denis buican-peligrad

Conferință Denis Buican-Peligrad - „Evoluție și involuție în viața biologică, socială, culturală și politică”

Evenimentul e organizat de revista CERTITUDINEA, FUNDAȚIA ION I. BRĂTIANU și Asociația ART VERBA

Marți 6 septembrie, începând de la ora 16.00, marele savant francez de origine română DENIS BUICAN-PELIGRAD va susține, la Palatul Brătianu de pe Strada I.C. Visarion Nr. 4-6 Sector 1, Bucureşti (lângă Piața Romană) conferința cu titlul „Evoluție și involuție în viața biologică, socială, culturală și politică.

Precizăm că, în cursul anilor 2020-2021, au fost organizate, în onoarea sa, mai multe evenimente publice sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, evenimente în care profesorul Denis-Buican Peligrad a avut ocazia să cunoască și să fie cunoscut de publicul român: două conferințe publice în 2020 și una în 2021, acordarea distincției de ROMÂN UNIVERSAL, „pentru excelența competenței sale în spațiul Culturii Universale, ca exponent de vîrf al contribuției românești la Patrimoniul Mondial al Istoriei și Civilizației”, acordarea titlului de membru de onoare al UZPR, lansarea volumului antologic de poezie, „Seceriș târziu” (apărut la Editura UZP). Toate aceste acțiuni au fost coordonate personal de Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR.

Denis Buican are acum 88 de ani și locuiește în Franța, la Paris. În această perioadă se află în România pentru a-și revedea prietenii și locurile natale. Cu această ocazie, a răspuns propunerii noastre de a ține încă o conferință publică în București…

mogosoaia, Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, calatorie initiatica

Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” - Noi expoziții în galeriile Palatului Brâncovenesc din septembrie

Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului – Mogoșoaia invită publicul, în primul weekend al toamnei, la deschiderea a două noi expoziții în galeriile Palatului Brâncovenesc.

mogosoaia, Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, calatorie initiatica

La galeria Foișor, publicul este invitat sâmbătă, 3 septembrie 2022, de la ora 16.00, la vernisajul expoziției de sticlă și bijuterie CĂLĂTORIE INIȚIATICĂ, artiști Alice Protopopescu și Panteleymon Arnaudov, curatori: Bogdan Adrian Lefter  și  Ioana Stelea.

„Călătorie Inițiatică” este un proiect expozițional ce invită publicul să descopere parcursul inițiatic a doi artiști emergenți ce au reușit în ultimii ani să-și construiască o identitate recognoscibilă în arta contemporană.

Colecția de lucrări prezentate relevă o simbioză artistică sublimă între doi făuritori de frumos, între doi îmblânzitori ai focului cu ajutorul căruia metalul și sticla capătă forme de o delicată expresivitate estetică.

Bijuteriile artistei Alice Protopopescu depășesc cu mult sfera clasică de obiect purtabil ce împodobește trupul. Fiecare piesă „statement” devine un ecosistem cu un mesaj puternic menit să atragă atenția asupra impactului nefast pe care îl au acțiunile noastre în natură. Un concept ecologic cu impact imediat asupra vieții noastre care invită la conștientizarea comuniunii cu natura și a dependenței noastre față de aceasta.

Panteleymon Arnaudov este un artist care prin tehnica sticlei suflate și modelate la cald sintetizează armonios în transpuneri aparent minimaliste, simbolurile arhaice, care devin instantanee pe suprafața volumelor din sticlă. Materialul capătă sub bagheta artistului atribute plastice inedite, tehnic fiind controlate și speculate transparența, nuanțele și grosimile. Formele prețioase pot fi atât terestre prin liniile ușor ondulate, tăcute și fluide, cât și celeste prin explozia de strălucire în ploaia de goluri de aer.

