Tendinta de gregaritate romaneasca

[vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/social-behavior.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/12/social-behavior.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Tendinta de gregaritate romaneasca” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1545631516363{margin-bottom: 0px !important;}”]In aceasta perioada, decembrie 2018, dupa sarbatorirea zilei de Mare Unire a romanilor, 1 decembrie, sarbatorim sfintul Craciun, moment transcendental de meditatie si de rezolutii de lucruri marete pentru viitor.

Ma aflai in trafic, acum cateva zile, intorcandu-ma in marele oras, Bucuresti, si, de indata ce ajunsei in interiorul orasului a inceput debandada: miile de masina stationate fortuit in trafic, pe toate benzile strazilor si soselelor importante din centru si prin cartierele de langa. A fost cumplit! Parca erau parcate in mijlocul drumului. Foarte multi oameni intr-un oras care abia ne mai tine… in fine.

Acest lucru m-a fortat sa scriu aceasta reflectie cu privire la gregaritatea romaneasca in comparatie cu unirea romanilor cu romanii. Nu este acelasi lucru. Un ochi neantrenat ar putea sa spuna ca aglomerarile urbane in care traim cu totii reprezinta chiar capacitatea de coeziune a noastra. Nu s-ar putea insela mai mult.

Desi ne aglomeram in marele oras, urbe straveche cu istorie pe care unii chiar ar numi-o multiculturala, suntem din ce in ce mai dezbinati, mai separati. Cand este vorba de a da dovada de responsabilitate in rezolvarea problemelor noastre sociale, esuam lamentabil sa o facem. Suntem sceptici, suntem plini de prejudecati, credem ca vom fi inselati, ca vom fi furati. Culmea este ca desi suntem, intr-adevar, jefuiti zi de zi, clipa de clipa, am ajuns sa vorbim de cele mai multe ori despre hoti, despre hotii, despre furturi, despre inselaciuni, despre astfel de delicte grave, despre tradari si tradatori. Oare nu cumva ne-a afectat sau atragem astfel de situatii? Ce-a fost mai intai, oul sau gaina? Avem nevoie sa o abordam diferit.

Instinctul gregar, ca parte din instinctul de conservare, e natural pana la un punct. In momentul in care acest instinct se perverteste, indivizii se aduna pentru a-si satisface interesele lor egoiste. Statisticile sociale arata clar ca, de exemplu, societatea romaneasca este o societate de consum. Statul roman este cel mai mare consumator din tara. Afacerile de tip hypermarket strain prolifereaza in aceasta tarisoara. De ce oare? Sunt miliarde de lei care se ruleaza prin cumparaturi in astfel de magazine in fiecare luna, in toate orasele tarii. Insa noi vorbim despre hotii, despre inselaciuni, barfe de acest fel care denota ca ne deranjeaza. De fapt nu. A ajuns sa ne placa intr-un mod sadic sa discutam despre aceste lucruri.

Aflandu-ma in trafic ma gandeam: oare ce ii face pe acesti oameni sa vin in numar asa de mare in Bucuresti? Raspuns oarecum simplu: au mai multe sanse aici – scoala, serviciu, castigul existentei in fiecare zi, diverse alte facilitati etc. Sa nu uitam ca provinciile se golesc de oameni muncitori dar si de locuri de munca. Cu toate acestea, exista deja proiecte in derulare prin diferite programe pentru promovarea ocuparii fortei de munca din restul tarii prin infiintarea de afaceri, mici intreprinderi, si prin promovarea antreprenoriatului si la noi, desi inca suntem intr-un stadiu relativ minor in acest sens. Oare vom avea succes, chiar daca inca mai avem o mentalitate dependenta de „tatuca”? Greu de raspuns. Viitorul are de aratat…

Un alt aspect al comportamentului gregar pe care il avem este mitocania de cartier. Aglomerarile noastre urbane au fost si sunt campurile de manifestare ale acestui aspect oribil. Are multe tare: orgoliu, amor propriu, egoism, dar si frica, invidie etc. Este un comportament total nesustenabil care, dupa cum se vede, dezintegreaza societatea romaneasca putin cate putin. Impreuna cu acesta mai sunt si aglomerarile in bisericute.

