Constantin 7 Giurginca – Arhivele Transcendente – Oare omenirea de pe cinci continente fabulează la unison despre prezența Uriașilor de pe pământ?

Uriașii sunt un neam care, după tradițiile arhaice ale multor popoare, au stăpânit lumea de la începuturile ei. Mitologia elină deschide o poartă spre confuzia Giganți-Uriași, identificând Uriașii cu Giganții (care aveau și ei dimensiuni uriașe).

Aceeași mitologie creează, la unii mitografi, confuzii între Giganți, Uriași și Titani.

Titanii sunt prima generație divină creată de atlantul Uranus și Gaia (Geia, Gé), aceștia fiind o stirpe nobilă, preolimpiană, care a intrat în conflict cu zeii conduși de Zeus (un alt neam venit să cucerească Olimpul Titanilor), sămânța conflictului fiind lupta pentru supremație. Întreaga poveste a conflictului este însăilată în legendele despre Titanomahie, conflict ce a durat peste 10 ani.

Giganții sunt creați de Gaia (Geia), aceștia fiind puși de Marea Zeiță să-i răzbune pe fiii ei, Titanii, închiși de Zeus în Tartar. În mitologia greacă, Giganții apar ca niște ființe monstruoase, cu o putere fizică fabuloasă, fiind cu totul altceva decât Titanii.

Giganții sunt o stirpe mitică antediluviană de dimensiuni cu adevărat gigantice, neagreată de Zei, cu care intră în conflict. Din lectura mitologiei grecești și a mitolohgiei daco-române, țesută pe structura mitologiei traco-geto-dace, se poate deduce că Titanii sunt Atlanții, fiii Zeilor Primordiali care au descălecat pe pământ.

Din aceeași stirpe atlantidă descind și pelasgo-hyperboreii, pe care înșiși grecii i-au numit „Divini”, în mitologia arhaică elină. Acești Uriași, „Fiii Soarelui”, Atlanții, sunt ascendenții obârșiei neamului pelasgo-hyperboreic, din care descind neamurile traco-geto-dace, iar din aceștia descinde neamul românesc.

De aceea nu trebuie să ne surprindă că în Răspunsurile la Chestionarul lui Nicolae Densușianu mulți săteni au răspuns că: „sămânța noastră este de la Uriași” și că „românii se trag din Uriași.”

Acești atlanți primordiali, Titanii, cunoscuți în mitologie popular ca Uriași, sunt acei eroi civilizatori care au schimbat în bine soarta pământenilor, iar cel mai bun exemplu îl oferă Titanul (Uriașul) Prometeu, considerat binefăcătorul omenirii.

Titanul Prometeu era frate cu Atlas, primul fiu al atlantului Poseidon, unul dintre cei zece regi primordiali ai Atlantidei.

Eroul civilizator, Titanul Prometeu, este părintele lui Deukalion, cel care a renăscut oamenii pe pământ, după Potop, considerat și el între binefăcătorii omenirii, din acele timpuri primordiale ale istoriei ei. Această digresiune a avut ca țel să lumineze o parte din binefacerile aduse omenirii de acești Uriași titanizi.

Ar fi de observat că și numele Titanului Atlas pleacă de la rădăcina atl, care aparține unei onomastici sacre (care ar însemna copleșitor, irezistibil); o regăsim în aria centramericană nahuatlă intrând în componența multor nume din panteonul nahuatl, ca în cazul eroului civilizator Quetzalcόatl ca post pozitiv, sau numele zeului toltec al apelor Atlaua.

