Patrick Matiș – Să ne imaginăm că SUA s-a întâlnit cu România și Rusia în Alaska, dar România a fost absentă – Simbolistica Summit-ului

Pe 15 august 2025 a avut loc Summit-ul dintre SUA și Federația Rusă în Alaska, mulți dintre noi am urmărit „cu sufletul la gură” evenimentul, chiar de Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare creștin-ortodoxă de maximă importanță care ne aduce aminte de faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a numit România ca fiind Grădina Maicii Domnului, tărâmul binecuvântat de Sfânta Maria Mamă a Domnului nostru Iisus Hristos, atunci când ne-a vizitat, a îngenuncheat și a sărutat solul, care este în continuare la răscrucea de drumuri dintre vest și est, dintre Occident și Orient, chiar dintre Marile Puteri. Însă, importanța acestei întâlniri a avut o simbolistică aparte, scăpată ușor din vedere de mulți pretinși analiști și comentatori politici. Anunță, totodată, schimbarea profundă de sistem care nu poate fi făcută fără rafinamente diplomatice și mutări din culise.

Să ne imaginăm că și România ar fi fost prezentă la această întâlnire, și ar fi făcut parte din negocierile pe mai departe. Nu este o autoconsiderație supraevaluată, ci vrem să explicăm de ce îi dăm și importanță națională, nu doar internațională. Alaska nu ne este străină, căci am contribuit la vinderea acestui teritoriu intermediind între SUA și Rusia Țaristă în 30 martie 1867. Să ne amintim de vestitul și mult onoratul general, consul al Americii la Sankt Petersburg, Gheorghe Pomuț, sărbătorit în SUA de Ziua Recunoștinței și Memorial Day (Ziua Eroilor), și cum a reușit să cumpere Alaska de la țarul Alexandru al III-lea vânzând-o apoi Statelor Unite, diplomat prin excelență, militar prin talent, în special după ce a luptat cu bravură în Războiul de Secesiune, român și american prin vocație. Iată că avem o contribuție poate lesne uitată de unii, sau ignorată, nu și de noi patrioții, cu privire la această chestiune a Summit-ului SUA-Federația Rusă din Alaska. O contribuție istorică și iată și simbolistica sa, comemorând-o.

Dar rolul de mediator între statele națiuni prin diplomația păcii ar fi trebuit să fie exercitat de către România și delegația sa, dacă ar fi existat aceasta, nu doar în cadrul acestei întâlniri, dar și în următoarele prin Pacea de la București. Nu este un eufemism, nu ne imaginăm prostii care nu s-ar întâmpla niciodată, nu ne îmbătăm cu apă rece și nu ne considerăm buricul Pământului. Propagandiștii rău-voitori și mincinoși de serviciu minimizează în continuare aceste aspecte ale diplomației internaționale. Chiar dacă România azi este ignorată, aparent, după părerea noastră, total de către Marile Puteri, cu toate acestea se pare că a fost pomenită în cadrul acestei întâlniri, sau sunt doar zvonuri răspândite pe surse. Nu întâmplător o delegație a Departamentului de Stat SUA, împreună cu cei de la ambasada americană la București, au descins, mai apoi, la AEP pentru a-i întreba despre motivul anulării alegerilor în data de 6 decembrie 2024 și mai ales de ce l-au demis ulterior pe magistratul Toni Greblă, cel care lua în calcul continuarea turului doi al alegerilor prezidențiale de la noi. Lucrurile nu sunt din pură coincidență, dragi cititori, au o explicație bine întemeiată și vom vedea continuările în această toamnă.

