoare, pentru a permite publicului sa evalueze cat de justificate sunt acestea. (5) Moderatorii, prezentatorii si realizatorii programelor au obligatia sa nu foloseasca si sa nu permita invitatilor sa foloseasca un limbaj injurios sau sa instige la violenta”. A fost indicat si punctul 1 al articolului 34 din acelasi document, „orice persoana are dreptul la propria imagine”.

Stimati colegi ziaristi de pretutindeni, membri sau nemembri ai UZPR,

Traversam una dintre cele mai nefaste perioade din istoria noastra. Lipsa de solidaritate a breslei jurnalistilor, vulnerabilitatea la care ne-am expus treptat-treptat, aproape fara sa ne dam seama, prin compromisurile unora dintre noi fata de mediul economic sau politic (care, de regula, se intrepatrund), aversiunea reciproca intre toate trusturile de presa, care a generat aversiuni si ostilitati la nivel individual, ne-au adus pe toti aici, adica in imposibilitatea de a ne proteja profesia si breasla. Legile impotriva presei sunt formulate perfid, astfel incat, oricand, o putere decidenta a statului, inclusiv Consiliul National al Audiovizualului, sa ne poata sanctiona sau chiar interzice, in pofida si impotriva dreptului constitutional la libera exprimare.

Sa ne amintim, pastrand proportiile istorice, de un caz similar, petrecut in data de 28 iunie 1883, cand cea mai puternica si mai autorizata voce publica a vremii, ziaristul Mihai Eminescu, a fost bagata in camasa de forta. A fost un asasinat civil. Ca o ironie a sortii, dar si ca o lectie atemporala de etica jurnalistica, in aceeasi zi, 28 iunie 1883, aparea in TIMPUL, ultimul articol scris de Eminescu in aceasta publicatie, articol in care marele ziarist vorbea despre libertatea presei si a jurnalistului, luand apararea unei publicatii straine care aparea in Romania: „L’Independence roumaine”. Acest ziar, care „indraznise” sa critice guvernul, fusese interzis iar patronii expulzati din tara. Ziaristul Eminescu nu avea nicio legatura directa cu acest ziar si niciun interes personal de a-i sustine cauza.

Si totusi, dintr-un impuls moral si profesional extrem de rar in zilele noastre, si-a riscat propria libertate, luindu-i apararea. „Contra presei si jurnalistului a catat regimul sa recurga la acte de rasbunare – scria Eminescu in articolul respectiv. Si asa, dupa ce ca a intentat proces de presa, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat sa formuleze acuzatiune speciala contra neregularitatilor de la zisul credit; dupa ce ca, in acest proces de presa, a catat sa sustraga pe jurnalist de la judecatorii sai naturali, juratii, si l-au tarat dinaintea «tribunalelor» guvernului, recomandand acestora sa se declare competente si recompensand pe magistratii care au avut lipsa de scrupul pentru justitie si s-au supus trebuintei regimului; acum a mers cu iuteala pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adica fundatorul foii francese «L’Independence roumaine», pentru ca acesta este strain neimpamantenit inca. In cazul de fata guvernul, care este evident ca a voit sa loveasca in existenta jurnalului «L’Independence roumaine», s-a folosit de o lege decretata de dansul acum doi ani, si care priveste petrecerea strainilor in tara”.

Si iata cum „nationalistul”, „xenofobul”, „antisemitul” ziarist Mihai Eminescu (care, in realitate, era acuzat, in timpul vietii, pe de o parte, ca este antisemit si protector al evreilor, iar pe de alta parte ca e cosmopolit platit de straini) s-a constituit in „parte civila” si morala a profesiei sale, luind apararea unui ziar concurent. „Dar credem ca nu este nevoie a argumenta mult – isi incheia Eminescu articolul – , spre a convinge despre urata pornire a guvernului asupra presei. Trebuie sa-l asteptam de acum la alte masuri si mai odioase, pentru ca panta este alunecoasa si nu are piedica pana-n prapastie.

Cat pentru presa, am putea sa-l asiguram pe regim ca, oricat de cumplite ar fi actele sale de razbunare, nu va fi in stare nici el a abate unele caractere tari ce se gasesc intr-insa, si teama ne e ca, cautand victoria peste tot, va pierde si pe cea deja castigata, in monstruoasa sa pornire de a-si subjuga si presa”.

A fost un mesaj profetic, de o halucinanta actualitate. De aceea Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania lupta de ani de zile in Parlamentul Romaniei pentru a impune pe cale legislativa declararea zilei de 28 iunie ca zi „canonica” a ziaristului roman. N-am reusit inca (si din lipsa de solidaritate a breslei pentru acest demers), dar n-am renuntat…

Stimati confrati,

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania lanseaza apelul catre toti ziaristii din Romania, membri si nemembri ai UZPR, din toate organismele de comunicare (presa scrisa, audiovizual, presa online) sa renunte la sentimentele si resentimentele personale, de grup sau de trust si sa se solidarizeze cu colegii nostri de la Realitatea TV. Aparandu-i pe ei, pe noi ne aparam. Iar ceea ce li se intampla lor azi, ni se poate intampla oricand noua. Iar lumea are inca nevoie de vocile noastre.

UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Ilie Serbanescu – Oficializarea statutului de ­colonie al Romaniei devine presanta ­pentru capitalul strain

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ilie Serbanescu – Oficializarea statutului de ­colonie al Romaniei devine presanta ­pentru capitalul strain” font_container=”tag:h3|font_size:24px|text_align:center|line_height:1.8em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547831149171{margin-bottom: 0px !important;}”]In ciuda caracterului lor exceptional – atat prin continut, cat si prin unicitatea promovarii lor intr-o tara care s-a remarcat, din pacate, doar printr-o obedienta frizand ridicolul –, masurile antiabuz de monopol adoptate de coalitia PSD-ALDE au sanse mici de reusita.

Asta pentru ca ating capitalul strain, deoarece acesta, si nu altcineva, s-a asezat, prin presiuni si impuneri de conditii, in fotoliul domeniilor care ofera posibilitati de abuz de monopol si il practica jenant de la instalare, dovedind ca tocmai de aceea a vizat de la inceput domeniile cu pricina. Capitalul strain va replica! Nu este un termen prea potrivit. De fapt, se va razbuna, in virtutea obligatiei colonialiste pe care si-o asuma de a-i pedepsi pe cei ce indraznesc sa nu-i cante osanale. Lupta este complet inegala: de o parte, guvernul, cat l-o tine Dumnezeu, fara nicio putere efectiva, de cealalta parte capitalul strain, care a preluat sub control toate punctele si parghiile strategice din economie, transformand Romania intr-o colonie si tratand-o ca atare. Guvernul nu va avea sa lupte doar cu vizatele companii din domeniile unde se practica la greu abuzul de monopol, ci cu toata floarea cea vestita a intregului Apus.

Caci, dupa ce a preluat cele trei domenii monopoliste (resursele naturale, distributiile de energie si bancile), restul economiei s-a prabusit ca popicele la picioarele sale. Iar acum, de fapt, detine tot! Guvernul care va alege sa se lupte va trebui s-o faca cu intregul moloh al capitalului strain, care este neunitar doar cand este vorba de interesele disjuncte ale componentelor sale, dar care este coeziv cand este vorba de a pune cu botul pe labe vreo colonie recalcitranta.

