Entries by Patrick Matis

Cristian Horgoș – Trei evenimente culturale vor avea loc în perioada următoare la Oradea

/1 Comment/in , /by

Pe 18 septembrie în centrul atenției va fi teologul Bogdan Tătaru-Cazaban, fost ambasador la Vatican. Pe 23 septembrie vor conferenția împreună poeta Ana Blandiana, scriitorul András Visky și activistul Matuz Zsolt. Iar pe 4 octombrie academicianul și neurochirurgul Alexandru Vlad Ciurea va conferenția pe tema sufletului. Bogdan Tătaru-Cazaban, 18 septembrie Orădenii pasionaţi de cultură şi teologie sunt așteptați pe 18 septembrie, la Teatrul de Stat Regina Maria, la lansarea cărţii „Învierea lui Lazăr de-a lungul secolelor. Volumul I: 125–1486” (Editura Spandugino), a părintelui dr. Bogdan Tătaru-Cazaban. Autorul, cunoscut teolog şi cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române, este totodată preot slujitor în Bucureşti şi fost ambasador al României la Vatican. Lansarea de la Oradea aduce în prim-plan prima parte a unei cercetări ample dedicate receptării episodului biblic al învierii lui Lazăr, analizat în context istoric şi teologic. Volumul va fi discutat într-un dialog între autor şi lectorul universitar dr. Mihai Maci, profesor şi eseist din Oradea. Programul serii include şi un moment muzical susţinut de violoncelistul Victor Sandu, membru al Filarmonicii din Oradea. Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Bihor și de Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, sub egida centenarului Patriarhiei Române. Ana Blandiana și scriitorul András Visky, 23 septembrie Poeta Ana Blandiana și scriitorul András Visky se vor afla la Oradea pentru dezbaterea „Reziliența spiritului sub opresiune”, moderată de Matuz Zsolt. Evenimentul intercultural este organizat de Mathias Corvinus Collegium în colaborare cu Episcopia Romano-Catolică de Oradea la Șirul Canonicilor. „În cadrul dialogului, vom avea ocazia să înțelegem mai profund modul în care contextul istoric a influențat destinele individuale și creațiile literare. Vom explora cum mediul familial și credința au modelat identitatea și expresia artistică a ambilor invitați. De secole, literatura este un instrument fundamental al exprimării libertății, capabil să dezvăluie în același timp dorințele interioare și să le confrunte cu limitele exterioare”, au transmis organizatorii. Invitații vor vorbi și despre momentele grele prin care au trecut în timpul comunismului, tatăl Anei Blandiana fiind preot ortodox, iar tatăl lui András Visky, preot reformat – ambii au fost persecutați, încarcerați, despărțiți de familii. Acest parcurs istoric și personal a fost cel care a jucat un rol esențial în parcursul literar al amândurora, iar literatura și cultura au devenit instrumente de supraviețuire și rezistență. „Poezia Anei Blandiana a devenit, în cele mai întunecate perioade ale dictaturii, un simbol al rezistenței spirituale: în versurile ei răsună dorința de libertate și efortul de a păstra demnitatea umană. Opera lui András Visky este o mărturie a menținerii credinței și a iubirii, arătând cum sufletul poate fi ocrotit și îngrijit chiar și în cele mai grele condiții de opresiune”, mai adaugă organizatorii. Poeta Ana Blandiana este laureată cu Premiul Herder și cu Premiul Prințesa de Asturias pentru Litere, fondatoare și președinte de onoare al PEN Club România și al Academiei Civice, fondatoarea Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței din Sighet, distins cu Premiul European pentru Patrimoniu. András Visky este scriitor, poet, dramaturg și director de teatru, laureat al Premiului Kossuth și al Premiului József Attila, membru titular al Academiei de Arte și Litere „Széchenyi”, profesor la Facultatea de Teatru și Film a Universității Babeș–Bolyai și cadru didactic invitat la o serie de universități din străinătate. Moderatorul Matuz Zsolt este implicat activ în numeroase inițiative sociale și culturale menite să întărească comunitățile și să păstreze patrimoniul cultural. În prezent, ca voluntar al Academiei Civice, coordonează dezvoltarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței din Sighet. Participarea la eveniment este gratuită, dar necesită înregistrare. Dr. Alexandru Vlad Ciurea, 4 octombrie „Avem bucuria să vă invităm la o seară de reflecție, emoție și cunoaștere, în cadrul celei de-a doua ediții a conferinței Psihologia Sănătății, cu tema despre suflet. Este vorba despre un eveniment care aduce împreună știința, medicina, psihologia și dimensiunea profund umană a existenței. Vă așteptăm cu inimile deschise, într-un spațiu încărcat de emoție și liniște, pentru a vorbi despre ceea ce ne unește pe toți – sufletul”, anunță organizatorii conferinței „Psihologia Sănătății” – ediția a II-a, care va avea loc pe 4 octombrie. Invitați speciali sunt acad. prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, reputat neurochirurg, membru al Academiei Române – o voce caldă și limpede despre minte, creier și suflet precum și dr. Luminița Mureșan și Dr. Angela Delibașa, ambii medic primar în cadrul Secției Îngrijiri Paliative, care vor vorbi despre umanitate în actul medical, prezență în suferință și grijă până la capăt. Conferința va avea loc la Sinagoga Neologă Sion, Oradea. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Chitaristul Maxim Belciug concertează la Sala Dalles pe 18 octombrie 2025, în deschiderea seriei de recitaluri Musica Sine Tempore

