George Matei Cantacuzino – Fac casă unui om…

„Fac casa unui om… deci hotărnicesc un spațiu, o perioadă de timp care se chiamă viața acestui om. Creez o intimitate, dau premisele unui ritual al vieții zilnice. Voi colora, după felul cum va cădea lumina, în casa pe care o voi zidi, amintirile, ba chiar speranțele, năzuințele celui care va trăi cu ai săi în spațiile dispuse de mine.

Fac casa unui om… asta nu înseamnă numai că îl apăr de intemperii și că îi pun la dispoziție ceea ce se chiamă «confort». Trebuie să îi mai dau posibilitatea de a uita că eu am fost vreodată părtaș la facerea casei lui, trebuie să îi dau toate șansele de asimilare a operei mele…căci numai atuncea dânsa va fi valabilă. Căci va veni ziua când fiul acestui om va spune: …casa tatălui meu și în mintea copilului această casă va fi într-adevăr înfăptuirea tatălui său și nicidecum a cutărui sau cutărui arhitect…și numai așa va fi bine și va fi drept.

Fac casa unui om…dau deci o înfățișare năzuințelor sale. Fac un soi de portret abstract, mărturisesc pentru dânsul ceea ce poate că nici dânsul nu știa că avea de mărturisit.. Îl pun în fața dorințelor sale, le exprim pe cât se poate. Îl pun în fața maniilor sale… le combat pe cât se poate. Și din rezistența mea și din voința lui, se face o casă. E un soi de colaborare între doi străini, un joc magic al intuiției.

Fac casa unui om… las deci orașului în care el trăiește întipărirea voinței sale. În conglomeratul social al unui oraș, schițez ideograma unei personalități. Casa terminată, ea va deveni cu totul a lui. Va fi casa cutărui, prin fața căreia și eu voi trece odată, uitând aproape că am făcut-o. Și când casa va fi gata, când ultimul tâmplar, ultimul electrician, ori zugrav va fi ieșit dintr-însa, mă voi retrage și eu pe vârful picioarelor, ca să nu se auză că am plecat și totodată să se uite că am fost.” — Arhitect George Matei Cantacuzino

George Matei Cantacuzino

George Matei Cantacuzino (n. 23 mai 1899, Viena – d. 1 noiembrie 1960, Iași) arhitect român, reprezentant al modernismului moderat și cel mai prolific teoretician al arhitecturii din România, veritabil și demn intelectual.

Personalitate complexă, în acelaşi timp artist, arhitect, scriitor, pictor, filosof şi profesor universitar. Prin filierele paternă şi maternă şi, mai tirziu, din partea soţiei, s-a înrudit cu o serie de personalităţi marcante precum Martha Bibescu, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbey, Nicolae Ghika-Budeşti şi cu pictorii Theodor Pallady, Puvis de Chavannes şi Theodore Chasseriau.

A proiectat câteva dintre cele mai semnificative edificii ale vremii – Banca Chrissoveloni din Bucureşti, blocurile Kretzulescu din Piaţa Amzei, şi a girat proiectul de restaurare a Palatului Mogoşoaia.

De asemenea, a publicat numeroase lucrări teoretice, printre care „Introducere în studiul arhitecturii” (1926), „Arcade, firide, lespezi” (1932) şi „Despre o estetică a reconstrucţiei” (1947).

Regimul socialist l-a condamnat la muncă silnică între 1948 şi 1953, şi i s-a interzis să părăsească ţara după ce a fost eliberat.

Imobilul Crețulescu din Calea Victoriei

În 1956, în sala de expoziţii din Parcul Herăstrău, s-a deschis o expoziţie de pictură G.M.Cantacuzino, cuprinzând 150 de tablouri. În cuvântul de deschidere, Tudor Arghezi a spus: „Mai-nainte de a fi cutezat să ies în public cu asemenea semne, notate pe o hârtie, venisem să văd ce a mai putut să izbutească, după atâţia ani de tăcere a paletei, arhitectul, şi am plecat din mijlocul tablourilor lui, concentrate ca niste sonete, mai curat şi mai întinerit. Fiecare din poemele în culori, din jurul nostru, surprinde sensibilităţi şi rosteşte, parcă pe şoptite, farmecul pământului românesc.” Expoziţia a adunat atât de multă lume încât autorităţile suspicioase au închis-o după câteva zile.

G.M. Cantacuzino s-a stins din viaţă la Iaşi în 1960, fiind înmormântat la cimitirul Eternitatea.

Hotelul Rex din Mamaia (1934-1940)

După planurile sale au fost construite următoarele clădiri, în stil renascentist:

– Palatul Băncii de Investiții (1923-1928)
fostul sediul Uniunii Arhitecților (transformarea acestuia), mai târziu în restaurantul Mărul de Aur (1925-1928)
– Imobilul Crețulescu din Calea Victoriei (1934-1939)
– Clădirea de birouri din Piața Universității (1934-1939)
– Clădirea în care își avea sediul Institutul de Studii și Proiectări Energetice (1947-1948)

Pavilionul Românesc, la Expoziția internațională de la New York, din 1939

O reinterpretare contemporană a stilului tradițional românesc poate fi regăsită în următoare construcții:

– Palatul Mogoșoaia — restaurare (1920-1930)
– Vila din parcul Institutului de Cercetări pentru Mecanizarea Agriculturii
– Monumente restaurate din nordul Moldovei (1956-1960)
– Mitropolia, Iași — restaurare (1959-1960)
– Biserica Trei Ierarhi, Iași — restaurare (1959-1960)
– Pavilionul Românesc, la Expoziția internațională de la New York, din 1939

Hotelul Belona și vile la Eforie Nord (1934-1940)

Arhitectura modernă, având la bază principii clasice de compoziție și volumetrie, poate fi regăsită în următoarele construcții:

– Hotelul Belona și vile la Eforie Nord (1934-1940)
– Hotelul Rex din Mamaia (1934-1940)
– Blocurile din București de pe străzile: Dionisie Lupu la intersecția cu piața Lahovary, Piața Amzei la intersecția cu strada Piața Amzei și Mendeleev (1934-1940)
– Blocul Carlton (distrus la cutremurul din 1940) (1934-1940)
– Complexul industrial al fostei uzine Tractorul din Brașov (1934-1940) — Uzina IAR se extinde începând cu anul 1934. În anul 1937, este prevazuta o noua clădire centrală care reunește conducerea uzinei, birourile tehnice și administrative, o cantina moderna, un serviciu medical, bai, sala de spectacole etc., ca și locuințe pentru personal, după proiectul arhitectului Octav Doicescu (cf. Spațiul modernității românești, 1906-1947, editura Architext, București, 2011)
– Postul de radio din Bod (1934-1940)

Al vostru,

Urse Morega Tudor Alexandru

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!