Daca-l vor tine baierele si nu va da inapoi, guvernul va trebui inevitabil sa extinda aria luptei, ceea ce-l va pune in conflict cu intreg capitalul strain din Romania, mai ales ca nedreptatile comise de acesta din urma in Romania sunt incalificabile, iar unele din ele le intrec chiar si pe cele de abuz de monopol, singurele vizate deocamdata.

In mod obiectiv, nu vor putea fi trecute cu vederea, de pilda, externalizarile de profituri fara fiscalizare, desfasurarea de activitati cu pierderi false si altele asemenea, care constituie grosul furtului (caci trebuie sa-i spunem pe nume!) pe care-l deruleaza capitalul strain in Romania! Si despre care doar se vorbeste pana acum, niciun fel de masuri de contracarare nefiind luate.

Nu este greu de a identifica replica – de fapt, mai bine spus razbunarea – capitalului strain. Acesta n-are ce face economiei cu capital romanesc, pe care s-ar putea crede ca ar viza-o inainte de toate, pur si simplu pentru ca a distrus-o deja de mult. Nu o vor mai finanta bancile straine care fac jocurile in Romania?! Si asa n-o finanteaza, iar cu doar cele 8 procente cu cat contribuie la finantarea ei se poate foarte bine si fara! Iar de va limita extractia de gaze offshore (ca replica la plafonarea tarifelor de vanzare), prin amanarea investitiilor in exploatare, nimic altceva nu poate fi mai minunat!

Si asa Romania nu se alege mai cu nimic din gazele lasate de Dumnezeu romanilor, incat ar fi o blagoslovire ca zacamintele sa ramana cat mai intacte in asteptarea tot de la Dumnezeu a unor vremuri mai bune! Si atunci capitalul strain isi va varsa paraponul pe populatie prin fortarea unor tarife mai mari la tot ceea ce ajunge la aceasta fara ca guvernul sa poata face ceva, respectiv preturile la carburanti (fixate de cele patru companii cu pozitii dominante pe piata, toate straine), tarifele in telecomunicatii (unde nici nu poate fi considerat ca exista vreo piata, in masura in care totul este dirijat de trei jucatori, bineinteles toti straini), dobanzile la depozite (integral la cheremul cartelului bancilor straine), ca si dobanzile la credite.

In acest ultim domeniu, sa fie clar: ­ROBOR-ului vizat de masurile punitive ale guvernului nu-i pot fi imputate nici in proportie de 20% dobanzile aiuritoare cu care dau credite bancile straine din Romania, grosul reprezentandu-l penalitatea de „risc de tara”.

Inacceptabilitatea impunerii unei asemenea penalitati la credite date intern de catre banci care sunt inscrise juridic tot intern in Romania nu este taxata de noile masuri si de altfel inlaturarea acesteia nici nu poate fi treaba guvernului, ci cade in responsabilitatea guvernatorului BNR, care ar trebui s-o combata pur si simplu prin retragerea autorizatiei de functionare a bancilor care practica o asemenea anomalie.

Presiunile directe in crestere ale capitalului strain asupra populatiei ii vor determina, poate, in sfarsit, pe romani sa constientizeze de unde vine jaful resurselor tarii. Dar mai important va fi altceva. Intrarea fara echivoc in coliziune a masurilor adoptate de guvernarea romana cu politicile pretinse de capitalul strain si actiunile in clar ale acestuia va aduce in mod obiectiv in atentia publica marea problema a Romaniei actuale: contradictia dintre statutul ei oficial de tara suverana, membra a NATO si UE, si statutul ei real de colonie, fara economie nationala, fara decizie nationala, fara identitate nationala.

Din motive nedeclarate, dar perfect identificabile, capitalul strain, care a preluat controlul proprietatilor si parghiilor strategice din Romania si deci decizia, evita sa preia, dupa cum s-ar cuveni, si administrarea tarii, la care ii dau dreptul ­proprietatile si deciziile detinute. Il costa nu doar mai ieftin lasand administrarea in seama romanilor, dar mai ales in acest fel nu-si ­asuma vreo responsabilitate, putandu-i face pe romani vinovati de toate relele din lume. De aici haosul existent!

Nu poate fi condusa o masina de cel care nu se afla la ­volan, ba este chiar inghesuit in portbagaj! Preluarea administrarii tarii de catre stapanul strain care detine proprietatea si decizia ­ne-ar scuti de mascarada alegerilor, a infruntarilor intre partide politice si intre institutiile tarii (guverne, presedintii, parlamente si curti constitutionale). O colonie este condusa de un guvernator strain. Si cu asta, basta! N-ar fi frumos si onorant, ar fi insa mai onest si poate chiar mai bine. Am scapa de jocul de glezne al unui Dragnea si de crizele de autoritate comandate extern ale unui Iohannis.

Stapanul strain ne-ar jecmani desigur in continuare, dar mai cu responsabilitate. In conditiile unor politici pro-romanesti ale unor guvernari oficial romanesti, stapanului extern ii va fi mereu mai dificil sa mentina in viata minciuna existenta acum si sa nu recunoasca faptul de netagaduit ca Romania este o colonie. Recentele masuri antiabuz de monopol obliga, de fapt, capitalul strain sa oficializeze statutul de colonie al Romaniei pentru a-si putea continua cel putin la ratele de pana acum exploatarea coloniala in Romania.

Adevarul, oricat de crunt, este oricum mai bun decat ­minciuna. Va mai ramane insa o ­problema: colonia cui? Cativa corifei sunt ­gata, dar nu prea se inteleg intre ei! Doamne, ce ­vremuri vin!

Sursa: romanialibera.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
smart city, smart city in romania

Smart City in Romania, oare e prea departe de noi?

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/bi-smart-city-en.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/bi-smart-city-en.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Smart City in Romania, oare e prea departe de noi?” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547723768630{margin-bottom: 0px !important;}”]In ciuda hartilor nationale cu orase smart si a temelor futuriste abordate la conferinte, smart city ramane pentru Romania un concept prea indepartat. Avem grupuri de lucru smart city, proiecte insulare, un oras atelier cu nu mai putin de 96 de aplicatii smart, dar ne lipsesc simtul practic si imaginea de ansamblu. Mai mult, vedem in smart city o abordare tehnologica si nu un demers generalizat de imbunatatire a conditiilor de viata si business, de transformare inteligenta a societatii. Un oras nu poate fi smart doar cu autobuze electrice, parcari si iluminat inteligent, fara o viziune inovatoare asupra interactiunii digitale intre oameni, companii si institutii. Nu putem fi smart daca nu iesim din logica „dosarului cu sina si a copiei dupa CI” cerute la orice ghiseu sau a „formularelor online care se depun la etajul 2”.