/0 Comments/in , /by

Sfârșitul de an aduce în București o serie de recitaluri de muzică veche de o frumusețe aparte, reunite sub egida Musica Sine Tempore, un proiect al Centrului Metropolitan de Educație și Cultură Ioan I. Dalles dedicat artiștilor care reînvie, prin măiestria lor, farmecul sonorităților baroce și renascentiste. Pe scena Sălii Dalles, trei instrumente cu povești distincte – chitara, harpa și teorba – vor oferi publicului ocazia de a se bucura de universul sonor al muzicii baroce, într-o experiență vie, intensă și profund personală. Seria de concerte debutează pe 18 octombrie 2025, cu recitalul extraordinar susținut de Maxim Belciug, unul dintre cei mai importanți chitariști români, care aduce la Sala Dalles un regal cu pagini semnate de Francesco da Milano, François Couperin, Jan Antonín Losy, Luis de Milan, Johann Sebastian Bach, Jean Philippe Rameau, Robert de Visée și Gaspar Sanz, într-o interpretare efervescentă și surprinzătoare. Căci Maxim Belciug abordează repertoriul baroc cu o familiaritate pe care doar un om al barocului și-ar permite-o: la el, muzica respiră liber și direct, în ritmul natural al sincerității totale, iar barocul ne apare mereu tânăr și deloc liniștit și ne învață despre frumos și perenitate. Cu o carieră de peste trei decenii, concerte susținute pe toate marile scene ale țării, precum și pe numeroase scene din străinătate, Maxim Belciug este un nume special în lumea chitarei clasice. De o fluență extraordinară, care îmblânzește instrumentul și ajunge direct la esența pură a muzicii, și cu un repertoriu impresionant, ce numără secole de creație și idiomuri felurite, chitaristul a cucerit publicul prin expresivitatea unică și prin capacitatea de a transforma chitara într-o veritabilă orchestră de emoții. Ascultându-l, înțelegi că importantă este nu perfecțiunea tehnică, ci acea energie inefabilă care te aduce în fața propriului tău suflet și te invită să pătrunzi taina afectelor. Seria Musica Sine Tempore continuă cu recitalul din 25 noiembrie 2025, când publicul bucureștean are ocazia s-o întâlnească pe Lise Vandersmissen, o harpistă belgiană minunată, tot mai prezentă pe scenele europene. Specializată atât în harpa modernă, cât și în harpa dublă barocă, Lise Vandersmissen creează punți între epoci și stiluri, transformând fiecare lucrare într-o poveste sonoră, fragilă și enigmatică. Formată la Royal Conservatoire Antwerp și la Royal Academy of Music din Londra, a cântat în festivaluri și ansambluri de prestigiu, remarcându-se prin profunzimea interpretării și versatilitatea artistică. Seria se încheie pe 13 decembrie 2025 cu recitalul polonezei Klaudyna Żołnierek, o distinsă interpretă la teorbă, lăută și chitară barocă. Discipolă a maestrului Rolf Lislevand la Hochschule für Musik din Trossingen, Klaudyna îmbină rigoarea istorică cu o sensibilitate contemporană. Prezentă pe scene europene marcante și colaboratoare a ansamblurilor de muzică veche, artista este apreciată pentru delicatețea și magnetismul interpretărilor sale. Albumul ei „Dialogue” (2023) este o explorare poetică a luteniștilor francezi ai secolului al XVII-lea, iar recitalul de la București promite o seară de reverie sonoră, între memorie și revelație. „Musica Sine Tempore nu este doar un program de concerte, au explicat organizatorii, ci o platformă prin care vrem să aducem în București artiști care reușesc să redea muzicii vechi respirația prezentului. Este un proiect pe care ne dorim să-l dezvoltăm, să-l transformăm într-o tradiție a întâlnirilor de înaltă ținută, unde publicul descoperă frumusețea rară a unor instrumente și repertorii care transcend timpul.” Toate concertele din cadrul seriei Musica Sine Tempore încep la ora 19:00 și au loc la Sala Dalles din București. Biletele sunt disponibile pe ticketstore.ro, eventim.ro și iabilet.ro.

Filarmonica Piteşti se alătură Festivalului Internaţional George Enescu cu concertul de deschidere a stagiunii din 11 septembrie 2025

/0 Comments/in , /by

Filarmonica Piteşti se alătură Festivalului Internaţional George Enescu şi deschide stagiunea pe 11 septembrie cu un concert de excepţie, integrat în festival. Orchestra Simfonică a Filarmonicii Piteşti şi pianistul Evgeny Konnov, sub bagheta dirijorului Michalis Economou, vă dau întâlnire pe 11 septembrie la Centru Multifuncţional Piteşti. În program: Ceaikovski şi Dvorak. Bilete pe Bilete.ro. În pragul deschiderii noii stagiuni, Managerul Gabriel Niţă declară: „Filarmonica din Pitești se mândrește să pornească în stagiunea 2025/2026 cu o nouă gama sa de spectacole muzicale captivante care evidențiază atât talentul artiștilor locali, cât și al celor internaționali. Spectacolele noastre muzicale variază de la simfonii și opere clasice la concerte de jazz și pop, cu soliști și ansambluri renumite, astfel încât indiferent dacă sunteți un adevărat iubitor de muzică clasică sau un fan al sunetelor contemporane, există ceva pentru toată lumea în seria noastră de concerte.” Programul complet al lunii septembrie include: 11 septembrie CONCERT SIMFONIC Orchestra Simfonică a Filarmonicii Pitești Centrul Multifuncțional Pitești / 19.00h Dirijor / Michalis Economou (Grecia) Pian / Evgeny Konnov, laureat al Concursului Internațional George Enescu 18 septembrie CONCERT VOCAL SIMFONIC Orchestra Simfonică a Filarmonicii Pitești Centrul Multifuncțional Pitești / 19.00h Dirijor / Cătălin Țoropoc 19 septembrie – RECITAL DE PIAN Centrul Multifuncțional Pitești / 19.00h Pian / Robert Bașcoveanu 24 septembrie – POVEȘTI ÎNTORTOCHEATE – CONCERT EDUCATIV Orchestra Simfonică a Filarmonicii Pitești Centrul Multifuncțional Pitești / 11.00h Dirijor / Tiberiu Dragoș Oprea 25 septembrie – CONCERT SIMFONIC Orchestra Simfonică a Filarmonicii Pitești Centrul Multifuncțional Pitești / 19.00h Dirijor / Tiberiu Dragoș Oprea Vioară / Remus Azoiței Evenimentele au loc la Centrul Multifuncţional Piteşti. Detalii pe FilarmonicaPiteşti.ro.

