Ioan Baciu – „Purtător și mijlocitor de cultură și omenie”

Profesorul și publicistul Ioan Baciu (1888 – 1956) s-a născut în comuna Nadeșu Săsesc, județul Mureș. A făcut școala primară în comuna natală, apoi cursurile la liceul german din Sighișoara, liceul ungar din Dumbrăveni și la cel românesc din Blaj, deprinzând o educație multiculturală. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Budapesta între 1906 – 1910 ca bursier al Fundației „Gojdu”, obținând licența în limba ungară, latină și germană. Își ia doctoratul în filosofie cu teza despre Elementul miraculos în feeriile lui Ferdinand Raimund, distinsă cu „Magna cum laudae”.

Începea cariera didactică la Budapesta, continuată din 1911 la Brașov până la sfârșitul vieții. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat în armata ungară.

În toamna anului 1918 a făcut parte din comitetul de redacție al ziarului Glasul Ardealului din Brașov, implicându-se în evenimentele legate de Marea Unire, semnând un document referitor la adeziunea românilor din Șchei la Unire. După Unire, a contribuit la integrarea sașilor brașoveni în spațiul lingvistic al noului stat. Împreună cu Michael Teutsch a alcătuit o gramatică a limbii române destinată populației de limbă germană din România, care în 1925 a ajuns la ediția a V-a.

După 1919 devenea profesor de limba germană și latină la Liceul brașovean Andrei Șaguna. A predat limba română la mai multe școli săsești din Brașov, iar la cursurile serale mulți intelectuali, tineri, oameni de afaceri sași au deprins cu ajutorul lui temeinice cunoștințe de limba română.

Numit inspector școlar regional în 1927, a depus mari eforturi pentru obținerea terenului din fața Liceului „Andrei Șaguna” și construirea Casei Profesorilor.

De tânăr a fost activ în viața culturală, științifică și politică a Brașovului, colaborând la Gazeta Transilvaniei și Kronstädter Zeitung (1913 – 1918), ce i-au publicat conferințele și prelegerile, iar din 9 aprilie 1921 devenea membru pe viață al ASTREI.

Preocupările sale de germanistică s-au concretizat în articole consacrate lui Goethe, Schiller, mișcării Sturm und Drang și romantismului german.

A ținut numeroase conferințe despre Goethe, Schiller, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke, Georg Trakl etc.

Apreciat în mod deosebit de contemporani, atât pentru cultura sa, cât și pentru profilul său moral, a avut prieteni iluștru precum Lucian Blaga, Eugen Jebeleanu, George Coșbuc, Octavian Goga, Sextil Pușcariu, Hans Eder, Mattis Teutsch, Szemlér Ferenc, Grete, Csáky Copony, Domnița și Vania Gherghinescu ș.a.

Casa sa găzduia serate muzicale și întâlniri literare, în care cărțile, lectura, arta mijloceau relațiile dintre comunități etnice diferite.

Vorbind despre el, Rudolf Pildner von Steinburg îl considera „drept un adevărat purtător și mijlocitor de cultură și omenie”.

Numeroase mărturii fac referire la politețea sa desăvârșită, la bunele sale maniere, la faptul că de multe ori saluta primul persoanele cu care se întâlnea, fie că aceștia îi erau sau i-au fost elevi.

Un alt prieten, Dumitru Gherghinescu Vania, nota: „În paginile de istorie ale Brașovului există câteva figuri singulare, luminoase, de care orașul poate să fie mândru, care trebuie cunoscute, apărate și păstrate: unul este profesorul Baciu… Erudit și modest, civilizat în cel mai larg înțeles al cuvântului, se simțea jignit de orice urâțenie sau brutalitate… Visa o lume ideală, de pace și înfrățire. Viața lui întreagă e dovadă și exemplu.”