E normal ca viziunea sa o ia inaintea realitatii, dar totusi smart city nu este science fiction, ci dezvoltare durabila. SimCity, celebrul simulator, ar trebui sa fie un test pentru multi edili din Romania, ca sa inteleaga ordinea corecta a abordarii lucrurilor. Ca si in jocurile de strategie, nici in smart city nu pot fi arse prea multe etape. „Laser Valley – Land of Lights” este un bun studiu de caz, din aceasta perspeciva. Captivant la nivel de concept, proiectul s-a conturat in urma unor studii de impact si analize realizate in 2008, 2011 si 2016 de companii mari de consultanta. Au urmat de fiecare data articole, intalniri, grupuri de lucru… insa autoritatile nu par sa aiba capacitatea sustinerii unui astfel de proiect, ce pare utopic in lipsa unei Centuri si a unei infrastructuri performante. Similar, Dabuleni a ajuns un oras de pomina pe harta smart city dupa scandalul autobuzelor electrice care circula pe drumuri de pamant. O alta realitate pe care trebuie sa o intelegem este ca Alba Iulia a devenit un campion al domeniului in contextul centenarului si al proiectelor pilot derulate de numeroase companii, altfel putin probabil ca orasul ar fi atins acest nivel prin forta proprie sau ca bugetul local ar fi putut sustine o asemenea dezvoltare.

Despre strategii si proiecte de anvergura am tot auzit: Societatea Informationala, Economia bazata pe cunoastere, Competitivitate si Inovare, Agenda Digitala, Inspire, Bridge PKI (interoperabilitate la nivelul administratiei), obiectivele fiind invariabil aceleasi: „cresterea gradului de bunastare a cetatenilor, reducerea birocratiei, stimularea economiei, imbunatatirea calitatii vietii”. Din pacate insa, notificarile de la Primarie si ANAF vin tot cu Posta Romana, taxele si impozitele se platesc tot la ghiseu, autorizatiile de construire se obtin tot in 30 de zile, multe institutii inca mai au adrese de yahoo si gmail, iar asocierea cuvintelor trafic si inteligent, pare o gluma buna, nu doar in Bucuresti.

Inainte de a porni la o noua strategie smart city se impune o analiza la rece a ceea ce avem la nivel de: oameni, competente, infrastructura si management, dar mai ales a ceea ce isi doresc beneficiarii. Din grupurile de lucru smart city fac parte ministere, institutii ale administratiei publice din Romania, asociatii ale administratiei publice locale, asociatii ale consiliilor judetene… dar lipsesc oamenii si companiile. Exista un proces de consultare publica, dar vizeaza doar validarea strategiei si un eventual fine tunning.

Daca nu va aborda problemele urbane reale din Romania, smart city va ramane un concept prea indepartat. Va genera investitii in tehnologie, schimbari izolate in calitatea serviciilor publice, dar nu va putea genera schimbarea de anvergura pe care o dorim cu totii. Nu va crea ceea ce prevede inclusiv strategia oficiala: „un spatiu urban infloritor si placut, in care oamenii pot trai, lucra, vizita, calatori, incepe o afacere, creste copii, respira aer curat, relaxa si bucura impreuna”.

Articol realizat de Gabriel Vasile, via marketwatch.ro.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
mihai eminescu, ziua lui eminescu, romania, societatea, statul, basarabia
,

La multi ani, Mihai Eminescu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/mihai-eminescu-portret-cu-semnatura.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/01/mihai-eminescu-portret-cu-semnatura.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”La multi ani, Mihai Eminescu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547562296183{margin-bottom: 0px !important;}”]Vom incepe prin a-ti ura, domnule Mihai Eminescu, la multi ani vesnici din partea Revistei România Culturală cat si din partea tuturor românilor!

Datorita tie, poporul român are astazi un fruntas de geniu in intreaga lume. Inainte-vreme, chiar inainte de dvs., România purta stindardul pavazei Europei impotriva unor cotropitori care doreau o alta ordine a lumii, cei veniti din rasarit, in frunte cu Imperiul Otoman, caruia am platit tribut multe sute de ani. Cat timp ai fost in viata, tara noastra avea sa castige independenta fata de Poarta si sa primeasca recunoasterea si recunostinta majoritatii marilor puteri de la acea vreme.

Ai venit cu idei revolutionare, fiind primul din lume care ai deschis poarta cu inteligenta si intelepciunea ta, si ai pus bazele unor noi discipline de studiu antropologice atat la noi, cat si in intreaga lume. Datorita tie, a aparut sociologia in lume, pornind de la traditia de studiu declansata de Immanuel Kant care a spus pe buna dreptate, in a sa „Critica a Ratiunii Pure”, ca societatea este individul si individul este societatea. Intr-adevar, exteriorul este reflexia interiorului, aceasta fiind sociologia psihologica ce o astepta o omenire intreaga, prin care am putut sa intram cu mare dragoste de intelepciune si sete de cunoastere in Noua Era a Varsatorului inceputa pe 4 februarie 1962, conform declaratiilor astronomilor.

Ai fost publicist, poet, maturisitor al adevarului, unul dintre acei exegeti care, desi in plina a doua jumatate a secolului XIX, ai transmis adevaruri cosmice, cuantice prin intermediul poemelor tale, dar si adevaruri cristice in acelasi timp, precum Luceafarul, Rugaciune Fecioarei Maria etc. Inspirat de Sus, ne-ai lasat o plethora de poezii si lucrari poetice care aveau sa transceanda multele scrise pana atunci, de dupa plecarea Mantuitorului din Galileea, si care te-au ridicat la rang de bard al românilor pretutindeni pe suprafata planetei noastre.

Din pacate, astazi, tinerimea sau junimea româneasca, in mare parte, te considera un defunct ce nu mai esti actual prin faptul ca ai murit, ca ai plecat de printre noi, nestiind ca verba volant, scripta manent, adica vorbele zboara, iar scrisul ramane ca un testament al fiintarii tale in lumea noastra. Prin ceea ce ne-ai lasat scris, beletristica (lirica si proza, mai ales basmele culese) dar si publicistica, prin teoria statului organic ce pune bazele unei politici si economii reale, prin marturisirea adevarului, dupa cum spuneam, chiar daca unii te-au etichetat „filosemit”, altii „antisemit”, tu ramai vesnic viu pentru noi.

In continuare, vom lasa condeiul maestrului Dan Puric sa ne spuna care este relatia noastra exacta cu domnia ta, valabila inca, dupa aparitia acestei declaratii scrise de catre cel numit mai sus. Sa vedem:

Fibra adanca a acestui neam romanesc, asa cum a fost in mod natural impotriva bolsevismului, asa este astazi plasat organic impotriva acestui sinis­tru experiment, care iata isi intinde tentaculele si la noi facand nu­meroase victime. Oamenii naufra­giaza in aceeasi apa si implacabil vor avea cu totii acelasi destin. Cat de departe este Europa de astazi de sine?

Ce ar fi spus Herder in fata acestei Hiroshime su­fletesti, el care credea profund ca sufletul colec­tiv al unui popor care pleaca de la acele energii inte­rioa­re (krafte) ale lui, intelesuri si sensuri im­par­tasite si nicidecum ca astazi de la niste vestigii si lucruri impuse de sus. Ce ar fi spus Herder, aceasta autentica gandire euro­peana, astazi de aceasta noua paradigma terorizanta a identitatii, cand el gandea si simtea cu atata finete sufleteasca atunci cand scria ca: „Din moment ce fiecare grup are dreptul de a fi fericit in felul sau, e o aroganta teribila sa afirmi ca pentru a fi fericiti toti trebuie sa devenim europeni… Pe cei separati de na­tura prin limba, obice­iuri, caracter, sa nu-i uneasca niciun om in mod artificial prin chimie.”