Muzeul Femeilor Remarcabile – Un tribut adus istoriei și o sursă de inspirație pentru viitor

/0 Comments/in , /by

București, 9 septembrie 2025 – PWN România (Asociatia Professional Women’s Network) are plăcerea de a anunța prelansarea Muzeului Femeilor Remarcabile, un proiect de suflet și o inițiativă culturală, socială și educațională unică în România. Acest muzeu digital este un omagiu adus femeilor care au contribuit esențial la schimbarea istoriei României. „Acest proiect de suflet a fost creat cu pasiune de voluntarele PWN România și reprezintă o moștenire valoroasă pentru întreaga comunitate. Prin Muzeul Femeilor Remarcabile, ne dorim să onorăm munca și sacrificiile femeilor care ne-au pavat drumul și, în același timp, să oferim un instrument educațional interactiv care să inspire și să conecteze generațiile. Este un act de justiție și un omagiu viu pe care îl dedicăm istoriei noastre comune. Le mulțumim cu profundă recunoștință partenerilor și voluntarelor care ne-au fost alături, prin sprijin și dăruire, în dezvoltarea proiectului Muzeul Femeilor Remarcabile, transformând împreună o idee curajoasă într-o inițiativă cu adevărat vie și inspiratoare”, declară Ileana Botez, Președinte – PWN România. Ce este Muzeul Femeilor Remarcabile? Muzeul este un tribut viu adus femeilor remarcabile din istoria României. El depășește noțiunea de simplă colecție de povești, fiind o sursă de emoție, curaj și inspirație pentru generațiile viitoare. Accesarea informației este gratuită. Povești inspiraționale sunt aduse la lumină într-un format digital dinamic, care continuă să crească și să inspire. Muzeul Femeilor Remarcabile este, de asemenea, o resursă educațională digitală, bine documentată, care include documente rare, arhive și rezultate ale cercetărilor de teren. Proiectul a fost creat cu pasiune de către voluntarele PWN România, în colaborare cu profesioniști din industria filmului, istorici și artiști. „Este o onoare să fiu alături de echipa Muzeului Femeilor Remarcabile! Am avut ocazia să ghidez proiectul în fiecare etapă, de la viziune la implementare. Ne-am dorit ca poveștile acestor femei extraordinare să fie mai mult decât simple documente istorice; am vrut să le aducem la viață într-un mod strategic, asigurând că ele devin o sursă continuă de inspirație și educație, un tribut modern adus trecutului și un model pentru viitor”, a declarat Viorel Chesaru, Director General – Chainsaw Europe Studio, care s-a numărat printre consultanții implicați pro-bono în toate etapele strategice ale proiectului. Cui se adresează proiectul? Proiectul își propune să construiască punți între generații, inspirând tinerii și publicul larg deopotrivă să prețuiască lecțiile trecutului și să onoreze personalitățile feminine care au modelat istoria României. Muzeul este un act de justiție și o moștenire dedicată generațiilor tinere. Dorim să devină o resursă educațională și interactivă care să inspire noi generații de lideri și cetățeni activi. Publicul țintă include profesori, studenți, tineri cu aspirații de leadership și publicul larg, din România și din întreaga lume, interesați de descoperirea istoriei și a valorilor noastre. Evoluția viitoare a proiectului Acesta este un proiect pe termen lung al PWN România. Pentru a-l continua și a-l îmbogăți, este necesar și sprijin financiar. Planurile de viitor includ: continuarea cercetării pentru a adăuga constant noi povești remarcabile, producerea de noi documentare video, dezvoltarea unei aplicații mobile. De ce este important acest proiect? Acest proiect este important pentru că Muzeul Femeilor Remarcabile onorează și readuce la viață contribuțiile esențiale ale femeilor în istoria României, inspirând cu emoție generațiile viitoare, prin modele autentice și diverse, să construiască un viitor echilibrat și plin de curaj. Recunoaștem astfel contribuțiile de-a lungul istoriei și promovăm un leadership echilibrat și o cultură a egalității, combinând tehnologia cu patrimoniul pentru un impact de durată. Susținând acest proiect, partenerii se asociază cu o inițiativă culturală unică, cu impact social și educațional. „Am creat Muzeul Femeilor Remarcabile pentru a arăta că patrimoniul cultural poate fi modern și accesibil. Am îmbinat cercetarea istorică riguroasă cu o abordare digital dinamică, pentru a oferi o experiență unică. Scopul nostru este să facem istoria palpabilă și relevant pentru tineri și pentru publicul larg, transformând poveștile trecutului în resurse vii care continuă să inspire și să educe generațiile viitoare”, a declarat Carmen Ciulian, VP Muzeul Femeilor Remarcabile – PWN Romania. Din 30.09.2025 va fi disponibil pe www.muzeulfemeilorremarcabile.ro. Descoperă și scrie istorii care contează și au puterea de a schimba lumea! Contact: Carmen Ciulian, Vicepreședinte Muzeul Femeilor Remarcabile Email: mfr@pwnromania.net. Despre Professional Women’s Network România PWN România este o asociație non-guvernamentală, non-profit, bazată pe voluntariat, a cărei misiune este sprijinirea ascensiunii femeilor în poziții de leadership în vederea accelerării echilibrului de gen în structurile de conducere. Comunitatea PWN România reunește peste 250 membre aflate în poziții de management sau antreprenoare în 20 de industrii. Printre obiectivele PWN România se regăsesc dezvoltarea potențialului profesional al femeilor, susținerea antreprenoarelor și a aspirantelor către antreprenoriat și împuternicirea economică a femeilor, egalitatea de șanse și diversitatea în structurile de conducere ale companiilor. Despre Professional Women’s Network România PWN România este o asociație non-guvernamentală, non-profit, bazată pe voluntariat, a cărei misiune este sprijinirea ascensiunii femeilor în poziții de leadership în vederea accelerării echilibrului de gen în structurile de conducere. Comunitatea PWN România reunește peste 250 membre aflate în poziții de management sau antreprenoare în 20 de industrii. Printre obiectivele PWN România se regăsesc dezvoltarea potențialului profesional al femeilor, susținerea antreprenoarelor și a aspirantelor către antreprenoriat și împuternicirea economică a femeilor, egalitatea de șanse și diversitatea în structurile de conducere ale companiilor. Principalele programe ale PWN România dezxvoltate de cei trei piloni ai Asociatiei includ: – un program de Mentorat dedicat femeilor la începutul carierei sau in poziții de mid-management aflat la editia a 12-a, cu o comunitate de mentori si mentees ce depaseste 800 persoane implicate pana in prezent – un program de Antreprenoriat, cu programul de educație antreprenoriala „Trusa de Instrumente pentru Antreprenoare” aflat la editia a 11-a. – un program denumit „Excelență în Guvernanta Corporativă: Avantaj Strategic pentru succes sustenabil” organizat sub egida „Women on Boards Academy” – marca înregistrată, aflat la a 7-a editie, primul program la nivel national in 2016 dedicat membrilor Consiliului de Administratie, precum si un Program de mentorat in cadrul aceluiasi pilon aflat la editia a 5a, programe unice care oferă femeilor de carieră o pregătire structurată pentru accesarea unei poziții în consiliile de administrație sau consiliile