Cei doi mari lideri și-au dat mâinile și s-au vorbit. Semnalul a fost diplomatic, istoric și simbolic de-o potrivă. Diplomatic prin schimbarea de paradigmă politică atunci când, după atâta timp, cele două mari puteri, cândva făcând parte din fosta lume bipolară, cu doi centri de putere, și-au dat mâna din nou reînnoindu-și relațiile internaționale. Gurile rele ale patocraților propagandiști ai neomarxismului și-au scuipat veninul în lumea media murdărită de ceva timp încoace asupra acestui subiect epocal. Evident că cei doi lideri au fost demonizați de către demagogii neoconi ai hub-ului statului profund („mlaștina” din D.C.) cu tentacule în Europa. But lo and behold! Cum ar spune americanii…

Istoric deoarece demult nu s-a mai întâmplat ca cele două Mari Puteri să se întâlnească din nou pe scena lumii în acest fel. Vorbim despre o Mare Putere eminamente creștin-ortodoxă, cu o societate închisă față de oligarhia globalistă unipolară a neomarxiștilor sioniști, dar deschisă față de normalitate, deglobalizată în mare măsură și cu o economie protecționistă care a fost satanizată de media demagogică plină de minciuni. Și vorbim, la antipozi, de o Mare Putere a democrației libere, a societății drepturilor și libertăților naționale garantate și respectate, creștină și ea dar de diverse confesiuni, cândva Mare Putere a economiei capitalist-antreprenoriale reale. Ambele au fost penetrate de agenții globalismului unipolar, dorind să le unească într-un pol de putere mondial. Însă, în urma penetrării acestora, mari ravagii sociale, economice și culturale au fost înfăptuite prin asasinări economice, îndatorindu-le cartelurilor finanțist-bancare cămătariale din centrul Europei, prin amestecarea societăților lor cu elemente indezirabile de tip woke, anticreștine, antiumane și anormale, prin minciuni și înșelăciuni ale propagandiștilor care lucrau neîncetat să le devieze atenția, prin tentative repetate și agresive de a distruge culturile lor prin anulare și deconstruire, destructurare, degenerare, dar și prin arătatul cu degetul către cei care mărturiseau adevărul despre situația reală. Toate ca să adăpostească lăcomiile lor tâlhărești de nivel ultraînalt. Totul prin minciună și fină manipulare. Dar minciuna – nu-i așa? – se grăbește, iar adevărul așteaptă.

Cele două Mari Puteri încearcă să se vindece de aceste elemente machiavelice care le-au infestat profund, se străduiesc să se deglobalizeze, însă drumul este greu, anevoios, mlăștinos, cu teribile complicații, atât politice, dar și economice. Însă astăzi, cartelurile mafiilor profunde nu mai au atât de multă putere și au fost încercuite în Europa, continent pe care vor să-l distrugă civilizațional, într-un țarc ridicol al patocrațiilor. Azi, Europa este aproape terminată, degradată, degenerată, decadentă, cu o economie pe moarte. A crede că mai putem să susținem un război cu vreo Mare Putere, este nu doar absurd, dar sinucigaș chiar pe termen scurt. Pentru ca cele două Mari Puteri să se refacă este nevoie de o profundă deglobalizare aici și acum, și să îmbrățișeze inevitabilul multipolarității. Acum sunt mai multe centre de putere, semn grozav al descentralizării. Asta înseamnă relaxarea tensiunilor societale, economice și culturale, educaționale, înseamnă larga răspândire a valorilor, acelea care încă au mai rămas, și trezirea conștiințelor popoarelor. Sună utopic? Nu! Este chiar realitate, care chiar se întâmplă.