Asa spunea Herder, iar liantul de a fi nor­mal si organic in aceasta Europa este tocmai cre­dinta comuna si exact intru aceas­ta, glasuia de pe latura ortodoxiei romanesti acea culme a gandirii teologice rasaritene a secolului XX, parintele Stani­loaie, care spunea ca „pamantul acesta pe care noi cei de astazi traim nu este un pamant neutru, ci este pamantul in care s-au stins parintii nostri si de aceea el se numeste patres, adica patrie, iar patria nu este singura, deasupra ei stau de veghe sufletele stramo­silor nostri ca un nor de martiri. O Europa care n-a vrut sa moara in abstractiuni, o Europa occidentala care la randul ei, la vremea respectiva, prin oamenii ei profetici dadea replici zgu­duitoare acestui proces de aplatizare a fiintei. Am vazut de-a lungul timpu­lui, francezi, italieni si rusi. Stiu, chiar multumita lui Montesquieu, cum poate cineva sa fie persan; dar in ceea ce priveste omul, declar ca nu l-am intalnit niciodata in viata mea si daca exista eu nu am stire de asa ceva”. (Joseph de Maistre) Poate ca aceasta cara­mida a constructului european contemporan sa fie plecata din mainile lui Voltaire, pentru care patria nu era decat o comunitate de interese, dar nici­decum din mainile marelui ganditor roman Vasile Bancila care spunea ca „pamantul tarii nu este un spatiu fizic, ci timp framantat de istorie.”

S-a lucrat si se lucreaza la desensibilizarea poporului roman fata de propriile lui valori. Astazi nimeni nu mai preda pe Eminescu in calitate de constiinta nationala. Constantin Noica spunea ca suntem de doua ori vinovati fata de poetul nostru national: o data ca nu-l cunoastem bine in totalitatea lui, si a doua oara ca nu facem efortul necesar si moral de a-l face cunoscut asa cum trebuie lumii intregi. As indrazni sa adaug ca mai avem o vina, apa­ruta astazi cu mult mai tragica decat primele doua: suntem rezistenti la fibra lui Eminescu, nu ne lasam contaminati de ea. Romanul de azi nu mai tinde sa fie ca el, aluneca lejer pe panta degenerarii nationale, se mitocanizeaza si, mai grav, tinde sa se nean­tizeze, nemaiavand capacitatea de a fi roman si, mai ales, aceea de a se desavarsi ca roman. Exista in sufletul acestui neam si astazi adevarate nuclee de romani care-l iubesc pe Eminescu si isi iubesc tara, dar ele sunt profund minoritare. Pesemne ca am ajuns la vorba cutremuratoare a profetului Isaia care vazand degenerarea propriului sau popor, se apleca cu inima catre cei putini ramasi, spunand cu cople­sitoare tristete, acest „rest de popor”.

(Din cartea „Sa fii roman” / Dan Puric, Bucuresti, Compania Dan Puric, 2016)[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
mihai eminescu, statul organic, teoria statului organic, eminescu

NASA recunoaste si onoreaza valoarea lui Eminescu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/eminescu-1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”NASA recunoaste si onoreaza valoarea lui Eminescu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1547204109125{margin-bottom: 0px !important;}”]Oamenii de rand lasa in urma lor un nume scris pe o piatra; unii dintre ei pe o carte. De la unii incepe istoria, cu altii se termina. Cativa, foarte putini, cei alesi, isi urca numele pe o stea. Romanii au steaua lor si ea se numeste: Eminescu.

De cativa ani, pe planeta Mercur – aflata la cea mai mica distanta de Soare, exista un loc numit: Craterul Eminescu. Acesta a fost studiat de sonda spatiala Messenger in 2008, iar cercetarile au fost prezentate de catre specialistii NASA la cea de a 41-a intalnire a „Lunar and Planetary Science Conference”, din 2010. Echipa Messenger a fost, de altfel, cea care a propus acest nume la International Astronomical Union (IAU) – singurul organism abilitat sa oficializeze denumirile corpurilor ceresti. Motivatia a fost simpla si clara: „Craterul a fost numit in onoarea lui Mihai Eminescu, un poet desavarsit si influent, care pana astazi este considerat poetul national al Romaniei”, scrie pe site-ul NASA. Mihai Eminescu nu este insa singur „printre stele”. Si alte nume romanesti sunt raspandie in Galaxie.

Cum sunt botezate corpurile ceresti?

Fiind curiosi sa aflam „cum sunt botezate stelele?”, am rugat-o pe dna Magda Stavinschi, reputat astronom (intre anii 1990 si 2005, domnia sa a condus, de altfel, si Institutul de Astronomie al Academiei Romane), sa ne dea cateva lamuriri. Mai intai am aflat ca stelele nu au nume – „se foloseste un indicativ, care este precedat de anul descoperirii lor” –, nume au insa celelalte corpuri ceresti: planetele, asteroizii, cometele, ca si formele de relief de pe acestea. „Inainte exista o formula foarte corecta: erau solicitate institutele nationale, comitetele nationale de astronomie, care faceau mai multe propuneri si, dintre ele, unele erau acceptate. Astazi, pentru ca s-a inmultit numarul obiectelor spatiale care pot fi botezate, face propuneri cine vrea si cine nu vrea, nu mai exista o rigoare. Sa va povestesc o intamplare de-acum cativa ani: inainte nu puteai sa propui decat numele unei persoane decedate, acum regula s-a schimbat si cineva, din Rusia, a propus numele cuiva foarte cunoscut, care s-a dovedit ca era un mare escroc”.

Nume romanesti pe cer

Doamna Magda Stavinschi ne spune ca primul roman care a primit un nume in spatiu a fost Spiru Haret. Se intampla in anul 1970. „Este un crater de pe fata nevazuta a Lunii. Dar sa va istorisesc ceva despre acest Crater Haret… Inainte de 1989 am vrut sa vorbesc intr-o emisiune de televiziune despre el si mi-au spus: «Sa nu pomeniti numele de Haret, daca il spuneti, taiem». «Bine, atunci am sa vorbesc despre asteroidul Constantin Parvulescu»… Haret era indezirabil intr-o anume perioada din comunism, desi el murise in 1912. Parvulescu era unul dintre marii nostri astronomi interbelici, dar mai exista un alt Parvulescu, unul dintre fondatorii Partidului Comunist, iar ei, la televiziune, faceau aceasta confuzie”. (Ironia face ca Parvulescu a fost ulterior unul dintre criticii la scena deschisa ai lui Ceausescu.)

Dar sa vedem ce alte nume romanesti haladuiesc in spatiu. Mai multi asteroizi poarte numele unor astronomi romani. Pe Marte avem: craterele Iazu (2006) si Batoș (1976) – numele a doua localitati romanesti – si Valea Rhabon (1988) – Rhabon fiind numele antic al raului Jiu. Pe Luna: Montes Carpatus (1961). Pe Venus: patera Darclée (2006) – soprana Hariclea Darclée, craterul Vacarescu (1994) – poeta Elena Vacarescu, precum si cateva nume proprii romanesti: craterele Esterica (2003), Zina (1985), Veta (1997), Natalia (1985) si Irinuca (1997). „Pentru Venus, am propus mai multe nume de romance celebre, pentru ca Venus e asociata cu dragostea si cu femeia”, ne spune dna Magda Stavinschi.