Florian Colceag – De la statul tricefal la structurile de rețea

/0 Comments/in , /by

Una din marile probleme ale momentului actual este generată de o imprecisă înțelegere a structurii și a rolului statului în societatea modernă. Ca să înțelegem aceasta, este nevoie să avem o viziune istorică asupra evoluției în timp a statului. Primele forme de guvernare de tip tribal cuprindeau trei direcții și trei tipologii umane: direcția acțiunii de tip militar, care cerea un lider carismatic, capabil să însuflețească oamenii; direcția rezolvării problemelor legate de spiritualitatea locală, care impunea un lider organizatoric, capabil să organizeze viața socială a oamenilor; direcția asigurării hrane și a condițiilor de trai – lider tehnic, capabil să asigure generarea de activități care țineau de asigurarea hrane și supraviețuirea fizică. Acest tip de stat „tricefal” datează din vremea paleoliticului, fiind completat ulterior, în neolitic, de încă trei funcții, mai elastice: funcția de negociator – ce completează și se opune funcției războinice, funcția de făuritor de unelte – ce completează și se opune funcției care asigură hrana, și funcția de educare și creșterea nivelului de conștiință și emancipare – ce completează și se opune funcției organizatorului. Această structură mai elastică a permis apariția și dezvoltarea statului modern. Exercitarea funcțiilor specifice a creat însă, în permanență, coliziuni între atribuțiile structurii, coliziuni ce au fost semnalate încă de pe vremea lui Platon. Puterea – căutată în primul rând de structura războinică – și averea – căutată de structura tehnică de producție – au avut tendința de a diminua rolul implicării sociale (reclamat de structura organizatorică), al competenței (cerut de structura de emancipare), al responsabilității (cerut de structura de negociere) și al calității – cerut de structura făuritoare de unelte. Epoca modernă, în statele cu structură echilibrată, a introdus necesitatea dialogului, asumarea delegării de funcționalitate, descentralizarea activităților statului clasic de tip centralist, introducerea feedback-ului în relațiile dintre structuri, partajarea deciziilor prin consultare publică, precum și alte mecanisme care permit statului, modelat în neolitic și actualizat prin diferențierea fiecărei funcții, să aibă o funcționare mai bună. Această funcționare se bazează atât pe structura piramidală clasică, cât și pe structura rețelelor de competență, create pe diverse domenii (și între domenii) și aplicate, prin programe specifice, tuturor domeniilor de interes. Structura piramidală este necesar să se mențină deoarece asigură, potențial, următoarele: viteza de intervenție, acumulări de fonduri necesare intervențiilor în regim de urgență, o rețea umană cu un anumit grad de specializare, care poate lucra pentru crearea unei viziuni de dezvoltare și poate menține continuitatea programelor. Instrumentul principal, pe care structurile piramidale statale pot realiza aceste obiective, este banul ca simbol al statului. Acesta are putere atâta timp cât oamenii au încredere în structurile piramidale. În societățile moderne, toate aceste atribuții sunt preluate și de societatea civilă, mai ales în epoca modernă, cu ajutorul tehnologiilor IT. De exemplu, rețeaua de farmacii conectate între ele, care răspund clientului furnizănd un anumit medicament, chiar dacă acesta nu se găsește pe teritoriul lor sau în depozitele proprii. Rezultatul este că, în cel mult 24 de ore, clientul are medicamentul livrat prin poștă către farmacie, sau găsește specialistul de care are nevoie. Toate acestea se fac fără controlul statului centralizat, datorită existenței alianțelor profesioniste din domeniul sanitar (breslele) care, de asemenea, sunt inventate în perioade vechi, dar mai târzii decât cele neolitice. Actualizarea acestui tip de structuri sunt acum în înflorire directă cu ajutorul informaticii, ceea ce permite dezvoltarea structurilor de rețea în raport cu statul piramidal. Avantajul uriaș pe care-l aduc aceste structuri de rețea este că, prin ele, sunt valorificate multe alte tipuri de valori, în afara valorilor monetare care permit intervenția în timp real și colaborarea oamenilor în rezolvarea problemelor curente. A consemnat pentru dumneavoastră dr. ec. Florian Colceag via CERTITUDINEA nr. 195/2025.