Galeria Parter, găzduiește, de asemenea, începând de sâmbătă, 03 septembrie, de la ora 17.00, expoziția artiștilor Georgiana Manea Josan și Eusebiu Josan, intitulată NOD, curator Lina Țărmure.

mogosoaia, Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, calatorie initiatica

Conform DEX-ului, nod se referă la un „loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâșii de pânză etc. ca să se țină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâșii de pânză etc. unde s-a făcut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete și s-a strâns tare; legătură obținută astfel.”. „pânză”, „strâns împreună”, „în lungul sau la capătul”, „strâns tare”, acestea sunt cuvintele / sintagmele care, armonizate cu grijă, pot alcătui tabloul metaforicodescriptiv al celor doi artiști, care ar suna astfel: Georgiana Manea-Josan și Eusebiu Josan și-au început pânza din același capăt, și au continuat-o împreună de-a lungul parcursului personal și profesional. Deși aflați continuu la o distanță infimă, strânsoarea împreunării fiind omniprezentă, cele două „fâșii de pânze” au fiecare o specificitate aparte. Fie că vorbim despre grădinile Georgianei sau despre structurile abstracte ale lui Eusebiu, compozițiile converg dintr-o gândire abstractizată, dar care se bifurcă în virtutea caracteristicilor distinctive ale fiecărui individ. 

Expozițiile pot fi vizitată în perioada 3 septembrie – 3 octombrie 2022.

muzeul taranului roman, zilele muzeului taranului

Muzeul Țăranului Român - Zilele Muzeului Țăranului 8 – 18 septembrie 2022

Ca în fiecare început de toamnă, în preajma sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci, cunoscută în popor și ca Ziua Crucii, Muzeul Național al Țăranului Român întâmpină anotimpul cu expoziții noi, Festivalul povestirilor de pe Via Transilvanica, lansări de carte, ateliere, târg de icoane și proiecții de film. Vă așteptăm, în perioada 8 – 18 septembrie 2022, la cea de a zecea ediție a Zilelor Muzeului Țăranului!

În prima zi a evenimentului, Muzeul Național al Țăranului Român și Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău, cu sprijinul Ambasadei Republicii Moldova la București, vernisează joi, 8 septembrie, ora 17.00, la Sala Tancred Bănățeanu, expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii. Expoziția reunește câteva dintre cele mai frumoase scoarțe aflate în depozitele celor două instituții naționale, de o valoare inestimabilă.

În perioada 9 – 11 septembrie 2022, publicul este așteptat la Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica. Vizitatorii vor putea descoperi România, de la Putna la Drobeta-Turnu Severin: destinații noi de călătorie, artiști și meșteșugari veniți de la ei de-acasă, mâncare bună și muzică live. Festivalul va aduce „Împreună, în simbioză cu patrimoniul cultural”: gastronomie locală, destinații turistice, producători, muzică, artă și meșteșug, proiecte și asociații care cresc frumos comunitățile din perimetrul Via Transilvanica. Prin acest eveniment, celebrăm Zilele Europene ale Patrimoniului, sâmbătă, 10 septembrie.

În parteneriat cu Centrul de Studii Arhitecturale și Urbane din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu vom găzdui workshop-ul Arta Paielor – Tablouri cu Paie, ce se va desfășura luni și marți, 12 și 13 septembrie 2022, între orele 11.00 și 15.00, în curtea Muzeului Țăranului. De asemenea, în cadrul aceluiași parteneriat, între 8 septembrie și 7 octombrie, trecătorii vor putea vedea expoziția Arhitectură și materiale tradiționale de construcții, în zona de afișare de pe Bulevardul Ion Mihalache. Expoziția cuprinde șapte lucrări pe tematica materialelor de construcții tradiționale realizate de studenții arhitecți din anii universitari 2020-2022, în coordonarea lect. dr. arh. Laura-Andreea Dobrescu.

Marți, 13 septembrie 2022, începând cu ora 16.00, la Sala Media, va avea loc conferința de lansare a proiectului finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA – Dragă Arhivă. Laborator de inovație muzeală. Invităm publicul la o discuție critică, dar relaxată, despre relevanța arhivelor muzeale astăzi și oportunitățile prin care ele pot deveni inspirație pentru industriile cultural-creative.