Dar inainte, cred ca ar fi bine sa explicam un pic. Aglomerarile nu sunt adunari. Oamenii nu se unesc in aglomerari ci doar se gregarizeaza intr-un mod inconstient, de cele mai multe ori datorita legii rezonantei care ii face sa se apropie unii de altii fara sa-si dea seama de aceasta forta invizibila, majoritatea dintre ei. Ati auzit dumneavoastra de inconstientul colectiv? Cu siguranta, unii dintre voi ati auzit. Oamenii se aglomereaza pentru anumite cautari, din anumite interese, de cele mai multe ori legitime, corecte, dar si egoiste. Aici este problema.

Este perfect legitim sa ai dreptul la bunastare, sa faci tot ce iti sta in putinta sa indeplinesti acest drept tie si familiei tale, insa pana la un punct. Care este acesta? Este punctul in care calcam pe capete pentru a ne satisface propria bunastare; „noua sa ne fie bine”. Dar care noua? Cui, mai exact? Tara este plina de familii de romani. De ce ne referim numai la familia noastra? A devenit, cumva, o extensie a orgoliului nostru, a ego-ului nostru, a identitatii pe care credem ca o avem? Dar ceilalti…? Spunem ca pe ceilalti nu-i cunoastem, nu?

Ca sa dam un exemplu usor spunem: in momentul in care mergem si facem cumparaturi (inclusiv, dar mai ales, cumparam alimente) din marile hypermarket-uri sau mall-uri straine, contribuim la ceea ce se numeste importarea a peste 80% din alimentele noastre zilnice, ceea ce este o crima economica. De ce? Pentru ca nu ajutam pe „ceilalti”, pe producatorii autohtoni sa-si vanda produsele alimentare, de cele mai multe ori ajungand sa fie aruncate din cauza ca nu le cumpara mai nimeni. Cine nu promoveaza producatorul roman? Cei care isi deschid multe astfel de business-uri in tara aducand din import produsele, de cele mai multe ori de cea mai proasta calitate, sau cei care le cumpara? Cine ne face pe noi sa mergem cu milioanele, in fiecare zi, in astfel de magazine straine peste tot in tara? Se numeste gregaritate inconstienta. Si nu are nimic de-a face cu coeziunea romanilor, cu spiritul nostru de a fi uniti, de a ne ajuta intre noi si nici cu responsabilitatea. Din contra. Interes pentru interes precum dinte pentru dinte.

Mitocania de cartier, de cea mai proasta calitate omeneasca, modul de a fi de gangster sau smecher de cartier, si bisericutele sunt aspecte ale gregaritatii, aglomerarilor inconstiente. Ele ii forteaza pe romani sa se „descurce”, nu sa razbeasca, nu sa transforme viata in ceva superior. Sunt de cele mai multe ori persoane usor influentabile, manipulati de acest tip de gregaritate romaneasca, care ne scade nivelul si ne aduce la scara unei tari din lumea a treia. Intr-un limbaj de lemn al finantelor mondiale, al pietelor de speculatii si al investitorilor in afaceri, aceasta poarta denumirea de „emerging countries” sau „emerging markets”. Cu alte cuvinte, tari in dezvoltare sau piete in dezvoltare, ca si cum nu am avut niciodata un nivel ridicat, in ochii lor, echivalent cu marile puteri internationale. Dar va intreb pe voi doua lucruri: 1. oare noi de ce nu suntem mare putere internationala, la cate genii a dat tara noastra, cele mai multe si cele mai puternice? si 2. cine a ajutat la dezvoltarea acestor mari puteri internationale, in masura in care noi am dat cele mai multe genii care au revolutionat toate domeniile vietii, de la stiinta (ex. cutia de viteze automata la masini, avionul cu reactie, masina de perforat cu presiune sonica etc.) la politica si economie (teoria statului organic, model politico-economic ce a ajutat Brazilia sa prospere)?