Cristian Horgoș – „Narco-cultura” lui Andrei Oișteanu, o carte „fumată” rău

/1 Comment/in /by

Cartea „Narcotice în cultura română: Istorie, religie și literatură”, de Andrei Oișteanu aruncă supoziții confuze despre daci, atribuindu-le, incredibil, până și fumatul de cannabis din „lulele”. Urmarea? S-au rostogolit o serie de articole elucubrante gen „Cum se drogau dacii acum 2000 de ani” pe diverse site-uri precum Click.ro, Adevarul.ro, Hotnews.ro, A1.ro, DilemaVeche.ro chiar si Historia.ro. Probabil fiind un subiect incitant, cartea a fost îmbrățișată de multe cercuri pe nemestecate. Până și Institutul Cultural Român i-a dedicat un articol subliniind printre altele: „Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură, volum distins cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România, reprezintă un amplu studiu, deopotrivă de antropologie culturală şi de istorie a mentalităţilor, primul de o asemenea anvergură întreprins pe terenul culturii române, unde tematica folosirii narcoticelor, un tabu până în 1990, continuă să fie abordată în genere cu rezerve, iar documentarea întâmpină serioase dificultăţi.” Adevărul e că dacă unele informații din carte privind scriitori mai apropiați zilelor noastre sunt verificabile, cele privindu-i pe daci sunt dubioase din cale afară. Aceasta o spune și Dan Dana (foto), doctor în istorie la l’École des Hautes Études en Sciences Sociales – Paris, în lucrarea sa „DIN NOU DESPRE FUMURI DIN LULELE PREISTORICE” (cu privire la cartea lui Andrei Oişteanu, Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură, Ed. Polirom, Iaşi, 2010). Lucrarea poate fi găsită aici și, practic, desființează „metodologia” aplicată de Oișteanu:  Iată câteva citate: „M-a mirat mai ales lipsa oricărei argumentări convingătoare sau exploatări pertinente a surselor antice, în cazul ‘utilizării narcoticelor’ la ‘strămoşii românilor’. Observaţiile mele critice se vor referi, prin urmare, exclusiv la acest pandant antic care deschide noua monografie şi care nu impietează asupra restului lucrării, deşi mă întreb cu ce impresie finală va rămâne cititorul obişnuit, în condiţiile în care Andrei Oişteanu privilegiază de fiecare dată, inclusiv prin ipoteze şi supoziţii repetate (‘probabil’, ‘desigur’ etc.), narcotizarea efectivă”. „Primul capitol pe care-l aduc în discuţie, cel despre ‘fumigaţii de cânepă şi alte halucinogene’, se bazează pe texte a căror pertinenţă şi autenticitate nu este  vreodată chestionată. Este invocat astfel Pomponius Mela, care atribuie tracilor (în general) beţii provocate de arderea unor seminţe cu ocazia unor ospeţe (vini usus quibusdam ignotus est: epulantibus tamen ubi super ignes quos circumsident quaedam semina ingesta sunt, similis ebrietati hilaritas ex nidore contingit); Andrei Oişteanu adaugă textul, identic ca informaţie, al altui autor latin, din sec. III–IV p. C., Solinus. Mai departe, aceste seminţe (textul latin spune doar ‘semina’) sunt identificate de Andrei Oişteanu cu cele de cânepă, moment în care sunt evocate binecunoscutele pasaje din Herodot despre ‘purificarea’ funerară prin asemenea inhalări la sciţi”. Aici e de menționat că Oișteanu atribuie în mod vădit eronat geto-dacilor textul prin care Herodot spune că sciții ardeau semnițe de canabis. Ori sciții erau în nordul Mării Negre, nu în nordul Dunării. „Acest obicei este atribuit abuziv tracilor, fără nicio urmă de îndoială, în urma unei confuzii: recunoaştem, pe lângă celebra descriere a lui Herodot 4.74-75 despre sciţi (unde este vorba despre seminţe de cânepă, tēs kannabios to sperma), un alt pasaj din Herodot 1.202, despre un obicei al massageţilor (citat de A.O., 38) – unde aceştia, strânşi în grupuri în jurul unui foc, aruncă fructele unui anumit copac (dendrea karpous) în foc, inhalând fumul produs, şi îmbătaţi, sub acelaşi efect precum cel al vinului la greci (methyskesthai tēi odmēi kata per Hellēnas tōi oinōi), se ridică pentru a dansa şi cânta. Or, în antichitate, confuzia dintre massageţi şi geţi, cunoscută de altfel din alte surse, a antrenat fără putinţă de tăgadă atribuirea acestui obicei tracilor în general.” „Iată deci că pertinenţa acestui pasaj pentru traci îşi pierde orice fundament: o relatare herodoteană despre un neam scitic din Asia Centrală a ajuns, după o jumătate de mileniu, să fie aplicată asupra unui neam tracic! Numai că Andrei Oişteanu transferă aceste date asupra geţilor, invocând, ca atâţia alţii, acei ‘umblători prin fum’ pomeniţi de Strabon (C. 296–297), kapnobatai, sau, conform unei expresii eliadiene care s-a împământenit, ‘specialişti ai sacrului’ daco-moesieni”. „Or, Andrei Oişteanu nu putea să nu plece de la celebra polemică, care a devenit un episod fondator al arheologiei româneşti, dintre Cezar Bolliac, care susţinea în 1873 că dacii ar fi inhalat fum cu lulele de lut negru (‘descoperite’ de el) şi Alexandru Odobescu, care, într-un pamflet rămas celebru, ridiculiza acele ‘fumuri archeologice scornite din lulele preistorice’. Total deconcertant şi fără a aduce vreo dovadă arheologică, Andrei Oişteanu scrie: ‘S-ar putea ca Odobescu să se fi înşelat’”. Ei, aici e într-adevăr o culpă majoră la un istoric modern, precum Oișteanu, să îi dai crezare lui Cezar Bolliac că a găsit „lulele dacice” fără să ții cont că nici până atunci și nici de atunci până acum nu a mai fost găsită în vreun sit dacic de pe teritoriul României măcar o singură astfel de „lulea dacică”. Dealtfel, despre credibilitatea personajului Cezar Bolliac spune destule articolul „Un fapt divers atroce”, care îl prezintă pe Bolliac ca violator pedofil, dacă vă place stilul de „documentare” a lui Andrei Oișteanu. *Andrei Oișteanu (n. 18 septembrie 1948, București) este etnolog, antropolog, istoric român al religiilor și al mentalităților, de origine evreu. Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului. Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București, fiind membru în Consiliul științific al Centrului. Este președintele Asociației Române de Istorie a Religiilor. **Dan Dana (n. 1975) este doctor în istorie al l’École des Hautes Études en Sciences Sociales Paris. Dintre numeroasele articole publicate în reviste de specialitate din țară și din străinătate, amintim: „Zalmoxis in Antonius Diogenes’ Marvels beyond Thule”, Studii Clasice, 34‑36, 1998‑2000; „Zalmoxis in Christian Context”, Ephemeris Napocensis, 9‑10, 1999‑2000; „Șapte note despre Herodot”, Thraco‑Dacica, 21, 2000; „Dacii și lupii. Pe marginea teoriei lui Mircea Eliade”, Studii si Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, 51, 2000; „Les Daces dans les ostraca du desert Oriental de l’Egypte. Morphologie des noms daces”, Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik, 143, 2003; „Occultations