Miercuri, 14 septembrie, de la ora 18.00, vom deschide, Sala Acvariu, Expoziția Meșterului crucer Vasile Marin, din Brebu. Expoziția este concepută în completarea Târgului iconarilor și al meșterilor cruceri, care va avea loc, în acest an, în perioada 16 – 18 septembrie. Descoperiți în târg: prăznicare, sfinți protectori, heruvimi, Crucea în variante închipuite și zugrăvite pe icoane pe lemn, icoane pe sticlă, icoane de vatră, crucițe, cruci de mână, pristolnice, miniaturi religioase, izvoade, pecetare, mozaicuri, obiecte și lucrări care se înscriu în teritoriul artei sacre. De asemenea, cei mici sunt așteptați la ateliere de încrustații în lemn şi de pictură pe sticlă.

PROGRAM

Joi, 8 septembrie
Ora 15.00 – Vernisajul expoziției Arhitectură și materiale tradiționale de construcții, în zona de afișare de pe Bulevardul Ion Mihalache
Ora 16.00 – Lansarea cărții Retorica vestimentară, de Varvara Buzilă, la Sala Media
Ora 17.00 – Vernisajul expoziției de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 15.00 – 18.00 – Expoziția „Unexpected (RE)solutions: How the process drives the outcome”, la MNȚRplusC

Vineri, 9 septembrie
Orele 15.00 – 19.30 – Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, în curtea interioară
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 15.00 – 18.00 – Expoziția „Unexpected (RE)solutions: How the process drives the outcome”, la MNȚRplusC

Sâmbătă, 10 septembrie
Zilele Europene ale Patrimoniului. Ediția XXVIII

Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 10.00 – 19.30 – Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, în curtea interioară

Ziua Cinematografiei. Prima ediție
Orele 13.00 – 14.00 – Atelier educativ pentru liceeni, despre realizarea filmelor de animație, urmat de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu Valentin Urziceanu, la Cinema Muzeul Țăranului
Orele 14.00 – 15.30 – Proiecția filmului de animație Merge și-așa (78 min.), în regia lui Valentin Urziceanu, la Cinema Muzeul Țăranului

Orele 15.00 – 18.00 – Expoziția „Unexpected (RE)solutions: How the process drives the outcome”, la MNȚRplusC

Duminică, 11 septembrie
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 10.00 – 19.30 – Festivalul Povestirilor de pe Via Transilvanica, în curtea interioară

Luni, 12 septembrie
Orele 11.00 și 15.00, workshop-ul Arta Paielor – Tablouri cu Paie, în curtea Muzeului Țăranului

Marți, 13 septembrie
Orele 11.00 și 15.00, workshop-ul Arta Paielor – Tablouri cu Paie, în curtea Muzeului Țăranului
Ora 16.00 – lansarea proiectului Dragă Arhivă. Laborator de inovație muzeală,
Proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, la Sala Media
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu

Miercuri, 14 septembrie
Ora 18.00 – Vernisajul Expoziției Meșterului crucer Vasile Marin din Brebu, județul Prahova, Sala Acvariu
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu

Joi, 15 septembrie
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția Meșterului crucer Vasile Marin din Brebu, județul Prahova, Sala Acvariu

Vineri, 16 septembrie
Orele 10.00 – 18.00 – Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri, în curtea interioară
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția Meșterului crucer Vasile Marin din Brebu, județul Prahova, Sala Acvariu

Sâmbătă, 17 septembrie
Orele 10.00 – 18.00 – Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri, în curtea interioară
Orele 11.00 – 13.00 – Atelier de sculptură în lemn cu Vasile Moldoveanu
Orele 14.00 – 16.00 – Atelier de pictură pe sticlă cu Angela Ludoşanu
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția Meșterului crucer Vasile Marin din Brebu, județul Prahova, Sala Acvariu

Duminică, 18 septembrie
Orele 10.00 – 18.00 – Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri, în curtea interioară
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția de scoarțe românești, Țeserea lumii, la Sala Tancred Bănățeanu
Orele 10.00 – 18.00 – Expoziția Meșterului crucer Vasile Marin din Brebu, județul Prahova, Sala Acvariu

mihai eminescu, ziua lui eminescu, romania, societatea, statul, basarabia

Mihai Eminescu - Din nefericire...

