ȘTIAȚI CĂ cel mai vechi schit de maici din țară este OSTROV?

Avem mânăstiri cu carul. Iar județul Vâlcea dispută primul loc cu județul Suceava pe numărul de biserici, schituri și mânăstiri de nu mai ști de fapt cine a construit ultimul lăcaș de cult.

Și nici nu trebuie să ne batem capul cine ocupă primul loc. De fapt, ce contează este sa le vizităm în număr cât mai mare. Pentru că fiecare din ele reprezintă o părticică de puzzle istoric care face întreg tabloul a ce numim cultura și istoria României.

Astăzi vă prezentăm un astfel de loc și evident vă invităm să-i pășiți poarta, sau mai bine zis, în acest caz, podul.

Este vorba despre schitul Ostrov din orașul Călimănești.

Schitul Ostrov se află în staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti, la o distanţă de 5 km de halta CFR Călimăneşti-Jiblea, pe insula din mijlocul Oltului, pelerinii care vin aici traversând podul pentru a intra în parcul secular, de o frumuseţe deosebită, şi apoi în incinta propriu-zisă a mănăstirii.

Ctitoria de la Ostrov urmează celei de la Curtea de Argeş, fiind construită din piatră şi cărămidă. Astăzi se mai păstrează bisericuţa cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

Aceasta a fost construită pe fundația unei alte bisericuțe de lemn, datând după cercetări pe la sfârșitul sec XIV. Astfel actuala biserică este ridicată în timpul domniei lui Neagoe Basarab și a soției sale Despina.

De altfel, numele doamnei Despina este strâns legată de acest loc prin faptul că după moartea voievodului, aici s-a călugărit luându-și numele de Platonida. De asemenea și fiica acestora Stana se călugărește aici. În plus, tot aici și mama lui Mihai Viteazul, după asasinarea sa, se călugărește cu numele de Teofana. Este înmormântată la Cozia.

De la 1890 devine schit pentru călugărițe, devenind astfel cel mai vechi schit de acest fel de la noi din țară.

Din timpul lui Neagoe Basarab ne-au rămas 3 icoane – Sfântul Nicolae, Coborarea de pe cruce și Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Artă al României. Astfel acestea se înscriu printre cele mai vechi icoane din țară.

Sfântul Nicolae pare să fi fost patronul spiritual al voievodului ctitor. Icoana care înfăţişează pe Sfinţii Simion şi Sava, patronii sârbilor (doamna Despina era de neam sârbesc), o arată pe doamna îngenuncheată în faţa Sfântului Simion, îmbrăcat în haină aspră călugărească. La picioarele Sfântului Sava, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, stau îngenuncheate cele două fiice ale Despinei, Stana şi Ruxandra. Referitor la icoana Coborârii de pe Cruce, izvorul de inspiraţie al acesteia îl aflăm din cartea de învăţătură a lui Neagoe, către fiul său, Teodosie: de o parte, Maica Domnului Îl privea îndurerată pe Fiul său mort, în partea opusă, o altă mamă îndurerată, Despina, doamna lui Neagoe, îndoliată, purtând pe braţe pe fiul său mort, Teodosie, îmbrăcat în costum domnesc, având coroană pe cap, o roagă pe Maica Domnului să primească sufletul lui Teodosie. Cele trei icoane, prin subiectele lor originale, prin elementele profane îmbinate în compoziţia lor şi prin valoarea artistică rămân unice în iconografia noastră creştină.

Iniţial, biserica din Ostrov nu a fost pictată. Situaţia este asemănătoare bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, care la sfinţire nu era împodobită cu pictură murală. Se pare că fresca actuală este realizată în anul 1760, neputându-se şti dacă a mai existat o pictură anterioară. Pictura este realizată în stil bizantin, tehnica fresco.

O mare atracție o reprezintă tâmpla aurită din lemn de tei care datează se pare de la construcția bisericii. Restul picturilor au fost realizate la 1790 de către Ioan Zugravul.

De-a lungul timpului, construcţiile Schitului Ostrov au suferit o serie de reparaţii, mai ales în ultimul secol, fără a le influenţa însă stilul. Restaurările din 1940 au fost impuse de incediul din 1939; au urmat îmbunătăţiri şi reparaţii între anii 1956-1959 şi 1962-1963 prin grija Episcopiei Râmnicului şi Argeşului de atunci, când se reacoperă biserica cu şindrilă, sunt restaurate clădirile anexe, se împrejmuieşte grădina schitului cu grilaj de fier, iar curtea devine un parc cu flori. În perioada 1979-1988 începe un alt val de renovări. Astfel, datorită creșterii nivelului apei, de pe urma construcției barajului Călimănești, insula a fost ridicată 6 metri pentru a preveni inundația locului.

Până în 1997, schitul Ostrov aparține ba de Cozia, ba de Mânăstirea Turnu. Apoi cu venirea unei noi starețe, aceasta devine proprietară a insulei și din anul 2000 începe renovarea locului.

Astăzi, pe lângă aspectul său deosebit de frumos, a plimbării pe faleză cu iz de mare, a celor 47 de arbuști deosebiți, oamenii vin și pentru a fi ascultați și a se vindeca de problemele lor. Multă lume ce a trecut pe la Ostrov, a dat mărturie de puterea de vindecare a icoanei Maicii Domnului care îi ajută pe toți cei aflați în suferință, dar și a măicuțelor care se îngrijesc cu multă răbdare de cei veniți.

În loc de încheiere, vă lăsăm și o legendă pentru a vă grăbi vizitarea acestui superb locaș religios.

Se zice că pe vremea lui Neagoe Basarab, într-o sâmbătă noapte, un muntean se întorcea de la câmp, cu carul încărcat de târguieli. Ajuns în dreptul Călimăneştilor, cam grăbit de un cer ameninţător, aude clopotele unei mănăstiri din apropiere şi-şi dă seama că e ceasul Vecerniei de sâmbătă. Opreşte carul, dejugă boii, le dă de mâncare, mănâncă şi el ceva şi se culcă. În curând, vine dinspre munte o ploaie mare. Apele Oltului se umflă, năvălesc şi ameninţă drumul în marginea căruia se afla omul. Creştinul însă nu se clinteşte, îşi face semnul crucii şi aşteaptă. Apele se întind ocolindu-l, el rămâne pe uscat până luni dimineaţa, când îşi urmează drumul. Vodă aude de această minune şi hotărăşte să ridice acolo o biserică. Legenda e simplă, dar are un caracter moralizator. Dumnezeu îl ocroteşte pe creştinul evlavios, care păzeşte sărbătorile.

Via ziarullumina.ro.

A consemnat pentru dumneavoastră,

Urse Morega Tudor Alexandru