Mihai Vinereanu – Imaginea lui Corneliu Zelea Codreanu în Europa de azi: „A Hero of Europe – The Son of Romania”

/0 Comments/in /by

În timpul liber, în special duminica, obișnuiesc să navighez pe internet. De curând am descoperit că Codreanu este din ce în ce mai cunoscut și mai admirat în lumea întreagă. Vezi un cântec legionar subtitrat în engleză și înțelegi din comentariile (în limba engleză) că multă lume, în special tineri din Europa, nu numai că știu cine a fost Codreanu, ce a făcut și ce a scris dar au cunoștință și de martiriul său. „Pentru Legionari” are mai multe traduceri în limba engleză, între care cea mai bună este cea apărută la Black House Publishing din Londra.

Intri pe unsite unde se vinde For my Legionaries și vezi cele mai frumoase comentarii. Sânt și unele negative, dar extrem de puține. Pe Amazon, la lucrarea sa, sânt peste 80 de comentarii, toate pozitive, multe admirative, doar unul negativ – pe motiv că autorul ar fi fascist, refuzând să vadă argumentele acestuia. Se găsește de vânzare și pe site-ul organizației Svensk Ungdom (Tineretul Suedez), organizație a tinerilor suedezi, între 14-30 de ani, din țara vecină Finlanda, fiind organizația de tineret a Partidului Suedezilor din Finlanda. Svensk Ungdom (SU) a fost fondată în 1943, fiind până în 2008 o organizație studențească, iar din acest an devine aripa tânără a partidului mai sus amintit. SU este, de asemenea, membră a Federației Internaționale a Tineretului Liberal, a Tineretului Liberal European și a Centrului Tineretului Nordic.

Dacă primele sânt organizații de stânga (PNL-ul se consideră partid de dreapta.. dar oare așa să fie? hahaha), cea de-a treia organizație amintită mai sus nu este deloc de stânga. Formația de muzică a SU are cântece de factură naționalistă (dar nu șovină!) inspirate din istoria, tradiția și folclorul suedez. Am spus toate acestea pentru că între cântecele lor se află unul intitulat A Hero of Europe – The Son of Romania (Un Erou al Europei – Fiul României). Cine este acest Fiu al României? Nimeni altul decât Corneliu Zelea Codreanu. Cîntecul este un elogiu suprem adus marelui Codreanu. Tot pe site-ul lor se vinde și versiunea mai sus amintită a lucrării „Pentru Legionari” (în engleză) cu 249 de coroane bucata. Traducerea s-a bucurat și se bucură de mare succes în lume, în lumea vestică în special, unde orice tânăr cu o oarecare educație citește în limba engleză.

Lucrarea este bine făcută. Pe lângă textul lucrării propriu-zise, există încă 100 de pagini cu (sau din) articole ale sale, note de subsol, appendix, fotografii, precum și o prefață a scriitorului de dreapta din Noua Zeelandă, Kerry Bolton, și o prezentare a contextului istoric în care a apărut Mișcarea Legionară, de Lucian Tudor.

