Patrick Matiș – Zidirea Apelor (poem)

Cade Piatră dupa Piatră din clădirea veche.
Plânge Lacrima-n tăciune îmbrăcată-n zeghe
Și nu se mai, renaște.

Curge-n sus un abur albăstrui întors.
Zboară-n zarea-ntunecată un susur curios
Și gura nu-i mai tace.

Laur după Laur în Victorie-ngustă,
Caută străpuns cu Privirea-i justă
Râvnit-a Pace.