Mihaela Fășie Cudalbu – Teatru românesc la Toronto

A trăi între două lumi a devenit, pentru românul plecat din țară (cu trupul, dar rămas cu inima acolo) un modus vivendi. Ne adaptăm la mirajul pământului făgăduinței, dar purtăm cu noi nostalgia depărtărilor și încercăm, oriunde în lume, să recreem spiritual acea Românie la care visăm. Arta, și în special teatrul, s-a dovedit a fi în stare de a arunca o punte peste depărtări. Iată de ce, în peisajul cultural al comunității române din Toronto apariția unei noi reprezentații dramaturgice este încă o demonstrație a iubirii de teatru pe care românul a revelat-o încă de la începuturile sale (continuând până – și mai ales – în timpurile comuniste, când cuvântul rostit era redus în mod tragic doar la un instrument propagandistic). Nu este de mirare că celor care au luat calea exilului, drama ori comedia în limba natală le-a devenit o  a doua natură, o constantă a existenței intelectuale într-un timp și spațiu atât de diferit de cel în care ei înșiși sau părinții lor s-au născut.

Premiera absolută a piesei intitulată Meandre a adus în fața publicului românesc din Toronto în serile de 16 și 23 noiembrie 2023 la sala de spectacole Fairview Theatre din North York o structură dramaturgică total inedită, pe care autoarea ei, Luisa Apostol, a gândit-o ca pe o suită de 12 scene scurte, aparent fără o schematică anume, în cadrul căreia materialul literar folosit este bogat, condensat și saturat de ideatică. Ar trebui amintit aici că piesa este parte integrantă a unui proiect literar mai amplu, o suită de proză scurtă al autoarei, publicat de către editura Siono din Bucureși și lansat în septembrie 2022 la București, iar în acest an la Toronto sub organizarea agenției de impresariat Alma Creations. Talentul narativ expus în acest volum, combinat cu o elevație remarcabilă a limbajului nu sunt decât demonstrația experienței de o viață ca profesoară, la fel ca și studiile intensive a limbilor romanice, clasice și orientale încununate cu diploma de absolvire obținută la Universitatea din București.

This slideshow requires JavaScript.

Fotografie – Mac Gheorghiță

Luisa Apostol adresează în piesa Meandre anxietatea și angoasa unei întregi pături sociale pe care generația care îi urmează o ignoră alarmant; a intelectualului ajuns la vârsta sexagenară. Dicționarul limbii române definește cuvântul meandru ca un motiv ornamental (sculptat sau pictat) format din linii frânte sau curbe, sugerând stilizarea unor valuri de apă (https://www.webdex.ro/definitia-meandre-definitie-dex). Interesant este cât de aproape de această definiție este verbalitatea acestei lucrări în care ideile se succed rapid și sinuos, la fel ca și acel motiv care i-a dat definiția. Întregul dialog este o spumă de reflecții și opinii clar definite și fără discuție apartenente categoriei pe care încearcă (și reușește cu succes) să o zugrăvească. Aș putea afirma fără rezerve că auditoriul a fost invitat a se identifica celor 4 personaje care animă discursul teatral, în special cu eroina centrală, Adia Silvan, în jurul căreia se derulează întreaga damaturgie a Meandrelor; Camil Silvan, soțul Adiei, Manuela Giosan, prietena ei și Paul Dronea, fostul soț al Manuelei, pot fi considerați doar niște pioni (foarte importanți, totuși!) care susțin întreaga tribulație sentimentală și intelectuală prin care eroina principală trece de-a lungul celor 12 scene ale piesei. Acel etern  conflict dintre generația eroilor acestei piese și generația copiilor lor adulți este explicit, tranșant și aș putea chiar afirma… crud; așa cum autoarea piesei afirma, criza Adiei este legată de relațiile cu proprii copii, de moștenirea culturală de care simte că ei nu au nevoie.. Privit din perspectiva intelectualului sexagenar, conflictul nu primește aici nici un fel de rezoluție, ci este mai curând strigătul disperat al părintelui care nu se poate face auzit, care se dorește auzit, dar care eventual se scufundă în  resemnare și înțelegere. Generația copilului adult a avut posibilitatea de a explora Meandrele psihicului maternal și (sper eu!) a le înțelege pentru a accepta ceea ce nu va putea schimba niciodată. 

