ȘTIAȚI CĂ cel mai vechi schit de maici din țară este OSTROV?

Avem mânăstiri cu carul. Iar județul Vâlcea dispută primul loc cu județul Suceava pe numărul de biserici, schituri și mânăstiri de nu mai ști de fapt cine a construit ultimul lăcaș de cult.

Și nici nu trebuie să ne batem capul cine ocupă primul loc. De fapt, ce contează este sa le vizităm în număr cât mai mare. Pentru că fiecare din ele reprezintă o părticică de puzzle istoric care face întreg tabloul a ce numim cultura și istoria României.

Astăzi vă prezentăm un astfel de loc și evident vă invităm să-i pășiți poarta, sau mai bine zis, în acest caz, podul.

Este vorba despre schitul Ostrov din orașul Călimănești.

Schitul Ostrov se află în staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti, la o distanţă de 5 km de halta CFR Călimăneşti-Jiblea, pe insula din mijlocul Oltului, pelerinii care vin aici traversând podul pentru a intra în parcul secular, de o frumuseţe deosebită, şi apoi în incinta propriu-zisă a mănăstirii.

Ctitoria de la Ostrov urmează celei de la Curtea de Argeş, fiind construită din piatră şi cărămidă. Astăzi se mai păstrează bisericuţa cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

Aceasta a fost construită pe fundația unei alte bisericuțe de lemn, datând după cercetări pe la sfârșitul sec XIV. Astfel actuala biserică este ridicată în timpul domniei lui Neagoe Basarab și a soției sale Despina.

De altfel, numele doamnei Despina este strâns legată de acest loc prin faptul că după moartea voievodului, aici s-a călugărit luându-și numele de Platonida. De asemenea și fiica acestora Stana se călugărește aici. În plus, tot aici și mama lui Mihai Viteazul, după asasinarea sa, se călugărește cu numele de Teofana. Este înmormântată la Cozia.

De la 1890 devine schit pentru călugărițe, devenind astfel cel mai vechi schit de acest fel de la noi din țară.

Din timpul lui Neagoe Basarab ne-au rămas 3 icoane – Sfântul Nicolae, Coborarea de pe cruce și Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Artă al României. Astfel acestea se înscriu printre cele mai vechi icoane din țară.

Sfântul Nicolae pare să fi fost patronul spiritual al voievodului ctitor. Icoana care înfăţişează pe Sfinţii Simion şi Sava, patronii sârbilor (doamna Despina era de neam sârbesc), o arată pe doamna îngenuncheată în faţa Sfântului Simion, îmbrăcat în haină aspră călugărească. La picioarele Sfântului Sava, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, stau îngenuncheate cele două fiice ale Despinei, Stana şi Ruxandra. Referitor la icoana Coborârii de pe Cruce, izvorul de inspiraţie al acesteia îl aflăm din cartea de învăţătură a lui Neagoe, către fiul său, Teodosie: de o parte, Maica Domnului Îl privea îndurerată pe Fiul său mort, în partea opusă, o altă mamă îndurerată, Despina, doamna lui Neagoe, îndoliată, purtând pe braţe pe fiul său mort, Teodosie, îmbrăcat în costum domnesc, având coroană pe cap, o roagă pe Maica Domnului să primească sufletul lui Teodosie. Cele trei icoane, prin subiectele lor originale, prin elementele profane îmbinate în compoziţia lor şi prin valoarea artistică rămân unice în iconografia noastră creştină.

Iniţial, biserica din Ostrov nu a fost pictată. Situaţia este asemănătoare bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, care la sfinţire nu era împodobită cu pictură murală. Se pare că fresca actuală este realizată în anul 1760, neputându-se şti dacă a mai existat o pictură anterioară. Pictura este realizată în stil bizantin, tehnica fresco.

O mare atracție o reprezintă tâmpla aurită din lemn de tei care datează se pare de la construcția bisericii. Restul picturilor au fost realizate la 1790 de către Ioan Zugravul.

