Teodor Palade – România, lagărul nostru cel de toate zilele

Vi se pare că ne-a mai rămas vreo urmă de libertate? Dacă da, păstrați cu grijă vestea. Poate cei de acolo, de sus, nu vor afla. Pentru că, dacă nu vom fi grijuli, în miez de noapte o nouă Ordonanță Militară elaborată de Comandantul Acțiunii o va anula.

Ei se hrănesc cu libertatea noastră

Am ajuns în faza în care nu mai înțelegem nimic. Parcă se hrănesc cu libertatea noastră și se tem că vor rămâne fără d-ale gurii. Personaje dintre cele mai sinistre, plătite și din banii noștri (pe lângă verzișorii ce le intră în buzunare sosiți prin băncile prietenilor lor ce înfloresc în România ca în Grădina Raiului), nu fac altceva decât să gândească planuri secrete de oprimare a locuitorilor acestui pământ.

Fără nicio noimă, fără nicio explicație, învârtind niște cifre aiuristice pe care nimeni nu le poate verifica, ei ne condamnă din două în două săptămâni la cazne peste cazne. Iar dacă vreunuia dintre noi îi trece prin cap să analizeze cifrele care zilnic ne sădesc în minte spectrul sfârșitului lumii, descoperă că acestea se bat cap în cap. Aproape totul este inventat cu scopul de a ne îngrozi și a ne supune astfel mai ușor. Ne-au transformat într-o turmă, într-o adunătură amorfă de viețuitoare fără voință, obligată să se învârtă amețitor de repede în țarcul ce devine tot mai mic. Suntem legați la gură prin hotărâri de guvern aiuritoare, suntem biciuiți zi de zi cu pedepse tot mai mari, suntem hăituiți de o cohortă de „slujitori ai legii” asmuțiți neîntrerupt împotriva noastră, suntem vaccinați la ordin și triați pe criterii numai de ei știute precum vitele înainte de tăiere.

De ce ne-am mai chinuit?

A trecut un an de zile de când ni se spune să suferim fiindcă numai așa va trece mai repede nenorocirea. Și asta facem! De treisprezece luni ne chinuim. A văzut cineva vreo îmbunătățire? Ni se anunță valuri după valuri de viruși, care mai de care mai devastator. Ni se stinge orice speranță cu apariția a noi și noi tulpini asasine, care mai de care mai ucigătoare. Iar noi trebuie să ne chircim, să fim înspăimântați, să ne plângem de milă în timp ce ei fură miliarde după miliarde. Firme și firmișoare, protejate atent de politicienii la putere, udate la rădăcină de ploaia financiară adusă de norii pandemiei, înfloresc precum acele flori ale morții care se hrănesc cu scursurile din cadavre…  Fiindcă așa se vrea de acolo de sus, oficial suntem într-o situație mai rea decât la începutul acestei pandemii suspect de favorabile bogaților lumii care între timp au devenit și mai bogați. A sosit timpul să ne întrebăm și să-i întrebăm pe conducătorii țării: De ce ne-am mai chinuit?

Holocaustul este de mult depășit

Au transformat țara asta frumoasă într-un abator nenorocit. Ne adună cu forța în spitale ale morții unde suntem uciși în chinuri de neînchipuit. Murim cu zile legați de paturi, înghețați, sedați pentru a ne sufoca lent și sigur, înecați în propriile fecale și răniți adânc de acele perfuzoarelor care se mișcă în carne precum viermii de oțel. Din când în când, câțiva dintre noi, aleși la întâmplare, ard de vii. Prin comparație, până și asfixierea deținuților din lagărele morții cu gazul CICLON (Zyklon-B era denumirea reală, dovedindu-se imposibil să fi fost folosit, iar la Tribunalul de la Nuremberg nu a fost niciodată prezentată „arma crimei” – n. red.) împrăștiat prin duzele de la băile comune pare o alinare. Comparabil cu lipsa de empatie, cu cruzimea nemotivată a unora dintre medicii noștri, comportamentul gardienilor din lagărele morții pare și el o adiere de bunătate.

Asta trăim! Holocaustul este de mult depășit. Azi, numărul celor umiliți, uciși cu sânge rece, schingiuiți și torturați de semenii lor, este cu mult mai mare decât al acelora pieriți în marea tragedie umană a secolului trecut. Se moare cu zile. Ni se refuză tratamentul medical dacă nu am fost atacați încă de virusul zeificat. Mintea lipsită de circumvoluțiuni a conducătorilor noștri, a plăsmuit o Românie în care nu mai există cancer, boli autoimune, cardiace, ciroze, diabet. Locul lor a fost luat de COVID. Motiv pentru care acestei boli i s-au dedicat în mod special așezăminte sanitare în detrimentul celorlalte, desființate. Mor bătrânii în patul lor de frica spitalelor devenite închisori ale morții. Mor cu zile cei ajunși la Terapia Intensivă, transformată acum în Exterminarea Intensivă. Se sinucid cu miile cei ajunși cu nervii la pământ din cauza fricii, a groazei, picurate zi de zi în mințile noastre și nimănui nu-i pasă. Ne omorâm între noi aduși în situații disperate, fără ieșire, de un guvern ce pare a guverna obiecte inerte și nu suflete omenești.

