Mult timp s-a cultivat pornirea de revoltă a românilor, direcţionată însă către piste false, către un război româno-român. Sentimentul de indignare e legitim, însă el trebuie să dezvolte şi să întărească tocmai unitatea dintre noi, pornind de la conştiinţa a ceea ce suntem împreună ca ţară, ca popor.
Atunci când el este folosit pentru a crea dezbinare, haos, uitarea rădăcinilor şi dorinţa de a pleca mai repede din această ţară sau de a avea o „ţară ca afară”, ajungând să ne fie ruşine de ceea ce suntem, dacă nu chiar să ne dispreţuim cu înverşunare pe noi înşine, nu facem decât să devenim o masă de manevră în războiul altora. Sentimentul de indignare autentic nu poate fi distructiv nici faţă de noi înşine, nici faţă de cei din acelaşi neam cu noi, de care suntem legaţi profund printr-o istorie, credinţă, limbă şi cultură comune. El trebuie să declanşeze o energie pozitivă, din care ne „hrănim” pentru a lupta în războiul real dus împotriva poporului român, fără a ne lăsa angrenaţi într-un război artificial, din care vom ieşi şi mai dezbinaţi, şi mai storşi de energie, şi mai demoralizaţi.
Acea energie pozitivă vine din solidaritatea dintre noi, fiindcă solidaritatea este o sursă uriaşă de putere, iar puterea noastră vine din interior. Neînţelegând aceasta vom apela mereu la forţe din exterior, crezând că doar acestea ne vor rezolva problemele interne, vom căuta să aplicăm reţete din afară, care mai degrabă ne redefinesc şi ne falsifică, uitând sau nevrând să ştim cine suntem, ce avem şi ce ni se potriveşte.
A consemnat Irina Bazon via irinamonica.wordpress.com.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!