Sclavagismul modern

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/3085616_workers-silhouette-site-construction-slavery-2.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/10/3085616_workers-silhouette-site-construction-slavery-2.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Sclavagismul modern” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1542745998405{margin-bottom: 0px !important;}”]Sclavagismul modern a inflorit. El este peste tot: pe strazi, in magazine, in companii, in casele oamenilor, in mintea oamenilor si pare-se ca nu are leac, pare-se ca nu se vindeca.

Capitalismul a esuat. Astazi, marile corporatii detin mai bine de 70% din capitalurile lumii noastre. PIB-urile multor tari au fost depasite de multitudinea de subsidiare ale multinationalelor cu ale caror joint venture sunt facute. Ce mai ramane pentru oameni? Sa lucreze pe plantatiile lor, sa spunem asa, adica sa lucreze pentru ei, pentru un salariu oarecare, in nici un caz fiind indeajuns pentru bunastarea acelor angajati ci doar pentru consum, dara mi-te sa mai si economiseasca ceva pentru viitor. Mirajul salariilor si asigurarilor platite fura inca mintile multora.

Comunismul a esuat de asemenea, chiar daca doreste azi, in a sa morbiditate, sa centralizeze, cu ajutorul capitalismului „pietei libere”, majoritatea avutiilor la varf pentru a genera o ultima criza financiara dupa urma careia omenirea are sa i se vanda total. Aproape ca reuseste acest ultim deziderat insa cade sub propria sa greutate intr-un abis al pierzaniei datorita daunelor aduse Naturii, caci Ea, Mare Mama, nu ii mai suporta si nici pe noi, complicii lor. Astfel, ramasi fara resurse si intr-un cumplit plictis, vor ajunge sa se devoreze intre ei, domnii comunismului. Acolo le va fi caderea.

Socialismul, predecesor comunismului de tip marxist, apoi neomarxist, neoliberalist, internationalist si ulterior globalist, a esuat teribil ajungand aproape sa falimenteze tarile in care se instaurase, mai putin una: Romania. Aceasta din urma a avut indivizi indeajuns de inteligenti sa miroasa la timp pericolul si sa se retraga. Norocul lor a fost ca megalomanul pe post de sef de stat a fost in asentimentul lor si a facut precum planuise, astfel incat sa nu le dejoace planurile. Astfel au boicotat dinnou istoria, dar impreuna. Insa, cu ce ne-am ales? Acum suntem asasinati economic aproape in totalitate asteptandu-ne ultima lovitura.

Exista sclavagism modern si in locurile in care se mananca si se bea, din marile orase, iar astazi tinerimea se poarta pe social media clipa de clipa fara sa banuiasca faptul ca sunt sclavi dand din ale lor degetele pe ecranele dispozitivelor asa-zis inteligente, de fapt intelighente. Sunt in constanta pierdere de timp pana cand ajung in punctele cheie ale vietilor lor: la munca, la distractie, la mancare, la nevoi fiziologice, la somn si la reproducere. In concluzie, animale apetitive, instinctive, fara o personalitate proprie, fara gandire proprie, pur pavloviene si patibulare in constitutia lor fizica atrofiindu-se somatic din ce in ce mai mult.

Sclavagismul modern isi are debutul in lumea exterioara prin migratiile popoarelor in cautarea unor noi pamanturi de cucerit. Evident ca, in aceasta migratiune sta ca si fundament instinctul de hranire si de conservare (mai ales cel de cautare al adapostului). In lumea interioara, ego-ul individual si colectiv incepu a lua amploare in momentul cheie al declararii a ceea ce este al meu. Atunci au inceput posesiile si, indiferent de istorie, indiferent de popoare, a inceput sa acapareze si sa cucereasca exploatand ceea ce captura pentru placul propriu. Stim bine ca trecutul are multe sacrificii sangeroase si multe popoare asa-zis salbatice au fost ucise in masa pentru a li se lua resursele. Astazi, aceasta asasinare este intai de tip economico-politico-legislativa. Cum spunea Nathan Rothschild: „da-mi capacitatea de a emite moneda in tara respectiva si nu-mi pasa cine-i face legile”.

Cine vrea sa ajunga sus, trebuie sa calce pe capete. Asta spune arbitrul cinic, meschin al sclavagismului modern, cel care face experimentul de inginerie sociala de tip transnationalist cu bietele suflete condamnate sa traiasca in inferioritate sau mediocritate intru involutia lor. Cine se trezeste in pofta de mai mult, lupta din gramada ca sa-si arate pieptul. Dar sa stim bine! Nu pieptul conteaza ci creierul. Pieptul este pentru jertfelnici, pentru cei care nu admit apostazia ci apocalipsa ca metoda de recuperare spirituala. Dar asta nu inseamna ca se opun vietii materiale si castigarii existentei. Nu, doar isi concentreaza eforturile spre interior si nu spre exterior. Iar cand ajung la echilibru interior, exteriorul se aseaza la picioarele lor.

Lumea este plina de jucatori la ruleta mondiala si cauta vesnic surse de imbogatire. Vor sa acapareze noi piete, noi monede, noi moduri de a tranzactiona si de a se despartii de lumea sclavilor mediocri. Ba chiar au invatat sa inventeze noi criptomonede crezand ca, prin intermediul lor, vor ajunge sa fie niste fiinte diferite si nici legea nu se va atinge de ei.

Lumea digitala este plina de sclavi adormiti ai asa-ziselor splendori cosmopolite. Este de ajuns sa iesim pe strazile marelui oras, precum Bucurestiul, acaparat de multe modernitati inconstiente care isi au rezidenta printre ruinele si deseurile dezastrului fost-socialist. Nu le pasa, vor profit. Business-ul, sau cum se numeste el, nu tine cont decat de piata, de cererea si oferta de acolo, de vanzarea si cumpararea si de bilantul de la sfarsit de luna sau trimestru. Cred ca in limbajul codificat al furnicilor sau al altor insecte inferioare acesta ar insemna la fel.

Nu exista diferenta de fond intre sclavagismul clasic si cel modern. Singura diferenta este ca ego-ul lumii a acaparat noi jucarii, mai ales facute cu si din plastic, pentru propriile-si placeri lacomistice. Nu se mai satura adormitii de smartphone cu castile-n urechi. In curand vom vedea si soferi in trafic purtand asemenea dispozitive, la scara larga, iar criminalitatea va creste si ea odata cu ei.

Sclavul modern are, deci, un singur scop, acela al stapanului sau: consumul. Din pacate, acest scop paraziteaza adevarata economie a lumii care este cea a naturii. Din ce in ce mai multe habitate naturale cad prada sclavului modern care le polueaza fara sa-si dea seama de daunele pe care le lasa in urma pasilor sai. Dar atunci cand pasii sai vor ingheta in spatiu, nemaiavand pe ce sa calce, poate ca se va trezi.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!