Ștefan Octavian Iosif – Înșiră-te mărgăritare (poem)

Au fost odată trei secerătoare
ce se iveau din lanuri pân-la brâu –
trei flori ce-acum se deschideau la soare,
acum piereau în aurul din grâu…
au fost odată trei secerătoare…
Înșiră-te frumos, mărgăritare!

Şi iată că, adus de întâmplare,
trecea un fiu de împărat în sus,
și-a zis atuncea fata cea mai mare:
„De m-ar lua pe mine-aş fi în stare
ca să-i îmbrac palatul cu un fus…”
Înșiră-te frumos, mărgăritare!

Şi-a zis atunci copila mijlocie,
străfulgerând cu secera, pripită:
„De m-ar lua pe mine de soţie,
eu i-aş hrăni palatul cu o pită…”
dar el privi la ea cu nepăsare.
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi dintre spice-a zis a treia floare:
„De m-ar lua pe mine, eu i-aş face
doi feţi cu plete de-aur lucitoare…”
stă dus feciorul de-mpărat şi tace,
și-a treia zi la curte-i nuntă mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Dar când a fost să nască-mpărăteasa,
plecă-mpăratul plin de grea-ntristare,
și o ţigancă singură rămas-a
ca s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare…
că s-au sculat vrăjmaşi cu oaste mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Iar când se-ntoarse-acasă împăratul,
dorit să vadă cum îi sunt feciorii,
găsi doi pui de lup – râdea palatul,
și clătinau din cap diregătorii…
și-mpărăteasa – ajunsese cerșetoare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi s-a făcut ţiganca-mpărăteasă,
iar cei doi fraţi, ucişi de ea cu ură,
în locu-acela unde-i îngropase,
doi dafini auriţi se prefăcură…
când i-a văzut, a prins-o spaimă mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi-a dat poruncă scorpia să-i taie,
și ea cu mâna ei pe foc i-a pus,
dar fără veste-atunci din vâlvătaie
zburară două scânteioare-n sus
și au căzut pe-un ţărm de apă mare…
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

Şi Dumnezeu cel bun şi mare dete
din cele două mândre scânteioare
să fim iar feţi cu daurite plete,
și să venim aici la şezătoare,
să spunem trista noastră întâmplare,
Înşiră-te frumos, mărgăritare!

…Plângea cu hohot biata-mpărăteasă
într-un ungher, cum asculta acestea,
iar împăratul crunt se-ntunecase
înțelegând ce rost avea povestea,
pe când ţiganca se făcea ca varul…
Şi singur se-nşira mărgăritarul!

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!