Din nefericire organele roşii nu sunt capabile de o discuţie serioasă. A discuta va să zică a compara argumentele proprii cu cele ale adversarului şi a destinge cu dezinteresare care e mai tare, care e adevărat. Dar când altceva zici, altceva [î]ţi răspunde; când dai ici şi crapă cine ştie unde, când discuţia, în loc de-a fi o comparare de argumente, degenerează în ceartă pentru vorbe, în logomahie şi subtilităţi, discuţia e stearpă.

Am dovedit de zece ori ceea ce nu avea nevoie de dovadă: evidenţa; am dovedit că deasupra poporului românesc istoric pe care-l cunoaştem toţi de acum douăzeci treizeci de ani, deasupra ţăranului a moşneanului, a breslaşului, a boierului mare şi mic s-a superpus o pătură de populaţie străină, romanizată în parte în privinţa limbei, dar neavând deloc nici natura, nici instinctele poporului nostru.

E clar că această populaţie joacă în viaţa noastră publică rolul unui altoi care produce alte fructe decât trunchiul în care s-a altoit şi, drept vorbind, fructe veninoase.

Altoit în stejar, trăieşte din sucul stejarului, iar acesta se usucă, căci populaţia moşneană a acestei ţări, săteanul, e morbid (dovadă spitalele d-lui C.A. Rosetti) şi supus unei mari mortalităţi.

Am dovedit că acest altoi veninos n-are nici minte, nici inimă. Oamenii aceştia, cari sunt aproape toţi roşii, sunt mărginiţi în privirea inteligentei, răi, meschini, falşi în privirea caracterului. Am probat că între ei nu se poate naşte un autor de exemplu, un om de ştiinţe sau de litere, un om care să compenseze, prin ştiinţă sau talent, munca naţională ce-l susţine; că n-au nici un alt talent decât acela al vicleşugului, al pungăşiei, al cumulului, al tripotajului; că mintea la ei e substituită printr-un surogat din cele mai rele, pişicherlâcul ; inima şi caracterul prin surogate şi mai rele, prin falsitate şi înclinări de trădare.

Iată ceea ce am dovedit clar.

De aceea principiile nu sunt pentru ei decât nişte pretexte sunătoare pentru a amăgi mulţimea, gata de-a renunţa la ele îndată ce un interes material, bănesc, îi îndeamnă la aceasta.

Astfel cel mai aprig republican şi redactor al „Republicei Rumâne” aruncă tot bagajul său de principii în baltă pentru o pensie reversibilă; altul aruncă republica de la Ploieşti pentru o funcţie.

Dac’ ar fi consecuenţi, fie republicani, fie liberali, fie ce-or fi, cu un cuvânt dac – ai şti de ce să te ţii, lupta ar fi posibilă. Dar azi republican, mâine monarhist, azi una, mâine alta, după cum dictează interesele materiale momentane ale coteriei; iată ceea ce face o luptă de idei imposibilă.

Pătura aceasta superpusă de Caradale, Pherekyzi etc. e foarte numeroasă. Ea meşteşug cu care să se hrănească cinstit nu ştie, ea carte nu ştie, ea caracter n-are, cu un cuvânt, nimic ce ar îndreptăţi-o de-a juca un rol în viaţa publică. Cu toate acestea ea este totul azi în stat.

De aci vezi directori de drum de fier ce nu ştiu abecedarul mecanicei, de-aci directori de bancă naţională cu patru clase primare; de aci directori de servicii ce abia se ştiu iscăli. În toate ramurile vieţii intelectuale şi a statului, în toate încheieturile organice ale naţiunei s-a încuibat paraziţi; tocmai centrele organice sunt cuiburile în cari se prăsesc şi se înmulţesc.

Dar asta n-ar fi nimic.

Existenţa tuturor acestor oameni costă bani; banii sunt munca cuiva.

Precum însă aproape singurul producător în ţara noastră e ţăranul, trei din patru părţi a poporului, susţinerea întregei xenocraţii se traduce în muncă ţărănească, în bir plătit de ţăran sub sute de forme!