In ce-l priveste pe Eminescu: „E bine ca el are un nume undeva, chiar si pe Mercur, cu toate ca l-as fi vrut mai degraba asociat cu planeta Venus. Dar stiti ce e curios? – si am spus-o si asta-vara, cand a avut loc tranzitul planetei Venus prin fata Soarelui – pe Eminescu si pe Stefan Micle ii leaga nu doar Veronica Micle, ci si… Luceafarul. Pe 9 decembrie 1874, tranzitul planetei Venus a fost observat pentru prima data de catre profesorul Stefan Micle si de Neculai Culianu, bunicul lui Ioan Petru Culianu. E… coincidenta coincidentelor!”.

Astronomie si cosmologie

Femeia si stelele. Da, acestea i-au unit pe cei doi mari barbati din viata Veronicai Micle: stralucirea „blondelor plete” si… astronomia. Profesor de stiinte exacte – chimie si fizica – Stefan Micle a fost interesat de astronomie. La fel si Eminescu. In capitala Germaniei, studia – pe langa istorie, filosofie, matematica si politica – astronomia. A fost interesat de legile miscarilor corpurilor ceresti, de legea atractiei universale. Intre manuscrisele ramase din acea epoca, el descrie pozitia „planetei albastre” in sistemul solar. Dar cele mai interesante observatii sunt cele care au fost capsulate in taina versului. Legatura dintre astronomie, cosmologie si poezie e puternica si vizibila. El descrie, in „Luceafarul”, de exemplu: conservarea energiei: „Din sanul vesnicului ieri,/ Traieste azi ce moare/ Un soare de s-ar stinge-n cer/ Se-aprinde iarasi soare”; gaurile negre: „Caci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaste,/ Si vremea-ncearca in zadar,/ Din goluri a se naste”; iar in poemul „La steaua”, intuieste Teoria Relativitatii, pe care Albert Einstein abia cateva decenii mai tarziu o va defini. „La steaua care-a rasarit/ E-o cale-atat de lunga,/ Ca mii de ani i-au trebuit/ Luminii sa ne-ajunga./ Poate demult s-a stins in drum/ In departari albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre”.

Sursa: jurnalul.antena3.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
mircea serban, romania, romania la mila domnului

Mircea Serban – Proiectul Eminescu

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/uoxhekuv_400x400.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/uoxhekuv_400x400.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mircea Serban – Proiectul Eminescu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1546682135876{margin-bottom: 0px !important;}”]Proiectul Eminescu a luat fiinta din necesitatea pastrarii identitatii nationale, afectata grav ca urmare presiunilor internationale si expansiunii globalismului, rezistenta prin cultura fiind solutia finala in fata acestora.

Demersul prin care, practic a fost pus in miscare Proiectul Eminescu, este datat 10 Iulie 2018, cand poetul si publicistul Laurian Stanchescu a adresat Ministerului Public, Procurorului General al Romaniei – Dl. Augustin Lazar, solicitarea stabilirii prin ancheta specifica a cauzelor mortii poetului si publicistului Mihai Eminescu.

Cercetand documentele aflate in custodia Academiei Romane Laurian Stanchescu face, ulterior, demonstratia suspiciunii de asasinat cu premeditare -la ordinul serviciilor secrete austro-ungare si tariste, Mihai Eminescu fiind batut cu bestialitate si injectat cu mercur in cele din urma, murind.

Medicul curant al lui Mihai Eminescu a fost evreul Francisc Isac…

Asadar, tot ceea ce s-a propagat in toti anii de dupa moartea tragica a lui Mihai Eminescu a fost minciuna, iar Academia Romana este parte atat la tainuire cat si la punere in circulatie a informatiilor false si inducere in eroare a poporului roman!

Crima a mers si inca merge, la brat cu dezonoarea la adresa celui mai important roman al tuturor veacurilor!

Ioan Aurel Pop, Presedintele Academiei a fost rugat, intr-o scrisoare deschisa ce i-am adresat-o, sa ia atitudine fata de culpa morala si juridica in care se afla institutia a carei presedintie o intrupeaza domnia sa.

Deocamdata, Academia Romaniei si Ioan Aurel Pop tac!

Aparitia halucinanta, in chiar anul Centenarului Marii Uniri si a Razboiului pentru Intregirea Neamului, a legii Vexler, prin care atacul la adresa statului roman a devenit o evidenta, a grabit si decizia subsemnatului de a adera la acest proiect si la sugestia mea poetul Laurian Stanchescu a incuviintat ca Ieudul Maramuresului sa faca primul pas pe drumul lung al vietii Proiectului Eminescu.

Am salutat, impreuna cu autorul Proiectului Eminescu, decizia curajoasa a Prefectului de Maramures -avocatul Vasile Moldovan, de a implica in acest proiect national Maramuresul institutionalizat.

Onor!

Ieudul, independent de controversa iscata de datarea manuscrisului cunoscut sub numele de „Codicele de la Ieud” – probabil, primul text de limba romaneasca, este important pentru intreg procesul de emancipare romaneasca, inceput inca in timpul regilor angevini de aceea, primul pas de aici trebuia facut.

Din Ieud, Maramures va pleca marti, 15 ianuarie 2019, poposind in toate localitatile importante pentru Istoria Neamului Romanesc, atat din interiorul actualelor frontiere de stat ale Romaniei, stabilite prin pactul Ribbentrop-Molotov, cat si din cele ale Romaniei Mari, dar si ale Daciei, Proiectul Eminescu!

La Ieud se va face anuntul infiintarii Centrului Maramuresean de Arhivare si Cercetare Mihai Eminescu.

Deocamdata, doar un anunt, intrucat abia la 15 ianuarie vor incepe negocieri cu autoritatile locale administrative si bisericesti pentru a obtine un teren in vederea ridicarii asezamantului cultural, dar la aceasta investitie sunt asteptati romanii cu stare, toti cei din lista Forbes primind invitatiile de rigoare.

Tot la Ieud si tot in aceasta zi fasta pentru cultura romaneasca, poetul Laurian Stanchescu va informa opinia publica romaneasca si internationala in legatura cu reinfiintarea prin sentinta judecatoreasca a Societatii Carpatii al carui presedinte si initiator a fost Mihai Eminescu.

Probabil, prima sedinta va adopta si noul Statut al societatii, dar vor fi consemnate prin procesul verbal si primele inscrieri.

De asemenea, in numele Societatii Carpatii, dar si al celor prezenti la Ieud poetul Laurian Stanchescu va face anuntul prin care Mihai Eminescu devine, din 15 ianuarie 2019 mucenic si martir al romanismului si i se confera „ORDINUL EMINESCU” si titlul de „VOIEVOD SPIRITUAL DE MARAMURES SI AL DACIEI LIBERE DACO-ROMANE”.