De-a lungul timpului, construcţiile Schitului Ostrov au suferit o serie de reparaţii, mai ales în ultimul secol, fără a le influenţa însă stilul. Restaurările din 1940 au fost impuse de incediul din 1939; au urmat îmbunătăţiri şi reparaţii între anii 1956-1959 şi 1962-1963 prin grija Episcopiei Râmnicului şi Argeşului de atunci, când se reacoperă biserica cu şindrilă, sunt restaurate clădirile anexe, se împrejmuieşte grădina schitului cu grilaj de fier, iar curtea devine un parc cu flori. În perioada 1979-1988 începe un alt val de renovări. Astfel, datorită creșterii nivelului apei, de pe urma construcției barajului Călimănești, insula a fost ridicată 6 metri pentru a preveni inundația locului.

Până în 1997, schitul Ostrov aparține ba de Cozia, ba de Mânăstirea Turnu. Apoi cu venirea unei noi starețe, aceasta devine proprietară a insulei și din anul 2000 începe renovarea locului.

Astăzi, pe lângă aspectul său deosebit de frumos, a plimbării pe faleză cu iz de mare, a celor 47 de arbuști deosebiți, oamenii vin și pentru a fi ascultați și a se vindeca de problemele lor. Multă lume ce a trecut pe la Ostrov, a dat mărturie de puterea de vindecare a icoanei Maicii Domnului care îi ajută pe toți cei aflați în suferință, dar și a măicuțelor care se îngrijesc cu multă răbdare de cei veniți.

În loc de încheiere, vă lăsăm și o legendă pentru a vă grăbi vizitarea acestui superb locaș religios.

Se zice că pe vremea lui Neagoe Basarab, într-o sâmbătă noapte, un muntean se întorcea de la câmp, cu carul încărcat de târguieli. Ajuns în dreptul Călimăneştilor, cam grăbit de un cer ameninţător, aude clopotele unei mănăstiri din apropiere şi-şi dă seama că e ceasul Vecerniei de sâmbătă. Opreşte carul, dejugă boii, le dă de mâncare, mănâncă şi el ceva şi se culcă. În curând, vine dinspre munte o ploaie mare. Apele Oltului se umflă, năvălesc şi ameninţă drumul în marginea căruia se afla omul. Creştinul însă nu se clinteşte, îşi face semnul crucii şi aşteaptă. Apele se întind ocolindu-l, el rămâne pe uscat până luni dimineaţa, când îşi urmează drumul. Vodă aude de această minune şi hotărăşte să ridice acolo o biserică. Legenda e simplă, dar are un caracter moralizator. Dumnezeu îl ocroteşte pe creştinul evlavios, care păzeşte sărbătorile.

Via ziarullumina.ro.

A consemnat pentru dumneavoastră,

Urse Morega Tudor Alexandru

Capitalul, cel puțin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradițional și personal. Legăturile între boieri și țărani erau istorice, tradiționale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeași rasă, care neam de neamul lor au trăit și lucrat împreună, să nu aibă un sentiment de cruțare și omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze țăranii de către slugile lor. Astăzi capitalul e impersonal. O moșie străveche încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puțin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de școală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moșia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor și clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii și Basmangii [alcătuite din elemente neromânești n.n.] lipsa de simț istoric și național, ne-au adus unde suntem și au prefăcut o țară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeți străini, în care toată organizarea s-a făcut în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted și mai moale în țara nimănui, căci numai firma mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogățirii celor ce vin și se așează în țară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetățeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noștri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existența fizică și morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit și de neînțeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e națională.

