Eroul este arhetipul Omului perfect. Este modelul primordial și finalitatea stării umane.
Eroul este omul aflat în căutarea împlinirii menirii sale și implicit a mântuirii, a îndumnezeirii.
Eroul, conștient de condițiile limitative ale existentei sale, de limitele personale, dar și de vicisitudinile și pericolele lumii in care trăiește, alege o cale, un mod de a trăi și de a acționa de care este conștient că îi sunt pernicioase.
Astfel, fără a fi nebun, observând obstacolele, și înțelegând forța disproporționată și terifiantă a adversarului, eroul alege să meargă până la capăt. Oricare ar fi capătul acesta.
Încercat de frici și slăbiciuni, ca orice om normal, eroul reușește să și le învingă, să le depășească, alegând confruntarea directă cu sine prin înfruntarea cumplitului adversar.
Eroul devine erou când își depășește limitele, chiar și limitele spațio-temporale, chiar și limitele propriei vieți.
Eroul nu caută un profit pentru sine, nu urmărește pentru sine efectul faptelor sale, fapte pe care le consacră exclusiv scopului final, fie că acesta este Salvarea unui om, a unui popor sau a umanității, fie că e binele general, fie că e numai salvgardarea puterii celorlalți de a spera.
Eroii nu sunt întotdeauna nici tineri, nici frumoși. Dar sunt oameni care au devenit liberi. Liberi de frici, liberi de lașități, liberi de egoul care îi paraliza. Sunt liberi pentru că au contemplat Adevarul: împlinirea constă in îndeplinirea menirii, a misiunii sale, indiferent cât de majestuoasă sau insignifiantă ar părea aceasta, indiferent de prețul plătit.
De aceea eroismul nu îl pot defini decât printr-un cuvânt care se apropie până la identitate de sfera sa noțională: SACRIFICIU.
Eroul săvârșește o SACRUM FACERE, o LUCRARE SFÂNTĂ, căci se aduce pe sine jertfă pe altarul Adevărului pe care îl slujește.
Azi eroismul a picat în derizoriu, este batjocorit și anatemizat. Astăzi a fi erou e o prostie, un semn de Nebunie sau de inconștiență sau teribilism adolescentin.
Azi eroii sunt nocivi pentru ordinea de stat și de drept, sunt pericole pentru Noua Normalitate, sunt principalii dușmani ai Marii Resetări.
Din păcate avem puțini, prea puțini eroi. Iar când îi avem, arareori, îi desconsiderăm, îi ignorăm sau îi denigrăm chiar.
Din fericire însă, Dumnezeu ne-a mai dat eroi. Și eu, când voi vedea unul, de fiecare dată vă voi anunța.
Azi voi nominaliza unul: Renate Webber!
A consemnat pentru dumneavoastră av. Dan Chitic via facebook.com.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!