Va fi lansata cu aceasta ocazie si in Maramures cartea lui Laurian Stanchescu „Eminescu – un Dumnezeu ranit”.

Afisul evenimentului mai contine nume importante si mari personalitati artistice, bisericesti, personalitati ce nu au colaborat si nu colaboreaza cu serviciile oculte: teologul Stefan URDA, ex vicar de Alba Iulia, actorii Dorel VISAN si Florin ZAMFIRESCU, rapsodul Grigore LESE, luptatorul Catalin BERENGHI, regizorul Remus CERNAT, Doru Dinu GLAVAN presedintele UZPR.

Sursa: cronicaviseuana.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Ion Coja – Marx si Engels ne-au citit bine

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/06/134064.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Ion Coja – Marx si Engels ne-au citit bine” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1544892848786{margin-bottom: 0px !important;}”]Dupa 1990, pe Internet, a prins sa circule un text care efectiv deplange existenta noastra si cere imperativ disparitia romanilor din istorie. Pieirea lor!… Textul nu a fost scris de un ungur sau de un gazetar din Occident numit de Budapesta, ci de unul dintre cei patru „geniali ai omenirii”: Marx, Engels, Lenin si Stalin… In copilaria mea, am auzit prima oara cuvintul geniu rostit cu adresa la cei patru corifei ai comunismului, ai revolutiei mondiale. Am intrebat ce este ala „geniu” si mi s-a raspuns ca geniul este un om care prevede viitorul!… Definitia aceea mi se pare azi extrem de potrivita pentru cel care a scris despre noi, romanii, urmatoarele:

„Romanii sunt un popor fara istorie, destinati sa piara in furtuna revolutiei mondiale. Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevolutiei si vor ramane astfel pana la extirparea sau pierderea caracterului lor national, la fel cum propria lor existenta, in general, reprezinta prin ea insasi un protest contra unei marete revolutii istorice. Disparitia lor de pe fata pamantului va fi un pas inainte.”

Autorul acestei aspre insemnari este insusi marele Engels. Friederich Engels! Mai marele sau, Karl Marx, nu s-a lasat mai prejos si a spus si el ceva definitiv despre noi: „Nu exista nici un fel de justificare de a se permite unor natii primitive de a continua sa existe, din moment ce nu vor fi niciodata in stare sa inteleaga misiunea istorica a socialismului. Polonezii, valahii (romanii), sarbii si rusii nu vor fi niciodata capabili sa iasa din epoca de piatra.” (Karl Marx)

Nu stiu care au fost motivele pentru care cei doi geniali ne-au judecat cu atata asprime, pronuntand sentinta capitala asupra unui popor intreg: Romanul trebuie sa piara!… Ma intreb cu ce i-am suparat asa de tare pe amandoi! Noi, romanii, sa fim declarati „suporteri fanatici ai contrarevolutiei”?! Despre ce revolutie putea sa fie vorba, care revolutie a starnit la romani contrarevolutia?!… Sa fie vorba de reactia romanilor din Transilvania la asa zisa „revolutie” maghiara din 1848? Era asa de greu de inteles jocul nesincer de-a revolutia al acelor bozgori zanateci, care nu urmareau decat pentru ei abolirea structurilor feudale, oprimante?! Erau atat de obtuzi genialii de nu si-au dat seama?!…

Insa, ce-i drept, dupa moartea celor doua „genii” ale omenirii, in secolul urmator, al XX-lea, s-a confirmat intocmai geniala lor previziune: romanii chiar asa s-au purtat, ca niste fanatici ai contra-revolutiei! Au dat piept cu „furtuna revolutiei mondiale” si i s-au opus, n-au fost „niciodata in stare sa inteleaga misiunea istorica a socialismului”! Ramai mut de admiratie cand constati ca genialii au stiut dinainte cu cateva decenii cat de criminal se vor purta romanii fata de idealurile revolutiei mondiale. Chiar s-au dovedit romanii a fi buturuga mica, mica, dar vioaie, care va rasturna carul mapamondial al comunismului a tot biruitor!! De unde au stiut asta Marx si Engels?!

Sa ne aducem aminte in ce a constat prestatia anti-comunista a romanilor in istoria ultimilor 100 de ani! Prestatia fara pereche a romanilor pe frontul anti-bolsevic, anti-cominternist! Contra-revolutionar!

a. In partea aceasta a Europei, romanii sunt singurul popor care nu s-a alaturat revolutiei bolsevice din Rusia! Propaganda care anunta si sustinea „furtuna revolutiei mondiale”, care a avut asa de mare succes la rusi, la germani, in toata Austro-Ungaria si mai ales la soldatii si militarii aflati de o parte si alta a frontului de Est, la romani, la soldatii romani si la taranii romani, la romani, in general, propaganda bolsevica, ateista si anti-monarhica, nu a avut niciun succes! Dimpotriva, romanii au stat stavila si au neutralizat avantul „revolutionar” din Ungaria lui Bela Kuhn, al tovarasilor sai de idei de la Viena si Praga. Singure, trupele romanesti din Austria nu au dezertat, nu au intors armele impotriva „exploatatorilor”, impotriva autoritatilor, si au intervenit cu maxima promptitudine, inabusind din fasa incercarea de a da un caracter international, mondial, revolutiei bolsevice din Rusia!

b. In perioada interbelica, Miscarea Legionara a fost primul si, in fapt, singurul partid anti-bolsevic, de pe pozitie nationalista si crestina! Tot dintre legionari s-au ales si participantii cei mai activi la rezistenta anti-comunista din muntii Romaniei, fenomen fara pereche in tot lagarul comunist!…

c. Pozitia lui Panait Istrati fata de URSS ne singularizeaza pe noi, romanii, si la acest nivel, al intelectualitatii de stanga! In vreme ce tot Occidentul, in frunte cu mari scriitori ca Louis Aragon sau Henri Barbusse, s-a lasat ademenit si cumparat (sic!) de Moscova, Panait Istrati a demascat minciuna sovietica, atragandu-si mania proletara a confratilor, aflati toti pe lista celor stipendiati de NKVD!…

d. In 1989, de la o adresa necunoscuta (sic!), o entitate necunoscuta a dat ordinul ca experimentul comunist sa fie oprit! Cei care il organizasera si-l gestionau de patru generatii au constatat ca le scapase din mana, ca iesisera de sub controlul lor o buna parte dintre partidele comuniste. In locul revolutiei mondiale a proletariatului international, in toate tarile zis comuniste se instaurase sau era pe cale sa se instaureze „comunismul nationalist” sau „national-comunismul” (de fapt socialist, deoarece comunismul nu a fost niciodata nationalist, ci internationalist pentru a deveni mai tarziu, in zilele noastre, transnationalist, iar socialismul avea sa fie de fapt singurul nationalism de tip ateu, marxist, de fapt stalinist sau hitlerist, or horthyist sau mussolinist, adica fascist, si materialist – n.r.)! Un asemenea regim era exact contrariul a ceea ce au planuit „genialii” Marx, Engels, Lenin si Stalin. Promotorii modelulul national-comunist au fost in primul rand comunistii romani, care au lansat lozinca „inainte de a fi comunist, sunt roman!” In mod deosebit Nicolae Ceausescu a reusit sa scape de sub controlul cominternist. Era usor de prevazut ca modelul romanesc va ajunge sa inspire si pe alti „tovarasi”! Decat un socialism (sau comunism) scapat de sub controlul bolsevic, kominternist, mai bine altceva, orice altceva! Asa au decis cei care au organizat caderea regimului comunist in toata Europa!… S-au temut de forma adaptata la „specificul national” a comunismului. Mai bine lipsa de orice comunism daca nu este cel visat de „genialii” initiatori, mai sus pomenitii… Daca e sa propulseze valorile nationale, iar nu sa le estompeze, sa le anuleze, sa le anihileze!