Mihai Eminescu, TIMPUL, 10 iulie 1881

Profesorul Ilie Bădescu este membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Sociologie „Dimitrie Gusti” al Academiei Române, Doctor Honoris Causa al Universității din Oradea, cât și consultant și editorialist-invitat al ActiveNews. Ne-am adresat așadar profesorului pentru a ne lămuri asupra „surprizei sociologice” numite Călin Georgescu, după cum s-au pronunțat unii dintre operativii caselor de sondare a opiniei publice. Trebuie însă să facem precizarea că și în lumea sociologică este la fel ca în lumea presei, unde există o presă de sistem, bine stipendiată, care inundă casele românilor cu valuri de minciuni, științific denumite manipulări și dezinformări, și o presă independentă care se străduiește să spună adevărul doar pentru a fi marginalizată și acuzată de „fake news”. Ei bine, ceea ce s-a dorit îngropat de aceste case de sondare a opiniei publice, agreate de sistem, acum le-a explodat literalmente în față prin victoria în alegeri a candidatului declarat anti-sistem Călin Georgescu. Cum la rândul nostru am avut dubii asupra sa am dorit să știm opinia unui real specialist asupra acestui fenomen.

Victor Roncea: Domnule profesor, în primul rând trebuie să vă mărturisesc că îl știu și urmăresc pe Călin Georgescu de aproape 20 de ani, de când era încă în interiorul sistemului de care înțeleg că azi se dezice și sperăm că se dezice sincer. Scriitorul și analistul Petru Romoșan, care este și editorul a trei dintre cărțile sale, apărute la Editura Compania, mi-a și propus să conlucrăm împreună, pentru interesul național. Nu am acceptat pentru că nu i-am putut agrea afirmațiile de tip new-age din discursurile sale, motiv pentru care am fost rezervat și chiar l-am și criticat. E drept, aceste declarații datează din 2017. Toți oamenii se schimbă și este posibil ca actualul Călin Georgescu să le renege acum, ceea ce ar fi de dorit. Nu în ultimul rând, am observat că multe din adresările sale pe TikTok reluau idei publicate și de ActiveNews, despre naționalism și patriotism, războiul din Ucraina și România, ideologia de gen și agresiunea LGBT asupra familiei, falimentul unei clase politice reprezentate de personaje amorale și precare, și altele. Apoi am observat și că este susținut și de profesorul Pavel Chirilă, pentru care noi avem un respect deosebit. Și totuși, nu am crezut că el este cel ales să fie Trump de România. Deși i-a prefațat o lucrare excepțională, anti-plandemică, tradusă în română, lui Robert F. Kennedy Jr., actualul ministru al Sănătății în noua Administrație Trump. Evident că, așa cum este stadiul acum, în fața unei adepte a culturii morții, cum este Elena Lasconi, nu putem decât aprecia pe cineva care susține și apără cultura vieții. Vă cer așadar să faceți un comentariu asupra rezultatului surprinzător al alegerilor prezidențiale din primul tur, rezultate care au provocat un „tsunami” în presa mainstream, de sistem, și care ar trebui să gareze sociologii oficiali, adică tot de sistem, pe linie moartă, după părerea mea. Cum vede un sociolog autentic acest rezultat?

Georgescu a fost votat de partidul celor 3 milioane care au votat pro-familie la Referendum 

Profesorul Ilie Bădescu: Alegerile prezidențiale din România sunt lămuritoare în mai multe planuri. În plan politic, aceste alegeri au făcut demonstrația încheierii unui ciclu politic bazat pe supremația neperturbată a partidelor politice dominante. De aici încolo, guvernarea nu va mai fi, exclusiv, efectul tranzacțiilor dintre partide. Ceva nou a survenit. Pe scena politică a intrat partidul, până acum nevizibil, al majorității ignorate și disprețuite.

Acesta este al doilea plan prin care putem lămuri și care este „partidul”, care l-a susținut pe Călin Georgescu.

Este partidul celor 3 milioane care au votat pro-familie la Referendum, așa cum cei ce-au votat-o pe Lasconi fac parte din milionul care au votat contra familiei tradiționale la Referendum.

Încât nu e nimic ciudat în dinamica voturilor. Dacă dl. Călin Georgescu n-ar fi fost votat după campania teribilă pe care și-a făcut-o în social media ar fi fost un mare semnal de alarmă pentru activismul creștin pro-familie din România.