Americanul Ted Sallis (pare să fie un pseudonim) face o prezentare foarte lucidă și pertinentă, pe care o publică în North American New Right, la secția book reviews, pe data de 31 august 2015. Ted Sallis dovedește o înțelegere corectă a fenomenului legionar, a cauzelor care au determinat apariția Mișcării Legionare. Acesta compară România interbelică cu America anilor ’60 ai secolului XX, când „experți” evrei (ghilimelele aparțin lui Ted Sallis) arătau americanilor că orice atitudine antisemită se datorează „unor patologii obișnuite ale unor mituri antisemite”, când, de fapt, toate acestea se datorau atitudinii evreilor oriunde s-ar găsi ei: în România interbelică, în America anilor ’60, în cea din ziua de azi sau oriunde altundeva și în orice epocă istorică.

Se poate constata, pe internet, că mulți tineri din Europa, și nu numai, se raportează la doctrina legionară ca la o soluție salvatoare pentru Europa de mâine, pentru o Europă a Națiunilor, nu una a distrugerii Națiunilor Europene, cum se practică la momentul de față.

Poate tocmai de aceea, cei care se tem de ei au decis să dea o lege care interzice orice este legat de Mișcarea Legionară.

Dar, cum în Europa încă nu s-a dat o asemenea lege, circulația liberă a doctrinei legionare induce ideea că România poate juca un rol major în reformarea Europei de mâine, tocmai prin obiectul interdicțiilor din Legea 217/2015. Europa de vest, la care românii au visat câteva secole ca la un mare model și o mare speranță, este azi în declin, tocmai din cauza multiculturalismului destructiv în care se zbate acum. Nu mai putem spera nimic de la țările din vestul Europei. Politica acestor țări este infectată de trădători și incompetenți! În schimb noi, cei din România, din Răsăritul Europei, putem reprezenta o șansă nesperată în ceasul al treisprezecelea! Știu că unii din cititorii acestor rânduri vor privi cu mult scepticism cele spuse de mine aici, dar chiar și cele mai mari nenorociri au o limită și am convingerea că s-a atins acea limită. Trebuie să se întâmple ceva și se va întâmpla.

A consemnat pentru dumneavoastră prof. dr. ist. lingv. Mihai Vinereanu.

Cristian Horgoș – Muzeul Învățătorului din Băița la Noaptea Muzeelor la Sate

/0 Comments/in , /by

Muzeul Învățătorului din Băița, Bihor s-a însuflețit pe 6 septembrie, în cadrul evenimentului național „Noaptea Muzeelor la Sate” grație foștilor elevi ai școlii precum și copiilor și nepoților acestora. În vechea școală din Băița a fost amenajat Muzeul Învățătorului cu sprijinul Asociației „Învăţător Bortoş Costea Maria” din Băiţa și a Primăriei orașului Nucet și a fost dotat cu  obiecte școlărești ale foștilor elevi precum și cu înregistrări video a poveștilor din timpul anilor de grădiniță, școală și copilăria lor. Astfel, patrimoniul cultural și muzeal al comunității s-a îmbogățit cu fotografii, uniforme școlare, caiete de școală, cataloage, rigle, hărți, tablouri sau icoane și cărți vechi. Inaugurarea noii expoziții va avea loc în octombrie. La întâlnirea cu foștii elevi președintele Asociației „Învăţător Bortoş Costea Maria” din Băiţa, Nicolae Bortoș, a rememorat întâmplări comune. De asemenea au fost admirate o expoziți de ceramică, a prof. învățător Ana Florea, ceramist, și o expoziție de obiecte tradiționale din lemn a meșterului Aurel Mocan. Copiii au asistat și la o lecție practică de olărit. Cu sprijinul editurii Litera, vizitatorii au putut să-și extragă o carte dintr-un „turn” efemer de cărți, pe care au putut să o și ducă gratuit acasă. Edilii comunei Băița au promos și ei sprijin precum și integrarea Muzeului în proiectele de dezvoltare a turismului cultural-rural din zona Nucet-Băița-Vârtop, care cuprinde ca atracție și pârtia de schi și sănii de la Vârtop. Alte detalii și actualizări pot fi găsite pe site-ul oficial al evenimentului: www.noapteamuzeelor-la-sate.ro. A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Mihai Eminescu – Puterea omenească și puterea oarbă a aburului

