Mircia Chelaru – Recurs istoric centenar – „Slutirea la fata a Romaniei”

Constiinta de sine a popoarelor, si cu atat mai mult a natiunilor statornice, se plamadeste in timpul istoric, iar istoria nu este o suma de intamplari inregistrate de scrisuri arhivate, ci viata producatoare de civilizatie autentica.

Istoria, alaturi de limba, credinta, cantec, steag, port, onomastica si toponimie, este temeiul constiintei identitatii de sine a unei natiuni. Spatiul in care aceste repere de identitate se manifesta este asemenea pantecului fertil unde se adaposteste tainica nastere a popoarelor.

Nasterea poporului roman nu a fost rodul unei combinatii „in vitro” dupa alchimii romane, si nici nu s-a facut dupa vreo reteta de cocteiluri migratoare, dupa cum incearca sa ne invete unii venetici.

Pamantul ereditar al romanilor a fost dintotdeauna cel pe care l-au avut antecesorii nostri certificati de memoria istoriei scrise sau vorbite, iar dreptul asupra acestui pamant nu este unul tranzitoriu si nu poate fi uzurpat, nici macar dupa ce a fost rapit prin taisul sabiei, bubuit de tun sau tratate semnate cu pistolul la tampla.

Recursul la istoria recenta este imperativ necesara, nu atat pentru a reproduce evenimentele vremii, cat pentru o binemeritata dreptate reparatorie. Demnitatea unei natiuni nu este un produs comercial de raft si nici donatie filantropica pentru azilanti. Demnitatea unei natiuni este semnatura pe propriul act de identitate si se produce prin vointa sa manifesta in istoria concertata a omenirii.

Recursul romanilor la propria istorie este tocmai dreptul lor la adevarul istoric, adesea stalcit prin silnicia imperiilor, care ne-au tranzactionat nepermis destinul, prin tradari ticaloase!

Anul 2018 a fost incarcat de mare povara! Este povara celor 2.000 de ani de blesteme grele ale romanilor care si-au vazut rupta vatra straveche a neamului. Este povara faradelegilor ce am suferit pana atunci, dar si rusinea de a nu fi putut sa aparam mostenirea de mosie veche a lui Decebal cel Harnic, Regalian Cuceritorul, Mircea cel Mare, Vlad Tepes Pedepsitorul, Stefan cel Mare si Sfant, Mihai Voda –„Malus Dacus”–Unificatorul, Pintea Viteazul – Morosanul fara de Moarte, Avram Iancu – Craiul Muntilor, Tudor din Vladimir Cel Taiat si, nu cei din urma, Voda Cuza, Ferdinand si Maresalul!

Anul 2018 a implinit pe muteste si cei 22 ani de tratat nevrednic cu vecinul de la nord, pe care l-au incheiat niste aventurieri politici sicofanti, de dragul unei iluzii mincinoase. Recunoasterea frontierelor strainilor, trase peste trupul tarii romanilor, a fost un act de tradare si acesta nu este prescriptibil!

Este nevoie acum, mai mult ca niciodata, de vana si minte sanatoasa de a-l pune pe chituci si a-l trimite la vidanja istoriei. Tratatele se semneaza nu de dragul unui guvern sau altul, ci pentru implinirea dreptului natural al propriului popor!

Dar anul 2018 a fost si un an al marilor sperante, ale marilor schimbari asteptate de un popor gata de trezire. A fost anul unei posibile, dar si necesare recuperari a timpului risipit si, prin lucrarea barbatilor si femeilor acestui pamant, am asteptat sa repunem in matca sa fireasca ordinea lucrurilor dintru inceputuri. Au fost doar asteptari neimplinite…

Anul 2019 a venit si trece ca un viscol peste noi, cu poveri de neindurat, cu ura si sarcasme patologice care slutesc chipul, intuneca mintea si innegureaza inima unui intreg popor.

Nimic memorabil. Nici macar Centenarul eliberarii Budapestei, de catre Armata Regala a Romaniei, de sub guvernarea bolsevica a lui Bela Kun! Un an vitreg, aproape demonic, la capatul caruia ne vom alege si pe cel din Capul Tarii… dupa chipul si asemanarea noastra…

Sa ne punem, asadar, sperantele in magia lui 2020! Poate ca implinirea Numeriilor si asezarea Celestelor va cantari a minune in gandul cel bun al romanilor. Pentru Noi, Constiinta unitatii neamului nostru nu trebuie sa mai produca nici un compromis istoric, nu trebuie sa mai produca eroarea abandonului deliberat, nu trebuie sa mai puna pret pe iluziile vandute la taraba in poleiala globalista si fals europenista.

ABC-ul romanitatii nu poate fi invatat la scoala teoriilor fandosite a unor propagandisti integrationisti, ci la altarul sacrificiului pentru maretia Neamului Romanesc. Nici o lucrare a vreunui traitor al acestui pamant nu va dainui, daca ea nu va fi prin romani si pentru romani.

Iata de ce de aici, din vintrele Daciei Strabune, facem chemarea catre barbatii de stat, catre constiintele lucide ale intelectualitatii, catre poporul cel mare si tacut, dar maiestuos si suveran, sa aprindem flacara unitatii tuturor romanilor prin vrednica, dreapta si tenace lucrare.

Deajuns, fratilor! Am stat prea multa vreme dezbinati! Aceasta lucrare izbandita sa o punem chezas vietii noastre ca mostenire eterna a generatiilor viitoare.

(Curtea de Arges, 06 august 2019 – de Ziua Schimbarii la Fata)