Simbolic pentru că este data aleasă, momentul, timpul de așteptare al președintelui SUA față de cel al Rusiei, aplauzele lui la momentul coborârii acestuia, covorul roșu întins pe pista aeroportului, limbajul vorbit și nevorbit (al trupului) celor doi, modul cordial în care și-au strâns mâna, simbolistica locului întâlnirii, survolul demonstrativ de salut al aeronavelor militare americane, limuzina comună cu care s-au deplasat, subiectul discuțiilor la vedere, dar și cel din fundal, iar în al treilea rând pentru că simbolul păcii, mereu susținut de către președintele nostru ales legitim Călin Georgescu, este atribuit, sau așa ar trebui, României, pentru că a militat în continuu pentru pace. Subiectul discuției la vedere aparent ar fi încetarea operațiunii militare speciale din Ucraina prin concesiile de făcut, inclusiv, dar mai ales, cele teritoriale, dar aceasta este doar o supoziție, deoarece nu știm încă nimic din ce s-a discutat. Iar cel din fundal este de a reface relația internațională dintre cele două Mari Puteri și alăturarea SUA în lumea multipolară care deja a crescut și se maturizează. Aceasta înseamnă sfârșitul marii cabale criminale din toate umbrele sinistre ale acestei lumi și descătușarea economiilor statelor națiuni, revenirea la suveranitate și libertate, ieșirea din robia rothschildiană. Exprimă raporturile de forțe și noua realitate a lumii. Însuși Putin a spus clar că nu se vor mai naște copii în lanțurile lui Rothschild în Rusia. De asemenea, simbolistica întâlnirii de după, de la Casa Albă, între Trump și Zelenski, împreună cu așa-numiții lideri europeni, ca niște pigmei la masă cu uriașul de la Apus, arătând cine este în control cu adevărat și cum Europa nu mai are politică nici internă, nici internațională cu aceste personaje cât se poate de îndoielnice din toate punctele de vedere. Este un început bun, dar să vedem ce urmează. Obediența lor arată lipsurile lor diplomatice cu desăvârșire.

Bineînțeles conferința de presă unde nu s-au admis întrebări. Reprezintă agențiile internaționale de profil subordonate intereselor din afara situației prezentate, mai exact al marii bancherimi globaliste, sioniste, khazare. Întrebările ar fi împins discuția înspre interesele stăpânilor lor. Dar nu au avut loc de dialog, dovedind ruperea de sub controlul manipulărilor lor. S-a văzut cine este adevăratul dușman, în acest fel. Mesajul a fost că lumea pe care au trasat-o bancherii globaliști încetul cu încetul se încheie. Ei nu mai sunt liderii puternici ai planetei. Lumea devine tripolară, SUA-Rusia-China, iar apoi va deveni total multipolară, cu mai multe centre de putere. Descentralizarea lumii se face în proces lent și bine organizat și structurat, dovedind și o simbolistică aparte pentru fiecare proces major. Fiecare din acești poli de putere își au propriile lor proiecte de țară, preconizate cândva de către Călin Georgescu.

Însă unde suntem noi, sau unde ar trebui să fim? Între cele două Puteri, nu între scaune și nu absentă de la masa tratativelor. Asta înseamnă prezență politică prin oameni politici, nu marionete patocrate și patologice dirijate de farsorii infracționali din spate. Pentru aceasta e necesară o vindecare profundă a României, o deglobalizare care să înceapă de la București, nucleul tuturor relelor României. Dar mai este posibilă? Mai avem timp? Am spune că nu noi decidem ce se întâmplă la nivel internațional, ci bunul Dumnezeu. Noi ar trebui să decidem ce facem noi cu noi, cum ne raportăm la noi și la România Profundă, parte din Sufletul nostru Românesc. Cum ne reconstruim viețile și cum ne ferim de toate exploatările și manipulările ocupanților care ne-au confiscat statalitatea, cum ieșim din paradigme și prejudecăți, din etichete obraznic aruncate pe frunțile și obrajii lumii. Aceste lucruri considerăm că sunt cele mai importante și vom explica ce poate însemna la nivel diplomatic și de ce este esența vocației noastre de popor mediator între popoare.

Totuși, să nu uităm că avem cea mai lungă și complexă graniță cu Ucraina dintre toate țările vecine cu aceasta. Avem teritorii anexate de fostul imperiu țarist și de URSS care aparțineau marii Țări a Moldovei, moștenite de către voievodul nostru Ștefan cel Mare de la Maria de Mangop, a doua sa soție, până la Bug.

În altă ordine de idei suntem încă în parteneriat strategic cu SUA. Oare-și va lăsa SUA partenerul în mâinile teribile ale jefuitorilor Europei, stabiliți de peste 300 de ani în Franța, Anglia și Germania?