Aceste doua intrebari se rezuma intr-una singura: pe spinarea cui se hranesc celelalte tari, cel putin din Europa? Nu vreau sa spun ca suntem buricul pamantului, caci mai sunt si altii geniali in lumea asta. Dar, am contribuit la iesirea din rascrucea de drumuri a multor tari, de-a lungul istoriei, si la prosperitatea lor. Sa ne aducem aminte si de marii finantatori ai filarmonicelor din Viena si Berlin? Si anume, familiile de baci si ciobani valahi din Transilvania si Banat, dar si din alte locuri romanesti.

Avem nevoie urgenta sa iesim din mitocania de cartier. Dar mai intai, raspundeti la intrebarea: de ce se imparte Romania in doua, sud si nord, aproape total distincte? Ati fost in Nord, in Bucovina, Maramures (Tara Motilor, mai ales), nordul Crisanei? Cum este fata de sudul Munteniei, in special fata de Bucuresti si Judetul Ilfov (denumit pana nu de mult Sector Agricol)? Iar pentru a iesi din mitocania de cartier, avem nevoie sa ne reorientam spre ceea ce si comunistii ne indeamna, adica asa-zisul bine comun. Binele comun nu poate fi realizat sacrificandu-ne capacitatea de a face bine, de dragul binelui comun. Este un non-sens, o butaforie, o absurditate. Binele se face cu valoarea umana, prin intermediul valorilor constiintei, nu prin intermediul distrugerii societatii si stergerii trecutului si identitatii, in masura in care trecutul nostru a fost sacrificial, jertfelnic, de glorie in asta masura.

A te sacrifica pentru altul de langa tine nu inseamna a te auto-distruge. Aici e problema pe care fiecare dintre noi avem nevoie s-o intelegem, caci noi inca credem ca daca facem bine, nu ni se intoarce si pierdem acel bine pe care-l avem. Cum nu se poate mai gresit. In realitate este invers. Deschide porti catre un nivel superior de prosperitate. Si in plus, ridica nivelul de oxitocina din organism, un hormon al bunastarii, facandu-ne sa ne simtim foarte bine si sa vrem sa facem si mai mult bine. Parca suntem alte persoane. Vedeti? Sacrificiul si bunastarea se cresc cu sacrificiul. De la un mic sacrificiu se poate ajunge la ceva mai mult. Cu alte cuvinte, sa alegem prosperitatea pe termen lung si nu supravietuirea pe termen scurt, ca dup-aia mai vedem noi. Acest carpe diem fara nici o perspectiva de viitor este o nulitate. Daca nu avem proiecte de viitor, ce viitor sa avem? Nul.

Astfel ca, gregaritatea poate fi combatuta si cu a lasa loc si celorlalti sa se dezvolte, sa nu ne mai aglomeram pe anumite nise (gen hypermarket-uri, mall-uri, spalatorii auto, vulcanizari, ateliere de termopane etc.) in care credem ca se fac bani multi, ca bani multi se fac si din pariuri, farmacii si banci, iar pe ogoarele patriei pasc troscot caprele, oile, unora sau altora, si nu le cultiva mai nimeni. Unde este Baraganul de alta data care hranea un intreg continent?

In loc de aglomerari urbane si de goliri regional-provinciale (unde in curand o sa bata vantul pustiului) sa alegem adunarile asociatiilor familiale, de exemplu, prin care sa ne punem mintile la contributie ca sa depistam si sa inversam procesul de gregaritate romaneasca, egoica si egoista, prin care am devenit un neam de hoti, in ochii altora.

Destinul nostru de oameni pe fata acestui Pamant este auto-guvernarea prin intreprinderi umane mici si mijlocii.

In curand vom vorbi despre antreprenoriatul social de la noi, care este urmatorul nivel.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!