Toate aceste sunt clare, sunt matematic exacte. Suma de putere de care dispune ţăranul nu poate suporta greutatea ce i se impune fără nici o compensaţie; el cheltuieşte din puterea lui vitală mai mult decât poate restitui; de acolo falimentul puterilor lui vitale: morbiditatea, mortalitatea.

Se poate traduce în formule această socoteală.

Daca înainte vreme ar fi fost în ţară 1500000 de contribuabili, iar clasa dirigentă era reprezentată prin cinci sute de inşi, munca socială necesară pentru a o susţine era reprezentată prin fracţia 5/15000 sau 1/3000. O a treia mia parte din puterea sa musculară datorea ţăranul statului.

Azi sunt zeci şi iarăşi zeci de mii de oameni cari, sub o formă sau sub alta, trăiesc din aceeaşi pungă a ţăranului. Sunt în fiecare sat cel puţin zece lefegii, ceea ce face un condei de 40 mii de lefegii; apoi comunele urbane, apoi statul. dacă om pune 100 000 nu greşim. Dar unde punem întregi popoare parazite ca cel ovreiesc, care nu produce nimic şi trăieşte numai din scumpirea obiectelor de consumaţiune? Aceştia sunt 500000. La un loc toţi străinii, lefegii, clasele consumatoare care nu produc nimic se urcă la un milion, de nu mai mult. Fracţia nu mai [e] cea de sus 1/3000, ci 2/3, adecă două din trei părţi din viaţa sa trebuie să cheltuiască un om pentru a susţine statul şi societatea, care nu-i da nici o compensaţie.

Dar Dumnezeu i-a dat omului abia atâta putere încât să se susţină pe el însuşi şi familia şi un prea mic prisos la dispoziţia vieţei publice. E evident că toată economia lui e zdruncinată, precum o şi vedem dovedit în monografia d-lui A.V. Millo, care, făcând bugetul unui ţăran condei cu condei, arată că abia fruntaşii se pot ţine în echilibru;

ţăranul cu doi boi, pălmaşul, îşi încheie anul c-un mare deficit ce se traduce în datorii.

A, dacă clasele dirigente compensau munca ţăranului prin munca lor, dacă o administraţie cinstită [î]l ocrotea de spoliare, dacă un cler luminat [î]l ferea de vicii şi de demoralizare, dacă o legislaţiune onestă ţinea seamă de starea lui şi-l ocrotea în loc de a-l pune sub dispoziţii cosmopolite; daca, c-un cuvânt, exista înţelegere, pentru ceea ce e în adevăr esenţa statului, apărarea claselor producătoare în contra celor consumatoare, apărarea de exploatarea altora şi de propriile sale înclinaţiuni, arunci era altceva! Daca, cu aceeaşi sumă de putere musculară, ţăranul, prin instrucţie, ar fi ajuns a produce de zece, de douăzeci de ori pe atât pe cât poate produce azi cu instrumente primitive şi cu metod primitiv, atunci lucrurile ar avea o altă faţă. Atunci clasele de jos ar fi ţinut pas în producţiune cu trebuinţele celor dirigente, atunci ar fi fost echilibru şi ar fi fost bine.

Dar clasele dirigente, dar Caradalele, Costineştii sunt tot atât de inculte ca şi ţăranul; nu sunt în stare de-a compensa munca lui.

Credem cel puţin că marile mistere ale abecedarului, în modul în care le-a învins Serurie şi Carada, nu constituie un merit pentru a-i vedea cu lefuri şi diurne de zeci de mii de franci pe an.

Şi pe lângă aceasta, pe lângă că sunt necapabili de muncă, leneşi şi tâmpiţi, maloneşti şi răi, mai sunt şi străini, veniţi de ieri alaltăieri, ridicaţi de la covrig şi bragă la ranguri sociale înalte.

Fără îndoială că şi în alte ţări clasele lucrătoare nu sunt bogate; pentru ele e adevărat axiomul stabilit de Turgot că nu vor câştiga decât minimul necesităţilor lor. Dar acolo populaţia e prea mare în raport cu întinderea statului, în raport cu puterea de producţiune a pământului.

