Tudor Urse – Aliați sau profitori

Din arhiva celui de-al Doilea Razboi Mondial încă se ascund multe documente secrete care ar elucida multe din problemele de astăzi. România deține de asemenea multe asemenea arhive care sunt declasificate dar nu foarte bine distribuite către populație.

De ce, vă întrebați?

Foarte simplu… Pentru că statul nu e interesat ca cetățenii săi sa fie bine informați cu privire la adevărata sa istorie și pentru că relațiile noastre cu aliații noștri de azi ar avea de suferit, și ar trebui rediscutate niște aspecte dure.

Cum ar fi?

Păi să vedem ce avem aici. Vă distribuim astăzi o telegramă semnată de Ion Antonescu către generalul englez Henry Mailtland Wilson, care a fost spre sfârșitul războiului Comandantul Suprem al Aliaților în zona Mediterană și care încerca o forțare a unui asalt similar cu D-Day în Grecia pentru a forța germanii să se retragă mai repede.

Au existat mai multe discuții între Antonescu, britanici și americani pentru a nu cădea în mâinile rușilor după război și pentru a i se păstra suveranitatea țării plătind doar anumite daune Rusiei pe o perioada decisă de comun acord.

Dar veți vedea singuri că aliații noștri nu au fost chiar atât de ajutători precum ni s-a spus. Mai ales britanicii. Se știe deja interesul lui Churchill pentru Grecia și dezinteresul lui total pentru Europa de Est, neavând nici o problemă să cadă în mâna prietenilor ruși. Plus stupoarea și neînțelegerile dintre Churchill și propriul Comandament de Război privind aceste decizii sunt publice. Trebuie doar căutate!

2 aprilie 1944. Telegrama mareșalului Ion Antonescu către generalul britanic Henry Maitland Wilson.

Am primit mesajul dumneavoastră. Vă rog nu cereți unui popor mic, dar viteaz, care de două mii de ani luptă pentru viață, credință și libertate să se dezonoreze și să se distrugă pe sine. Vă rog nu cereți unui soldat cinstit și unui om bătrân să-și sfârșească zilele în umilință. Așa cum dv. luptați pentru Anglia, tot așa lupt și eu pentru patria mea, dar de suferințele, lupta și amenințările sub care noi trăim, d. nu vă puteți da seama. Noi am fost atacați, deși nu am atacat pe nimeni. Ceea ce este al nostru și a fost al nostru de secole, ei ne-au luat. Aliații și prietenii noștri au fost obligați de evenimentele europene din 1940 să ne abandoneze total, lăsându-ne astfel să fim jefuiți de lașii noștri vecini.

Nici unul din marii noștri aliați de atunci nu putea să ne garanteze frontierele noastre reduse ca răspuns la strigătul nostru de alarmă. Alături de Germania am fost nevoiți să ne opunem Rusiei care zilnic ne umilea și ne amenința. Singura țară din lume, care la cererea noastră a fost de acord ca, în împrejurări dificile, să garanteze existența durabilă a națiunii a fost Germania. Când poporul nostru va trebui să moară, nu-i cereți astăzi să acceăte disgrația și desonoarea. Mare și glorios soldat cum sunteți, sunt sigur, veți înțelege. Ajutați-mă să salvez un popor, nu mă forțați să-l arunc în prăpastia fără sfârșit a distrugerii și rușinii. Noi suntem prietenii dv., nu dușmanii dv. Nici un popor, sunt sigur, cu forțele aproape intacte, cum sunt ale noastre, nu ar putea să capituleze și să se retragă din acțiunea în care însăși libertatea și existența lui sunt în joc fără o garanție serioasă pentur zilele care vor veni. Că nu se va comite nici o interdicție în legătură cu acest mesaj, mă bizui pe dv. ca soldat.

ASD, Microfilme SUA, rola 662, cc. 848-849 / Antonescu, mareșalul României și răsboaiele de reîntregire, vol. III, Editura Nagard, Milano, 1989, pp. 388-389.

Trageți singuri concluziile. Adevărul iese la iveală, până la urmă!

Al vostru,

Urse Morega Tudor Alexandru