e. Poate ca lucrurile nu evoluau asa de radical in 1989, daca la Bucuresti nu s-ar fi petrecut iesirea in strada, neplanificata de strategii din umbra ai loviturii de stat. Sute de mii de romani au iesit in strada si n-au mai putut fi controlati si manipulati de cei care i-au starnit! In mod cu totul semnificativ, la Bucuresti, pentru prima oara in lume, a fost data jos, cu huiduieli si fluieraturi, statuia marelui Lenin. Spre disperarea „emanatilor revolutiei”. Nu fusese de nimeni pre-meditat acest gest care a trezit la realitate planeta intreaga. Strada si-a spus cuvintul, multimea anonima care a dat caracter anti-comunist evenimentelor din Romania! Iar dupa pilda Romaniei, cele petrecute in Europa de Est au capatat aceasta tenta finala, anti-comunista, abia dupa „Piata Universitatii”! Nu s-a mai ales nimica din perestroika planuita! Din pricina – sau datorita romanilor, mai ales a romanilor, revolutia mondiala visata de Marx si Engels s-a terminat inecata in ridicol si sarcasme! In huiduieli!

Engels si Marx se dovedeste astfel ca au avut mare dreptate cand au scris despre romani magulitoarele texte mai sus citate! Sa fii contra-revolutionar intr-o lume pe care revolutiile, incepand cu cea franceza, din 1789, au stricat-o atat de rau, este un lucru de cinste, de onoare, de glorie! Anti-bolsevismul romanesc este un moment de excelenta pe plan mondial in istoria noastra!

Asadar romanii nu au pierit in focul revolutiei mondiale. Inca o data nu au pierit! Ci, dimpotriva, au stavilit „furtuna revolutiei”, i-au facut opozitie, asa cum au prevazut „genialii”, o opozitie care, se prea poate, i-a fost fatala revolutiei mondiale in varianta ei bolsevica.

Sa speram ca noua varianta a revolutiei mondiale, revolutia corporatista, va fi ca altcineva sa-i vina de hac, sa nu cada din nou magareata raspunderii planetare pe umerii romanilor! Sa mai faca si altii istorie!… Ca noi ne-am saturat! (Oare? – n.r.)[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by
secuime, tinutul secuiesc, consiliul europei, viktor orban, psd-udmr, psd, udmr

Autonomia „Tinutului Secuiesc” respinsa de Consiliul Europei, dar realizata, pas cu pas, de „binomul” PSD-UDMR

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/varga_terezia_antalokpataka_gyimes.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/varga_terezia_antalokpataka_gyimes.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Autonomia „Tinutului Secuiesc” respinsa de Consiliul Europei, dar realizata, pas cu pas, de „binomul” PSD-UDMR” font_container=”tag:h4|font_size:22px|text_align:center|line_height:1.66em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1543313672088{margin-bottom: 0px !important;}”]Respingerea, de catre Consiliul Europei, a cererii de autonomie a asa-zisului Tinut Secuiesc este o stire din 2015 care n-a prea fost dezbatuta in media romaneasca, desi viza insasi existenta Romaniei ca „stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil” (Constitutia Romaniei, Art.1.1). Iar decizia Consiliului Europei a fost si continua sa fie ignorata, cu un tupeu sfidator, atat de guvernul Ungariei, cat si de struto-camila politica UDMR. Zic „struto-camila” pentru ca, pe de o parte, este un ONG cu statut de partid, iar pe de alta parte pentru ca serveste interesele Ungariei dar este subventionata de statul roman.

Sa reluam pe scurt istoria acestei respingeri. Cererea de arbitraj pentru autonomia „Tinutului secuiesc”, solicitata de mai multe consilii locale din judetele Covasna, Harghita si Mures, a fost respinsa, la Strasbourg, de Comisia de monitorizare a Congresului Puterilor Locale si Regionale (CPLRE) al Consiliului Europei, motivul fiind, conform declaratiei Ludmilei Sfirloaga (presedinta delegatiei Romaniei la acest congres), ca „nu este de competenta Congresului si a Consiliului Europei” si ca, prin urmare, „tema trebuie dezbatuta in tara si nu la instantele europene”.

Cele 47 de consilii locale din judetele Covasna, Harghita si Mures, care solicitasera sprijinul Consiliului Europei in vederea obtinerii autonomiei „Tinutului secuiesc” au fost reprezentate la Strasbourg, printre altii, de catre presedintele Consiliului Judetean Covasna, Tamas Sandor, si primarul municipiului Sfantu Gheorghe, Antal Arpad.

„Dezbaterea a fost una foarte aprinsa, la aceasta participand membri din Franta, Italia, Finlanda, Portugalia si Republica Moldova (…). Chiar daca prezenta unui grup de aproximativ 20 de persoane de nationalitate ungara, condus de sefa delegatiei Ungariei la CPLRE, a creat presiune asupra membrilor Comisiei, presedinta delegatiei nationale a Romaniei, d-na Ludmila Sfirloaga, a reusit, prin interventia sa, argumentata si hotarata, sa obtina respingerea atat a arbitrajului cerut de reprezentantii ‘Tinutului secuiesc’, cat si a posibilitatii ca acest Congres sa trimita o misiune de monitorizare in Romania. Acest demers a avut sprijinul celorlalti membri ai delegatiei Romaniei”, se mentiona in comunicatul de presa transmis catre AGERPRES de catre secretariatul delegatiei Romaniei la Congres.

Consiliul National Secuiesc ceruse, in 2014, celor 153 de consilii locale din judetele Covasna, Harghita si Mures, sa adopte cate o hotarare in care sa solicite crearea unei regiuni administrative autonome cu denumirea „Tinutul secuiesc”, care sa fie ulterior inaintata Guvernului si Parlamentului Romaniei, forurilor europene si internationale.

La solicitarea acestuia, 47 de consilii locale din cele trei judete au adoptat proiectul de hotarare privind autonomia, insa hotararile au fost atacate in instanta de catre Prefecturi pe temei de nelegalitate (crearea unei regiuni autonome pe criterii etnice contravine Constitutiei Romaniei).

Se pare insa ca lui Viktor Orban si lui Kelemen Hunor putin le pasa de Uniunea Europeana si de prefectuiri, preferand siajul lui Vladimir Putin. Dar la fel de putin (daca nu cumva chiar mai putin) ii pasa si Guvernului Romaniei, care conlucreaza la greu cu „struto-camila” UDMR, aplicand, in mod tradator si pervers, chiar… hotararea Consiliului Europei: „tema trebuie dezbatuta in tara si nu la instantele europene”. Si iata ca tema nu doar se dezbate, ci se si rezolva. Intern. Cum? Conform proiectului „Trianon 100”. De cine? De „binomul” PSD-UDMR.