Ce spun miturile diferitelor popoare despre Uriași

1. În China, în cartea „Shan hai jing” se vorbește despre ginți de uriași, locuind în piscuri de munți, pe podișuri înalte, unii realizând lucrări ciclopice: mutări de munți, săpări de albii de fluvii, aproape la fel ca uriașii din mitologia daco-română.
2. În America precolumbiană, în Peru, există un mit, despre neamul de Uriași – Huari, care a făcut construcții ciclopice, aproape în toată zona Anzilor. Tot miturile andine vorbesc de Uriașii Albi veniți sub sceptrul lui Viracocha pe pământ.
3. Tribul andin Aymara spun că în primii două mii de ani de la începutul lumii, Uriașii s-au răspândit pe tot Pământul, pierind apoi în marile catastrofe (diluvii, incendii cosmice) așa cum spun și legendele daco-române).
4. În Sumatra, populația dayaka crede că odinioară pământul era locuit de Uriași puternici și curajoși care, la un moment dat, s-au hotărât să-i distrugă pe Zei (mit ce se apropie de Giganto-mahia grecilor).
5. Legendele Albionului (Marea Britanie) spun că ansamblul de la Stoehenge este ridicat de Uriași.
6. Există și o Carte a Uriașilor rămasă necunoscută până la mijlocul secolului al XX-lea, când săpăturile efectuate la peșterile de lângă Qumran au descoperit-o între manuscrisele de la Marea Moartă. Cartea Uriașilor descrie lumea de dinainte de Potop, carte ce luminează mai bine lumea Primordială.
7. Conicarul Fernando de Halva scria, în secolul al XVI-lea: „În acest ținut numit acum Noua Spanie existau Uriași, după cum este demonstrat de oasele lor, care au fost descoperite în multe regiuni. Civilizația lor a ajuns la sfârșit, ca rezultat al unor mari calamități și ca pedeapsă a Cerurilor pentru gravele lor păcate.”
8. Cartea Lamei Lobsang Rampa „Al treilea ochi” aduce argumente despre existența Uriașilor în Tibet și în ținuturile himalaiene, care cu greu pot fi ignorate.

Cu toate argumentele și vestigiile descoperite, comunitatea academică internațională continuă să nege existența Titanilor și a Uriașilor.

Adevărul din spatele unei omniprezente mitologii a Uriașilor în tradițiile diferitelor popoare, se întinde mult dincolo de înregistrările anticilor.

Civilizațiile antediluviene erau mult mai avansate decât le măsoară cei mai mulți dintre arheologi. Confucius scria că în China, în vremea domniilor celor Cinci Regate, între 2852-2206 î.e.n. existau „care zburătoare”.

Textele egiptene menționează că, în vremea timpurie a preistoriei, țara fusese stăpânită de Neteru, „Zeii creatori”, a căror eră a fost curmată de o catastrofală inundație globală. Acei Neteru, după textele egiptene, măsurau nouă cubiți, adică circa cinci metri, ei fiind Uriașii.

În tradițiile andine acești constructori „Zei creatori” se numeau Huari, un neam de Uriași, cu pielea albă și bărboși.

Despre acești Uriași, Titani, amintește și Platon în „Critias”, vorbind despre timpurile primordiale, în care au fost conflicte între zei și între zei și oameni, glosând următoarele: nouă mii de ani este suma anilor care au trecut de la războiul care se spune că ar fi avut loc între cei care trăiesc în afara Coloanelor lui Hercule, și cei care trăiau în interiorul lor (Coloanele lui Hercule fiind Porțile de Fier, de pe Istros, în antichitatea timpurie, și nu Gibraltarul!).

Războiul de care pomenește Herodot a fost dat între Zeii din sud, conduși de Zeus, și Titanii din nordul Istrosului, conduși de Uriașul Typhon, n.a.).

O întreagă mitologie gravitează în jurul existenței acestei civilizații megalitice creată de Atlanți și de Uriași. Izvoarele preistorice vorbesc despre evenimente și eroi autentici, care au înfăptuit acele lucruri și întâmplări.

Acele timpuri chiar au existat, anticii nu le-au relatat dintr-un imaginar fabulos, ci sunt realități pe care oamenii din timpurile primordiale le-au cunoscut ca martori ai acelor timpuri.

Oare o întreagă omenire, de pe cinci continente, chiar fabulează la unison despre prezența și existența Uriașilor de pe pământ? Cum au venit pe Pământ, de unde, căci ei sunt cu totul altfel de structură decât oamenii?

Această călătorie spre obârșii declanșează fel de fel de ipoteze inspirate din inepuizabilul imaginar omenesc. Însă Uriașii au existat și au creat o civilizație care, în dimensiunile ei, întrece puterile noastre.

A consemnat pentru dumneavoastră Constantin 7 Giurginca, „Arhivele Transcendente – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, Editura Universității „Titu Maiorescu”, București 2020 (fragment).

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!