Constantin 7 Giurginca – Arhivele Transcendente – Misterioasele lumini din munții Tibet și Carpați

Lama Anagarika Govinda descrie în cartea „Calea norilor albi” pelerinajul unui Lama la sacrele locuri ale Tibetului. Lama a fost surprins de luminile mișcătoare de la Gangtoc, pe care le-au observat noaptea stând pe veranda palatului maharajahului de acolo.

La întrebarea pusă acestuia primește următorul răspuns: „Îți spun că aceste lumini nu au o origine umană. Pare că plutesc prin aer, nimeni nu a putut să explice natura lor, deși oamenii din țara mea spun că sunt un fel de spirite.”

Mai departe, Lama Govinda mărturisește că fenomenul luminillor plutitoare a fost observat și pe muntele sacru Wu T’ai Shan din China, însemnând muntele cu cele cinci creste, dedicat Întrupării înțelepciunii, Boddhisattva.

John Blofeld

John Blofeld care a petrecut mai multe luni pe acest munte, în cartea sa. „The Wheel of Life”, pg.149 spune: „Puțin după miezul nopții a venit un călugăr la noi și a strigat: ‘Boddhisattva a apărut!’. În spațiul deschis (văzut din turn) care se întindea dincolo de fereastră, am văzut la circa 100 ori 200 de yarzi, nenumărate mingi de foc care pluteau maiestuos. De unde veneau, ce erau și unde mergeau după ce dispăreau spre vest, nimeni nu putea să știe. Bilele pufoase de foc portocaliu, mișcându-se prin spațiu, maiestuase și calme, a adevărată manifestare a Divinității.” (citat din cartea Lamei Govinda).

Poiana Guțanu

Și în munții sacrii ai geto-dacilor apar asemenea lumini, bile luminoase plutitoare; pe muntele sacru Gugu (din Banat), unde se află, după tradițiile locale, una din peșterile lui Zamolxis, ori a unui Mare Pontif al Kogaionului Gugu.

Acolo apar aceste stranii bile luminoase, iar localnicii spun că uneori Piramida muntelui Gugu dispare cu totul vederii, învăluit de o ceață stranie. Aceleași bile luminoase au fost văzute de echipa redacției „Lumea misterelor” în valea Coștilei și pe Valea Cerbului spre Colții Morarului.

Cunoscutul montaniard, Jan Băcioiu, din Bușteni, fost deținut politic timp de 17 ani, sub trei dictaturi: carlistă, antonesciană și comunistă, Cetățean de Onoare al orașului Bușteni, mort la patriarhala vârstă de 93 de ani (în aceeași zi cu regele Mihai), mi-a confirmat de câteva ori existența acelor lumini văzute în muntele Coștila și pe Valea Cerbului, iar odată plecând din Bușteni spre Bran, a văzut acele lumini ziua în Poiana Guțanului.

Același înțelept cărturar, Lama Govinda, în cartea sa, vorbește și despre muntele „Zvastica” din lanțul himalaian Gurla Mandhata despre care scrie: „Lanțul Mandhata formează un masiv modelat parcă din plastic, care, dacă s-ar vedea din cer, ar părea sub forma imensă a unei zvastici.”

Muntele Kailaș, Himalaya, Tibet

Acest masiv aparține muntelui sfânt Kailaș, muntele Tronul Zeilor, locul și centrul puterilor cosmice, axa, sau centrul care leagă Pământul cu Universul, uriașa antenă prin care se transmit energiile spirituale ale planetei noastre, remarca Lama Govinda.

Brațele acestei imense zvastici sunt patru Piramide ca niște dealuri, ce sunt santinele, străjeri, care ocrotesc intrarea spre inima Kailașului, muntele zvastică fiind simbolul eternei forțe a Creației.

Acest amănunt oferit de Lama Govinda întărește opinia multora, cum că civilizația atlantă dezvoltată pe Pământ, a lucrat cu aceleași tipare și arhetipuri peste tot unde „au descălecat” acei atlanți, numiți de tradiții: Zeii, Divinii, Fii Soarelui.

Strungile Mici

Zvastica apare astfel clar ca un arhetip atlant moștenit de la aceștia și de pelasgo-hyperborei și apoi de urmașii lor, traco-geto-dacii, în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar în Asia și America de către populațiile indigene.

Ajunși în acest punct al periplului prin geografia sacră a pământului românesc, dar și a lumii, ar trebui aruncată o privire și asupra metodelor de cercetare a civilizației megalitice a atlanților.

Nu putem cerceta probele și vestigiile nou descoperite la sfârșitul mileniului al II-lea d. Hr. și începutul mileniului al III-lea d.Hr. doar pentru a pune la unison noile mărturii descoperite cu vechile explicații.

A susține în anul 2000 că acele mărturii sunt forme ale eroziunii, este un punct de vedere cu totul eronat. Putem înțelege solia urmelor megalitice, pe care le întâlnim la noi și aiurea, numai dacă le preluăm mărturiile fără să le subordonăm cunoștințelor noastre, incomplete, sau să le aplicăm unităților noastre de măsură.

În felul acesta, acele vestigii ale culturii megalitice ne vor ajuta să aruncăm o privire, fără prejudecăți, asupra secretelor a unei culturi apuse, care era atât de diferită, dar nu mai puțin dezvoltată decât a noastră, fiindcă „nu poți explica o construcție prin cărămizile ei!”

A consemnat pentru dumneavoastră Constantin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București 2020 (fragment).

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!