Cestiunea socială e acolo înainte de toate agrară şi o rezolvă întrucâtva capitalul industrial, care caută a plasa munca ţării suprapopulate în ţări nepopulate.

Dar la noi cestiunea socială e o cestiune de parazitism. Plebe grecească, bulgărească. jidovească, căreia [îi] e ruşine de muncă sau care nu ştie şi nu poate munci, s-au încuibat deasupra poporului nostru şi-l stoarce până la sânge.

Şi ce plebe?

Comună, mult mai puţin inteligentă decât poporul nostru, fizic decrepită, moraliceşte putrezită.

Nu xenocraţie prin cucerire, ci xenocraţie prin furişare, prin introducere în mod clandestin, prin înveninare.

De aceea nu e de mirare că toate instituţiile noastre s-au discompus de acest venin cadavaric. Biserica nu mai e biserică, căsătoria nu mai e căsătorie, şcoala nu mai e şcoală; nimic nu e acătării.

Dar unde punem trebuinţele acestei plebe? Trebuinţe aristocratice, pariziene, de cari clasele dirigente vechi nici nu visau.

La toate adevărurile acestea, limpezi ca cristalul, la părerea de rău că mersul dezvoltării noastre n-a fost organic, continuitiv, că ne costă sănătatea şi bunăstarea poporului nostru, ce ne răspund aceşti arhistrăini?

Că suntem socialişti. Ei, cari în adevăr sunt socialişti când n-au slujbe, dar foarte regalişti când sunt în pensii reversibile şi în cumul, nici nu înţeleg însemnătatea teoretică a cuvântului.

Cestiunea e fără contestare socială: am fi socialişti însă numai atunci când am propune o soluţiune socialistă. Departe de noi asta. Din contra, soluţiunea ce-o propunem nu poate fi decât conservatoare, reacţionară chiar. Clasele muncitoare trebuiesc scăpate de paraziţi; paraziţii însăşi trebuiesc, prin o riguroasă organizaţie, siliţi la munca la care se pricep. La tăiat lemne Serurie, la cârciumărie Carada. Nu oameni mari cu abecedarul în mână, nu escroci şi tâmpiţi în demnităţile statului, nu cocoterie şi pungăşie în afacerile publice.

O reorganizare socială având de principiu apărarea şi încurajarea muncii, înlăturarea feneanţilor şi paraziţilor din viaţa publică, iată ceea ce e de neapărată necesitate.

Aşadar să ne înţelegem.

Nu cerem şi nu voim, precum insinuă „Românul”, esterminarea cu sabia a elementelor hibride. Dar ceea ce pretindem pozitiv e ca asemenea elemente să nu fie determinante, domnitoare în statul român. Nu ne opunem dacă ele se vor hrăni prin muncă proprie, dar nu exploatând munca altora. Nu avem nimic de zis dacă Serurie se va ocupa cu cinstita cismărie, Bosnagi cu zidăria. Dar în capul unui stat român nu se cade să vedem aproape esclusiv numai oameni străini, incapabili de-a pricepe geniul poporului nostru şi, până la un grad oarecare, incapabili de a-l iubi şi de a-l cruţa.

Şi, când vorbim de poporul român, ştim foarte bine de cine vorbim. Nu de amestecături, nu de oameni veniţi de ieri alaltăieri în una din provinciile Daciei lui Traian, ci de acel element etnic ieşit din încrucişarea romanilor cu dacii, de rasa română. Aceasta a fost în trecutul ţărilor noastre rasa plastică, rasa formatoare de stat, cea orânduitoare, cea istorică; aceasta trebuie să şi rămâie de acuma înainte. Cumcă deosebirea între adâncimea rasei istorice şi superficialitatea celor superpuse e mare o ştie oricine. În inima unui popă din Ardeal e mai mult sentiment naţional românesc decât într-o sută de mii de Caradale şi [în] craniul unui singur român încape de cinci ori pe atâţia creieri pe cât s-ar constata cu cumpăna în titvele mutrelor de paiaţă ale patrioţilor.

TIMPUL 1 ianuarie – 31 decembrie 1881