Dumitru Stăniloaie – Biserica Ortodoxă a Transilvaniei

Desigur, Biserica Ardealului a avut și episcopi. Ei erau punctul de convergență, scaunul lor era culmea de unde se îmbrățișa și se strângea obștea satelor într-o unitate. Ierarhii aceștia au avut chiar, în Ardeal, un rol mai însemnat ca oriunde în Biserica creștină, fiind nu numai căpetenii bisericești, ci conducători ai poporului în toate privințele. Dar erau conducători ai unei Biserici populare, ei înșiși fiind bătrâni, „atât de simpli după vorbă, după port”, și totuși atât de respectați, atât de impunători.

Vlădicii în tradiția Ardealului n-au fost numai propovăduitorii și supraveghetorii credinței evanghelice, deși n-au neglijat-o pe aceasta câtuși de puțin, apărând-o cu grele jertfe. Ei au fost însă și ocârmuitorii poporului pe linia destinului nostru național. Pe meleagurile noastre, unde existența neamului a fost o izbândă obținută în fiecare zi cu lupte grele și sacrificii, mitropoliții au fost nu numai păstorii sufletești, ci în general singurii lui ocrotitori și apărători în fața asprimilor sorții.

Ei au fost etnarhii românismului, urmașii voievozilor, bucurându-se de încrederea și iubirea totală a obștii, dar atrăgând în același timp asupra persoanelor lor toate fulgerele vremilor tari. În ei s-a concentrat atât înțelepciunea, cât și puterea de răzbatere și de rezistență a neamului întreg.

Hirotoniți de Dumnezeu, ei au fost totodată exponenții sufletului unui popor ce a voit să trăiască. Ei au fost principii poporului, într-un sens cu mult superior celui ce-l are acest titlu la ierarhii din Apus. Principi nu în înțelesul autocrat și fastuos care l-a lăsat ca pe o ereditate nesimpatică Evul Mediu, ci în înțelesul de exponenți totali ai sufletului popular, în virtutea faptului că erau expresia organică a acestui suflet, și poporul le acorda o nemărginită cinstire și ascultare. Erau principi prin înrudirea supremă cu poporul, prin intimitatea în duh cu el și prin faptul că Biserica era și Statul acestui popor. Ei au fost conducătorii poporului întrucât au adunat în sufletul lor toate durerile, toate aspirațiile, toată capacitatea de mucenicie a neamului, fiind neamul însuși în rezumat și în maximă potențare.

Dumitru Stăniloae, Biserica Ortodoxă a Transilvaniei

Telegraful Român, sept. 1942

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!