Lucian Ciuchiță – Un om, un crez, o emisiune de cultură

Motto: De-aș fi Zeu, aș urî eternitatea.

Ce bine că sunt muritor și pot trăi intensitatea clipei!

O emisiune de televiziune special concepută pentru a promova adevăratele valori ale României — o combinație reușită între aspirație și ideal. Un spațiu în care oameni de cultură autentici își vor împrumuta ideile și condeiul, ca un arc peste timp, într-un dialog al intelectualilor. O masă rotundă cu invitați de marcă, atât din țară, cât și din străinătate. O strălucită ilustrare a geniului creator în arta autohtonă și universală, completată de evocări amuzante din viața personală a invitaților și, mai ales, de pagini de literatură de calitate — toate adunate într-o întâlnire săptămânală memorabilă.

Există vreo șansă ca o televiziune din România să-și dorească o asemenea emisiune? Răspunsul este simplu: nu. Nicio șansă.

De ce? Pentru că posturile TV au fost special concepute pentru îndobitocirea nației, iar apariția unor emisiuni culturale ar pune în pericol întregul proces de tembelizare în masă. Totul se bazează pe „rating” — un indicator fabricat din cele 3 milioane de maneliști, indivizi incapabili de gândire critică, care n-au deschis o carte în viața lor. Așa se face audiență în România: cu zgomot, vulgaritate și superficialitate.

Niciodată aceste posturi nu vor primi votul sau sprijinul intelectualilor autentici: oameni de cultură, scriitori, regizori, academicieni, muzicieni, artiști, savanți, olimpici — adică adevăratele valori ale unei națiuni.

Și ce dacă? Prostia merge mai departe.

Unii le numesc televiziuni comerciale. Eu le consider focare de virusare mentală, instrumente ale spălării pe creier.

Scriitorii valoroși din România nu sunt nici apreciați, nici sprijiniți. Sunt, de fapt, împinși spre o moarte simbolică: mai întâi li se frâng aripile, apoi sunt exilați la periferia unei societăți de consum care nu mai are nevoie de conștiințe vii. Sistemul protejează doar un grup restrâns de scribi fără coloană vertebrală, cu opere inexistente, dar plini de sine, asociați în găști literare alcătuite din pseudoscriitori.

Se vede din cosmos: literatura română bate pasul pe loc de peste 30 de ani. Doar premii cumpărate, nimic autentic.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Din articolul de la UZPR:

În timp ce România l-a uitat pe Lucian Ciuchiță, Franța abia l-a descoperit…O editură pariziană îl promovează în toata lumea ca scriitor francez. După succesul de anul trecut cu romanul „L’île du Purgatoire” acum a venit rândul unui volum de povestiri.

Biblioteca Națională  a Franței a înregistrat o nouă operă literară, „La constellation des papillons blancs” – Lucian Ciuchiță, care va apărea în luna mai anul curent în librăriile din Paris. Volumul „Constelația fluturilor albi” prezintă în șapte povestiri  VISELE unor suflete pure precum fluturii albi, având fiecare dintre ele o legătură aparte cu Universul… A bon entendeur, salut! „Şi, chiar dacă Pământul nu ar mai exista… noi vom fi întotdeauna, acei fulgi albi plini de lumină, care vom lumina Universul. Vom fi acele seminţe de energie care vor însufleţi cu Creaţie fiecare loc prin care vor trece. Ne vom impregna  amintirile şi amprenta ADN-ului nostru adânc în acele locuri, pentru ca, peste ani,  Undeva în Univers să se  declanşeze  o nouă Geneză. Un altfel de Început, un alt Mileniu, al Creatorilor, al celor care vor rămâne nemuritori prin Creaţia însăşi.”

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!