Prima impresie provocată de montarea piesei este scenografia minimalistă; totul se întâmplă la vedere, doar jocul de lumini și umbre, ori imaginile reflectate pe fundal schimbă atmosfera și tonul noii scene, pe când decorul intenționat neluxuriant rămâne static și neangajat, parcă pentru a sublinia dorința autoarei (care semnează și regia) ca publicul să se concentreze la cuvânt; aș putea afirma că întreaga viziune regizorală a autoarei se edifică pe regiștrii vocali ai interpreților. Și totuși nu simțeai că lipsește nimic, o coloană sonoră discretă, cu sonorități de pian clasic ori ciripit de păsărele, un pian deschis la care un actor (Vladimir Radian) interpretează și cântă unul dintre clasicele șlagăre ale muzicii ușoare românești (Într-o zi când m-am născut semnat Florin Bogardo, după o poezie de Marin Sorescu, care de altfel și încheie piesa), toate acestea au condimentat un spectacol cu adevărat original și captivant; un cântec care, prin includerea lui, afirmă Luisa Apostol, accentuează ideea de criză existențială pe care, mai devreme sau mai târziu, o resimțim.

Actorii care au dat viață acestor personaje, cu o singură excepție, sunt toți trecuți prin focul tracului scenic, cu un palmares care indiscutabil contribuie la înțelegerea și construirea caracterului care le-a fost distribuit. Marina Rîmniceanu în rolul Adia Silvan deține un portofoliu cu nenumărate apariții scenice atât în România cât și în Toronto din care amintesc numai câteva roluri din piesele lui Ion Luca Caragiale, mon amour, cum îi place actriței să îl numească – Zoe din piesa O scrisoare pierdută, Marius Chicoș Rostogan (în travesti) din schița Un pedagog de școală nouă, Mița din D’ale Carnavalului, Agamemnon Dandanache (din nou în travesti) din O scrisoare pierdută – încoronând portofoliul cu rolul Baba Safta din piesa „Take Ianke și Cadîr” de Victor Ion Popa, toate acestea alături de trupa teatrală a Companiei Româno-Canadiene de teatru Ars Nova. Marina Rîmniceanu a delectat publicul cu interpretarea-i când vulcanică și pătimașă, când dezolată și melancolică, așa cum eu însămi am perceput spiritul eroinei Adia Silvan portretizat de Luisa Apostol în piesa ei. Prin contrast, Vladimir Radian (și el un actor familiar scenei de teatru prin apariția în piesa muzicală Opera de trei parale semnată Bertold Brecht în rolul Mac-The Knife, un personaj complet diferit de cel reprezentat aici) conferă caracterului lui Camil Silvan acel calm liniștitor (și poate chiar ușor nepăsător) al soțului deja obișnuit cu ieșirile partenerei sale. Cât despre Angela Stoița în rolul Manuela Giosan, oricine putea recunoaște în impostația-i vocală pe solista de operă cu o extinsă experiență pe scenele lirice atât în România cât și în Canada. Nu în ultimul rând Iulian Appel, în rolul Paul Dronea a portretizat un avocat exact așa cum ne așteptam, pedant și meticulos, aducând acea diversitate necesară cvartetului interpretativ, cu atât mai remarcabil considerând că aceasta a fost prima sa apariție scenică.

Un avantaj al reprezentațiilor Meandrelor a fost subtitrarea în engleză, permițând (și în același timp invitând!) accesul unui public nevorbitor al limbii mioritice. Iar dacă avanpremiera de pe 16 noiembrie a avut parte de o audiență retrânsă, premiera de pe 23 noiembrie a beneficiat de un public numeros, atestând încă o dată o aserțiune anterioară, aceea că românul iubește teatrul. Mărturiile câtorva spectatori la finalul celei de-a doua reprezentații sunt un semnal al primirii pozitive de care noua montare a avut parte:   Am fost mișcată de geniul narativ al doamnei Luisa Apostol, care a scris o piesă stimulantă din punct de vedere intelectual și foarte nuanțată emoțional.  Cei patru actori au uimit audiența cu talentul lor remarcabil…un joc de scenă captivant, plin de emoție crudă și de expresie autentică (Dănuța Gherman). Luisa Apostol a reușit să scrie și să regizeze o piesă care ne-a determinat să reflectăm asupra cursului vieții noastre, împreună cu adâncurile filosofice și “meandrele” ei (Diana Munteanu). Montarea pieselor Meandre semnată Luisa Apostol a fost posibilă prin eforturile agenției de impresariat Alma Creations de la Toronto.

A consemnat pentru dumneavoastră prof. Mihaela Fășie Cudalbu.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!