S-a tras un semnal de alarmă privind acel dosar care se află pe masa serviciilor de informații americane cu privire la anularea alegerilor din România, eveniment de tip lebădă neagră, așa cum am spus, însă au acționat târziu, nu când a trebuit. L-au lăsat pe președintele nostru ales legitim să fie chinuit de lacheii obedienți ai globaliștilor din interiorul țării, din așa-zisele instituții de forță. Motivele? De ce s-a întârziat? De ce ne-au lăsat pradă siniștrilor patocrați antidemocratici și antiamericani? De ce au permis să devenim dușmanii Americii? Enigme, dar răspunsurile cumva avem nevoie să le primim. Întârzierile vin din cauza agenților mlaștinii, adică din fosta administrație, care încă au rămas printre ei. S-au curățat de acești agenți care, prin copie la indigo, au realizat aceeași Russiahoax și la noi? Sau au rămas manipulați de trepădușii lui fake Biden?

Ceea ce urmează este întâlnirea de gradul zero dintre Putin și Zelenski pregătită de Trump, în timp ce saltimbancul de la Kiev cere în continuare bani pentru înarmarea împotriva liderului de la Kremlin, în pofida discuției sale cu Trump în SUA. O nebunie, ați putea spune, o nemernicie din partea mititelului și neînsemnatului din Ucraina, dar destul de periculos cu mesajele sale îndreptate spre a continua războiul. Odată ce a schimbat continentul și a revenit în belicos contaminata Europă, a revenit la gândurile beligerante. Se pare că nu a înțeles nimic sau păpușarii lui nu au înțeles nimic. Dar oare Putin ar vrea să se întâlnească cu saltimbancul jucător? Acesta se pare că nu este legal în măsură să semneze vreun tratat de pace încheiat între acesta și Putin, cu toate că este „șeful regimului de la Kiev”. Mișcări ciudate de culise, dar și de scenă între ei. Însă dacă luăm în considerare jucătorii, sau actorii, atunci putem să vedem ilegitimitatea deturnărilor statelor națiuni din Europa, sau confiscarea lor de către agenții globaliștilor. Chiar nu mai contează „cei șapte negrii mititei” europeni, printre care și adulatorul de scriitori pedofili căsătorit cu o „femeie” operată de prostată, care s-au întâlnit cu „Uriașul Portocaliu”, căci jocurile se tranșează între Marile Puteri. Totul de un circ teribil din care Europa iese mânjită cu cele mai oribile dejecții de un superlativ grotesc și în aparență, și în esență. Cum vor ieși Marile Puteri din acest circ teribil de kitsch-ios? Dar oare vor ieși nepătate? Nu uităm că ambele au fost infiltrate, după cum spuneam, de către agenții oculți ai globalismului criminal, dar totuși dau semne de vindecare.

Pe de altă parte, la noi, patocratul din deal este din ce în ce mai absent și se pare că dă semne de retragere, într-o oarecare măsură, fiind într-o vacanță dubioasă peregrinând prin țară. Oare se pregătește înlăturarea lui din post sau doar se prefac băieții veseli cu ochii albaștrii? Oare totul a fost un joc, în măsura în care filmul lor de kitsch s-a terminat demult? Oare este un teatru de schimbare a sistemului arătându-ne artizanatul scenariilor lor? Greu de crezut de îndată ce lucrurile par foarte serioase pe scena României, iar noi încă avem de suferit. Poate fi un scenariu similar cristificării jucat unui popor ca al nostru prin care să înțelegem care ne este destinul jertfelnic pe scena grotescă a lumii. Poate că ceva e nevoie să se rupă din noi ca lecția să fie etern învățată. Dar, deși nu dăm semne de implicare, vine toamna. Atunci nu doar vom număra bobocii, dar vom declanșa, poate, o masă critică.

