Tudor Urse – Valoarea presei!?

Vorbeam mai demult cu un prieten bun despre principiul Adevărului și legătura sa cu presa în general. O discuție cu multe răspunsuri dar și multe semne de întrebare.

Tot discutam noi despre manipulări și despre cât de ușor se vând jurnaliștii pentru bani încât la final îmi spune o frază care mi-a rămas și acum în minte: „Jurnalismul este câinele de pază al democrației! Jurnaliștii ar trebui să investigheze tot ce e corupt și să relateze cât mai sincer cele știute populației”.

„Mda…”, răspund eu. Dar ce te faci când democrația este demult pierdută? Pe cine mai păzește presa când stâlpii democrației sunt corupți? Nu tot pe corupți? Sau pe păpușarii din umbră?

Îmi vine în minte apărarea lui Socrate, care a fost un caz celebru. Un mare fan al democrației la început ajunge să o respingă spre final mai ales când este acuzat de tribunii Atenei de „coruperea” tineretului prin faptul de ai învăța să discearnă și să se întrebe de ce-ul lucrurilor. Mai ales când venea vorba de guvernanții de pe atunci.

Finalul este de analizat. Socrate este condamnat în exil și ultimele sale cuvinte sunt: „…Și acum toți mergem spre treburile noastre ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Fie că voi mergeți să vă continuați viața, iar eu să mi-o pierd pe a mea, lăsăm decizia în mâinile Zeilor care dintre acțiuni este mai potrivită!”

De ce a respins Socrate democrația? Pentru că odata cu trecerea timpului aceasta se putea împărțea în două aspecte: anarhie și apoi tiranie.

Oamenii oricât de bune intenții ar avea, acestea pot conduce la un moment dat un popor întreg către Abis. Mai ales dacă nu ai anumiți ghizi spirituali care știu să facă politică. Adica de a conduce cu înțelepciune un popor. Daca știu cu adevărat să aleagă ce e într-adevăr util poporului lor și să-i conducă ușor-ușor către auto-guvernare. Iar dacă nu, pierzi acei ghizi, începi să te corupi.

Bun. Ce legătură are cu presa? În primul rând presa din cele mai vechi timpuri a avut responsabilitatea de a relata lucruri mai puțin știute și care îi ajută pe cei de rând să își pună întrebările necesare despre afacerile murdare ale celor care ne conduc și de ce-ul lumii.

Însa tot aceeași presă care trebuia să ne informeze corect despre ce se întâmplă cu adevărat, devine inamicul public nr. 1 al nostru pas cu pas (ca să îl citez pe un așa-zis guvernant de-al nostru de astăzi).

Pas cu pas tehnicile de fake-news, răstălmăcirea frazelor politicienilor, exagerarea lucrurilor și manipularea adevărului ne-au sădit în suflete nici mai mult, nici mai putin decât scârba și ura, dar și neîncrederea! Mai ales azi! De aceea suntem din ce în ce mai puțin prezenți la vot.

Unul din marile riscuri pe care și le asumă acei puțini jurnaliști care încă mai scriu din fracțiunea lor de Conștiință ajutându-i pe semenii lor să discearnă singuri o situație este faptul de a fi marginalizați de înșiși cititorii lor.

Și asta se face extrem de ușor, cum zice americanul: „On the click of a button!” (la apăsarea unui buton).

Tot ce înseamnă propaganda de astăzi este îndreptată doar spre satisfacerea pasiunilor și dorințelor noastre josnice, manipulându-ne subconștientul în așa hal încât chiar credem că aveam nevoie de acele mizerii.

O presă bună e o presă care indiferent de riscuri propagă adevărul prin orice mijloace posibile căutând diverse căi de a-l aduce cititorilor (ex: David Icke, London Real, InfoWars, Justițiarul, Curaj TV etc.).

O presă utilă e aceea în care ne sunt aduse informații utile sufletului într-un moment de cotitură în viața noastră ce ne poate schimba existența (ex: Vopus, Radio Maitreya).

O presă necesară e una în care sunt demascați trădătorii, mincinoșii și corupții prin dovezi concrete puse la dispoziția publicului pentru ca memoria lor să fie ștearsă de pe fața pământului și să nu mai repetăm aceleași greșeli, să nu îi mai băgăm în istorie.

Cam atât despre Adevărul și Presa.

Restul… e cum zicea Mark Twain: „Dacă nu citești presa ești neinformat! Dar dacă o citești, ești dezinformat!!”

Pe curând prieteni,

Al vostru Urse Morega Tudor Alexandru.