Experimentalismul lgbtq-ist, woke-ismul, cancel culture, corectitudinea politică sunt forțele care au diminuat atracția partidelor care se legitimează prin adeziunea dogmatică la supremația polului occidental.

Asta ar putea să explice succesul lui Călin Georgescu, nu politica Rusiei. Rusia are atâtea probleme induse de războiul cu „Occidentul colectiv” încât alegerile din România sunt sigur pe o poziție foarte joasă (oricum mult mai joasă decât își imaginează unii).

La câtă versatilitate a fost în partide, nu cred că vreo forță din afară și-ar face probleme care partid va câștiga. Cred că mai degrabă vor fi alarmați de victoria unui Călin Georgescu care nu pare să fie un tranzacționist și în plus pare să aibă știința zonelor obscure ale jocurilor pe care le fac puternicii lumii.

Pentru cei care afirmă că succesul lui Călin Georgescu este unic pe mapamond, aș aminti că a doua alegere a lui Bill Clinton a fost efectul unei foarte eficiente tehnici electorale bazate tot pe puterea canalelor virtuale, adică a unei propagande de mare eficacitate gestionată de unul dintre cei mai cunoscuți și abili sociologi americani, Dick Morris.

A câștigat „marele mut”, poporul român?

Victor Roncea: L-am cunoscut pe Dick Morris, și în SUA și când a venit în România și noi, cei de la ZIUA, i-am publicat și lansat cartea „Noul principe. Machiavelli in secolul al XXI-lea”. E un tip foarte inteligent, cu adevărat un Machiavelli. Dar de aceeași mișcare despre care vorbiți a beneficiat și Trump, când a câștigat în primul mandat, pe suportul popular manifestat prin non-media oficială, prin rețelele sociale. Pentru ca peste patru ani, în 2020, când au văzut că-l pot controla, chiar această media, din concernul mondialist Blackrock și Vanguard, în care a intrat și fostul lui aliat, care l-a trădat cu FoxNews, Rupert Murdoch, să-l distrugă efectiv. Am văzut apoi, în cei patru ani pandemici care au urmat, dominați de cenzura complexului politico-militaro-securistico-farmaceutic, cum conservatorii americani – și noi odată cu ei, păstrând proporțiile – s-au organizat într-o rețea extraordinară de media autentică online, care l-a readus pe Trump la Casa Albă. A fost victoria majorității tăcute a Americii, tăcute pentru că nu era lăsată să vorbească, era pusă pe „mute”. A câștigat „marele mut”, poporul sătul de minciună și politicianism, și în România? Este sau nu o surpriză sociologică?

Sociologiei nu-i pasă de opțiunile noastre ideologice

Profesorul Ilie Bădescu: Sociologic nu este surprinzătoare eficiența propagandei electorale a lui Călin Georgescu. A fost suficientă scânteia indusă de această propagandă pentru ca efectul ei să provoace incendiul mulțimilor decepționate de partide și de atâtea eșecuri răsunătoare ale guvernelor tranziției ridicate la cârma țării tocmai de partide și exclusiv de ele.

Faptul că peste circa 45% dintre românii din diaspora care se confruntă cu ignorarea guvernelor  l-au votat, spune enorm, fiindcă, sociologic, cifra aceasta trebuie înmulțită cu 3, adică cu cei rămași în țară, înlăuntru, care simt și ei dezangajarea guvernelor atât față de ei cât și față de cei de „afară”.

Probabil că progresiștii nu vor mai fi atât de siguri pe ei când vor striga „vrem o țară ca afară”.

În plus, diaspora n-a fost nici ea omogenă, ceea ce, sociologic, este firesc, de vreme ce restul de circa 26% din voturile acesteia au mers către Lasconi și spre Simion. Sociologic nu este nimic halucinant în rezultatele acestor alegeri. Îmi pare rău că nu pot să-i confirm pe unii dintre cei pe care, altfel îi prețuiesc, în legătură cu tonul alarmist cum că fenomenul n-ar avea explicații sociologice.