Un lucru este cert. Excesul lor de zel mobilizând așa de multe trupe înarmate în fața unor grupuri de patrioți români pașnici, nepurtători de arme, care-l întâmpină pe președintele nostru ales mereu ducându-se să dea cu subsemnatul la veșnicul „control judiciar”, denotă o frică teribilă dar și o reafirmare a paradigmei lor. Statul confiscat român a devenit demult polițienesc și acum se vede de la o poștă că își pot mobiliza trupe și fonduri pentru a fi plătite să facă uz de forță ca să ne pună pumnul în gură, ori de câte ori este nevoie. Câtă inconștiență, ipocrizie, rea-voință și obrăznicie față de proprii concentățeni! Și pentru ce? Pentru bani și iluzoria putere generată de purtarea de echipamente polițienești?! Este de-a dreptul halucinant pentru noi, cei care ne-am dat în spate să observăm mișcările lor în mod cât mai lucid.

România este și va fi cea mai importantă țară din lume nu doar pentru poziția sa geostrategică la confluența dintre Est și Vest, ci și pentru cantitatea și calitatea de resurse naturale, financiare și umane, pentru potențialul său plenar. Încă mai este jefuită de aceste resurse și parcă nu dă semne de epuizare totală. Cantități gigantice s-au pierdut, oricum, dar vaca noastră tot mai are lapte, cum s-ar zice.

Simbolistica întâlnirii din Alaska dă semne de o revenire serioasă la diplomația care chiar contează și la lumea diversă a mai multor poli de putere, ieșind din elucubrațiile jucate ridicol până acum la adăpostul cărora popoare de pe toate continentele au fost jefuite, umilite, exploatate și manipulate. Pulsul l-am luat deja, dar rămâne de văzut dacă se va semna ceva, pentru că încă nu s-a semnat nimic, semn că încă nu s-a decis soarta lumii.

Cei ce dușmănesc România au vrut, și au reușit, să o ducă în sărăcie și derizoriu socio-politic prin haosul decadent atât la nivel de populație, dar și la nivel înalt, cu această patocrație ce ne pedepsește în fiecare zi cu „pachetele de măsuri de austeritate” la nivel economic prin dezastru jafurilor dovedite din cadrul instituțiilor după urma cumetriile păguboase ale decidenților patocrați, și cultural prin atacul neomarxist și operațiunile de anulare a culturii noastre și cenzurarea sa prin toate vocile ce ne putem manifesta în mediul online și fizic. Suntem într-un simulacru al unei normalități tacite, însă durerea și suferința sufletească din noi este într-o mocnire ce va ajunge în curând la un apogeu existențial cândva în această toamnă care chiar va arăta durerosul adevăr, căci va fi o toamnă plină de adevăr și va durea.

Sublimul ridicolului marionetelor europene neomarxiste s-a văzut în întâlnirea de după cea din Alaska. Dar într-adevăr diplomația lumii ar trebui să se raporteze la acel Summit. E un semn de schimbare de poli ai puterii, din mâinile, cum spuneam, marilor găști financiare jefuitoare de popoare și economii, în mâinile creatorilor de economie și politici adevărate.

Suntem la răscrucea de drumuri dar mai ales suntem la intrarea în ceea ce se numeste Rimland. Dincolo este Heartland, într-un alt limbaj geopolitic, adică inima lumii deținută de Rusia. Outland este Apusul, Occidentul care vrea să aibă acces la resursele din Heartland, căci cine controlează Heartland, controlează lumea întreagă se spune în limbaj geostrategic, putând avea acces ușor spre toate celelalte zone ale lumii, în mod radiant. Iar dacă Rusia pică, mai rămâne China și restul lumii orientale, asiatice, ca puteri multipolare rămase fără Heartland.

Însă, noi suntem la răspântia dintre aceste părți ale lumii, dincolo de țări și state națiuni, dincolo de Marile Puteri, prin poziția noastră. De aceea se vrea tăcerea noastră. De aceea se vrea ca noi să nu mediăm nimic, să nu contăm. Dar iată că.. nu mai tăcem! Am decis să spunem lucrurilor pe nume, pentru că este un delict să taci când trebuie să vorbești, ca și acela când vorbești atunci când trebuie să taci.

Acestea fiind spuse am consemnat,

Al vostru devotat,

Patrick Matiș