LECȚIA DE ISTORIE – La 12 martie 1848, Simion Bărnuțiu a redactat „Proclamația către români”

La 12 martie 1848, Simion Bărnuțiu a redactat „Proclamatia către români”, ce reprezenta un veritabil program politic: convocarea congresului național român, libertatea individuală prin abolirea definitivă a iobăgiei, libertatea națională etc. Românii din Transilvania sunt chemați să se ridice la luptă pentru drepturile lor naționale.

Dascălul și revoluționarul român Simion Bărnuțiu, elev al liceului piarist din Carei, constituie un model pentru românii care luptă pentru păstrarea identității naționale. Pentru dușmanii poporului român, până și bustul său de la Carei deranjează.

Ideolog unul din capii conducători ai revoluției pașoptiste române, Simion Bărnuțiu a intrat și rămas în istorie prin atitudinea sa de neclintit împotriva pretenţiilor revoluţionarilor unguri cu privire la anexarea Transilvaniei la Ungaria. Promova politica egalităţii în drepturi a tuturor naţiunilor din Transilvania şi a confesiunilor acestora.

Ca si alti luptători pașoptiști, Bărnuțiu considera că nu poate exista libertate politică și dreptate socială fără libertate națională.

În Transilvania, tinerii avocaţi (cancelişti), care îşi făceau practica la Tabla Regească (tribunal) din Târgu Mureş, în urma consfătuirilor care au avut loc între 10/22 – 12/24 martie, şi-au manifestat într-o petiţie adeziunea la ideile generale ale Revoluţiei.

Polemizând cu înfocare împotriva tezei greșite și mincinoase a conducătorilor revoluției ungare de la 1848 care promiteau românilor și altor naționalități din Transilvania un regim de libertate politică și desființarea șerbiei, dar fără recunoașterea libertății lor naționale, ci dimpotrivă, în schimbul dizolvării lor în națiunea unică ungară, el a sustinut permanent că „libertatea cea adevarată a oricărei națiuni nu poate fi decât națională… nu există libertate atunci când nu-ți poti păstra și afirma liber naționalitatea… libertatea fără naționalitate nu se poate înțelege la nici un popor de pe pământ” afirma Simion Bărnuțiu în celebrul discurs de la Blaj.

În dezacord cu colegii unguri, canceliştii români – Avram Iancu şi, în special, Alexandru Papiu-Ilarian – au rămas neclintiţi în cererea lor, şi anume, ca în prim plan să se afle desfiinţarea iobăgiei şi NU alipirea Transilvaniei la Ungaria. O altă întrunire a avut loc la Blaj, la 13/25 martie, din iniţiativa lui Aron Pumnul. A fost respinsă linia petiţionară, majoritatea participanţilor pronunţându-se în favoarea unui atitudini ferme, chiar revoluţionare. În aceste împrejurări, s-a luat hotărârea convocării unei adunări generale a românilor, la Blaj, în ziua de 18/30 aprilie (Duminica Tomei).

Simion Bărnuţiu a luat atitudine, încă de la început, faţă de pretenţiile revoluţionarilor unguri de a anexa Transilvania la Ungaria. În aceste condiţii, trebuia să se elaboreze, în mod obligatoriu, o formulă românească, alternativă la programul maghiar din 3/15 martie. La 12/24 martie 1848, Simion Bărnuţiu a redactat, la Sibiu, o proclamaţie intitulată „Provocaţiune”, al cărei text a devenit cunoscut se pare cu prilejul primei adunări a românilor la Blaj din Duminica Tomei şi care a fost răspândit în principalele centre ale Transilvaniei, respectiv Blaj, Cluj, Târgu Mureş, Braşov.

„A venit timpul ca iobăgia să se şteargă şi românii încă să se pună în drepturile lor ce li se cuvin ca unei naţiuni”, a afirmat cu acest prilej Bărnuţiu, potrivit lucrării „Revoluţia română din 1848” (Editura Politică, 1969). Manifestul „Provocaţiune” respingea declaraţia cu privire la alipirea Transilvaniei la Ungaria, se pronunţa în favoarea recunoaşterii naţiunii române ca egală în drepturi, a admiterii limbii române în administraţie şi în justiţie, pentru desfiinţarea iobăgiei fără răscumpărare.

Congresul naţional românesc, pe care îl preconiza „Provocaţiunea”, respectiv o adunare reprezentativă alcătuită din reprezentanţi aleşi, trebuia să creeze mişcării politice revoluţionare româneşti cadrul organizatoric necesar, să contureze consensul politic naţional. În ceea ce privea alipirea Transilvaniei la Ungaria, se preciza că acest fapt se va discuta doar în momentul în care naţiunea română ar fi beneficiat de o reprezentare proporţională în Dietă. Fruntaşii români aveau certitudinea că odată pusă în drepturile sale legitime, naţiunea română nu ar fi acceptat acest proces.

Documentul elaborat de Simion Bărnuţiu stabilea linia politică ce trebuia adoptată de naţiunea română faţă de Revoluţia în curs de desfăşurare.

Din studiul „Manifestele lui Simion Bărnuţiu” aflăm că, în seara zilei de 24 martie 1848, fruntaşul ardelean îi dicta colegului său, Ioan Puşcariu, primul manifest al Revoluţiei române intitulat „Fraţi români”.

Documentul formula, încă de atunci, principiul fundamental după care se va călăuzi Revoluţia română, şi anume, emanciparea naţională:

„Naţia română nu mai poate fi roabă ungurilor, secuilor şi saşilor, limba noastră trebuie să aibă cinste cuviincioasă înaintea statului şi a legilor… Naţionalitatea noastră trebuie să se recunoască şi să se asigureze”, se spunea în manifest.

Sursă: buletindecarei.ro

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!