Eu trăiesc aici, nu acolo

Nu-mi dați mie ca exemplu nenorocirile ce se întâmplă în țări mai pricopsite decât a mea. Și nu mă obligați să sufăr și eu azi ceea ce suferă ei. Pentru că eu nu trăiesc acolo. Nu am salariul ca acolo, nu am pensia ca acolo, nu am condițiile de trai de acolo, nu am școlile ca acolo, nu mă bucur de protecția socială de acolo, nu sunt beneficiarul unui sistem de sănătate ca acolo. Dacă, domnilor care-mi dirijați viața împotriva voinței mele, vă aliniați cu o supușenie suspectă la măsurile dure de acolo acum, când și lor le este greu, de ce nu v-ați gândit să le urmați exemplul și atunci când o duceau bine? De ce nu mi-ați asigurat, atunci, un salariu ca în Marea Britanie, o pensie ca în America, școli și universități ca în Franța sau Italia, sistem de sănătate ca în Elveția ori o economie înfloritoare ca în Germania? Fariseilor!

Ați transformat România într-un lagăr

Dacă pe timpul comuniștilor se spunea că trăim în lagărul socialist fiindcă ne era interzis să plecăm peste hotare, cum ar trebui să se numească acum acest ocean de nenorociri în care ați înecat țara? Precum persoanele ostile regimului, ne-ați internat într-un imens lagăr. Unul în care oamenii sunt complet lipsiți de libertate, în care bătrânii trebuie să iasă din casă cu ora, în care noaptea nu ai voie să părăsești locuința, în care nu-ți poți îngropa liniștit morții, în care nu-ți este permis să-ți strângi în brațe copiii, în care ești obligat să respiri aerul necesar vieții tale printr-o cârpă, în care trebuie să declari în scris polițistului de la colțul străzii dacă te duci să-ți cumperi medicamente sau să te ușurezi la privata din colțul străzii, în care copiii nu au voie să se joace și să zburde în parcuri, în care ești închis dacă îți sărbătorești ziua de naștere, în care ești amendat dacă îți jelești părinții plecați de pe acest pământ, în care nu ai voie să protestezi împotriva abuzurilor, în care ești planificat la vaccinare ca vitele la înfierat fără să cunoști efectele acelui vaccin ale cărui singure merite dovedite sunt acelea că nu te ferește de îmbolnăvire, în care ți se refuză medicamentele prin care ți s-ar prelungi viața, în care dacă nu crezi în Dumnezeul Coronavirus ești, în mod necondiționat, proscris.

Mai ieri, gângavul nostru prim-ministru, surprins de un avânt revoluționar defect, anunța poporul că toți cei care se opun portului măștii, distanțării și vaccinării, sunt teroriști!  „În România, de un an de zile, există o campanie împotriva acestor acțiuni pe care le ia Guvernul pentru a opri pandemia. Există o campanie împotriva portului măștii în spațiul public, există o campanie împotriva distanțării și există o campanie împotriva vaccinării. Vă spun că din punctul meu de vedere, aceste acțiuni sunt similare cu acțiunile unor teroriști. A zădărnici această activitate a guvernului care are ca obiectiv îmbunătățirea sănătății tuturor românilor este o acțiune care încearcă să submineze autoritatea statului”⁽¹⁾,a declarat premierul României democrate. Domnia sa, ocupat cu zăpăcirea finanțelor statului și cu guvernarea spre dezastru nu a avut timp să citească Declarația Universală a Drepturilor Omului. Ar fi văzut că acolo, chiar din „Preambul”, se afirmă că acest document excepțional este proclamat de Adunarea Generală a ONU „Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor” precum și „Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi.”

Credulii

Da, ne-ați transformat țara într-un lagăr al deznădejdii. Un lagăr unde unii suferă crunt iar alții sunt mulțumiți că se întâmplă așa. Aceștia din urmă sunt credulii. E plină țara de creduli pentru că, în ciuda unor păreri contrare, mintea umană este mult mai ușor de convertit decât s-ar crede.

Ei, credulii, sunt aceia care au convingerea că guvernul le vrea binele fiindcă așa le spune președintele (neamțul destoinic pe care l-au votat) și pentru că așa susține, gângăvind seară de seară, prim-ministrul.

