Legendele Sfantului Gheorghe – cum l-a invins pe balaur
Sfantul Gheorghe este sarbatorit de credinciosi in fiecare an, pe 23 aprilie. Aceasta sarbatoare este considerata ca vestind inceputul verii pastorale.
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe s-a nascut in Cappadocia, intr-o familie crestina, si a trait in timpul domniei imparatului Diocletian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistand nici un document al epocii, care sa contina date despre viata sa. Ceea ce se stie despre el a fost scris ulterior.
S-a inrolat in armata romana si, parcurgand ierarhia militara, Sfantul Gheorghe s-a facut remarcat prin indemanarea cu care manuia armele. In ciuda decretului impotriva crestinilor, emis de Diocletian in 303, Sfantul Gheorghe a ales sa-si marturiseasca public credinta crestina. Din ordin imperial, sfantul a fost intemnitat si supus torturii pentru a-si renega credinta. Loviri cu sulita, lespezile de piatra asezate pe piept, trasul pe roata, groapa cu var, incaltamintea cu cuie, bautura otravita, bataia cu vana de bou si toate celelalte torturi nu au reusit sa-l faca sa renunte la credinta sa.
Martorii suferintelor Sfantului Gheorghe, uimiti de puterea sa de a rezista la durere, au renuntat la credinta in zeitati pagane, imbratisand invatatura crestina. O dovada a sfinteniei sale o reprezinta o minune savarsita in timpul intemnitarii sale. Atingand trupul unui detinut mort din celula sa, acesta a inviat, convingand-o astfel chiar pe imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, sa se crestineze. Intrucat Sfantul Gheorghe a respins oferta imparatului de a-i acorda inalte onoruri in schimbul renuntarii la crestinism, Diocletian a ordonat omorarea prin decapitare a Sfantului Gheorghe si a sotiei sale.
Sfantul Gheorghe si Balaurul
In icoanele crestine Sfantul Gheorghe este infatisat calare, tinand o sulita cu care ucide balaurul in mana. In unele icoane cu Sfantul Gheorghe, este infatisata si o femeie care priveste lupta de la departare, aceasta ar fi Alexandra. Se considera ca balaurul il infatiseaza pe Satan sau chiar Imperiul Roman si lupta lui impotriva crestinilor.
In una din legende se considera ca un balaur, dragon sau crocodil si-a facut barlog deasupra unui izvor ce furniza apa orasului Silene. Pentru a le oferi apa din izvor oamenii ii aduceau balaurului jertfe, animale (oi) ba chiar si fete prin tragere la sort. Intr-o zi soarta a hotarat ca jertfita sa fie o printesa. A fost dusa la balaur, insa chiar atunci a aparut Sfantul Gheorghe care aratandu-i balaurului semnul crucii l-a infrant.
Vazand aceasta fapta miraculoasa, cetatenii din Silene s-au convertit la crestinism.
Noaptea de 22 spre 23 aprilie este considerata una de temut
In traditiile populare romanesti exista tot felul de superstitii legate de ajunul acestei sarbatori:
Noaptea de 22 spre 23 aprilie este considerata una de temut. Este bine ca in aceasta noapte sa stai in casa si sa pui la usa grajdului spini sau plante de maces pentru a impiedica strigoii sa ia mana animalelor.
In unele regiuni fetele sunt stropite cu apa proaspata, la fel ca de Paste. Acest obicei se crede ca ar avea efecte benefice cu dubla semnificatie in purificare si fertilitate.
Totusi, se spune ca legenda potrivit careia sfantul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioara este o inventie tarzie, medievala. Adesea insa, iconografia recenta ni-l prezinta pe sfant calare, doborand cu sulita un balaur, poate simbolic. Unii comentatori sunt insa de parere ca este vorba doar de o preluare tarzie a mitului grec al lui Perseu si Andromeda.
Minunile Sfantului Gheorghe
In partile Siriei se afla o cetate numita Ramel, in care era o biserica zidita in numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflandu-se acolo mina de piatra, ca sa se taie stalpi, se aduceau stalpii bisericii din loc departat si se facea multa nevointa cu aflatul lor, si cu adusul.
Atunci o oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu avand adevarata si intarita credinta la sfantul mare mucenic Gheorghe, a cumparat si ea un stalp asemenea cu cei ce erau facuti si infrumusetati, si pogorandu-l la mare, se ruga celui ce era purtator de grija sa duca stalpii, sa ia si sa duca si pe acela pe care il cumparase ea. Iar el nu vrea, ci punand numai pe al lui, purcese sa se duca. Atunci femeia de suparare cazand la pamant plangea si se ruga sfantului sa-i ajute sa poata duce stalpul.