Ba are, dar sociologiei nu-i pasă de opțiunile noastre ideologice. Ea este fiica realității sociale nu iese din capul ideologilor ca Afrodita din spuma mării sau ca Atena din capul zeului tutelar.

Tismăneanu, Baconschi și Bănescu au turbat  

Victor Roncea: Am observat în această campanie ceea ce unii se fac mereu că nu văd, și anume că intelectualii de sistem, care se proclamă aferați drept creștini au susținut și cu siguranță o vor face și de acum încolo, poate mai abitir, pe USR-ista Lasconi, o adeptă declarată a căsătoriilor homosexuale, a adopțiilor de copii de către cuplurile de homosexuali, a crimei avortului cu „drept constituțional” și multe alte blasfemii condamnate de Biserica Ortodoxă Română. Cum vă explicați reacția așa de vitriolată, de-a dreptulk turbată, a câte unui Tismăneanu sau a postacilor Baconschi, Bănescu și compania lor de chat gpt, împotriva lui Călin Georgescu? Reprezintă un turnesol și pentru noi?

Ilie Bădescu: În primul rând, trebuie subliniat că deznodământul electoral este un fenomen firesc nicidecum nefiresc chiar dacă este surprinzător (pentru cei neobișnuiți cu dinamica fenomenelor de psihologie socială).

Ce este nefiresc în faptul că 80% dintre alegători l-au ignorat pe unul dintre candidați, adică pe Călin Georgescu?.

În al doilea rând rezultatele electorale arată un altfel de deznodământ al tensiunii dintre mainstream și alternativa, dintre sistem și democrația reală. Cineva invocă unicitatea fenomenului ca și cum cei circa 20% dintre alegători n-ar avea dreptul să existe, ar fi trebuit, probabil, epurați.

Este semnificativ că toți cei ce atacă furibund rezultatul alegerilor se smiorcăie că n-au intervenit serviciile la vreme ca să contracareze ascensiunea, cum zic ei, a unuia care nu e controlat de sistem, începând cu cei „de la pădure”, cum se exprimă Vladimir Tismăneanu (într-una din postări se arată atât de furios și de sigur pe sine încât îi numește pe aceștia „jivinele din pădure”. Această sintagmă spune mult și multe).

În orbirea lor aruncă reproșuri către sistem că nu l-a blocat pe acesta, ca n-a anticipat fenomenul ca să-l suprime.

La urma urmei, subliniez, Călin Georgescu a primit doar 20% din voturi, restul de 80% au mers cu „sistemul”, cum le place opozanților să-l numească.

Victor Roncea: Ca și cum Tismăneanu nu ar fi tot un om al sistemului. Cine i-a aprobat exfiltrarea și cine l-a primit înapoi, în salonul oficial de la Otopeni, cine i-a publicat cartea cu Iliescu cine i-a aprobat deconturile la Patapievici și cine i-a făcut patul în vila de pe lac a Licăi Gheorghiu sub Băsescu? E de râs, bineînțeles. Dar aici, stimate domnule profesor, în ce privește procentul nemulțumiților, cu tot respectul, tind să dau mai multă dreptate unui corifeu al breslei noastre jurnalistice, maestrul Ion Cristoiu, care spune că în realitate este vorba de peste 40%, pentru că trebuie să-i adunăm și pe votanții AUR, din rândul cărora, după părerea mea, au fost furate procente și redistribuite altor candidați. În plus, să nu uităm, „marele mut” încă tace. Chiar dacă procentul de participare la vot este mare, față de tendințele actuale din democrațiile existente, care par să-și demonstreze eșecul, circa 50% dintre români nu au votat. Practic, dacă ne apucăm că calculăm mai exact, vom spune că sistemul a reușit doar în procent de 30% din totalul electorilor, care reprezintă cei 60% din procentul de 50% care au votat. Sunt sigur că o parte din cei 50% care s-au abținut de la vot – chiar dacă numărul lor total este mai mic, pentru că, după părerea mea, numărul alegătorilor este umflat artificial –, vor ieși la vot în turul II. Și atunci chiar putem vorbi de un eșec al sistemului, care stăpânește în procent de doar 30% electoratul, și ne putem aștepta la un adevărat tsunami anti-sistem, la un succes al majorității tăcute, manifestat deja prin votul de la primul tur, în primul rând prin succesul lui Călin Georgescu. Adevărata bătălie de abia acum începe.

