Codruț Burdujan – 11 Noiembrie – Ziua Veteranilor umiliţi şi condamnaţi de guvernele României post-decembriste

Mai mult pentru a fixa o dată în plus în calendarul festivismului autorităţilor, Ziua Veteranilor a fost instituită prin Legea nr.150/2014, privind modificarea şi completarea OUG nr. 82/2006, pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celor decedați. Ziua de 11 noiembrie a fost aleasă pentru simbolistica ei: intrarea în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial şi se creau condiţiile necesare realizării, în ţara noastră, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

În context trebuie onorat şi sacrificiul noii generaţii de militari trimişi de ţară pe diferite fronturi: în perioada 1996-2017, România a pierdut 29 de militari în misiunile executate în teatrele de operaţii, iar alţi peste 180 au fost răniţi.

În realitate însă, veteranii României au fost şi sunt umiliţi permanent de statul anti-naţional comunist şi post-decembrist, fie prin politizarea sacrificului lor, fie prin pensii mizere sau, în numeroase cazuri, chiar prin nerecunoaşterea şi neacordarea drepturilor cuvenite. Amintim ultima lovitură dată de guvernul Orban memoriei luptătorilor anticomunişti prin modificările aduse Decretului Lege 118/1990 prin care s-ar acorda unele drepturi bănești urmașilor de gradul 1 ai luptătorilor anticomuniști şi care au fost adoptate de plenul Camerei Deputaților la data de 13.10.2020. Proiectul legislativ PLx 615/2020 cu amendamente, conceput ca un măr otrăvit oferit eroilor anticomunişti a adus noi modificări DL 118/1990 fiind susținut în ședința Comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților din Parlamentul României la data de 12 octombrie, obținând raport de adoptare. Cea mai importantă modificare, copiată parcă din sentinţele criminale ale genocidului comunist din anii ’60, o constituie cea introdusă de Silviu Vexler, deputat din partea minorității evreiești și președinte al Federației Comunităților Evreiești din România: sunt excluși de la drepturile prevăzute de actul normativ urmașii celor care au fost deținuți politici dar au făcut parte din Mișcarea Legionară, adică majoritatea covârşitoare ale eroilor anticomunişti din România! Articol 13 al Decretului-Lege 118/1990, după modificările aduse la intervenția deputatului Vexler, menţionează prin limbajul tipic al foştilor komisari nkvd-işti : „Prevederile prezentului decret-lege nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă și/sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, precum și copiilor acestora.” (subl. n.) După votarea în plen a proiectului de lege, care s-a făcut foarte repede, deputatul Silviu Vexler a mulțumit satisfăcut colegilor săi care au susținut fără să clipească amendamentele sale. Nici nu şi-ar fi permis vreunul dintre votanţi să aibă vreo opinie. Subsecretarul de stat cu problemele luptătorilor anticomuniști, dl. Octav Bjoza, nu a fost consultat deloc în legătură cu aceste amendamente, de asemenea, nici Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, al cărei președinte este, nu a fost invitată la dezbaterile din „Comisia de muncă”.

Arhivele fostei Securități arată că legionarii, deci nu tovarăşii domnului Vexler sau Orban, deci nu evreii, nu liberalii, nu social-democraţii au reprezentat categoria politică net majoritară în temnițele regimului comunist, iar Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului de sub egida Academiei Române aprecia, în 2015, că ponderea legionarilor în Rezistența anticomunistă a fost de peste 70%. De asemenea, tot ei au constituit majoritatea elementelor parașutate în România de aviația militară americană, între 1951 și 1953, pentru a lupta împotriva guvernului instaurat de tancurile sovietice la Bucureşti, fiind deci primii eroi ai Alianţei Nord-Atlantice născute iniţial ca o forţă globală care să răspundă la ameninţarea globală a comunsmului. Unde se aflau atunci parinţii domnilor Florian, Vexler, Arafat, Iliescu, Dragnea, Orban, Ciolacu, Iohannis, Antonescu etc., de ce parte a baricadei genocidului comunist? Răspunsul este esenţial ca să stabilim de pe ce poziţii consideră unii ticăloşi dreptul la memorie, demnitate şi existenţa în România acestui blestemat 2020 când lumea este încarcerată tot de un virus comunist! Reamintim şi faptul că, anul trecut, Parlamentul a respins proiectul de lege inițiat de Octav Bjoza, subsecretar de stat pentru problemele luptătorilor anticomuniști, care prevedea pentru toate categoriile de urmași ai deținuților politici și deportaților o indemnizație fixă echivalentă cu salariul minim pe economie.

Tot în context trebuie menţionat că în 2020, România guvernului PNL ignoră încă dreptul multor urmaşi ai veteranilor de război de a le fi retrocedate proprietăţile confiscate abuziv de autorităţile comuniste. Vorbim despre o altă măsură prin care guvernele post-decembriste tratează suferinţa veteranilor şi care în realitate a acoperit o imensă corupţie instituţionalizată, de exemplu prin inutila Autoritate Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor care blochează de la înfiinţare dosarele păgubiţilor. Tovarăşii lui Vexler s-au putut bucura însă de despăgubiri şi retrocedări din partea statului român fiind scutiţi de procesele interminabile sau birocraţia care blochează dreptul românilor anticomunişti de a-şi recupera agoniseala jefuită de dictatura instaurată de Ana Pauker sau Radu Florian, tatăl actualului director al Institutului Elie Wiesel.

Nu veţi auzi pomenindu-se în această zi nici despre urmaşii veteranilor care şi-au vărsat sângele pentru reîntregirea ţării dincolo de sârma ghimpată trasă de tovărăşii Anei Pauker dincolo de Prut şi Nistru! Sau despre cei care au luptat în exilul anticomunist! Ei nu există pentru statul (anti)român condus de orbani, arafaţi, vexleri, iohhanişi şi slugile lor penale cu pancarte patriotice din diversele partide penale şi anti-naţionale. Pentru un astfel de urmaş al războiului de pe Nistru, coleg de facultate la Constanţa, am aşteptat luni de zile, în anul centenar al Marii Uniri din 2018…, ca să primesc o traducere a unui certificat de căsătorie din aşa-numita Republică Moldova, din limba română în limba română, la un oficiu al Consiliul Judeţean Constanţa care posta pretutindeni mesaje unioniste cu prilejul tristul centenar. Statul Român în formula guvernelor recente sau prezente este cel mai mare duşman al naţiunii şi cel mai odios tiran al eroilor României, veteranii noştri!

A consemnat pentru dumneavoastră Codruț Burdujan.