Comunicatul Patriarhiei Române: Răspunsul față de reacția institutului „Elie Wiesel” privind canonizările recente ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Biroul de Presă al Patriarhiei Române a răspuns printr-un comunicat la reacția institutului „Elie Wiesel”, care a fost deranjat de recentele canonizări ale mai multor mucenici și mărturisitori români din secolul XX, canonizări ce au fost aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Iată mai jos comunicatul:

Având în vedere comunicatul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, referitor la canonizările Părinților Ilarion Felea, Ilie Lăcătușu și Dumitru Stăniloae, Biroul de Presă al Patriarhiei Române face următoarele precizări:

a) În lumina principiilor libertății religioase și autonomiei bisericești cuprinse atât în legislația internațională (Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 18), cât și în cea națională (Constituția României, art. 29; Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor), Biserica Ortodoxă Română, în calitatea sa de cult recunoscut, are dreptul de a analiza și a se pronunța, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce privește canonizarea unor persoane din Patriarhia Română.

În cadrul procesului de canonizare, Biserica Ortodoxă Română desfășoară a activitate de cercetare minuțioasă a vieții persoanelor propuse prin raportare la modul în care acestea și-au schimbat viața. Procesul de canonizare constă exclusiv în recunoașterea sfințeniei pe baza dovezilor consistente și mărturiilor credibile. Astfel, în cazul trecerii fiecărei persoane în rândul sfinților (canonizare) s-a ținut cont de mai multe criterii canonice, istorice și pastoral-misionare din care reținem următoarele:

1. Viața sa curată și sfântă;
2. Mărturisirea dreptei credințe până la sfârșitul vieții;
3. Aspru nevoitor, împodobit cu multe virtuți;
4. Dragostea și spiritul de jertfă manifestat față de cei aflați în nevoie;
5. Mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste;
6. A dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni;
7. S-a bucurat de o cinstire constantă din partea credincioșilor.

b) Menționăm, de asemenea, că unii sfinți care sunt cinstiți în Biserica Ortodoxă au avut, în anumite momente ale vieții, atitudini și gesturi greu de înțeles sau contrare chiar învățăturii creștine, însă Biserica ia în considerare schimbarea vieții păcătosului și, mai ales, modul în care și-au încheiat viața, fără însă ca, prin această atitudine, să fie încurajate (sanctificate) anumite derapaje pe care respectivele persoane le-au avut în timpul vieții.

Așa cum observăm din exemplele Sfântului Apostol Pavel, al Sfintei Maria Egipteanca sau chiar din cel al Sfântului Proroc și Împărat David, chiar și sfinții au avut unele căderi, de aceea trebuie să privim în special la cum și-au încheiat viața – adică la o înaltă măsură a desăvârșirii –, nu doar la greșelile sau păcatele săvârșite pe parcursul existenței lor pământești. De altfel, aceasta este și mărturia Sfintei Scripturi: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7).

Precizăm pe această cale și faptul că Biserica Ortodoxă Română se delimitează public de orice afiliere ideologică sau politică partinică, invitând totodată la dialog orice persoană interesată de studierea vieților persoanelor canonizate.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!