Sursa: certitudinea.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by

Injosirile de la Bruxelles nu vor bineface Romania

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/11/1325685252ilie-serbanescu1-1000×600.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Injosirile de la Bruxelles nu vor bineface Romania” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1543006318575{margin-bottom: 0px !important;}”]Au impus Romaniei cerinte imperative care, fara inconjur spus, nu pot fi adresate decat unei colonii, si nu unui stat macar cat de cat suveran sau, cum pretind ei insisi pe la UE, partener.

Au ordonat pur si simplu retragerea unor legi deja adoptate de Parlament si aprobate de Curtea Constitutionala, au cerut oprirea procedurilor deja declansate de revocare a procurorului general, precum si alte asemenea care implica fara echivoc nerespectarea Constitutiei sau a unor proceduri stabilite prin legi, ceea ce este nu numai inacceptabil pentru un stat suveran, dar si imposibil de aplicat din punct de vedere juridic si chiar tehnic. Sa nu deliram insa: toate aceste cerinte sunt perfect potrivite, teoretic si practic, in cazul unei colonii!

Abandonarea posturii curente de parinti „mantuitori” in favoarea posturii de stapani colonialisti, atunci cand nu le convine ceva, dar nu mai au alta cale, ii expune de fapt situatiei de a recunoaste, vrand-nevrand, ca Romania este o colonie! Indiferent daca se vor face ca nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase, erijarea fara echivoc in stapani de sclavi le deranjeaza, oricat ar parea de curios, treburile.

Mai precis, propriile minciuni! In ruptul capului nu vor sa recunoasca Romania drept o colonie, chiar daca asa o considera si asa se comporta cu ea! Recunoscand-o drept colonie, ar trebui sa-i preia administrarea! Tarile vestice, ale caror interese le reprezinta, detin proprietatea in punctele si sectoarele strategice din Romania.

Si, deci, decizia! Dar fug, precum dracu’ de tamaie, de preluarea administratiei! De ce? Sunt trei motive. Lasand-o in seama romanilor, ii costa mai putin (decat, de pilda, o administratie straina platita ca in tarile de origine). Si, mai ales, se evita astfel orice raspundere, romanii putand fi, ca atare, facuti ei de vina de toate relele din lume. Vinovatii de serviciu! Justitia este cheia lor de interes, caci aceasta descopera doar infractori romani si niciun strain. Ceea ce este ilogic, in masura in care strainii sunt la butoanele deciziei.

In sfarsit, mai este vorba de inspaimantatoarea ipocrizie a komisarilor de la Bruxelles. Cum sa se mai vorbeasca in secolul XXI de colonii?! De fapt, insa, la adapostul falsei suveranitati a Romaniei, i se pot impune acesteia experimente descalificante, care ar suna rau pentru stapanii insisi in cazul coloniilor, dar care asa pot parea asumate de statele, chipurile, suverane!

Recunoasterea statutului de colonie al Romaniei ar pune capat circului care se joaca aici cu alegeri, partide politice, Parlament, Presedintie sau Guvern! Ar exista un guvernator strain care ar indica ceea ce sa se faca si cu asta basta! Dar, vai!, asa ceva ar insemna asumarea de responsabilitati si abandonarea profitabilei ipocrizii de tip Bruxelles care cere supunere in numele democratiei. O incompatibilitate gretoasa!

Preocupati pana la Dumnezeu de a opri cu orice pret in momentul actual proliferarea unor experiente pentru ei periculoase, precum cele de la Varsovia sau Budapesta, stapanii de la Bruxelles ai unei Romanii ce apare ca fluiera in biserica nu puteau lasa in mana acesteia presedintia semestriala rotativa a UE, chiar daca aceasta este o pura formalitate, cu niciun rol real sau vreun impact.

A impune oficial un asemenea lucru – eventual prin vot in Consiliul European – punea probleme, putand genera efecte adverse in contextul Brexit si al atitudinilor de pe la Varsovia si Budapesta: in locul vizatei pedepsiri a Romaniei se putea obtine, dimpotriva, o zgandarire a tendintelor de independentizare sau chiar de dezertare! Sa nu ne imbatam insa cu apa rece in legatura cu vreo solidarizare cu Romania, dar exista teama ca poti fi tu maine in locul ei.

Si-atunci s-a apelat la solutia de a se miza pe extraordinarul concurs politic tradator intern, fara egal in tarile din UE: o fortare a caderii Guvernului, chiar prin organizarea unui anumit fel de lovitura de stat sustinuta extern, urmand ca noua formula guvernamentala sa faca tot ceea ce ii cere Bruxelles-ul. Si aici este insa un risc. Daramarea impusa din afara a guvernarii ar victimiza PSD si i-ar crea atuuri la viitoarele alegeri. Ce conteaza insa pentru komisarii sovietici de la Bruxelles! Vor anula rezultatele votului popular care nu le convin! Pai ce, n-au mai facut-o deja la referendumul din 2012?! Nu este clar?! Romania este o colonie!

Actualul episod al raporturilor cu komisariatul de tip sovietic de la Bruxelles subliniaza obligatia imperativa, de bun-simt, a despartirii de UE. In mod normal, la cat de rai si nocivi suntem considerati, ar trebui sa ne asteptam sa ne dea ei afara, ca sa scape de noi, ei, neprihanitii, „mantuitorii”! Dar degeaba ne-am astepta la asa ceva, caci cum ne-ar mai putea jughini si jecmani?! Doar dinlauntrul UE au certitudinea ca ne pot manca de vii! Asa ca hotararea apartine Romaniei.

E o chestiune de demnitate nationala, de demnitate umana! Cine insa s-o initieze si s-o infaptuiasca?! Neamtul Iohannis? Sau teleormaneanul Dragnea, fabricantul pe banda rulanta de cadouri pentru capitalul strain (de la asa-zisele „relaxari” fiscale si injositoarele redevente in exploatarile gazeifere pana la deresponsabilizarea sociala totala a capitalului prin aruncarea contributiilor sociale doar in carca angajatului)?

Realist privind lucrurile, Romania de fapt nu poate face mai nimic singura, chiar daca ar fi plina de eroi. International, insa, daca Romania va fi lasata sa fie injosita, precum au conceput Timmermans si alti komisari de tip sovietic, de catre cizma nemteasca si lustruitorii ei de pe la Bruxelles si Viena, inseamna ca minunatele si mult cantatele parteneriate strategice ale Romaniei cu SUA si Israelul nu valoreaza nici cat o ceapa degerata sau reprezinta doar o gogorita din punctul de vedere al intereselor reale, si nu al celor trambitate, ale respectivelor puteri fata de Romania.

Ba, in contextul tensionat al zilelor noastre, la care Romania nu a contribuit cu nimic, ci in care doar plateste oalele sparte, inseamna de fapt ca, pentru Romania, Donald Trump ori Bibi Netanyahu spun ei ca exista, dar nici nu exista!

Articol intocmit de Ilie Serbanescu in Romania Libera, via anonimus.ro.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

/0 Comments/by