LECȚIA DE ISTORIE: În 1185, cu Sfântul Dumitru pe stindard, se naște un imperiu românesc, al vlaho-bulgarilor lui Petru și Asan

În anul 1185, doi români de la sud de Dunăre, Teodor Petru şi Ioan Asan, au ridicat la luptă toate popoarele din Balcani aflate sub stăpânirea Imperiului Bizantin, de la Nord de Dunăre până în centrul Greciei.

Ioan Asan și fratele său Petru trebuiau să meargă o dată pe an, în Bizanț, ca să dea un soi de raport privind activitatea lor la herghelii. Cu această ocazie, cei doi frați îi cer împăratului să-i înroleze din nou în armata bizantină și să le ofere pământuri în zona Balcanilor.

Despre Petru și Asan aflăm câteva indicii. Aceștia erau păstori și războinici. Serviseră în armata Imperiului Bizantin, cel mai probabil ca mercenari. Își câștigaseră un oarecare renume și căpătaseră cumva încrederea autorităților bizantine. Cel mai bun indiciu din acest punct de vedere îl constituie faptul că la un moment dat Asan, sau Ioan cum se numea de fapt, era căpitan în armata bizantină și că primise ca însărcinare, după lăsarea la vatră, creșterea și îngrijirea cailor pentru armata imperială. Cel puțin asta reiese din mărturia cronicarului Robert de Clary.

Ioan Asan I

S-au proclamat împăraţi, fiind singurii români care au întemeiat un imperiu românesc și o dinastie imperială, a Asăneştilor, povestea lor fiind cea mai măreaţă epopee a vlahilor medievali sud-dunăreni, aşa cum este ea descrisă de cronicari şi istorici.

Prezenți în număr mare la sud de Dunăre, valahii se ocupau pe timp de pace de păstorit, iar în timp de război erau recunoscuți ca infanterişti specializaţi în războiul de gherilă, îndemânatici la tras cu arcul şi mânuit toporul de luptă.

Ca aliați sau mercenari, ei s-au distins în armata bizantină în luptele cu Normanzii, pe coastele Mării Ioniene şi ale celei Adriatice, cu pecenegii la Dunărea de Jos în Moldova în secolul XI, cu ungurii la 1166, când împăratul Manoil Comnenul a invadat Ungaria dinspre Muntenia.

La 1185, împăratul Isac Anghelos, având nevoie de bani pentru nunta fastuoasă cu fiica regelui Ungariei, mărește taxele pe vite și pe oi în Balcani, afectând exact populația valahă.

Solii valahi la Constantinopol, Petru și Asan, cer reducerea taxelor, drept de moșie în munți și restaurarea vechilor privilegii militare, adică egalitate de șanse în armata bizantină cu grecii.

Nicetas Choniates îl descrie pe Ioan Asan ca fiind cel mai obraznic, sau îndrăzneț în fața împăratului. Aceștia se întâlnesc cu împăratul în tabăra bizantină de la Kypsela, undeva în provincia Tracia. Isac al II-lea Anghelos se afla într-o campanie împotriva normanzilor. Obrăznicia lui Ioan Asan a fost pedepsită de Ioan Dukas, unchiul împăratului. Acesta l-a pălmuit și l-a umilit pe Ioan Asan.

Dar cei doi frați, în ciuda confruntării cu împăratul bizantin, au fost lăsați liberi să plece.

Ioan Asan părea fratele mai mare și mai vocal, probabil devenit cap al familiei sau al comunității de vlahi din zona Târnovo. În plus, aflăm că ei aveau experiență militară și legături cu administrația imperială, odată ce gestionau hergheliile și totodată se puteau înfățișa împăratului.

Întorși acasă la Târnovo, cei doi frați vor chema „în limba părintească” la revoltă. Speriați de puterea bizantină, care înăbușise în sânge răscoala românilor din Tesalia în 1066, valahii și bulgarii sunt sceptici. Doar promisiunile preoților că Sfântul Dimitrie e cu ei și că „Dumnezeul a binevoit această libertate şi a încuviinţat scuturarea jugului celui demult” îi conving să ridice armele.

Cu sprijin valah și cuman de la nord de Dunăre, ba chiar cu sprijinul brodnicilor (valahii de pe Prut), Asăneştii își câștigă în trei ani de bătălii crunte independența, luându-l prizonier pe împărat și alungând peste granițe pe noul împărat Alexios Comnenul. Petru ia insignele imperiale, încălţând pantofii roşii şi punând pe cap coroana imperială.

Monumentul Asăneștilor de la Târnovo

În 1197, după asasinarea celor doi frați mai mari, la tron accede fratele lor mai mic, Ioniţă Caloianul, care atinge apogeul de putere al imperiului. Cu teritoriu între Marea Adriatică și Marea Neagră, cu recunoaștere de la Bizanț și de la Papa de la Roma, Ioniţă spulberă la Adrianopole chiar și armata cruciaților care la 1204 cuceresc Constantinopolul. Împăratul lor, Balduin, moare prizonier în Cetatea de la Târnovo.

Sfântul Dumitru

În 1207, Ioniţă Caloianul moare la rândul său în urma unui complot. Despre cum descendenții lui, înrudiți cu Basarabii de la nord de Dunăre, vor mai domni două secole în Bulgaria, într-un episod viitor.

Istoricul bizantin Nicetas Choniates, prelatul germanic Ansbert, francezii Geoffroy de Villehardouin, Henri de Valenciennes şi Robert de Clary, papa de la Roma, cronicarii arabi, chiar Asăneştii înșiși au afirmat în repetate rânduri descendența lor valahă. Despre Petru și Asan, întemeietorii acestei dinastii vorbește cronicarul bizantin Nicetas Choniates. Acesta precizează că cei doi proveneau din neamurile vlahilor care locuiau undeva în zona Târnovo. „Acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Hemus şi care înainte se numeau Mysi, iar acum se chiamă Vlahi”, scria Choniates.

Originea etnică a lui Petru și Asan este de asemenea disputată. Istoricii români consideră fără echivoc că sunt vlahi sud-dunăreni, probabil din thema bizantină Paristrion. Istoricii bulgari îi consideră însă de origine bulgară, din zona Târnovo.

Ce-i drept, majoritatea cronicilor care fac referire la Asănești, precizează clar că sunt din neamul vlahilor și că erau dintr-o familie puternică de crescători de oi.

Există și supoziția că aveau și origini cumane sau mai degrabă mixtă vlaho-cumană. Această ipoteză se bazează chiar pe numele lui Ioan Asan. Asan este de fapt o poreclă. În limbile turcice, Asan înseamnă „zdravăn”. Iar cumanii vorbeau o limbă turcică.

O afirmăm și noi astăzi, precum o afirmă și limba aromână, încă prezentă pe tot cuprinsul Balcanilor.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!