Cristian Horgoș – Brâncuși, un adversar de calibru al Maleficum Ex Machina

Te pune adânc pe gânduri recentul editorial al României Culturale „MALEFICUM EX MACHINA: Adevărata față a Globalismului Tenebros”, de Patrick Matiș.

Motto-ul „Există doar un singur bine: cunoașterea. Există doar un singur rău: ignoranța” – Socrate, e destul de traductibil în citatul lui Brâncuși: „Când o societate nu mai cunoaşte, sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.”

Și sărind direct la finalul editorialului avertisment, găsim din fericire o rază de speranță:

„Într-o zi se vor plictisi de întuneric și vor reveni în lumină. Dar până atunci, Întunericul poate fi combătut doar cu Lumină, iar Ura doar cu Iubire.”

Ultima parte a frazei de încheiere se reflectă și în citatele brâncușiene:

„Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toata fiinţa.  (…) Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa”.

Iar speranța că „Într-o zi se vor plictisi de întuneric și vor reveni în lumină” o putem găsi oarecum la Brâncuși în afirmația „Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor.”

„Oppositorum contrarium” se traduce din latină prin coincidența/unificarea contrariilor iar acest concept filosofic și religios se referă la ideea că forțele sau calitățile aparent opuse pot fi în cele din urmă văzute ca unificate, în special într-un context suprarațional sau divin. Printre gânditorii cheie asociați cu această idee se numără Nicolaus Cusanus, Giordano Bruno, Carl Jung și, iată – chiar dacă fără așa multă teorie – și Brâncuși.

O lucrare interesantă, chiar dacă pretențioasă este „Integrarea contrariilor la Eliade și Jung, o analiză comparativă”, de George Silion.

Chiar cred că în această lucrare se găsesc argumente interesante și inedite în favoarea editorialului lui Patrick Matiș.

Nu o să citez mult din ea fiindcă poate fi lecturată aici: https://argolit.ro/integrarea-contrariilor-la-eliade-si-jung-o-analiza-comparativa-bogdan-george-silion/.

Totuși, evidențiez fragmentul:

„Similaritățile de care am vorbit i-au determinat pe unii exegeți ai operei lui Eliade să-l considere pe acest din urmă ‘jungian’. Ninian Smart, Edmund Leach, Ivan Strenski, Mac Linscott Rickets sau Douglas Allen subliniază influențele psihanalizei lui Jung în gândirea lui Eliade. Dacă primii trei interpreți exclud faptul că Mircea Eliade ar avea o viziune religioasă  total separată de cea a psihologului elvețian, Ricketts sau Allen găsesc doar ușoare similitudini între concepțiile celor doi gânditori.”

Am ales acest citat și pentru că unul dintre exegeții menționați a fost eroul unui foarte recent articol al României Culturale: „Cafeluța Culturală – Profesorul Mac Linscott Ricketts – Un mare prieten american al culturii române” (16 septembrie).

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!