Nicolae Grigorie Lăcrița – În sistemul de drept din România, practica judiciară nu este izvor de drept

La mai multe persoane am trimis articolul „Nelegalitatea neacordării, începând cu 1 septembrie 2024, a indemnizaţiei în baza art. 1 alin. (3) din Legea nr. 8/2006”, pe baza căruia se poate introduce acțiunea în justiție pe această problemă.

Cele mai multe persoane, dintre cele care sunt în această situație, sânt într-o mare eroare prin a considera că, în cazul în care, primul care va introduce acțiunea în justiție și ar obține o hotărâre favorabilă, în mod automat și toți ceilalți, aflați în aceeași speță, vor avea și ei câștig de cauză.

Eroarea acestor persoane constă în aceea că nu cunosc faptul că, în sistemul de drept din România, practica judiciară nu este izvor de drept.

Mai mult decât atât, dacă, spre exemplu, „X” a obţinut o hotărâre favorabilă într-un caz identic cu al lui „Y”, nu există garanția că, acționând în justiție și „Y”, va obţine și acesta aceeaşi soluţie cu cea a lui „X”.

În speţe similare din punct de vedere juridic, soluțiile, hotărârile judecătorești sunt diferite, până la contradictorii.

În condițiile în care, în România, nu există precedentul în sistemul judiciar, adică practica judiciară nu este izvor de drept, interpretarea legii e după cum gândește, după cum consideră fiecare judecător, după convingerea intimă a acestuia.

Se poate ajunge astfel în cazurile în care, același judecător, de la aceeași instanță judecătorească, să gândească diferit, chiar și în aceeași speță, dar care privește persoane diferite, și să dea soluții diferite!!!

Deci, atenție foarte mare la convingerea intimă a judecătorului: de ea depinde soluția, care, la același judecător și în aceeași speță, poate să fie diferită de la o persoană (aflată într-un litigiu) la alta.