Aflandu-se ea intr-un astfel de chip, vazu in vis unde i se arata sfantul in chip de voievod, si-i zise: „De ce esti trista, femeie?” Iar ea ii spuse pricina intristarii, si sfantul descalecand de pe cal zise catre femeie: „Unde-ti este voia sa fie pus stalpul?” Si ea raspunse. „De-a dreapta parte a bisericii.” Si sfantul indata insemna marmura cu degetul, scriind aceasta: Sa se puna in dreapta, al doilea, stalpul vaduvei (dupa cel dintai), si ridicand sfantul de capatul stalpului ce era despre mare, zise femeii: „Ajuta si tu” si ridicandu-l amandoi, l-au dat in mare, si cu indreptarea sfantului sosi stalpul mai inainte de ceilalti, si dimineata se afla la liman.
Ceea ce vazand Vasilicos, caci asa se numea purtatorul de grija pentru ducerea stalpilor, s-a minunat si mai vartos daca a vazut si scrisul, care randuia si locul, unde trebuia sa fie pus. Si multumind lui Dumnezeu, cerea si de la sfantul iertare pentru greseala neascultarii, si, luand si el prin vedenie iertare de la sfant, puse stalpul vaduvei in rand cu ceilalti, in locul care poruncea scrisul cel insemnat de sfant. Care stalp sta si pana in ziua de astazi intru nestearsa pomenirea femeii si intru marirea sfantului pentru preamarita minune.
Iata alta minune facuta la Mitilene si care infricoseaza tot gandul si tot auzul. Caci in acest loc este o biserica a marelui mucenic Gheorghe, foarte slavita si vestita. Si este obicei de a se strange la ziua sfantului multime multa de popor in toti anii, sa faca la acea biserica praznuire. Aceasta afland agarenii ce erau in Creta au lovit fara veste la vremea privegherii pe cati au aflat in biserica si i-au luat legati, impreuna cu cati au putut prinde din cei de afara, ca cei mai multi scapasera.
Pe cei ce i-au prins, i-au dus in Creta, intre care era si un tinerel, pe care l-a daruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Si trecand catava vreme pana s-a implinit anul si au ajuns iar la praznuirea preamaritului mucenic, tanarul a slujit lui Amira; iar parintii lui nelasandu-si obiceiul lor si nici nu au fost nemultumitori pentru pierderea copilului, ci punandu-si nadejdea la Dumnezeu si multumind sfantului, si facand praznic dupa obicei, au iesit ca sa cheme la masa pe cei ce erau chemati; iar maica copilului intorcandu-se la biserica, a cazut la pamant plangand si rugand pe sfantul, ca sa izbaveasca pe fiul ei din robie, in ce chip va sti, cu atotputernicul si dumnezeiescul dar al Sfantului Duh, ce locuia intr-insul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Si, dupa ce si-a sfarsit femeia rugaciunea, sezand oaspetii la masa, a pomenit barbatul femeii la masa intai ajutorul sfantului, si stau gata cei ce dregeau vinul.
Atunci din voia lui Dumnezeu s-a facut minune mare si preamarita si aproape de necrezut pentru cei ce nu stiau lucrurile cele slavite ale lui Dumnezeu. Dar daca vor cugeta la Avacum, care din rapirea ingerului intru o clipeala de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arata necredinciosi nici de aceasta. Caci in ceasul in care pusese tanarul vin in pahar si se gatea ca sa dea lui Amira din Creta, s-a aflat in Mitiline dand maicii sale vinul. Vazand toti cei ce erau la masa pe tanar, s-au minunat.
Si intrebandu-l de unde si cum se afla in mijlocul lor, el a zis: „Umpland paharul acesta de vin, ca sa-l dau lui Amira in Creta, am fost rapit de un barbat preamarit, care m-a pus pe calul lui, tinand cu mana dreapta paharul, si cu stanga tinandu-ma de mijlocul lui, ma aflai precum ma vedeti in mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le si vazandu-le, s-au mirat de acea mare minune. Si sculandu-se de la masa, au dat laude si multumire toata noaptea Atotputernicului Dumnezeu, marind pe sfantul Sau mucenic.
Sursa: realitatea.net.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!