Lucian Ciuchiță – Apel public: Este justificată numirea lui András István Demeter ca ministru al Culturii?!

Într-o perioadă în care se invocă frecvent nevoia de reformă, responsabilitate publică și transparență în administrație, ideea numirii lui András István Demeter într-o funcție de prim rang în stat – aceea de ministru al Culturii – ridică semne de întrebare firești, din perspectiva integrității și a bunei guvernări.

Potrivit unor documente oficiale și relatări din spațiul public, ascensiunea lui András István Demeter în instituțiile culturale și media de stat a fost marcată de controverse.

În anul 2016, acesta a fost trimis în judecată într-un dosar privind activitatea sa ca președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune, fiind acuzat de conflict de interese, ca urmare a participării într-un proiect finanțat din fonduri europene (POSDRU), în care a fost desemnat coordonator printr-un act semnat chiar de el.

Conform Agenției Naționale de Integritate (ANI), acest gest ar fi generat un beneficiu material direct, într-un cuantum de aproximativ 190.000 de lei, iar instanțele au confirmat, printr-o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 2017, că fapta reprezintă o încălcare a regimului conflictului de interese.

Ca urmare, i-a fost aplicată interdicția de a ocupa funcții publice pentru o perioadă de trei ani.

Totuși, potrivit relatărilor din presă și rapoartelor instituționale, Demeter a continuat să exercite funcții în instituții de stat – atât ca membru în Consiliul de Administrație al Radioului Public, cât și ca director al Casei de Producție din cadrul TVR – chiar și pe durata aplicării acestei interdicții. Cu toate că Agenția Națională de Integritate a cerut revocarea domnului András István Demeter din funcțiile publice deținute, Parlamentul a ales să nu dea curs solicitării, iar situația a rămas fără urmări instituționale.

Și mai problematic este faptul că domnul András István Demeter se află, în prezent, într-un litigiu activ cu Ministerul Culturii – instituția pe care o conduce. În decembrie 2024, acesta a contestat organizarea unui concurs pentru postul de manager al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, concurs la care a participat și pe care nu l-a câștigat. Procesul este, potrivit informațiilor publice, încă pe rol la Tribunalul București.

Această situație ridică un posibil conflict de interese.

Cum ar putea o persoană să administreze cu imparțialitate o instituție în fața căreia are, simultan, calitatea de reclamant într-un proces? Chiar și în absența unei incompatibilități legale stricte, incompatibilitatea morală este greu de ignorat. Considerăm că este legitim ca opinia publică să se întrebe dacă o astfel de numire este oportună și dacă răspunde criteriilor de integritate, imparțialitate și încredere publică cerute de o funcție ministerială.

Această analiză nu pune sub semnul întrebării dreptul constituțional al oricărui cetățean de a accede în funcții publice, odată ce sancțiunile legale au fost ispășite. Totuși, în cazul de față, există o succesiune de fapte– condamnare definitivă, nerespectarea unor interdicții, și un proces activ împotriva Ministerului Culturii – care justifică un apel public la prudență și discernământ politic.
Acest text nu este o judecată, ci un apel la memorie și demnitate. Avem nevoie de repere morale solide în fruntea instituțiilor care modelează identitatea națională, nu de figuri controversate care pun în umbră valorile pe care pretind că le servesc.

A numi în fruntea Ministerului Culturii o persoană cu un asemenea parcurs juridic și instituțional, implicată într-un litigiu direct cu ministerul, înseamnă a submina autoritatea, atât simbolică, cât și efectivă, a unei instituții fundamentale pentru identitatea noastră.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!