Internaționaliștii de toate speciile, de la cei antinaționali, la cei neocominterniști, n-au mai avut nici audiența necesară și nici puterea de penetrare în instituții

Ilie Bădescu: Succesul acestuia este o dovadă că există și o Românie pe care n-au anticipat-o, nici ca unitate de substrat și nici ca vigoare. Această fațetă a democrației electorale nu este pe placul celor împătimiți de monopolul opiniei publice, și de dictatul punctului de vedere.

Un asemenea deznodământ electoral este pentru o mentalitate totalitară o demonstrație „naturală” că este posibilă suspendarea pașalâcului ideologic pe care totalitariștii comunistoizi l-au crezut definitiv.

Alegerile au dovedit că această mentalitate care a beneficiat de investituri dinspre deep state și de rețele ong-iste stipendiate dinlăuntru și din afară nu dețin controlul instituțiilor românești.

Altfel spus, Soros cu ong-urile sale și cu milioanele lui s-au izbit de partidul invizibil al pro-familiștilor creștini și al tradiționaliștilor din România.

Până la această dată, probabil că ieșirea pe scenă a unui candidat precum Călin Georgescu n-ar fi fost posibilă fiindcă s-ar fi izbit de controlul greilor din partidele dominante. De altfel, aceștia n-au anticipat amenințarea tocmai din pricina orgoliului poziției dominante, a adăpostului partinic (oferit de condiția partidelor dominante).

Când aceste partide – și media lor – au intrat în declinul critic al credibilității, ieșirea unui astfel de candidat nu mai putea fi controlată căci n-avea cine să-l controleze.

Internaționaliștii de toate speciile, de la cei antinaționali, la cei neocominterniști, n-au mai avut nici audiența necesară și nici puterea de penetrare în instituții.

Așa se explică agresivitatea lor contra unor instituții pe care au crezut că le controlează sau ar dori să le controleze.

Succesul lui Călin Georgescu este și o demonstrație, tot naturală, că „cei din pădure”, cum se exprimă numitul Tismăneanu, nu intervin în procesul electoral, sau, în orice caz, că n-au intervenit.

S-a prăbușit astfel un mit ideologic al progresiștilor prin care, într-un fel, exercitau și o presiune menită să intimideze.

Aș adăuga un PS pentru Tismăneanu și ai lui: să nu se mai obosească să mă eticheteze putinist, dughinist, ortodoxist că nu mă intimidează, fiindcă, în afară, de apartenența la ortodoxie, restul este doar în capul lor și, după cum se vede, mintea lor s-a împuținat la un prag așa de jos că ar trebui să-și revizuiască strategia dacă pot.

Deși nu cred că pot, fiindcă sunt otrăviți de o ură viscerală, adică au viscerele grele de otravă ideologică și nu cred că pot ieși din această stare paranoidă.

Nu-i amenință nimic în România, dar nici nu trebuie să-și imagineze că au dreptul la exclusivitate.

Înțelept ar fi pentru ei să se mulțumească cu dreptul la diferență. Asta ține, în fond și de normalitate și de democrația reală. Închipuirea lor că cei ce gândesc diferit ar trebui epurați provine din somnambulismul întârzierii în mentalitatea bolșevică.

Victor Roncea: Diversiunile unor astfel de personaje vor pluti pe râu în jos… Mulțumesc, stimate domnule profesor și vă rog să revenim înainte de turul al II-lea al prezidențialele cu un nou interviu despre „surpriza” Călin Georgescu și evoluția majorității tăcute care, așa cum spune o colegă strălucită de-a noastră, de data aceasta a strigat.

Via ActiveNews.