/0 Comments/in , /by

O telegramă a agenției Havas ne vestește sosirea d-lui Brătianu în Viena, solicitarea sa pentru sprijinul Austriei în afacerile noastre și răspunsul Austriei, care se zice că ar fi egal cu încuviințarea acelui sprijin, dacă i se vor face concesiuni economice. Nu putem ști nici de ce natură pot fi acele concesiuni, nici întru cît prim-ministrul nostru este în stare de a pricepe însemnătatea lor. Cu toate acestea, tărîmul economiei politice fiind circumscris și putîndu-se împărți în cele două ramuri mari ale producției brute și a celei industriale, e ușor de presupus că Austria va fi cerînd avantage nouă pentru înlesnirea desfacerei industriei sale în România, avantaje pe care în mare parte le posedă și astăzi și le-a avut de mult. Fără a prejudeca lucrurile, vom premite numai următoarea întrebare : Are Austria interes politic ca noi să existăm? În decursul lungei și mult încercatei noastre vieți istorice am putut observa un lucru. De cîte[va] ori i se propunea Poloniei să anexeze Moldova, de atîtea ori Polonia răspundea că desființarea statului moldovenesc ar fi un pericol, pentru că această perdea între Turcia și Polonia era cel dintîi zid de apărare, cea dintîi stavilă de înlăturat în înaintarea armelor osmane. Pe atunci Turcia era cea dentîi putere militară în Europa, neîntrecută decît de Spania, care, sub Casa de Austria, ajunsese la culmea mărirei sale. Polonia avea un interes ca Moldova să existe, precum Ungaria avea unul pentru ca Valahia să existe. Regii Ungariei și ai Poloniei aveau pentru Domnii acestor țări o deosebită bunăvoință. Cităm numai cîteva cazuri. Vladislav Iagello și soția sa Hedviga îl dăruiesc pe Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrîn, cu foarte întinse posesiuni în Ungaria și în Ardeal, Petru Mușat căpătă de la poloni Pocuția pe o cale cu totul prietenească, Movileștii sînt principi egali în Polonia cu cei mai mari magnați ai acestei țări, lui Miron de pe Bîrnova (Barnoschi Voevod) i se dau, pentru ca pierduse Moldova, cîteva mici principate în Polonia, pe cari el domnește în acelaș mod semisuveran ca și ceilalți principi, c-un cuvînt marele regat slav căuta să întărească pe cît putea, prin simpatii, prin daruri, prin ajutoare contra turcilor și tatarilor perdeaua Moldovei și a Țării Românești contra puterii osmane. Cei ce vor să se încredințeze despre aceasta pot cerceta Tratatul de la Karlovitz, și anume stipulațiunile privitoare la Polonia și la Moldova. Polonia își deschisese totodată o cale bătută și sigura pentru comerciul său cu înfloritele orașe italiane prin intermediul coloniilor genoveze din Cetatea Albă, Chilia și Tighina. Această cale comercială se ramifica lîngă Prut în două drumuri, al Dunării și al Mării Negre, respective a gurilor Nistrului. Dar pe acea vreme industria omenească era mărginită la lucru cu mîna, produsă cu unelte care prefăceau în obiect de consumațiune tot numai putere omenească. Căci războiul pînzarului și al postavarului, ciocanul și dalta, gelăul și strugul sînt pîrghii și suprafețe înclinate care prefac la un capăt al lor în muncă industrială puterea omenească aplicată la celălalt capăt. Afară de aceea, lipsind drumurile de fier, transpor tul scumpea marfa manufacturată în mod considerabil și o făcea accesibilă numai claselor bogate, încît alături cu industria subțire, care era pusă în schimb de o negustorime internațională, alături cu lucrarea capetelor culte a industrialilor străinătății, aceleași instrumente, același război, ciocan, daltă, gelău produceau la noi cu folos o industrie groasă pentru trebuințele claselor de jos ale țării, producție care se dovedește prin organizarea medievală a breslelor din orașe. Românii aveau o clasă de mijloc nu atît de puternică ca cele din străinătate, dar în orice caz populația orașelor avea o piață în care să-și vînză munca, avea pînea de toate zilele cu îndestulare. Dacă domnea un deplin liber schimb între țările noastre și celelalte, el scădea poate ceva din bunăstarea clasei noastre de mijloc, dar esistența ei modestă, traiul cu îndestulare [î]i era asigurat, încît zeci de mii de brațe erau puse în mișcare printr-o muncă folositoare, care-i ferea în mod egal și de moleșirea produsă prin prea mari bogății și de istovirea și imoralitatea produsă prin sărăcie și lipsă. Animalul făcător de unelte, precum definește Aristotel pe om, era un animal liniștit și neturburat de grija pentru a doua zi. În veacul nostru însă lucrurile iau o formă foarte amenințătoare pentru cel economicește slab, pentru cel necult, cînd concurența e pe deplin liberă. Nu aducem exemplul nostru, dar pînzarii din Silezia, ba chiar băiașii din Boemia, care au găurit pămîntul mult mai adînc decît toți băiașii altor munți, fără ca munca lor să poată concura, cu toată greutatea ei, cu munca lesnicioasă a altora, sînt o dovadă demnă de plîns pentru tristele împrejurări ce se nasc cînd i se ia unei populații piața pe care să-și desfacă munca prin absoluta libertate de schimb între productele omenești. Atîrnarea economică de altădată se schimbă din nefericire în veacul nostru în esterminarea economică a aceluia căruia locul unde muncește sau nivelul său de cultură nu-i dau aceleași avantage ca vecinului său mai fericit. Capătul pîrghiei, care odată era ridicat și plecat de puterea omenească, e astăzi pus în mișcare de o putere elementară, care nu ostenește niciodată, care se hrănește cu jăratic, asemenea cailor năzdrăvani din poveste, care produce în minute ceea ce omul singur ar produce în ceasuri sau în zile, puterea oarbă a aburului întemnițată în cilindrul mașinei cu vapor ridică pîrghia la un capăt, iar acea ridicătură se preface la cellalt capăt în rotațiune, în izbiri cu ciocanul, în imprimări în metal, în zbor de suveică, c-un cuvînt puterea individuală nu e mai nimic față cu această neadormită putere care n- are nevoie pentru hrana ei decît de cărbuni și de apă. Unde apare productul fabricei de postav sau de pînză, războiul postavarului și al pînzarului încetează. Ba Maiestatea Sa aburul și-a creat un anume popor în toate țările, o a patra clasă care, datorindu-și nașterea unei puteri oarbe și elementare, amenință c-o elementară orbire vechile clădiri ale civilizației omenești. N- avem nevoie a o mai spune că România e asemenea în

Nicolae Labiș – Noi, nu! (poem)

/0 Comments/in /by

O parte din noi ne-am învins Greșeala, minciuna și groaza, Dar e drum, mai e drum necuprins Pînă-n zarea ce-și leagănă oaza. Generații secate se sting, Tinerii rîd către stelele reci – Cine-și va pierde credința-n izbîndă Pe-aceste mereu mișcătoare poteci? Cine din noi va muri Înainte ca trupul să-i moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb – Insuportabil de mare povară? Ca un vînt rău, ori ca o insultă Întrebarea prin rînduri trecu. – Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!