Ei, credulii, trăiesc cu iluzia că tot ce se spune la televizor este realitatea pură; că politicienilor le pasă de sănătatea publică; că miile de morți „cauzate” de COVID și vânturate pe ecranele televizoarelor zi și noapte sunt reale; că de un an de zile au fost eradicate toate celelalte boli și nu se mai moare din altă cauză; că, devenit noctambul, virusul îi atacă imediat pe toți cei care ies din casă după ora zece seara; că dacă bem un pahar cu prietenii îmbolnăvim întreaga urbe; că fiecare cârciumă este un cuib doldora cu pui și ouă de SARS Cov-2; că dacă își pârăsc poliției vecinii care se veselesc la botezul copilului lor contribuie în mod voluntar la combaterea pandemiei mondiale; că Declarația pe Propria Răspundere reduce numărul îmbolnăvirilor și că boșorogul de pe stradă cu masca permanent căzută sub nas este plătit de coronasceptici ca să răspândească boala.

Până când?

Îngrozitor este că nu există nicio certitudine în privința viitorului. El, viitorul, pare pierdut definitiv într-un ocean de incertitudine, drapat în mod intenționat într-un văl de îndoială. Doar atunci când este vorba despre sosirea în valuri a noilor restricții, cârmacii noștri sunt foarte exacți. Și asuprirea noastră repetată, aplicată în numele binelui nostru, vine fără întârziere chiar la timpul prognozat.

Cu totul alta este situația când dorim să aflăm ceva despre data la care ne vom reîntoarce la viața normală. Atunci, toți specialiștii lui Pește, toți propăvăduitorii Apocalipsei, toți cei care au de pe acum calendarul exact, pe zile, al sosirii valului nou și al perioadelor când ne va invada o altă exotică tulpină virotică de sorginte braziliană, sud-africană sau klingoniană, amuțesc, încep să se bâlbâie, nu mai știu nimic.

De ce? Fiindcă, se pare, pe măsură ce trece timpul, devine tot mai mare gașca celor care doresc ca menținerea acestor stări de urgență, de atenție, de necesitate, de carantinare, de lockdown, sau cum s-or mai numi ele, să se prelungească la infinit. Politicienilor din toată lumea le convine această stare de fapt deoarece pot lua măsuri dure în interesul lor fără a risca proteste imediate și pentru că au posibilitatea de a dirija, fără un control strict, fondurile publice spre domeniile care îmbogățesc firmele personale sau ale prietenilor apropiați. Marii rechini financiari, care și-au înzecit veniturile pe vreme de pandemie, nu doresc nici ei o schimbare a situației atât de profitabile. Uriașa industrie Bigpharma nu are niciun interes să omoare găina cu ouă de aur. Pentru inițiatorii Marii Resetări (ce pare a deveni pe zi ce trece o realitate tot mai concretă) prelungirea stării pandemice e mană crească. Manipulatorii din umbră ai economiei mondiale, cei care câștigă imens din instaurarea fricii la nivel global, vor face tot ce le stă în putință pentru a lungi agonia și pentru a îndrepta spre domeniile controlate de ei o bună parte din bugetele statelor lumii.

Fiind vorba despre manevrarea, ascunsă în spatele groazei de moarte abil induse, unor sume astronomice, de ordinul zecilor de trilioane de dolari, numai niște naivi s-ar mai îndoi că toată această nenorocire nu este dirijată.

Până când? Îndrăznesc să spun că până dincolo de cele mai pesimiste speranțe ale noastre. Acum, în această fază, omenirea este prizonieră. Și o posibilă evadare din spatele gardului simbolic de sârmă ghimpată care învelește globul pare a fi tot mai îndepărtată. De ce? Pentru că gardienii mondiali nu dorm niciodată.

P.S. M-am mai liniștit. Azi, 11.03.2021, la ora 8 p.m., mister Biden Sr. s-a adresat națiunii americane și, într-un discurs extrem de patetic, a anunțat omenirea că SUA vor câștiga bătălia cu virusul și vor reveni la normalitate până la 4 iulie a.c.: „La acest 4 iulie nu vom celebra numai independența noastră ca națiune, dar vom marca și începutul independenței față de virus”⁽²⁾ a declarat președintele american. În mod sigur, nici America nu duce lipsă de creduli.

Note:

1. https://www.activenews.ro/stiri/Derapaj-major-al-premierului-Citu-Cei-care-se-opun-vaccinarii-si-mastilor-sunt-TERORISTI-165683
2. https://www.c-span.org/video/?509778-1/president-biden-addresses-nation-year-anniversary-coronavirus-pandemic

A consemnat pentru dumneavoastra Teodor Palade via teopal.ro.